1re-18/15 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art. 313 CPP
1re-18/15 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1re-18/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 februarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte - Petru Ursache,
Judecătorii - Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, prin care se
solicită casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2014, declarat de
petiționarul Gușovschi Sergiu,
C O N S T A T Ă :
La 04 iunie 2014, petiționarul Gușovschi Sergiu a depus la Judecătoria
Rîșcani, mun. Chișinău cerere de revizuire a încheierilor Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 05.12.2008, 04.09.2013, 15.10.2013 și 13.02.2014.
În motivarea cererii înaintate, petiționarul Gușovschi Sergiu a invocat că, în
legătură cu faptul că Curtea Constituțională prin Hotărîrea nr. 36 din 05.12.2013
privind interpretarea art. 13 alin. (1) din Constituție în corelație cu Preambulul
Constituției și Declarației de Independență a Republicii Moldova a oficializat limba
română în calitate de limbă de stat în detrimentul celei moldovenești și avînd în
vedere că a fost condamnat deoarece în calitate de savant considera limba
moldovenească identică cu limba română, iar prin încheierile Judecătoriei Rîșcani,
mun. Chișinău din 05.12.2008, 04.09.2013, 15.10.2013 și 13.02.2014 au fost respinse
cererile sale.
Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20.06.2014, a fost
respinsă ca fiind inadmisibilă cererea petiționarului Gușovschi Sergiu privind
revizuirea încheierilor Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05.12.2008,
04.09.2013, 15.10.2013 și 13.02.2014.
În motivarea soluției sale, instanța de fond a reținut că prin încheierile
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05.12.2008, 04.09.2013, 15.10.2013 și
13.02.2014 au fost respinse plîngerile petiționarului Gușovschi Sergiu, încheierile
fiind irevocabile.
Instanța de fond a menționat că, potrivit art. 467 alin. (1) Cod de procedură
penală, hotărîrile judecătorești definitive și ordonanțele procurorului privind încetarea
urmăririi penale sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au
putere executorie pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Astfel, în prezența unei hotărîri judecătorești definitive pe marginea acelorași
cerințe formulate de petiționarul Gușovschi Sergiu, care are putere de lucru judecat,
instanța nu se poate expune în mod repetat asupra unor fapte care au fost deja stabilite
printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă.
Petiționarul Gușovschi Sergiu a contestat cu recurs încheierea solicitînd
casarea integrală a acesteia.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie
2014, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat, cu menținerea încheierii.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că, judecătorul
1
de instrucție just a constatat că actele sau acțiunile atacate au fost efectuate în
conformitate cu legea și că drepturile sau libertățile omului sau ale persoanei juridice
nu au fost încălcate, pronunțînd o încheiere de respingere a plîngerii înaintate.
La fel, argumentele invocate de petiționar în plîngerea sa nu se încadrează în
prevederile art. 458 Cod de procedură penală.
La 07 noiembrie 2014, petiționarul declară recurs în anulare împotriva
hotărîrilor judecătorești adoptate de instanțele ierarhic inferioare, solicitînd casarea
acestora, cu trimiterea cauzei la rejudecare.
În motivare, recurentul a invocat că examinarea cererii de revizuire a avut loc în
lipsa sa, a avocatului, dînșii nefiind citați pentru ședința de judecată.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în baza
materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că
acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr. 66 din 05
aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401 alin.
(1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul
lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva
hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate,
prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării
erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza
penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare
a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost examinată de
către judecătorul de instrucție și, ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele
reglementate de art. 313 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea plîngerilor
împotriva actelor sau acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală sau alte
organe care exercită activitatea specială de investigații.
Conform prevederilor art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, încheierea
judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în
pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea
urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate
cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării și care se judecă
conform prevederilor titlului II capitolul IV secțiunea a 2-a §2 din Partea specială a
Codului de procedură penală.
În speță, această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești recurentul a
exercitat-o, contestînd cu recurs încheierea judecătorului de instrucție.
Potrivit deciziei instanței de recurs, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la
18 septembrie 2014, a constatat că soluția adoptată de judecătorul de instrucție este
legală și întemeiată, urmînd a fi menținută fără careva modificări.
Drept urmare, conform art. 466 alin. (2) pct. 6) și alin. (5) Cod de procedură
penală, hotărîrea instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă, la data cînd a
fost pronunțată, adică la 18 septembrie 2014.
O atare interpretare dă posibilitatea să statuăm că, după examinarea recursului de
către instanța de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de
verificare a legalității actelor sau acțiunilor organelor de urmărire penală au fost
2
epuizate, iar în consecință, o asemenea hotărîre nu cade sub incidența hotărîrilor
judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, care
sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare.
Excluderea de către legiuitor a căilor extraordinare de atac în această materie,
este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod
de procedură penală, astfel legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și
obținerea în mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat
controlul judiciar a unei instanțe ierarhic superioare asupra încheierilor judecătorului
de instrucție.
Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității
și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o
societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene
pentru Drepturile Omului.
În aceeași ordine de idei, amintim că procedura de atac a hotărîrilor judecătorești
irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 Cod de procedură
penală.
În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6 pct.
44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în
anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în
care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Împotriva încheierilor judecătorești prin care s-au soluționat alte chestiuni decît
vinovăția și condamnarea persoanei, aceasta este irevocabilă și nu este pasibilă de a fi
atacată cu recurs în anulare, ceea ce este prevăzut de lege prin dispoziții imperative,
de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul în anulare declarat de petiționar
este inadmisibil, deoarece o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată în
ordinea recursului în anulare.
În corespundere cu art.art. 456, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Gușovschi
Sergiu, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2014, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecători Petru Moraru
Ghenadie Nicolaev
3