3ra-1538/13 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
3ra-1538/13 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
dosarul nr. 3ra-1538/13 prima instanță: I.Dutca instanța de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu Î N C H E I E R E 03 octombrie 2013 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Veronica Scurtu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Victor Topol, Veronica Scurtu și Valentin Scurtu împotriva Consiliului com. Cruzești și Primăriei com.
Cruzești, intervenienți accesorii Agenția Relații Funciare și Cadastru și întreprinderea de stat Institutul de proiectări pentru organizarea teritoriului, cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21.05.2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Veronica Scurtu și menținută hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 februarie 2013, de respingere a acțiunii c o n s t a t ă La data de12.03.2012, Victor Topol, Veronica Scurtu și Valentin Scurtu au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului com. Cruzești și Primăriei com. Cruzești, intervenienți accesorii Agenția Relații Funciare și Cadastru și întreprinderea de stat Institutul de proiectări pentru organizarea teritoriului, cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii, reclamanții au indicat că, la data de 22.12.2011, în rezultatul examinării recursului procurorului sect. Ciocana, mun. Chișinău nr. 4417 din 24.05.2011, Consiliul comunal Cruzești prin decizia nr. 7/11 din 22.12.2011 a anulat decizia nr. 4/3 din 28.05.2010 cu privire la prezentarea propunerilor de schimbare a destinației terenurilor agricole din com. Cruzești, pînă la formarea bunului cu nr. cadastrale 0144103014, 103015, 0144103016, 0144103018, 0144103019, 0144103020, 0144103021 cu suprafața totală de 6,8411 ha sau după formarea bunurilor cu nr. cadastral 0144103097 cu suprafața de 2,951 ha și cu nr. cadastral 0144103098 cu suprafața de 3,8921 ha, ca fiind ilegală. Decizia Consiliului comunal Cruzești le-a fost comunicată reclamanților la data de 05.01.2012.
Consideră reclamanții, că procurorul nu a efectuat controlul în vederea respectării stricte a legislației după cum se indică în recurs, nu a studiat materialele în baza cărora s-a adoptat decizia, ci a solicitat doar copia deciziei respective, fără a cere setul de materiale care a stat la baza emiterii deciziei nr. 4/3 din 28.05.2010. Mai mult ca atît, menționează reclamanții că procurorul în recursul său a invocat că Topol Victor, Racicovscaia Natalia, Scurtu Veronica și Scurtu Valentin au prezentat cereri pentru schimbarea destinației terenurilor, contrar prevederilor Regulamentului cu privire la modul de atribuire, de modificare a destinației și schimbul terenurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1451 din 24.12.2007.
Susțin reclamanții, că cele afirmate nu corespund realității, adică la cereri au fost anexate toate actele necesare pentru inițierea procedurii de schimbare a destinației terenurilor agricole.
De asemenea, menționează reclamanții că, procurorul în recursul său de asemenea argumentează precum că reclamanții nu s-au încadrat în prevederile pct. 32 al aceluiași Regulament, odată ce „demersurile ce țin de modificarea destinației terenurilor agricole (silvice) din extravilanul localităților, pentru edificarea construcțiilor, se restituie solicitanților fără a fi examinate”, însă nu ia în calcul specificarea că norma e valabilă „în cazul propunerii de amplasare a obiectului pe terenurile de calitate superioară”, condiție care nu se aplică în cazul dat, deoarece conform legislației funciare și anume art. 83 alin.(l) Cod Funciar prevede că, din categoria terenurilor agricole de calitate superioară fac parte terenurile cu gradul de evaluare a fertilității naturale de peste 60”, iar în cazul reclamanților, conform expertizei pedologice efectuate pe terenurile în cauză gradul de bonitate este de 55 puncte.
Astfel, în rezultatul examinării recursului Procuraturii sect. Ciocana nr.4417 din 24.05.2011, Consiliul comunal Cruzești la data de 22.12.2011, a adoptat decizia nr. 7/11 prin care s-a anulat decizia nr. 4/3 din 28.05.2010, ca fiind ilegală. Cu decizia dată reclamanții nu au fost de acord și la data de 12.01.2012, s-au adresat cu o cerere prealabilă către Consiliul Comunal Cruzești, însă răspuns la cererea prealabilă în termenul stabilit nu au primit. Consideră reclamanții, că prin acțiunile sale Consiliul comunal Cruzești creează impedimente în realizarea dreptului de a dispune de terenurile sale și le cauzează prejudicii reclamanților.
Cer reclamanții, Topol Victor, Scurtu Veronica și Scurtu Valentin, anularea deciziei Consiliului comunei Cruzești nr.7/11 din 22.12.2011, prin care a fost anulată decizia nr. 4/13 din 28.05.2010, ca fiind ilegală, cu menținerea în vigoare a deciziei nr. 4/13 din 28.05.2010 cu privire la prezentarea propunerilor de schimbare a destinației terenurilor agricole din com. Cruzești deținute cu drept de proprietate de către reclamanți și repararea prejudiciului cauzat în mărime de 150 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 19.02.2013, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Victor Topol, Veronica Scurtu și Valentin Scurtu împotriva Consiliului com. Cruzești și Primăriei com.
Cruzești, intervenienți accesorii Agenția Relații Funciare și Cadastru și întreprinderea de stat Institutul de proiectări pentru organizarea teritoriului, cu privire la contestarea actului administrativ. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2013, apelul declarat de către Veronica Scurtu a fost respins și menținută hotărîrea primei instanțe. La 02 august 2013, Veronica Scurtu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2013 și a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 19.02.2013, solicitînd admiterea cererii, casarea integrală a deciziei Curții de Apel din 21.02.2013 și a hotărîrii judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din data de 19.02.2013, precum și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să se dispună admiterea integrală a acțiunii.
Invocă recurenta că prima instanță și instanța de apel la adoptarea deciziilor recurate nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea. În special, invocă recurenta, că argumentul instanței de apel precum că nu au fost prezentate probe pertinente pentru argumentarea circumstanțelor invocate în cererea de apel, acestea mai mult decît atît avînd caracter declarativ, este combătut de înscrisurile prezentate în instanța de apel cît și de materialele cauzei.
La fel susține recurenta, că instanța de fond, contrar circumstanțelor de drept și de fapt expuse în cererea de chemare în judecată, a considerat necesar de a respinge acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, aducînd în partea motivatoare a hotărîrii drept argumente aceleași norme la care a făcut referire procurorul în recursul său și anume, nerespectarea prevederilor art. 31 și 32 ale Regulamentului cu privire la modul de atribuire, de modificare a destinației și schimbul terenurilor. De asemenea, consideră recurenta că instanța de fond a aplicat eronat normele de drept material, referindu-se la faptul că Consiliul com. Cruzești legal și întemeiat, prin decizia nr. 7/11 din 22.12.2011, a anulat decizia nr. 4/13 din 28.05.2010.
Concomitent, instanța de apel la examinarea cerinței de reparare a prejudiciului material cauzat, nu a ținut cont de prevederile art. 385 CPC și anume, nu a dat apreciere înscrisurilor prezentate cu titlul de probe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) și (4) CPC, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4). Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel și relatarea situației, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC și nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.
Din considerentele enumerate și avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Veronica Scurtu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, Dispune Recursul declarat de către Veronica Scurtu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.