1ra-151/2015 — art. 27, 145 al.2 lit.a CP

1ra-151/2015 — art. 27, 145 al.2 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-151/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 03 aprilie

2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie

2014, în privința inculpatului

Brînza Marc Vasilii, născut la

24 mai 1967 în s. Trebujeni, r-nul Orhei, locuitor al or.

Hîncești, str. I. Creangă 130, cetățean al R. Moldova,

condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Bălți din 11

decembrie 1997, în baza art. 88 p. 6), 7), 102 alin. 5, 39

Cod penal (1961), la 20 de ani închisoare.

Conform încheierii Judecătoriei Bender din 10

august 2011, a fost liberat condiționat de pedeapsă

înainte de termen cu 4 ani, 5 luni și 9 zile.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 29 iunie 2012 – 03 aprilie 2014,

în instanța de apel: 30 aprilie – 23 octombrie 2014,

în instanța de recurs: 29 decembrie 2014 – 24 februarie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit.

a) Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Procesul penal în privința lui Brînza M. pe art. 155 Cod penal a fost încetat,

în legătură cu împăcarea părților.

Acțiunea civilă înaintată de Raiu Angela a fost respinsă.

1

noaptea de 23 spre 24 decembrie 2011, aproximativ orele 02:00, a pătruns în

gospodăria Angelei Raiu, din str. Serghei Lazo 53, or. Hîncești, unde, în baza

relațiilor reciproce ostile, cu scopul omorului intenționat, i-a aplicat ultimei o

lovitură cu un cuțit în regiunea spatelui, cauzîndu-i, conform expertizei medico-

legale, sub omoplatul stîng excoriație orizontală cu crustă, mai sus de nivelul

cutan, capetele dreptunghiulare, care a fost produsă de un corp tăietor-înțepător,

posibil și cuțit, ce se califică ca vătămări corporale ușoare. Însă, fiind surprins de

rudele părții vătămate, adică din cauze independente de voința făptuitorului, fapta

nu și-a produs efectul.

Tot el, la 20 octombrie 2012, orele 19:00, aflîndu-se în str. Ion Creangă nr.

89a, or. Hîncești, fiind în stare de ebrietate, în urma relațiilor reciproc ostile,

folosind un cuțit și o verigă metalică, pe care le ținea în mîini, intenționat l-a

amenințat verbal și prin gesturi cu omorul pe G. Cojocaru. Recepționînd mesajul

verbal al lui Brînza M. și văzînd că acesta gesticulează în adresa sa cu un cuțit și o

verigă metalică, adică cu niște obiecte destinate sau special adaptate cauzării de

vătămări corporale periculoase pentru viață, în mod instantaneu lui G. Cojocaru i-

au apărut temeri privind viața sa și în așa fel a conștientizat existența pericolului

real de a fi realizată amenințarea cu omor din partea inculpatului.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina privind tentativa

omorului părții vătămate A. Raiu și a declarat că în noaptea de 23 spre 24

decembrie 2011 s-a aflat acasă. Este o răzbunare că să s-a adresat la poliție cînd a

fost jefuit, la începutul lunii decembrie 2011, de către o grupă de romi, printre care

se afla și partea vătămată.

Partea vătămată Raiu A. a declarat că în jurul orelor 23:00 a ieșit afară, l-a

observat pe inculpatul care a lovit-o în spate, sub coastă din partea inimii. A striga

și din casă au ieșit tatăl său și nepoțelul. A fost lovită cu cuțitul pe care inculpatul îl

ținea sub mînecă și cu el se îndrepta cînd spre nepotul său, cînd spre tatăl său, pe

care l-a atins cu cuțitul la cot. Tatăl avea un băț în care se sprijinea și cu acesta se

apăra. La țipete a ieșit fiica și mama sa, care au chemat salvarea. Nepotul A.

Harcomeț l-a recunoscut pe inculpat. A doua zi, nepotul s-a dus împreună cu

inspectorul de sector și i-a arătat unde locuiește inculpatul.

Martorul P. Raiu a declarat că în jurul orelor 01:00 a ieșit afară și l-a văzut

pe inculpat, din mîneca cărui se vedea numai vîrful cuțitului. A ieșit fiica sa, A.

Raiu, și l-a întrebat ce caută la ei. În acel moment inculpatul a lovit-o cu cuțitul și a

ieșit pe poartă. El l-a lovit pe inculpat cu bățul peste picioare după ce acesta a lovit-

o cu cuțitul pe fiică.

Martorul A. Harcomeț a declarat că în jurul orelor 24:00-01:00, mătușa sa A.

Raiu a ieșit afară, apoi a răcnit în gura mare. El împreună cu bunelul său la fel au

ieșit afară. La-u văzut pe inculpat, iar în mîna acestuia a observat un cuțit, mînerul

îl ținea sub mînecă. Bunelul l-a lovit cu bățul peste picioare, însă acesta i-a aruncat

bățul. Mătușa a început a striga că sîngerează de subraț. A fost chemată salvarea și

poliția, iar inculpatul a ieșit din ogradă. Ultimul a lovit-o pe mătușă cu cuțitul, a

încercat să-l lovească și pe bunelul.

2

Instanța a indicat că învinuirea încriminată inculpatului pe art. 27, 145 alin.

(2) lit. a) Cod penal, nu și-a găsit confirmarea, deoarece s-au constatat contradicții

esențiale între declarațiile părții vătămate A. Raiu, martorii A. Harcomeț, V.

Moraru și P. Raiu.

Astfel, A. Raiu a declarat că ea prima a ieșit afară, în jurul orelor 23:00 și în

acest timp a fost lovită cu cuțitul de inculpat, martorul P. Raiu a declarat că mai

întîi el a ieșit afară, apoi fiica A. Raiu care a fost lovită cu cuțitul în jurul orelor

01:00. Martorul V. Moraru, polițistul de sector, a declarat că acțiunile au avut loc

în jurul orelor 03:00-04:00 dimineața. Martorul P. Raiu a declarat că nepotul A.

Harcomeț i-a spus că au lucrat împreună cu inculpatul, martorul V. Moraru a

confirmat acest fapt, însă A. Harcomeț a negat acest fapt. Tot el a declarat că mai

întîi a ieșit afară mătușa, apoi el cu bunelul.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

27, 145 alin. (2) lit. a), 85 alin. (1) Cod penal la 16 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că au fost administrate probe concludente, pertinente și

utile că inculpatul a întreprins acțiuni în vederea omorului lui A. Raiu, dar

nefinalizate din motive independente de voința lui.

Partea vătămată a declarat clar că, fără să spună ceva, inculpatul i-a aplicat o

lovitură cu cuțitul în regiunea spatelui, ea a chemat ajutor șui în rezultat afară au

ieșit nepotul A. Harcomeț cu tatăl P. Raiu. Ultimul a strigat și i-a aplicat

inculpatului cîteva lovituri cu bastonul peste picioare, însă și el a fost lovit de

inculpat și a căzut jos.

Martorii P. Raiu și A. Harcomeț au făcut declarații analogice.

Martorul V. Moraru a declarat că în luna decembrie 2011, în orele de după

amiază, a fost telefonat de inculpat, care i-a comunicat că la casino a fost bătut de

niște persoane de origine romă. Deplasîndu-se la fața locului, a observat că

inculpatul o cauta pe o doamnă care i-a făcut probleme, însă nu a găsit-o,

spunîndu-i că se va clarifica cu ea. Ulterior, fiind în grupul operativ, a primit un

apel că partea vătămată a fost înjunghiată de un bărbat necunoscut. Ajungînd la

fața locului, nepotul victimei, A. Harcomeț, i-a comunicat că a recunoscut

atacantul, arătîndu-i unde locuiește, indicînd la domiciliul inculpatului.

Vina inculpatului este demonstrată și prin:

procesul-verbal de cercetare la fața locului, în gospodăria lui A. Raiu, cu

anexele foto tabel, din 24.12.2011;

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexele foto tabel, din

24.12.2011, din gospodăria lui A. Ivanov;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 24.12.2011, cu anexa foto

tabel;

procesul-verbal de ridicare și examinare a hainelor victimei din 24.12.2011,

cu anexa foto tabel;

procesul-verbal de ridicare și examinare a CD discului cu înregistrarea video

din 31.01.2012, cu anexa foto tabel;

procesul-verbal de examinare a obiectului (copii actelor din încheierea R-II);

3

raportul de expertiză medico-legală nr.43 D din 20.02.2012, în privința părții

vătămate A. Raiu;

procesul-verbal de confruntare efectuat între partea vătămată A. Raiu și

învinuitul M. Brînza din 10.04.2012;

procesul-verbal de confruntare efectuat între martorul M. Raiu și învinuitul

M. Brînza din 10.04.2012.

Astfel, instanța nemotivat a pus la bază doar declarațiile inculpatului și

anumite contradicții, neesențiale, în declarațiile părții vătămate și a martorilor A.

Harcomeț, P. Raiu, referitor la ora comiterii infracțiunii, și la faptul cine a ieșit

primul din casă. Reieșind din specificul cauzei și caracteristicei participanților,

partea vătămată și majoritatea martorilor fiind de origine romă, ce nu posedă

cunoștințe sau studii, nici cel puțin elementare, sunt normale și admisibile

divergențele indicate, care nicidecum nu urmau a fi interpretate în favoarea

nevinovăției inculpatului.

octombrie 2014, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că urmărirea penală și judecata în fond s-au

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege.

Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Inculpatul, a respins învinuirea și versiunea lui nu este combătută prin

probele prezentate de partea învinuirii.

Totodată, sentința cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei constatate de

instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu

indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul

acuzării.

În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătînd în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel, o curte de apel poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță

(Hotărârea CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că pe parcursul cercetării judecătorești au fost

prezentate instanței suficiente probe, prin intermediul cărora a fost confirmată

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, și anume:

declarațiile părții vătămate A. Raiu, a martorilor A. Harcomeț și P. Raiu;

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexele foto tabel, din

24.12.2011din gospodăria A. Raiu;

procesul-verbal de cercetare la fața locului cu anexele foto tabel, din

24.12.2011 din gospodăria lui A. Ivanov;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 24.12.2011, cu anexa foto

tabel;

procesul-verbal de ridicare și examinare a hainelor victimei din 24.12.2011,

cu anexa foto-tabel;

4

procesul-verbal de ridicare și examinare a CD discului cu înregistrarea video

din 31.01.2012, cu anexa foto tabel;

procesul-verbal de examinare a obiectului (copii actelor din încheierea R-II);

raportul de expertiză medico-legală nr.43 D din 20.02.2012 în privința părții

vătămate A. Raiu;

procesul-verbal de confruntare efectuat între partea vătămată A. Raiu și

învinuitul M. Brînza din 10.04.2012;

procesul-verbal de confruntare efectuat între martorul M. Raiu și învinuitul

M. Brînza din 10.04.2012.

Instanța de apel și-a motivat hotărîrea recurgînd la efectuarea aprecierii

juridice extensive unipersonale a suportului probator și nu a mizat pe cele

administrate în ansamblu, examinarea cărora urma a fi efectuată de regulă sub toate

aspectele complet și obiectiv.

Totodată, instanța nu a ținut cont și de alte probele directe și indirecte

prezentate de acuzatorul în susținerea vinovăției inculpatului.

Astfel, în ședința instanței de apel acuzatorul de stat a prezentat materialele

ce țin de examinarea plîngerii inculpatului precum că a fost agresat de către

persoane de origine romă, inclusiv arătînd la partea vătămată A. Raiu și martorul

A. Harcomeț, și că aceștia se răzbună pe el. Or, potrivit celor anexate, plîngerea

inculpatului a fost examinată de către organul de poliție și nu este indicat că anume

A. Raiu sau A. Harcomeț au fost cei care l-au agresat. Mai mult, ulterior inculpatul

și-a retras plîngerea motivînd că s-a împăcat cu persoanele care l-au agresat.

La fel, instanța urma să țină cont și de personalitatea inculpatului, care a fost

anterior judecat pentru fapte analogice, dar și de epizodul în care el l-a amenințat

cu moartea pe G. Cojocaru, folosind cuțitul și verigă metalică.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rînd, conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală,

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În

5

corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct.

1) și 2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin. (3)

pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să

cuprindă indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în

sprijinul acuzării. Nu se admite introducerea în sentința de achitare a unor

formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond:

a) nu a cercetat și apreciat în genere probele scrise administrate pe caz, în

special raportul de expertiză medico legală din 20.02.2012 din care rezultă că

partea vătămată, fiind îmbrăcată în 5 veste și o scurtă groasă de iarnă, în rezultatul

lovirii cu cuțitul a fost totuși lezată la nivelul spațiului intercostal 7, reproduse la

pct. 3 și 5 din decizie, nu a apreciat separat fiecare probă prezentată de acuzator din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în rechizitoriu;

b) constatînd că sunt divergențe în declarațiile părții vătămate și a martorilor

nu le-a înlăturat în nici un fel, nu a indicat care din acestea le-a admis și care le-a

respins, nu a menționat motivele pentru care a respins probele acuzării, mai cu

seamă declarațiile incriminatorii ale martorilor oculari (v. 1, f.d. 125, v. 2, f.d. 234, pct.

2 din decizie).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

legale și a adoptat o hotărîre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

În al doilea rînd, potrivit art. 414 alin. (1) și (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori

trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sînt dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă probele corect au

fost apreciate în ansamblu, prin prisma cumulului de dovezi anexate la dosar.

Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435

Cod de procedură penală, întrucît o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată

6

în instanța de recurs. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate, menținînd o sentință ilegală și

neîntemeiată:

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, le-a repetat întocmai și nu a desființat sentința, cu rejudecarea

cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță;

b) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul declarat de procuror,

inclusiv cele reproduse în pct. 3 din prezenta decizie, nu a apreciat în genere

probele scrise administrate pe caz, reproduse la pct. 3 și 5 din decizie, nu a apreciat

separat fiecare probă prezentată de acuzator, inclusiv cele suplimentare prezentate

de procuror în ședința instanței de apel, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept incriminate

inculpatului în rechizitoriu, nu a înlăturat în nici un fel pretinsele divergențe în

declarațiile părții vătămate și a martorilor, nu a indicat care din acestea le-a admis

și care le-a respins, nu a menționat motivele pentru care a respins probele acuzării,

mai cu seamă declarațiile incriminatorii ale martorilor oculari (v. 3, f.d. 47, pct. 3-5 din

decizie).

Este de menționat că jurisprudența la care face trimitere instanța de apel, că:

„o curte de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță” nu o absolvă de obligația, expres prevăzută în

normele de drept nominalizate supra, de a se pronunța asupra tuturor motivelor

invocate în apel și de a rejudeca cauza potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, dacă prima instanță nu a judecat fondul

cauzei (pct. 4 din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărîri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, că recursul ordinar este

întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

7

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014, în privința

inculpatului Brînza Marc Vasilii și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 17 martie

2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

8