1ra-590/13 — art. 151 alin. 1, 90 Cod

1ra-590/13 — art. 151 alin. 1, 90 Cod (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-590/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Ghenadie Nicolaev,

Elena Covalenco,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

avocatului Pavel Cebotari,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procuror împotriva

sentinței Judecătoriei Buiucani din 06 august 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2013, în cauza penală privind inculpatul

Sorbală Emil Vasile, născut la

18 mai 1969 în s. Sauca, r-nul Ocnița, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Gheorghe Asachi 53/1a, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 februarie - 06 august 2012,

în instanța de apel: 04 septembrie 2012 - 06 februarie 2013,

în instanța de recurs: 23 aprilie – 01 octombrie 2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Procurorul a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Avocatul a optat pentru respingerea recursului.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 151 alin. (1), 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3

an.

Acțiunea civilă înaintată de Zatic Maria a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

1

orele 18.00, în mun. Chișinău, str. Ștefan cel Mare, în spate la Arca de Triumf din

Piața Marii Adunări Naționale, în rezultatul unei cerți apărute spontan între

inculpatul Sorbală Emil cu Maria Zatic, i-a aplicat ultimii o lovitură cu un cuțit de

bucătărie în regiunea cutiei toracice, cauzîndu-i vătămări corporale grave.

Acțiunile inculpatului au fost recalificate din prevederile art. 27,145 alin. (1)

la cele ale art. 151 alin .(1) Cod penal, deoarece tentativa de omor poate avea loc

numai cu intenție directă, adică atunci cînd acțiunile vinovatului demonstrau

despre aceea că el a prevenit survenirea morții, dorea aceasta, dar sfîrșitul letal nu a

survenit din cauza circumstanțelor ce nu depind de voința lui.

Instanța a relevat că activitatea inculpatului ține de sculptură, pictură și

permanent purta cuțit în haine, geantă. Între inculpat și partea vătămată și persistau

conflictele, însă nici unul din aceste conflicte nu au fost soldate cu violențe sau

amenințări. Inculpatul a declarat că nu a înțeles cum a lovit partea vătămată cu

cuțitul pe care îl ținea în mînă, jucîndu-se cu el. Pe parcursul examinării cauzei

partea vătămată și-a schimbat atît declarațiile, cît și comportamentul față de

inculpat, susținînd că el a avut intenția de a o omorî, ceea ce se combate cu toate

probele analizate în cadrul ședinței de judecată. Acțiunile și comportamentul

inculpatului demonstrează de la sine contrariul - după aplicarea loviturii partea

vătămată a mers vre-o doi pași a spus că curge sînge, iar inculpatul nu a părăsit

locul speriat dar a chemat ambulanța și s-au deplasat spre salvare împreună.

Era un cuțit de bucătărie sau un cuțit de lucru al inculpatului, cu care a fost

aplicată lovitura, în cadrul ședinței de judecată nu a fost posibil de stabilit,

deoarece cuțitul în cauză nu a fost găsit la fața locului.

Conform raportului de examinare medico-legală din 02.01.2012, părții

vătămate i-au fost cauzate plaga prin armă albă înțepată penetrantă a hemitoracelui

stîng cu lezarea cordului, hemopericard, tamponada cordului, șoc hipovolnic gr.

III, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător – tăietor și

se califică ca vătămare corporală gravă.

Circumstanțe atenuante și agravante în cadrul ședinței de judecată nu au fost

stabilite.

Reieșind din circumstanțele cazului, că infracțiunea comisă de inculpat face

parte din categoria celor grave, ținînd cont de scopul pedepsei penale, instanța a

considerat rațional de aplicat față de inculpat o pedeapsă non privativă de libertate,

conform prevederilor art. 90 Cod penal, iar acțiunea civilă a părții vătămate,

urmînd a o admite în principiu și a o lăsa spre examinare în procedura civilă.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

27, 145 alin. (1) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că instanța de judecată nu a luat în considerație și nu a

apreciat la justa valoare declarațiile părții vătămate, care a lămurit că la 01 ianuarie

2012 a fost telefonată de inculpat. Acesta i-a comunicat că dorește să se întîlnească

cu ea, amenințînd-o că dacă v-a veni cu poliția el le v-a tăia gîturile. Cînd s-au

întîlnit în centru orașului, inculpatul a manifestat un comportament agresiv, avînd

2

la sine pregătit din timp un cuțit de bucătărie, luat de la domiciliu, cu care

intenționat a lovit-o în piept. Ea și-a revenit la spital.

Instanța nu a apreciat obiectiv nici celelalte probe administrate în cadrul

urmării penale și cercetate în ședința de judecată, care confirmă pe deplin vinovăția

inculpatului în comiterea tentativei de omor și încercării de a se eschiva de la

răspunderea penală pentru fapta comisă.

Astfel, martorului Zatic Natalia a declarat că la spital mama ei, Zatic Maria,

i-a comunicat că inculpatul a vrut să o omoare lovind-o cu cuțitul de bucătărie în

piept. Inculpatul des o amenința cu omorul și o maltrata pe maică-sa.

Martorului Meleca Nadejda a declarat că partea vătămată Zatic Măria i-a

povestit că inculpatul anterior de mai multe ori a maltratat-o și amenințat-o cu

omorul.

Martorului Us Vladimir, care locuiește în vecinătatea părților, a confirmat că

inculpatul o maltrata des pe partea vătămată.

Expertului medico-legist a relatat în instanța de judecată că lovitura cu cuțitul

în pieptul părții vătămate a fost aplicată intenționat și cu forță pentru a-i leza

organele vitale, excluzînd aplicarea vătămărilor corporale din imprudență.

Prin raportul de expertiză medico-legală din 02 ianuarie 2012, s-a constatat

că părții vătămate i-a fost provocată vătămare corporală gravă, periculoasă pentru

viață - plagă penetrantă hemitoracelui stîng cu lezarea cordului, hemopericard

tamponada cordului, șoc hipovolnic gr. III, fiind cauzate prin acțiunea traumatică a

unui obiect înțepător-tăietor, posibil în timpul și circumstanțele indicate.

3.1 A declar apel și partea vătămată, cerînd admiterea apelului, casarea totală

a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în

baza art. 27,145 alin. (1) Cod penal.

Apelanta a indicat că acțiunile inculpatului au fost săvîrșite cu intenție

directă. Adică el își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, a

prevăzut urmările ei prejudiciabile și a dorit survenirea acestor urmări. Inculpatul a

aplicat lovitura anume în regiunea inimii, anatomică vitală pentru organismul

uman. Persoana care nu are intenția de a curma viața unei alte persoane nu-i aplică

lovituri direct în inimă, ci în regiunile ce nu ar cauza decesul. Persoana care nu are

scop să comită un omor, nu aduce la întîlnire cu persoana iubită un cuțit ascuns.

Deci, inculpatul a urmărit un sfîrșit letal pentru ea, dorea survenirea morții însă din

motive independente de voința lui, ea nu s-a produs. Inculpatul, observînd că se

apropie doi colaboratori ai poliției, s-a pierdut și a început a striga: "Ambulanța."

În acest caz decesul nu a survenit pentru că a fost acordată la timp asistență

medicală, concluzie susținută de către declarațiile expertului Frumusachi V.

Declarațiile că inculpatul nu a avut intenția s-o omoare au fost date prin

constrîngerea psihică din partea ultimului și a amenințărilor că, în caz contrar, ea și

fiica, Zatic Natalia, nu vor avea viață liniștită. Ele au fost hărțuite în acest sens atît

telefonic, cît și personal. Ele au depus o plîngere la organul de urmărire penală.

au fost admise parțial, casată sentința în latura civilă și pronunțată o nouă hotărîre,

potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță.

De la Sorbală Emil s-a încasat în beneficiul Mariei Zatic prejudiciul moral în

mărime de 15.000 lei.

3

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și

concludente ce ar demonstra prezența la inculpat în timpul comiterii faptei a

intenției de a omorî victima.

Prima instanță a dat probelor administrate o apreciere cuvenită.

Părții vătămate i-a fost cauzată numai o lovitură, după care inculpat a chemat

ambulanța pentru acordarea tratamentului medical și declarațiile lui în această

privință nu au fost combătute.

Probele cercetate la judecarea cauzei în condițiile legii coroborează între ele,

sunt utile, pertinente și concludente și în ansamblul lor demonstrează vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal.

Luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum

și statutul social al persoanei vătămate, circumstanțele de fapt stabilite, de la

inculpat urmează a încasa 15.000 lei – ceea ce va corespunde unei satisfacții

efective în sensul art. 20 din Constituția R. Moldova.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a luat în considerație, nu a

apreciat la justa valoare și chiar nu s-a expus asupra declarațiilor părții vătămate că

la 01 ianuarie 2012 a fost telefonată de inculpat, care i-a comunicat că dorește să se

întîlnească cu ea și să discute, amenințînd-o că dacă v-a veni cu poliția el le v-a tăia

gîtul. Cînd s-au întîlnit în centrul orașului, inculpatul avea un comportament

agresiv, avînd la sine pregătit din timp un cuțit de bucătărie luat de la domiciliu, cu

care intenționat i-a aplicat o lovitură în piept, după care ea și-a revenit abia la

spital.

Declarațiile părții vătămate sunt confirmate de martorii Zatic Natalia,

Meleca Nadejda, Us Vladimir și expertului medico – legist și de raportul de

expertiză medico-legală din 02 ianuarie 2012, asupra cărora instanța de apel la fel

nu s-a pronunțat.

Instanța de apel n-a binevoit să rețină următoarele circumstanțe faptice:

amenințarea cu omor a părții vătămate de către inculpat, sosirea inculpatului la

locul întîlnirii cu un cuțit din timp pregătit, care după comiterea faptei a dispărut,

aplicarea de către inculpat părții vătămate a unei lovituri cu cuțitul în regiunea

pieptului intenționat de a-i leza organele vitale.

Asemenea înprejurări evident demonstrează că scopul inculpatului a fost

unic, de a tenta la viața părții vătămate, fiind încrezut că de la lovitura aplicată în

regiunea pieptului partea vătămată nu avea șanse de a supravețui.

Instanța de apel nu a verificat și cercetat probele prezentate de acuzatorul de

stat și nu a indica motivele pentru care le-a respins.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

4

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rînd, potrivit art. 101 alin. (1), 325 alin. (1), 384 alin. (3), 385

alin. (1) pct. 1) - 4), 394 alin. (1) pct. 1), 2), 4), 5) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Sentința instanței de judecată trebuie să fie legală,

întemeiată și motivată. La adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează

chestiunile dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă

această faptă a fost săvîrșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este

vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni. Fiecare probă urmează să fie apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe, în cazul cînd o parte a acuzației este considerată neîntemeiată –

temeiurile pentru aceasta, motivele pentru modificarea învinuirii dacă la judecată s-

a efectuat așa ceva.

Aceste prevederi legale au fost totalmente încălcate de către instanța de fond.

Astfel, potrivit rechizitoriului inculpatul este acuzat că a săvîrșit infracțiunea

prevăzută la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, în următoarele circumstanțe: la

01.01.2012, aproximativ ora 18.00, în mun. Chișinău, str. Ștefan cel Mare, în spate

Arca de Triumf din Piața Marii Adunări Naționale, avînd intenția săvîrșirii

omorului cet. Maria Zatic, în rezultatul unei cerți apărute spontan, intenționat i-a

aplicat o lovitură cu un cuțit de bucătărie în regiunea cutiei toracice, cauzîndu-i

vătămări corporale grave, însă moartea ei nu a survenit din motiv că i-a fost

acordat imediat ajutorul medical de urgență (f.d. 85).

Instanța de fond a recalificat acțiunile inculpatului la prevederile art. 151

alin. (1) Cod penal, constatînd în sentință că: la 01.01.2012, aproximativ pe la orele

18.00, în mun. Chișinău, str. Ștefan cel Mare, în spate la Arca de Triumf din Piața

Marii Adunări Naționale, în rezultatul unei cerți apărute spontan între inculpatul

5

Sorbală Emil cu Maria Zatic, i-a aplicat ultimii o lovitură cu un cuțit de bucătărie

în regiunea cutiei toracice, cauzîndu-i vătămări corporale grave (pct. 2 din decizie).

Prin urmare, instanța nu a soluționat cauza în raport cu toate circumstanțele

de fapt invocate în rechizitoriu, cum ar fi intenția cu care inculpatul a aplicat părții

vătămate o lovitură de cuțit în regiunea cutiei toracice și legătura cauzală între

această acțiune și ajutorul medical de urgență acordat ultimei, datorită căruia nu a

survenit moartea ei.

Totodată, potrivit părții descriptive a sentinței, instanța de fond nu a apreciat

fiecare probă administrată pe caz separat iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor.

În special, instanța nu s-a pronunțat asupra următoarelor probe:

a) depozițiilor părții vătămate că, întîlnindu-se, inculpatul i-a spus că o v-a

omorî pe ea și poliția dacă va interveni, ea încercat să-l calmeze însă el nu se

liniștea, a scos un cuțit și a lovit-o, iar ea și-a pierdut cunoștința (f.d. 11);

b) depozițiile martorului Zatic Natalia, căreia partea vătămată i-a confirmat

cele relatate (f.d. 18, 138);

c) depozițiile expertului Frumusachi Vitalie, că localizarea și gravitatea

vătămărilor corporale erau de natură să ducă la decesul părții vătămate, dacă nu

intervenea o asistență medicală urgentă...(f.d. 145);

d) raportul de expertiză medico-legală din 02 ianuarie 2012, conform căruia

părții vătămate i-a fost provocată vătămare corporală gravă, periculoasă pentru

viață - plagă prin armă albă înțepată-tăiată, penetrantă hemitoracelui stîng cu

lezarea cordului, hemopericard, tamponada cordului, șoc hipovolnic gr. III, fiind

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect înțepător-tăietor, posibil în timpul și

circumstanțele indicate. În cadrul operației: s-a efectuat pericardotomia eliminînd

circa 1,0 litre de sînge cu cheaguri, s-a efectuat masaj direct al inimii și activitatea

ei s-a restabilit, s-au aplicat trei suturi pe cord… (f.d. 41);

Pe lîngă aceasta, instanța de fond a omis să i-a în considerare jurisprudența

națională în cauze penale similare, conform căreia instanța judecătorească,

soluționînd chestiunea despre vinovăția tentativei de omor a persoanei, va reieși

din cumulul tuturor circumstanțelor infracțiunii săvîrșite, va ține cont, în special,

de anturajul, modul de săvîrșire a infracțiunii, arma utilizată, numărul, caracterul și

localizarea rănilor, comportarea anterioară a vinovatului și a victimei, relațiile

dintre ei. Tentativa de omor este posibilă numai cu o intenție directă, adică cînd

acțiunile vinovatului demonstrau despre aceea că el a prevăzut survenirea morții,

dorea aceasta, dar sfîrșitul letal nu a survenit din cauza circumstanțelor ce nu

depind de voința lui. Dacă tentativa a fost consumată și vinovatul a refuzat să

continue acțiunile orientate spre atingerea rezultatului criminal, are loc nu renunțul

benevol la săvîrșirea infracțiunii, ci renunțarea la repetarea atentatului criminal.

Or, particularitățile împrejurărilor relevate pe caz denotă că în acțiunile

inculpatului se regăsesc, în mod rezonabil, elementele infracțiunii prevăzută la art.

27, 145 alin. (1) Cod penal, că instanța de fond neîntemeiat a reîncadrat acțiunile

lui în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, adică faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

6

Prin urmare prima instanță nu a soluționat fondul cauzei penale în raport cu

împrejurările invocate în rechizitoriu și prescripțiile de drept enunțate, adoptînd o

sentință ilegală, neîntemeiată și nemotivată.

În al doilea rînd, conform art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, cît și a jurisprudenței naționale, instanța de apel este obligată să

examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei. Decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă motivele adoptării soluției date. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă. În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța

de apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă normele de

drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei. Instanța de apel este obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței

de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel, întrucît

asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs. Decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Aceste prevederi au fost ignorate de către instanța de apel.

Or, potrivit părții descriptive a deciziei contestate, instanța de apel nu a

reacționat în nici un fel asupra erorilor de drept comise de instanța de fond și a

repetat întocmai erorile conținute în partea descriptivă a sentinței. Acestea, fiind

valabile și pentru instanța de apel, au generat pronunțarea de către această instanță

a unei decizii lipsite de o motivare legală, nefiind soluționat fondul apelului

procurorului și al părții vătămate conform stipulărilor de drept nominalizate și fără

a se pronunța asupra motivelor invocate în apelurile declarate, reproduse în pct. 3.,

3.1 și 5 din prezenta decizie (pct. 4 din decizie).

Circumstanțele expuse denotă în mod lucid că, prima instanță nu a soluționat

fondul cauzei penale în raport cu circumstanțele imputate inculpatului prin

rechizitoriu, iar instanța de apel nu a judecat apelul procurorului și al părții

vătămate în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate și a adoptat o hotărîre, care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, iar faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs, ea casează

hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Dat fiind că încălcările, comise de ambele instanțe, a normelor procedurale

specificate constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului de pe rol, casării totale a deciziei contestate și

7

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2013, în cauza penală

în privința inculpatului Sorbală Emil Vasile și dispune rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată în ședința

publică din 29 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Ghenadie Nicolaev

Elena Covalenco

8

Dosarul nr. 1ra-590/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

01 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Ghenadie Nicolaev,

Elena Covalenco,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

avocatului Pavel Cebotari,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procuror împotriva

sentinței Judecătoriei Buiucani din 06 august 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2013, în cauza penală privind inculpatul

Sorbală Emil Vasile, născut la

18 mai 1969 în s. Sauca, r-nul Ocnița, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Gheorghe Asachi 53/1a, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 februarie - 06 august 2012,

în instanța de apel: 04 septembrie 2012 - 06 februarie 2013,

în instanța de recurs: 23 aprilie – 01 octombrie 2013.

Conform art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2013, în cauza penală

în privința inculpatului Sorbală Emil Vasile și dispune rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată va fi pronunțată la 29 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Ghenadie Nicolaev

Elena Covalenco

9