1ra-289/2015 — art. 187 al. 1 CP

1ra-289/2015 — art. 187 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-289/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul Oleg

Bondarenco în numele inculpatului Pînzari Igor, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Orhei din 14 august 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Pînzari Igor Mihail, născut la 25 septembrie 1987, originar și

domiciliat în s. Mălăiești, r-nul Orhei.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a

fost legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Pînzari Igor a fost

condamnat în baza art.187 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

octombrie 2013, între orele 05:00 - 06:00, Pînzari Igor, aflîndu-se în calitate de

pasager în automobilul de marca și modelul „Mercedes S 500”, cu n/î străine, de

culoare neagră, la volanul căruia se afla Paciu Vadim, l-a stopat pe Munteanu

Veaceslav, în timp ce acesta se deplasa cu automobilul de modelul „Mercedes

Sprinter 412”, cu n/î K BF 550 pe traseul M2 Chișinău - Soroca, prin s. Mălăiești, r-

nul Orhei, și, coborînd din automobil, i-a solicitat în formă verbală suma de 100 lei

pentru a aplana situația de conflict apărută între ei din cauza unor presupuse încălcări

a regulilor de circulație comise de către Munteanu Veaceslav, deposedîndu-l în mod

deschis de 100 lei, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii.

inculpatului Pînzari Igor, a declarat apel, prin care a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărîri de încetarea procesului penal în privința inculpatului, pe

motiv că, fapta incriminată nu întrunește componența de infracțiune. Totodată, în

cererea de apel s-a menționat că, în cazul respingerii solicitării de încetare a

procesului, solicită aplicarea în privința inculpatului a unei pedepsei non privative de

libertate.

În motivarea apelului declarat apărătorul a indicat că, paguba pricinuită părții

vătămate este una nesemnificativă or, suma de 100 lei, potrivit reglementărilor legale

se atribuie la categoria de proporții mici și nu este pasibilă de răspundere penală.

1

Apelantul a menționat că, fapta ilicită comisă de inculpat, urmează a fi recalificată în

contravenție întrucît mărimea pagubei cauzate reprezintă 20% din plafonul maxim a

limitor legale a proporțiilor mici, cu încetarea procesului contravențional în legătură

cu expirarea termenului de atragere la răspundere contravențională de 3 luni. La

stabilirea pedepsei, prima instanță nu a luat în considerație circumstanțele atenuante,

cum ar fi: căința sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii și

recunoașterea vinovăției, acordul inculpatului în vederea examinării cauzei penale

conform procedurii simplificate.

Avocatul a mai menționat în apel că, instanța de fond a concluzionat eronat

despre existența recidivei în faptele inculpatului or, antecedentele penale generate

prin sentința Judecătoriei Orhei din 17.03.2007, s-au stins după expirarea termenului

de 2 ani, din momentul eliberării înainte de termenul de executare a pedepsei. La fel,

consideră că, prima instanță nu a argumentat suficient și relevant necesitatea izolării

inculpatului de societate și aplicarea în privința acestuia a unei pedepse cu închisoare,

în condițiile în care, art. 187 alin. (1) Cod penal, permite aplicarea pedepselor

alternative sub formă de amendă, de muncă neremunerată în folosul comunității sau

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

2014, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Bondarenco Oleg în numele

inculpatului Pînzari Igor, cu menținerea sentinței.

Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei

inculpatului Pînzari Igor, instanța de fond a ținut cont de dispozițiile normelor legale,

luând în considerație comportamentul pertinent al inculpatului, care și-a recunoscut

vina și s-a căit pentru faptele comise, precum și de gravitatea infracțiunii săvârșite,

pedeapsa stabilită de 2 ani închisoare, fiind într-un raport rezonabil cu fapta comisă și

scopul sancțiunii penale, instanța de apel concluzionând că, anume o atare pedeapsă,

va fi pe măsură a-și atinge scopul său de constrângere, reeducare, exemplaritate și de

natură al face pe inculpat să-și revizuie atitudinea față de valorile sociale și

comportamentul față de membrii societății.

Instanța de apel a considerat că, just a făcut uz instanța de fond și de prevederile

art. 82 Cod penal, context în care, aplicarea art. 90 în privința lui Pînzari Igor este

imposibilă or, conform alin. (4) al acestuia, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni

deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Bondarenco în numele inculpatului Pînzari Igor, a atacat cu recurs ordinar, făcînd

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 10) Cod de procedură penală, prin

care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare sau încetare a

procesului penal, iar în cazul respingerii acestor cerințe, apărătorul solicită aplicarea

prevederile art. 90 Cod penal în privința lui Pînzari Igor.

Avocatul în recursul său mai invocă dezacordul cu aplicarea pedepsei reale; nu

au fost întrunite elementele infracțiunii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale; paguba pricinuită părții vătămate este una nesemnificativă or,

suma de 100 lei, potrivit reglementărilor legale se atribuie la categoria de proporții

mici și nu este pasibilă de răspundere penală. Totodată, apărătorul a indicat, conform

statisticii din anul 2012, că întreținerea în penitenciar a inculpatului Pînzari Igor, pe

2

un termen de 2 ani va costa aproximativ 94045, 90 lei, ceea de depășesc cu 940 ori

valoarea totală a pagubei cauzate de inculpat prin infracțiunea săvîrșită (100 lei).

5.1. Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care consideră că

recursul înaintat de avocatul Oleg Bondarenco în numele inculpatului Pînzari Igor,

urmează a fi dispus inadmisibil din motiv că instanțele de fond au ținut cont de

prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal.

avocatul Oleg Bondarenco în numele inculpatului Pînzari Igor, în raport cu

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, recurentul a invocat în

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8),

10) Cod de procedură penală, precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunii și

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-a găsit confirmare la examinarea

recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect

al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală

dintre acestea).

Privitor la argumentul recurentului că, sentința primei instanțe este una ilegală

întrucît fapta ilicită comisă de inculpat nu întrunește elementele unei componențe de

infracțiune, Colegiul menționează că, cauza dată, a fost examinată în procedură

simplificată, în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală (a se vedea f.d.99) iar, din momentul

pronunțării încheierii prin care s-a admis cererea inculpatului de examinare a cauzei

în ordinea dată, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului

penal asupra opțiunii sale așa încât, împotriva unei atare sentințe, părțile pot exercita

calea de atac apelul și recursul ordinar, de regulă sub aspectul individualizării

pedepsei, instanța de recurs urmând să verifice îndeplinirea cerințelor dispozițiilor

art.3641 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, ea neputând reține o altă situație de

fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută în rechizitoriu și de către instanțele

de fond, motive din care, Colegiul respinge o atare poziție a părții apărării.

Privitor la aplicarea pedepsei inculpatului de către instanța de fond și menținerea

instanței de apel, Colegiul reiterează că, conform prevederilor alin.(1) al art.61 Cod

3

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii,

persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor

lor iar conform alin. (2) al aceluiași art., pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie

să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Potrivit alin.(1) al art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului

cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanțele de judecată au ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Din dispozițiile art.187 alin.(1) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat

inculpatul Pînzari Igor, reiese că, infracțiune comisă de acesta se pedepsește se

pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 500 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2

la 5 ani, infracțiunea comisă fiind, astfel, în temeiul art.16 Cod penal, o infracțiune

mai puțin gravă.

Art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, statuează că, inculpatul care a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă

pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de

30 de ani, astfel încât, noile limite în cazul numirii pedepsei cu închisoarea le

constituie intervalul de la 1 an și 4 luni la 3 ani și 4 luni, prima instanță numindu-i o

pedeapsă sub formă de închisoare pentru un termen de 2 (doi) ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Astfel, pedeapsa stabilită lui Pînzari Igor de către instanța de apel, se încadrează

în limitele legale prevăzute.

Totodată, recurentul critică deciziile instanțelor inferioare în sensul aplicării

condamnării cu suspendarea executării pedepsei, considerând că o asemenea

pedeapsă nu-și va atinge scopul asupra corectării și reeducării inculpatului.

Colegiul menționează că, instanța de judecată la adoptarea sentinței,

soluționează chestiunile ce se referă la săvârșirea infracțiunii de către inculpat,

încadrarea ei juridică, măsura de pedeapsă și dacă măsura de pedeapsă stabilită

trebuie să fie executată sau nu de inculpat. Astfel, individualizând pedeapsa, instanța

de judecată ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat poate

dispune neexecutarea pedepsei.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei constă în dispoziția luată de

instanța de judecată prin sentința de condamnare de a suspenda, pe o anumită durată

și în anumite condiții, executarea pedepsei pronunțate. Condițiile privind acordarea

4

suspendării condiționale a executării pedepsei sunt prevăzute în art. 90 Cod penal și

se referă la pedeapsa aplicată și natura infracțiunii; circumstanțele cauzei și persoana

infractorului; aprecierea instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

În acest sens, Colegiul constată că inculpatul Pînzari Igori a comis infracțiunea

fiind în stare de recidivă, fiind aplicabile în privința lui prevederile art. 82 Cod penal.

Astfel, aplicarea art. 90 în privința lui Pînzari Igor este imposibilă, or, conform

alin. (4) al acestui articol, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Cu atât mai mult, se observă că conținutul recursului este o reproducere a

conținutului apelului declarat în prezenta cauza penală, care deja a fost obiectul

examinării în instanța de apel, fiind pronunțată o decizie în condițiile art.414 și 417

Cod de procedură penală, din care rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar conținutul deciziei cuprinde temeiurile de fapt

și de drept care au dus, după caz, la respingerea apelului, fiind acceptate și de instanța

de recurs.

La soluționarea chestiunii privind pedeapsa, Colegiul penal menționează, că s-a

acordat deplină eficiență prevederilor articolului 61, 75, 76 Cod penal, ținîndu-se cont

de scopul pedepsei penale întru restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a

pedepsei penale, ce țin de gravitatea faptei penale, urmările prejudiciabile, motivul

săvîrșirii infracțiunilor, atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a-i fi

stabilită inculpatului pentru fapta săvîrșită, persoana inculpatului, care anterior a fost

în conflict cu legea penală și a comis cu intenție infracțiunea fără a manifesta dorința

de a se corecta.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de

apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-417

Cod de procedură penală, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază

ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Oleg Bondarenco în

numele inculpatului Pînzari Igor, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 14 august

2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014,

în cauza penală privindu-l pe Pînzari Igor Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 18 martie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

5