1ra-261/2015 — art. 287 CP

Dosarul nr. 1ra-261/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie

2014, în cauza penală în privința inculpatului

Iordachi Pavel Ivan, născut la 25

noiembrie 1990, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Piața Unirii Principatelor Romîne 3, ap. 88.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.04.2012 – 29.07.2014;

instanța de apel: 25.08.2014 - 06.11.2014 ;

instanța de recurs: 03.02.2015 – 11.03.2015;

C O N S T A T Ă :

Iordachi Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal la 3 (trei) ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată în procesul penal și s-a dispus

încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate Bumbu Andrei prejudiciu

material în sumă de 239 lei și prejudiciu moral în sumă de 3 000 lei.

la 14 decembrie 2011, aproximativ pe la ora 00.20, aflîndu-se pe str. Drumul Taberei

62, din mun. Chișinău, pe teritoriul CCG-5 „A”, încălcînd grosolan și demonstrativ

ordinea publică, acționînd cu intenție, în prezența mai multor persoane, fără motive i-

a aplicat lui Andrei Bumbu, care sărbătorea împreună cu prietenii și cunoscuții săi, o

lovitură peste cap cu o sticlă cu volumul de 0,5 1., în forma patrulateră. În rezultatul

acestor acțiuni ultimului i-au fost cauzate vătămări corporale exprimate prin: plăgi

tăiate în regiunea frontală și gambei, echimoze periorbital pe stînga, care au fost

1

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect tăietor-înțepător, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, și au fost calificate ca vătămări corporale ușoare (f.d.l81).

a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin.(3)

Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În susținerea apelului s-a invocat că la aplicarea pedepsei prima instanță nu a

ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal precum și de următoarele

circumstanțe: inculpatul vina nu a recunoscut-o, nu a restituit prejudiciul cauzat

părții vătămate, infracțiunea imputată face parte din categoria celor grave, astfel

ilegal și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

noiembrie 2014, s-a respins cererea de apel declarată de către procuror și menținută

sentința fără modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel referitor la motivele

invocate în apel de către procuror ce vizează pedeapsa, a conchis că, la soluționarea

chestiunii respective prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

7, 61, 75 și 90 Cod penal ținînd cont de circumstanțele care influențează asupra

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de

comportamentul acestuia în cadrul urmăririi penale și ședinței de judecată și lipsa

circumstanțelor agravante, pedeapsa penală fiind aplicată în limitele prevăzute de

lege.

Colegiul penal a concluzionat că, procurorul incorect indică ca circumstanță ce

justifică excluderea art. 90 Cod penal, faptul că inculpatul nu recunoaște vinovăția în

săvîrșirea infracțiunii imputate, deoarece, conform art. 24 alin.(4) Cod de procedură

penală, inculpatul, în calitate de participant în procesul penal își alege poziția, modul

și mijloacele de susținere a ei de sinestătător, fiind independente de instanță, de alte

organe ori persoane.

În ședința de judecată în apel inculpatul a declarat, că recunoaște vinovăția în

săvîrșirea infracțiunii imputate și că este de acord să achite prejudiciul material

cauzat părții vătămate.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicitînd

casarea parțială a acesteia, în partea numirii pedepsei aplicate inculpatului,

rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărîri cu excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului recurentul indică că, la stabilirea pedepsei instanța de

apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel pripit și

nefondat a ajuns la concluzia privind aplicarea art. 90 Cod penal. Instanța de apel a

ignorat faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, nu a recunoscut vina, nu a

2

restituit prejudiciul cauzat părții vătămate, din care circumstanțe reiese că inculpatul

nu a conștientizat seriozitatea faptelor sale, pericolul social pe care îl prezintă

acțiunile lui.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține că,

recursul depus de procuror are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că, decizia instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor procesual-

penale fiind legală și întemeiată. Acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

făptuitorului, însă critică hotărîrea în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 și 76 Cod penal la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin rechizitoriu.

Așa cum se reține în doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța

de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

3

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

au fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvîrșite.

La caz, la aplicarea pedepsei inculpatului, instanțele corect au luat în

considerare prevederile art. art. 61,75,76 Cod penal care reglementează modalitatea

individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal persoanei recunoscută vinovată de

săvîrșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de

judecată a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Potrivit prevederilor art. 90 alin. (l) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu în-

chisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție,

ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

În speță, Colegiul penal reține că, instanțele de judecată în raport cu fapta

comisă și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, ținînd cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de comportamentul acestuia în

cadrul urmăririi penale și ședinței de judecată și lipsa circumstanțelor agravante,

aplicînd prevederile art. 90 Cod penal, a stabilit o pedeapsă echitabilă.

4

Mai mult ca atît, în cadrul apelului inculpatul a recunoscut vinovăția în

săvîrșirea infracțiunii imputate și a declarat că este de acord să achite prejudiciul

material cauzat părții vătămate.

Prin urmare, argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel,

iar instanța de apel le-a examinat minuțios, apreciind toate circumstanțele cauzei,

examinîndu-le în ansamblu, conform art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală,

pronunțîndu-se argumentat și detaliat asupra lor. Decizia instanței de apel cuprinde

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417

Cod de procedură penală. Alte probleme de drept care ar afecta hotărîrile în cauză nu

au fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului, iar recursul declarat de

către procuror este unul declarativ.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis

eroarea de drept prevăzută în pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală, la care se face referință, prin urmare nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014, în cauza penală în privința

inculpatului Iordachi Pavel, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 11 martie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5