1ra.106/2015 — art.27,145 alin.1 Cod penal

1ra.106/2015 — art.27,145 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-106/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

24 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea, Maria

Ghervas,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul

Sorbală Emil, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 martie 2014, în cauza penală în privința lui

Sorbală Emil Vasile,

născut la 18 mai 1969, originar din r-nul Ocnița,

s. Sauca, cu viza de reședință în mun. Chișinău, str.

N. Milescu - Spătaru 19/3, cămin, domiciliat pînă la

reținere în mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrîn 5/3,

ap. 116.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

2013, de la 12 noiembrie 2013 – pînă la 20 martie

2014 (instanța de apel);

de la 07 august 2014 – pînă la 17 septembrie

2014, de la 11 decembrie 2014 – pînă la 24

februarie 2015 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2012, Sorbală Emil a fost condamnat în baza art. 151 alin.(1) Cod penal la 5 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea civilă Zatic M. a fost admisă în

1

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

2012, aproximativ la ora 1800, în mun. Chișinău, str. Ștefan cel Mare, în spate la

Arca de Triumf din Piața Marii Adunări Naționale în rezultatul unei certe

apărute spontan între Sorbală Emil și Zatic Maria, i-a aplicat ultimei o lovitură

cu un cuțit de bucătărie în regiunea cutiei toracice, cauzîndu-i potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 09/d din 02.01.2012, vătămare

corporală gravă.

Potrivit rechizitoriului Sorbală Emil a fost pus sub învinuire în baza art.

27, 145 alin. (1) Cod penal, însă instanța a reținut de a reîncadra acțiunile

inculpatului la art. 151 alin.(1) Cod penal – vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață, deoarece,

tentativa de omor intenționat poate avea loc numai cu intenție directă, atunci

cînd acțiunile vinovatului demonstrau că el a prevăzut survenirea morții,

dorea sau admitea producerea acesteia, dar sfîrșitul letal nu a survenit din

cauza circumstanțelor ce nu depind de voința lui.

Zatic Maria, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, de condamnare a

lui Sorbală E. în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal, la 10 ani 6 luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului, a menționat că inculpatul prin acțiunile sale

intenționate a comis tentativa de omor a unei persoane, care din cauze

independente de voința făptuitorului, acesta nu și-a produs efectul, însă

instanța de fond analizînd probele cauzei le-a dat o apreciere incorectă și

contrară circumstanțelor de fapt constatate, deși acestea dovedesc pe deplin

vinovăția lui Sorbală E. Consideră, că sunt nefondate concluziile instanței

referitor la recalificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 151 alin.(1) Cod

penal, deoarece el a avut intenția omorului cet. Zatic M., însă nu și-a dus

intenția pînă la capăt deoarece i-a fost acordat imediat ajutor medical. De

asemenea instanța nu a dat aprecierea corespunzătoare declarațiilor părții

vătămate și a celorlalte probe, potrivit cărora se confirmă vinovăția

inculpatului în infracțiunea incriminată.

2

- partea vătămată, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, de condamnare conform învinuirii înaintate. Instanța de

fond a apreciat incorect probele examinate și administrate, dîndu-le o

interpretare greșită, recalificînd acțiunile în baza art. 151 alin.(1) Cod penal,

deoarece inculpatul a comis infracțiunea cu intenție directă, aplicînd lovitura

în regiunea inimii, organ anatomic vital. Astfel, Sorbală E. a urmărit un sfîrșit

letal, dorea survenirea morții, însă din motive independente de voința lui, nu

s-a produs. Declarațiile sale precum că inculpatul nu a avut intenția să o

omoare, au fost depuse prin constrîngere psihică și a amenințărilor că atît ea,

cît și fiica sa, nu vor avea viață liniștită, fiind hîrțuite atît telefonic, cît și

personal. În acest sens, a depus plîngere la organul de urmărire penală. La

fel, a menționat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă, care nu

corespunde gravității infracțiunii săvîrșite, nu s-a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, de persoana vinovată, precum și de declarațiile

martorilor Us V., Stavilo N., plîngerile adresate organelor competente potrivit

cărora inculpatul nu pentru prima dată manifestă un comportament violent în

privința părții vătămate.

februarie 2013, au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința în

latura civilă și pronunțată o nouă hotărîre potrivit ordinii stabilite pentru

prima instanță prin care.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și încasat prejudiciul moral de la

Sorbală Emil în beneficiul lui Zatic Maria în sumă de 15 000 lei, iar în partea

prejudiciului material acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile. În rest, sentința a fost menținută.

obiectiv probele examinate în cadrul cercetării judecătorești, corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, și a concluzionat asupra vinovăției lui

Sorbală E. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(1) Cod penal.

La fel, instanța de apel a conchis că sunt neîntemeiate afirmațiile

procurorului și părții vătămate cu privire la încadrarea incorectă a acțiunilor

inculpatului în baza art. 151 alin.(1) Cod penal, din motiv că partea acuzării

nu a prezentat în cadrul examinării cauzei probe pertinente și concludente,

care ar demonstra prezența la inculpat în timpul comiterii faptei a intenției de

omor.

3

Mai mult că motivele referitoare la probarea intenției inculpatului care

chipurile nu și-a dus intenția pînă la capăt deoarece i-a fost acordat imediat

ajutor victimei, sunt declarative, menționînd că a fost cauzată numai o

lovitură, după care Sorbală E. a chemat ambulanța pentru acordarea

ajutorului medical, iar declarațiile inculpatului în această parte nu au fost

combătute.

Totodată, a considerat că la aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de

fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal.

procurorul care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare,

pe motiv că probele din dosar confirmă vinovăția lui Sorbală E. în săvîrșirea

infracțiunii incriminate.

octombrie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2013

și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a menționat că instanța de apel, judecînd apelurile,

nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de procuror și partea vătămată,

adoptînd o hotărîre, care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, precum și faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

2014, au fost admise aprelurile declarate de procuror și partea vătămată,

casată sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță.

- Sorbală Emil a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal la

10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea de la inculpatul Sorbală Em. în beneficiul părții

vătămate Zatic M. a prejudiciului moral în suma de 50 000 lei, iar în partea

prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii

civile.

infracțiunii de tentativă de omor, invocate în rechizitoriu și a conchis că

4

instanța de fond neîntemeiat a recalificat fapta inculpatului în baza art. 151

alin.(1) Cod penal, care nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.101, 394

Cod de procedură penală.

Vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de tentativă de omor se

dovedește prin următoarele probe: - declarațiile părții vătămate, a martorilor

Zatic M., Us V., Meleca N., - procesul-verbal de cercetare la fața locului,

certificatul de vizită nr. 227 din 01.01.2012, - raportul de expertiză medico-

legală nr. 09/D din 02.01.2012, - raportul de expertiză psihiatrică legală

staționară.

Astfel, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, nu echivalează cu

recalificarea faptei săvîrșite, devreme ce probele prezentate, cercetate și

verificate în ședința instanței de apel, confirmă cu certitudine săvîrșirea

infracțiunii constatate.

Prin urmare s-a constatat cu certitudine că inculpatul prin agresarea

vădită, a aplicat victimei, cu un cuțit pregătit de înainte, aflat cu sine, o

lovitură într-o regiune vitală a corpului, ce constituie că acesta a prevăzut și

urmărit omorul persoanei.

În acest context, nu este pusă problema numărului loviturilor, dar locul,

mijlocul și intensitatea loviturii aplicate, care este caracterizată de raportul

medico-legal ca fiind deosebită, provocînd leziuni corporale grave. În lipsa

îngrijirilor medicale de urgență calificate ar fi survenit decesul victimei.

Referitor la latura civilă, instanța a conchis că în partea prejudiciului

moral urmează a fi admisă cu încasarea de la inculpat în beneficiul părții

vătămate a sumei de 50 000 lei, luînd în considerație că prin infracțiunea

săvîrșită inculpatul a determinat supunerea părții vătămate nu numai la

traume fizice, dar și la suferințe psihice de excepție, existînd un raport direct

de cauzalitate între activitatea infracțională descrisă și prejudiciul

nepatrimonial suferit de partea vătămată.

Cît privește acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului material,

instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 387 Cod de procedură

penală a considerat oportun de a fi admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea

civilă.

avocatul Dragomir A. și partea vătămată Zatic M., care invocînd ca temei

5

prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, au solicitat

casarea acesteia în latura civilă, cu încasarea prejudiciului moral în sumă de

500 000 lei. Au menționat că, partea vătămată a fost internată mai mult de o

lună în secția de reanimare al Spitalului de urgență. În fiecare lună efectuiază

controale medicale și este lipsită de posibilitatea de a lucra din cauza stării de

sănătate. Mai mult de doi ani trăiește în frică, din punct de vedere psihologic.

septembrie 2014, s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de

avocatul Dragomir Aliona și partea vătămată Zatic Maria, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2014, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs a constatat că, instanța de apel la soluționarea acțiunii

civile a adoptat o soluție corectă, menționînd că încasarea prejudiciului

material urmează să fie admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea civilă, din motiv că partea

vătămată la cererile sale nu a indicat concret suma prejudiciului material,

nefiind anexate careva probe în susținerea pretențiilor, iar în partea

prejudiciului moral, reieșind din circumstanțele cauzei, a dispus încasarea

unei sume echitabile în mărime de 50 000 lei.

inculpatul Sorbală E., care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427

alin.(1) pct. 4), 6), 12) Cod de procedură penală, solicită, casarea deciziei

contestate cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet

de judecată.

În susținerea recursului a argumentat că despre decizia instanței de

recurs din 01.10.2013 prin care a fost dispusă rejudecarea cauzei nu a

cunoscut. Din lipsa spațiului locativ a fost nevoit să-și schimbe domiciliul și

despre examinarea apelului procurorului nu a fost înștiințat, prin urmare el

nu s-a eschivat intenționat de la prezentarea în ședința instanței de apel și nu

a cunoscut că a fost anunțat în căutare. La fel, nu este deacord cu decizia

contestată, deoarece instanța a dat o apreciere greșită probelor prezentate.

Consideră că instanța a interpretat greșit declarațiile părții vătămate

Zatic M., pe care le-a pus la baza soluției de condamnare, totodată menționînd

că pentru aprecierea corectă a declarațiilor contradictorii ale victimei urmează

să fie numită o expertiză psihologico-psihiatrică, deoarece nu s-a luat în

6

considerație că ultima este invalidă de gr. II și suferă de boala Lupus

Eritematos, care afectează sistemul nervos și dezvoltă sindromul –

astenodepresiv, care se manifestă prin agresivitate față de cel apropiat.

Instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare, deoarece a examinat

cauza atît în lipsa sa, cît și a apărătorului ales, prin ce a fost lipsit de dreptul

de a-și apăra interesele în ședința de judecată, fiindu-i încălcat art. 26 din

Constituția Republicii Moldova.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Asigurarea dreptului la apărare este una din garanțiile desfășurării

procesului de judecare a cauzei în contradictoriu, întrucît participarea

apărătorului în procesul penal asigură protejarea drepturilor și libertăților

prevăzute de lege ale inculpatului și contribuie la cercetarea obiectivă, sub

toate aspectele și multilaterală a cauzei.

Potrivit art.17 alin.(3) Cod de procedură penală, organul de urmărire

penală și instanța de judecată este obligată să asigure inculpatului dreptul la

asistență juridică calificată din partea unui apărător ales de el sau a unui avocat

care acordă asistența juridică garantată de stat.

Aplicarea acestei norme procesuale este garantată de prevederile art.322

Cod de procedură penală, care reglementează procedura de participare a

apărătorului ales sau numit și înlocuirea acestuia.

Verificînd respectarea principiului referitor la dreptul de apărare al

inculpatului, Colegiul penal lărgit concluzionează că acest drept al lui Sorbală

Emil a fost încălcat și decizia pronunțată de către instanța de apel se apreciază

ca ilegală.

Potrivit deciziei recurate se constată că examinarea cauzei în ordine de

apel a avut loc cu participarea apărătorului Cebotari Pavel, care a acordat

asistență juridică garantată de stat.

Potrivit materialelor cauzei rezultă, că avocatul Gutium Iurie în baza

mandatului (f.d.94, vol.I) a reprezentat interesele inculpatului Sorbală Em. în

baza contractului nr.2 din 09.02.2012 atît în instanța de fond, cît și în apel.

Ulterior, la judecarea cauzei în recurs, examinarea cauzei a fost fixată

pentru data de 18 iunie 2013, ora 1000, cu înștiințarea inculpatului, avocatului

Gutium Iu. și partea vătămată (f.d.219, vol.I).

7

La 18.06.2013 atît inculpatul, avocatul Gutium I., cît și partea vătămată

nu s-au prezentat, din care motiv ședința de judecată a fost amînată pentru

pentru data de 02.07.2013, ora 10 00, cu citarea repetată a părților.

La data și ora fixată, în ședința instanței de recurs părțile nu s-au

prezentat, ședința fiind amînată pentru 01.10.2013, fiind solicitat acordarea

asistenței juridice garantate de stat și desemnat avocatul Cebotari Pavel pentru

a reprezenta interesele inculpatului Sorbală Em. în ședința de judecată.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01

octombrie 2013, pronunțată cu participarea apărătorului Cebotari Pavel, în

lipsa inculpatului, s-a dispus casarea totală a soluției adoptate de către

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2013 și rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Astfel, s-a revenit la situația judecării apelului și instanța de apel era

obligată să citeze apărătorul Gutium Iurie pentru apărarea intereselor lui

Sorbală Em., însă, potrivit telefonogramei și recipiselor din dosar, instanța de

apel l-a anunțat doar pe avocatul Cebotari P. despre examinarea cauzei în

instanța de apel.

În materialele cauzei lipsesc date, care ar confirma că avocatul Gutium

Iurie a fost legal citat despre data și ora examinării cauzei în instanța de apel.

Însă, la rejudecarea apelurilor acuzatorului de stat și părții vătămate la

20 martie 2014, instanța de apel, a examinat cauza cu participarea

apărătorului Cebotari Pavel, numit în baza art. 70 Cod de procedură penală.

Necătînd la faptul că inculpatul avea avocat prin contract, Curtea de

Apel a citat avocatul care a fost desemnat pentru asigurarea asistenței juridice

garantată de stat.

Potrivit principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării

cauzei stipulate la art. 314 Cod de procedură penală, instanța de judecată, la

judecarea cauzei, creează părții acuzării și părții apărării condițiile necesare

pentru cercetarea multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

Totodată, art. 66 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează că,

inculpatul are dreptul la apărare și instanța de judecată îi asigură

posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele și

metodele neinterzise de lege.

Conform prevederilor art. 322 Cod de procedură penală, apărătorul

participă la judecarea cauzei și își exercită drepturile și obligațiile în

8

conformitate cu prevederile art.67- 69, care se aplică în mod corespunzător.

Colegiul penal menționează că una din garanțiile desfășurării

procesului de judecare a cauzei bazat pe principiul contradictorialității este

asigurarea dreptului la apărare al inculpatului.

Alin. (4) al art. 322 Cod de procedură penală, prevede că înlocuirea

apărătorului care nu s-a prezentat la ședință se admite doar cu

consimțămîntul inculpatului, iar potrivit alin.(5) al aceiași norme, instanța era

obligată, în cazul neprezentării apărătorului ales de inculpat, să amîne

ședința pe o durată care depășește 5 zile, propunînd inculpatului să-și aleagă

un alt apărător și, numai în caz de refuz al inculpatului de a-și alege alt

apărător, instanța era în drept să decidă numirea unui avocat care acordă

asistență juridica garantată de stat.

Analizînd aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit constată, că

inculpatul Sorbală Emil în instanța de apel a fost lipsit de o apărare concretă

și efectivă, iar la judecarea apelurilor declarate, procesul penal n-a fost

echitabil în sensul art.6 § (1), § (3) lit. c) din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, - “Orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, (<) a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî (<) asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Orice acuzat are, în

special, dreptul: să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă

nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod

gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer”.

Astfel, conform practicii CEDO, hotărîrea Goddi vs Italia din 09.04.1984,

CEDO a statuat că, examinarea cauzei în lipsa avocatului ales, fără ca acesta să

fie citat, a lezat dreptul inculpatului la un proces eschitabil, sub aspectul că

acesta nu a putut să-și execute mandatul oferit de către inculpat, prin urmare

Sorbală Em. nu a beneficiat de o apărare eficientă.

La judecarea apelului, participarea apărătorului ales sau care acordă

asistență juridică garantată de stat, este obligatorie iar nerespectarea acestei

reguli constituie o eroare de drept, care se încadrează în prevederile art. 427

alin.(1) pct.4) Cod de procedură penală.

Rejudecînd cauza, instanța de apel urmează să ia în considerație cele

expuse în prezenta decizie, să înlăture încălcările de lege menționate, să

respecte procedura de judecare a cauzei în instanța de apel, cu înștiințarea

9

apărătorului ales, iar în caz de înlocuire a apărătorului să respecte procedura

procesual penală în această parte, se va pronunța asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, va verifica minuțios, sub toate aspectele,

complet și obiectiv toate probele în strictă conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală și va adopta o hotărîre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Conform prevederilor art.435 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs soluționînd recursul, rezolvă și chestiunile complementare

prevăzute în art. 416 Cod de procedură penală.

Articolul 416 Cod de procedură penală prevede dreptul instanței de a

soluționa unele chestiuni complementare care nu se referă la fondul cauzei,

inclusiv dreptul să dispună aplicarea măsurii preventive inculpatului,

conducîndu-se de prevederile art.329 Cod de procedură penală.

Potrivit art.329 Cod de procedură penală, instanța din oficiu este în

drept să dispună aplicarea măsurii preventive inculpatului.

Măsura preventivă este orientată spre asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal sau a împiedica bănuitul, învinuitul, inculpatul să se

ascundă de urmărirea penală sau de judecată, ca ei să nu împiedice

stabilirea adevărului ori spre asigurarea executării sentinței, cît și a

judecării cauzei în termeni rezonabili.

În conformitate cu prevederile art.176 Cod de procedură penală,

măsurile preventive pot fi aplicate de către instanța de judecată numai în

cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că

inculpatul ar putea să se ascundă de instanță, să împiedice stabilirea

adevărului în procesul penal ori să săvîrșească alte infracțiuni, de asemenea

ele pot fi aplicate de instanță pentru asigurarea executării sentinței în cazurile

săvîrșirii unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa privativă de

libertate pe un termen mai mare de 2 ani.

Astfel, Colegiul consideră că în speță există probe certe că lăsarea

inculpatului în libertate indică la riscul sporit al posibilității eschivării acestuia

de la prezentarea în ședința de judecată, derularea normală a procesului, cît și

influențarea părții vătămate și martorilor în cauză.

Din materialele cauzei rezultă că inculpatului Sorbală Em., fiindu-i

aplicată pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării acesteia, ulterior,

10

s-a eschivat de a se prezenta în ședința instanței de apel, în legătură cu ce a

fost anunțat în căutare și fiind reținut abia la 10.11.2014 (f.d.92, vol.II).

Instanța de recurs menționează că Sorbală Emil se învinuiește în

săvîrșirea infracțiunei prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, care

conform art.16 Cod penal, se califică ca infracțiune deosebit de gravă.

Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la

pct. 68 al Hotărîrii nr.1 din 15.04.2013 „Despre aplicarea de către instanțele

judecătorești a unor prevederi ale legislației de procedură penală privind arestarea

preventivă și arestarea la domiciliu” este stipulat că, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție, în cazul cînd dispune casarea deciziei instanței de

apel cu remiterea la rejudecare a cauzei, prin care persoana a fost condamnată

la o pedeapsă reală sub formă de închisoare, cu toate că, conform sentinței

primei instanțe, persoana a fost achitată sau condamnată la o pedeapsă

nonprivativă de libertate, deliberînd, este în drept să aplice persoanei măsura

de arest preventiv sau la domiciliu în cazurile în care există suficiente

temeiuri rezonabile de a presupune că inculpatul ar putea să se ascundă, să

împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrșească alte

infracțiuni, de asemenea pentru asigurarea executării sentinței.

Prin urmare, Colegiul concluzionează că sînt întrunite toate condițiile

pentru aplicarea în privința lui E. Sorbală a măsurii preventive – arestul

preventiv, atît din punct de vedere al dreptului intern, cît și al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omilui și a Libertăților Fundamentale,

și anume există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvîrșit o

infracțiune deosebit de gravă pentru care legea prevede o pedeapsă privativă

de libertate, aceasta fiind considerabil mai mare de 2 ani și se va eschiva de la

prezentarea în ședința de judecată tergiversînd examinarea cauzei, riscul de a

influența partea vătămată și martorii sau de a comite alte infracțiuni. Cu atît

mai mult, că potrivit declarațiilor părții vătămate Zatic M. depuse în cadrul

ședinței instanței de apel, aceasta a declarat că, „au fost amenințări din partea lui

Sorbală E. că o să-i taie gîtul atît ei, cît și poliției” (f.d.33, vol.II).

Astfel, instanța consideră că în speță, sunt cuprinse toate condițiile

pentru a aplica în privința lui Sorbală Emil măsura preventivă – arestul

preventiv pe un termen de 90 de zile.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

11

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Sorbală Emil, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2014, în

cauza penală în privința lui Sorbală Emil Vasile și dispune rejudecarea cauzei

în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Se aplică în privința lui Sorbală Emil Vasile măsura preventivă –

arestarea preventivă pe un termen de 90 zile.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 12 martie

2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecătorii Constantin Alerguș

Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

Maria Ghervas

12