1re-18/15 — Art. 313 CPP

La 04 iunie 2014, petiționarul Gușovschi Sergiu a depus la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău cerere de revizuire a încheierilor Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05.12.2008, 04.09.2013, 15.10.2013 și 13.02.2014.

În motivarea cererii înaintate, petiționarul Gușovschi Sergiu a invocat că, în legătură cu faptul că Curtea Constituțională prin Hotărîrea nr. 36 din 05.12.2013 privind interpretarea art. 13 alin. (1) din Constituție în corelație cu Preambulul Constituției și Declarației de Independență a Republicii Moldova a oficializat limba română în calitate de limbă de stat în detrimentul celei moldovenești și avînd în vedere că a fost condamnat deoarece în calitate de savant considera limba moldovenească identică cu limba română, iar prin încheierile Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05.12.2008, 04.09.2013, 15.10.2013 și 13.02.2014 au fost respinse cererile sale.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 20.06.2014, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea petiționarului Gușovschi Sergiu privind revizuirea încheierilor Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05.12.2008, 04.09.2013, 15.10.2013 și 13.02.2014.

În motivarea soluției sale, instanța de fond a reținut că prin încheierile Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 05.12.2008, 04.09.2013, 15.10.2013 și 13.02.2014 au fost respinse plîngerile petiționarului Gușovschi Sergiu, încheierile fiind irevocabile. Instanța de fond a menționat că, potrivit art. 467 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești definitive și ordonanțele procurorului privind încetarea urmăririi penale sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au putere executorie pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Astfel, în prezența unei hotărîri judecătorești definitive pe marginea acelorași cerințe formulate de petiționarul Gușovschi Sergiu, care are putere de lucru judecat, instanța nu se poate expune în mod repetat asupra unor fapte care au fost deja stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă.

Petiționarul Gușovschi Sergiu a contestat cu recurs încheierea solicitînd casarea integrală a acesteia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2014, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat, cu menținerea încheierii.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că, judecătorul 1 de instrucție just a constatat că actele sau acțiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea și că drepturile sau libertățile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, pronunțînd o încheiere de respingere a plîngerii înaintate. La fel, argumentele invocate de petiționar în plîngerea sa nu se încadrează în prevederile art. 458 Cod de procedură penală.

La 07 noiembrie 2014, petiționarul declară recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești adoptate de instanțele ierarhic inferioare, solicitînd casarea acestora, cu trimiterea cauzei la rejudecare. În motivare, recurentul a invocat că examinarea cererii de revizuire a avut loc în lipsa sa, a avocatului, dînșii nefiind citați pentru ședința de judecată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii nr. 66 din 05 aprilie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012, persoanele menționate la art.401 alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, în redacția Legii sus-menționate, prevede că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Din materialele dosarului, se constată că chestiunea care a fost examinată de către judecătorul de instrucție și, ulterior de către instanța de recurs, se referă la cele reglementate de art. 313 Cod de procedură penală, ce țin de soluționarea plîngerilor împotriva actelor sau acțiunilor ilegale ale organului de urmărire penală sau alte organe care exercită activitatea specială de investigații. Conform prevederilor art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs la curtea de apel în termen de 15 zile de la data pronunțării și care se judecă conform prevederilor titlului II capitolul IV secțiunea a 2-a §2 din Partea specială a Codului de procedură penală. În speță, această cale de verificare a legalității hotărîrii judecătorești recurentul a exercitat-o, contestînd cu recurs încheierea judecătorului de instrucție. Potrivit deciziei instanței de recurs, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău la 18 septembrie 2014, a constatat că soluția adoptată de judecătorul de instrucție este legală și întemeiată, urmînd a fi menținută fără careva modificări. Drept urmare, conform art. 466 alin. (2) pct. 6) și alin. (5) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă, la data cînd a fost pronunțată, adică la 18 septembrie 2014. O atare interpretare dă posibilitatea să statuăm că, după examinarea recursului de către instanța de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de verificare a legalității actelor sau acțiunilor organelor de urmărire penală au fost 2 epuizate, iar în consecință, o asemenea hotărîre nu cade sub incidența hotărîrilor judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, care sunt pasibile de a fi atacate cu recurs în anulare. Excluderea de către legiuitor a căilor extraordinare de atac în această materie, este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură penală, astfel legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar a unei instanțe ierarhic superioare asupra încheierilor judecătorului de instrucție. Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În aceeași ordine de idei, amintim că procedura de atac a hotărîrilor judecătorești irevocabile cu recurs în anulare este reglementată de art. 452 Cod de procedură penală. În temeiul art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) Cod de procedură penală, art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Împotriva încheierilor judecătorești prin care s-au soluționat alte chestiuni decît vinovăția și condamnarea persoanei, aceasta este irevocabilă și nu este pasibilă de a fi atacată cu recurs în anulare, ceea ce este prevăzut de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare, iar recursul în anulare declarat de petiționar este inadmisibil, deoarece o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare.

În corespundere cu art.art. 456, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Gușovschi Sergiu, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2014, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 3