1ra-289/2015 — Art. 187 al. 1 CP

Instanța de fond de la 02.04.2014 pînă la 14.08.2014;

Instanța de apel de la 10.09.2014 pînă la 26.11.2014;

Instanța de recurs de la 05.02.2015 pînă la 25.02.2015. Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a fost legal executată. Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza actelor din dosar, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Orhei din 14 august 2014, cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Pînzari Igor a fost condamnat în baza art.187 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Pentru a se pronunța cu sentința, instanța de fond a constatat că, la 04 octombrie 2013, între orele 05:00 - 06:00, Pînzari Igor, aflîndu-se în calitate de pasager în automobilul de marca și modelul „Mercedes S 500”, cu n/î străine, de culoare neagră, la volanul căruia se afla Paciu Vadim, l-a stopat pe Munteanu Veaceslav, în timp ce acesta se deplasa cu automobilul de modelul „Mercedes Sprinter 412”, cu n/î K BF 550 pe traseul M2 Chișinău - Soroca, prin s. Mălăiești, r- nul Orhei, și, coborînd din automobil, i-a solicitat în formă verbală suma de 100 lei pentru a aplana situația de conflict apărută între ei din cauza unor presupuse încălcări a regulilor de circulație comise de către Munteanu Veaceslav, deposedîndu-l în mod deschis de 100 lei, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii. 3. Nefiind de acord cu sentința în cauză, avocatul Bondarenco Oleg în numele inculpatului Pînzari Igor, a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de încetarea procesului penal în privința inculpatului, pe motiv că, fapta incriminată nu întrunește componența de infracțiune. Totodată, în cererea de apel s-a menționat că, în cazul respingerii solicitării de încetare a procesului, solicită aplicarea în privința inculpatului a unei pedepsei non privative de libertate. În motivarea apelului declarat apărătorul a indicat că, paguba pricinuită părții vătămate este una nesemnificativă or, suma de 100 lei, potrivit reglementărilor legale se atribuie la categoria de proporții mici și nu este pasibilă de răspundere penală. 1 Apelantul a menționat că, fapta ilicită comisă de inculpat, urmează a fi recalificată în contravenție întrucît mărimea pagubei cauzate reprezintă 20% din plafonul maxim a limitor legale a proporțiilor mici, cu încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea termenului de atragere la răspundere contravențională de 3 luni. La stabilirea pedepsei, prima instanță nu a luat în considerație circumstanțele atenuante, cum ar fi: căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii și recunoașterea vinovăției, acordul inculpatului în vederea examinării cauzei penale conform procedurii simplificate. Avocatul a mai menționat în apel că, instanța de fond a concluzionat eronat despre existența recidivei în faptele inculpatului or, antecedentele penale generate prin sentința Judecătoriei Orhei din 17.03.2007, s-au stins după expirarea termenului de 2 ani, din momentul eliberării înainte de termenul de executare a pedepsei. La fel, consideră că, prima instanță nu a argumentat suficient și relevant necesitatea izolării inculpatului de societate și aplicarea în privința acestuia a unei pedepse cu închisoare, în condițiile în care, art. 187 alin. (1) Cod penal, permite aplicarea pedepselor alternative sub formă de amendă, de muncă neremunerată în folosul comunității sau cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Bondarenco Oleg în numele inculpatului Pînzari Igor, cu menținerea sentinței. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei inculpatului Pînzari Igor, instanța de fond a ținut cont de dispozițiile normelor legale, luând în considerație comportamentul pertinent al inculpatului, care și-a recunoscut vina și s-a căit pentru faptele comise, precum și de gravitatea infracțiunii săvârșite, pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare, fiind într-un raport rezonabil cu fapta comisă și scopul sancțiunii penale, instanța de apel concluzionând că, anume o atare pedeapsă, va fi pe măsură a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare, exemplaritate și de natură al face pe inculpat să-și revizuie atitudinea față de valorile sociale și comportamentul față de membrii societății. Instanța de apel a considerat că, just a făcut uz instanța de fond și de prevederile art. 82 Cod penal, context în care, aplicarea art. 90 în privința lui Pînzari Igor este imposibilă or, conform alin. (4) al acestuia, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Nefiind de acord cu hotărîrile instanțelor de fond, avocatul Oleg Bondarenco în numele inculpatului Pînzari Igor, a atacat cu recurs ordinar, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare sau încetare a procesului penal, iar în cazul respingerii acestor cerințe, apărătorul solicită aplicarea prevederile art. 90 Cod penal în privința lui Pînzari Igor. Avocatul în recursul său mai invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei reale; nu au fost întrunite elementele infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; paguba pricinuită părții vătămate este una nesemnificativă or, suma de 100 lei, potrivit reglementărilor legale se atribuie la categoria de proporții mici și nu este pasibilă de răspundere penală. Totodată, apărătorul a indicat, conform statisticii din anul 2012, că întreținerea în penitenciar a inculpatului Pînzari Igor, pe 2 un termen de 2 ani va costa aproximativ 94045, 90 lei, ceea de depășesc cu 940 ori valoarea totală a pagubei cauzate de inculpat prin infracțiunea săvîrșită (100 lei). 5.1. Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care consideră că recursul înaintat de avocatul Oleg Bondarenco în numele inculpatului Pînzari Igor, urmează a fi dispus inadmisibil din motiv că instanțele de fond au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Oleg Bondarenco în numele inculpatului Pînzari Igor, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, recurentul a invocat în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) Cod de procedură penală, precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunii și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent. Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Privitor la argumentul recurentului că, sentința primei instanțe este una ilegală întrucît fapta ilicită comisă de inculpat nu întrunește elementele unei componențe de infracțiune, Colegiul menționează că, cauza dată, a fost examinată în procedură simplificată, în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (a se vedea f.d.99) iar, din momentul pronunțării încheierii prin care s-a admis cererea inculpatului de examinare a cauzei în ordinea dată, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale așa încât, împotriva unei atare sentințe, părțile pot exercita calea de atac apelul și recursul ordinar, de regulă sub aspectul individualizării pedepsei, instanța de recurs urmând să verifice îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art.3641 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, ea neputând reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută în rechizitoriu și de către instanțele de fond, motive din care, Colegiul respinge o atare poziție a părții apărării. Privitor la aplicarea pedepsei inculpatului de către instanța de fond și menținerea instanței de apel, Colegiul reiterează că, conform prevederilor alin.(1) al art.61 Cod 3 penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor iar conform alin. (2) al aceluiași art., pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Potrivit alin.(1) al art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanțele de judecată au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Din dispozițiile art.187 alin.(1) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul Pînzari Igor, reiese că, infracțiune comisă de acesta se pedepsește se pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 500 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, infracțiunea comisă fiind, astfel, în temeiul art.16 Cod penal, o infracțiune mai puțin gravă. Art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, statuează că, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani, astfel încât, noile limite în cazul numirii pedepsei cu închisoarea le constituie intervalul de la 1 an și 4 luni la 3 ani și 4 luni, prima instanță numindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare pentru un termen de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Astfel, pedeapsa stabilită lui Pînzari Igor de către instanța de apel, se încadrează în limitele legale prevăzute. Totodată, recurentul critică deciziile instanțelor inferioare în sensul aplicării condamnării cu suspendarea executării pedepsei, considerând că o asemenea pedeapsă nu-și va atinge scopul asupra corectării și reeducării inculpatului. Colegiul menționează că, instanța de judecată la adoptarea sentinței, soluționează chestiunile ce se referă la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, încadrarea ei juridică, măsura de pedeapsă și dacă măsura de pedeapsă stabilită trebuie să fie executată sau nu de inculpat. Astfel, individualizând pedeapsa, instanța de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat poate dispune neexecutarea pedepsei. Suspendarea condiționată a executării pedepsei constă în dispoziția luată de instanța de judecată prin sentința de condamnare de a suspenda, pe o anumită durată și în anumite condiții, executarea pedepsei pronunțate. Condițiile privind acordarea 4 suspendării condiționale a executării pedepsei sunt prevăzute în art. 90 Cod penal și se referă la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia. În acest sens, Colegiul constată că inculpatul Pînzari Igori a comis infracțiunea fiind în stare de recidivă, fiind aplicabile în privința lui prevederile art. 82 Cod penal. Astfel, aplicarea art. 90 în privința lui Pînzari Igor este imposibilă, or, conform alin. (4) al acestui articol, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică. Cu atât mai mult, se observă că conținutul recursului este o reproducere a conținutului apelului declarat în prezenta cauza penală, care deja a fost obiectul examinării în instanța de apel, fiind pronunțată o decizie în condițiile art.414 și 417 Cod de procedură penală, din care rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conținutul deciziei cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea apelului, fiind acceptate și de instanța de recurs. La soluționarea chestiunii privind pedeapsa, Colegiul penal menționează, că s-a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 61, 75, 76 Cod penal, ținîndu-se cont de scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunilor, atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a-i fi stabilită inculpatului pentru fapta săvîrșită, persoana inculpatului, care anterior a fost în conflict cu legea penală și a comis cu intenție infracțiunea fără a manifesta dorința de a se corecta. În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417 Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin.(1), alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Oleg Bondarenco în numele inculpatului Pînzari Igor, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 14 august 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Pînzari Igor Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 18 martie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 5