1ra-86/2015 — art.190 al. 5 CP

1ra-86/2015 — art.190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-86/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Nadejda

Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2014, în cauza penală în

privința lui

Potorac Lidia Andrei, născută la 04 martie 1983,

originară și domiciliată în sat. Țîpordei, r-nul

Florești.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

achitată de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

pentru faptul că, la 29 septembrie 2011, ora exactă nu a fost posibil de stabilit, în timp

ce se afla pe terenul agricol din sat. Logănești, r-nul Criuleni, care aparținea lui Varzari

Gheorghe, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul că va

achita ulterior suma de bani necesară, prin înșelăciune și abuz de încredere, a însușit

ilegal de la acesta 2400 kg de poamă, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială

considerabilă în sumă de 24000 lei.

Tot ea, la 29 septembrie 2011, ora 01.30, în timp ce se afla în gospodăria lui Efros

Vladimir din sat. Măgdăcești, r-nul Criuleni, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, insuflîndu-i încredere prin plătirea în

avans a sumei de 1000 lei, sub pretextul că va achita ulterior restul sumei de bani

necesară, a însușit ilegal de la acesta 1582 kg de poamă, cauzîndu-i părții vătămate o

daună materială considerabilă în sumă de 13158 lei.

Tot ea, la 29 septembrie 2011, ora 18.00, în timp ce se afla pe terenul agricol din

sat. Drăsliceni, r-nul Criuleni, care aparținea lui Efros Vasile, cu scopul dobîndirii ilicite

1

a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, insuflîndu-i încredere

prin plătirea sumei de 2000 lei, sub pretextul că va achita ulterior restul sumei de bani

necesară, a însușit ilegal de la acesta 1024 kg de poamă la prețul de 8 lei pentru 1 kg,

cauzîndu-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 6192 lei.

Tot ea, la 29 septembrie 2011, ora 03.00, în timp ce se afla pe terenul agricol din

sat. Drăsliceni, r-nul Criuleni, care aparținea lui Lupașco Fevronia, cu scopul dobîndirii

ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, insuflîndu-i

încredere prin plătirea sumei de 7000 lei, sub pretextul că va achita ulterior restul sumei

de bani necesară, a însușit ilegal de la aceasta 1800 kg de poamă, cauzîndu-i părții

vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 14000 lei.

Tot ea, la 01 octombrie 2011, în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-nul Criuleni,

cu scopul dobîndirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, prezentîndu-se sub numele „Derevlenco Lidia”, manifestînd vizibilitatea de

persoană demnă de încredere, sub pretextul de a procura lăzi din lemn destinate pentru

păstrarea fructelor cu achitarea lor ulterioară, prin înșelăciune, a însușit ilegal de la SRL

„Trans-Palet” 2000 de lăzi, la prețul de 7 lei pentru o ladă, cauzîndu-i părții vătămate o

daună materială considerabilă în sumă de 14000 lei.

Tot ea, la 04 octombrie 2011, în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-nul Criuleni,

cu scopul dobîndirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, prezentîndu-se sub numele „Derevlenco Lidia”, manifestînd vizibilitatea de

persoană demnă de încredere, sub pretextul de a procura lăzi din lemn destinate pentru

păstrarea fructelor cu achitarea lor ulterioară, prin înșelăciune, a însușit ilegal de la

SRL„Trans-Palet” 2000 de lăzi la prețul de 11,5 lei pentru o ladă, cauzîndu-i astfel părții

vătămate o daună materială considerabilă în sumă de 23000 lei.

Tot ea, la 04 octombrie 2011, în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-nul Criuleni,

cu scopul dobîndirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, prezentîndu-se sub numele „Derevlenco Lidia”, manifestînd vizibilitatea de

persoană demnă de încredere, sub pretextul că are necesitate de surse financiare, prin

înșelăciune a însușit de la Carauș Tamara suma de 1000 dolari SUA, echivalentul a

11,8698 lei pentru 1 dolar SUA, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială

considerabilă în sumă de 11869,8 lei.

Prin urmare, în perioada lunilor septembrie-octombrie 2011, Potorac Lidia prin

acțiunile sale infracționale, a cauzat părților vătămate o daună materială în proporții

deosebit de mari în sumă totală de 106219,8 lei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 12 ani închisoare în penitenciar pentru femei de

tip închis.

În argumentarea apelului a invocat ilegalitatea sentinței, deoarece instanța

neîntemeiat a achitat inculpata, deoarece atît în cadrul urmăririi penale, cît și judecării

cauzei, au fost prezentate probe ce dovedesc integral vinovăția acesteia și anume prin

declarațiile părților vătămate, care au comunicat că inculpata prin înșelăciune și abuz de

încredere a dobîndit bunurile lor, instanța nu a luat în considerație intenția inculpatei și

anume faptul că ultima știind cu certitudine că nu dispune de suma de bani necesară

pentru a se a achita cu părțile vătămate totuși a colectat de la aceștea poamă, a procurat

lăzi în datorie și a împrumutat de la T. Carauș suma de 1000 dolari SUA, promițîndu-le

că se va achita cu ei în într-un termen de 4-5 zile, deși din start nu avea scopul de a-și

2

îndeplini angajamentul asumat, mai mult, părților vătămate Carauș aceasta s-a numit sub

un alt nume - „Derevlenco Lidia”. Instanța a pus la baza sentinței doar declarațiile

inculpatei, care a recunoscut că nu a transmis banii părților vătămate, motivînd că aștepta

să primească banii de la firma „Paler-Grup”, care nu s-a achitat cu ea, însă, nu a luat în

considerație că reprezentantul firmei date a negat faptul că ar avea careva angajamente

financiare față de L. Potorac.

declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a

achitat-o pe L. Potorac în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, iar învinuirea adusă nu și-a

găsit confirmare, deoarece în acțiunile inculpatei persistau relații civile, iar acuzarea nu

a prezentat probe, care ar confirma cu certitudine faptul că la momentul primirii

strugurilor colectați de la părțile vătămate și primirii lăzilor și banilor de la P. Carauș și

T. Carauș, aceasta a avut intenția de a nu-și exercita angajamentul asumat, mai mult, că

s-a constatat că inculpata la momentul primirii poamei le-a achitat parțial părților

vătămate costul acesteia, informîndu-le că nu dispune de bani pentru a achita integral

valoarea bunurilor primite și că va achita restul banilor în timpul apropiat.

De asemenea, instanța a menționat că acuzarea nu a verificat versiunea inculpatei

privind transmiterea mărfii colectate „Paler-Grup” SRL, care la rîndul ei a transportat-o

în F. Rusă și L. Potorac nu a primit banii pentru ea, din care motiv nu a avut posibilitatea

să-și onoreze obligațiile față de părțile vătămate, iar în ședința de judecată s-a constatat

că la 14.05.2012 a fost pornită urmărirea penală conform semnelor componenței de

infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal în baza plîngerii lui L. Potorac pe

faptul că factorii de decizie ai „Paler-Grup” SRL refuză să-i transmită banii pentru

merele transportate în F. Rusă.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță just a concluzionat că

lipsește latura subiectivă, intenția în acțiunile lui L. Potorac în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, astfel a constatat că între părțile vătămate și L.

Potorac a apărut un litigiu de drept civil, care necesită examinarea în ordinea procedurii

civile.

invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de aceeași instanță, deoarece hotărîrea

contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, invocînd următoarele

motive:

- instanța nu a judecat cauza în raport cu jurisprudența națională, potrivit căreia,

primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament este calificată ca escrocherie

în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpînire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat,

care este demonstrată prin: situația financiară extrem de neprielnică a persoanei care și-

a asumat angajamentul la momentul încheierii tranzacției; lipsa de fundamentare

economică și caracterul nerealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități

aducătoare de beneficii, necesare onorării angajamentului;

- instanța de apel nu a analizat și apreciat obiectiv declarațiile părților vătămate

V. Efros, Vl. Efros, G. Varzari, F. Lupașco, P. Carauș, T. Carauș, cu privire la faptul că

inculpata prin înșelăciune și abuz de încredere a dobîndit bunurile lor, promițîndu-le că

va achita banii pe poamă și lăzi în termen de 4-5 zile, însă după expirarea termenului

3

dat, aceasta nu răspundea la telefon;

- instanța nu a luat în considerație intenția inculpatei și anume faptul că ultima

știind cu certitudine că nu dispune de suma de bani necesară pentru a se a achita cu

părțile vătămate, a colectat de la aceștea poamă, a procurat lăzi în datorie și a împrumutat

de la T. Carauș suma de 1000 dolari SUA, luîndu-și angajamentul să se achite cu ei în

într-un termen de 4-5 zile, deși din start nu avea scopul de a-și îndeplini angajamentul

asumat, mai mult, părților vătămate Carauș aceasta s-a prezentat sub un alt nume -

„Derevlenco Lidia”, fapt ce demonstrează intenția ei de a-i înșela;

- inculpata nu a putut explica unde a transmis strugurii colectați, invocînd că nu

s-a achitat cu părțile vătămate, deoarece a transmis marfa „Paler-Grup” SRL, versiune

ce nu s-a confirmat, iar instanța nu a dat nici o apreciere informației parvenite de la firma

în cauză, care a negat faptul că ar avea careva angajamente financiare față de L. Potorac;

- instanța nu a verificat probele prezentate de procuror, care pe deplin dovedesc

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate.

2014, a fost admis recursul declarat, casată total decizia instanței de apel, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs și-a motivat soluția sa prin faptul că instanța de apel nu s-a

pronunțat complet, obiectiv și sub toate aspectele asupra motivelor invocate în apel, iar

hotărîrea nu conține temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date, instanța nu a verificat probele prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și la judecarea cauzei nu a respectat

prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

2014, pronunțată integral la 22 octombrie 2014, apelul procurorului a fost admis, casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Potorac Lidia a fost

condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 ani închisoare în penitenciar pentru

femei de tip închis.

Instanța a argumentat soluția sa prin faptul că, instanța de fond a dat o apreciere

greșită probelor administrate pe dosar, a făcut concluzii greșite în latura de fapt și de

drept privind învinuirea adusă lui Potorac Lidia în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, fapt

ce a dus la achitarea neîntemeiată a ei, că vinovăția inculpatei s-a dovedit pe deplin prin

declarațiile părților vătămate și ale martorilor, cît și prin alte probe.

La fel, instanța a conchis că probele administrate în cauză, combat declarațiile

inculpatei, prin care ultima susține că nu se face vinovată de comiterea infracțiunii

imputate, această metodă fiind aleasă întru evitarea răspunderii penale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de cerințele art. 61, 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatei, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acesteia, astfel concluzionînd

că corectarea ei este posibilă în condiții izolate de societate stabilindu-i o pedeapsă sub

formă de închisoare.

Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 20 noiembrie 2014 și care, în temeiul art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată, deoarece instanța

nu a respectat cerințele art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, nu a descris

fapta ca fiind constatată.

4

concluzionează că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau parțială

a hotărîrii atacate și cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze parțial sau total, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus

la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel,

cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În conformitate cu art. 414 alin. (1), (4) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Avînd în vedere aceste prevederi legale, Colegiul conchide că instanța de apel nu

s-a conformat acestora la judecarea apelului și a comis următoarea eroare de drept.

După cum rezultă din decizie, Potorac Lidia a fost achitată și ulterior condamnată

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, însă, instanța contrar prevederilor art. 394 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, nu a descris fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, cu indicarea locului, timpului, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, ce ar determina calificarea faptei săvîrșite conform

semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal.

Colegiul penal relevă că partea descriptivă a deciziei trebuie să corespundă tuturor

cerințelor prevăzute de art. 394 Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de apel

era obligată în partea descriptivă a hotărîrii de condamnare să descrie fapta criminală,

ca fiind dovedită.

Prin descrierea faptei considerate a fi dovedită, se cere ca modul săvîrșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii să coroboreze cu

concluzia privind încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, iar din analiza deciziei

recurate, nu există o asemenea coroborare.

Referitor la motivele și considerentele relevante se apreciază că instanța de apel a

comis o eroare de drept, care nu poate fi corectată de instanța de recurs, ceia ce impune

necesitatea casării totale a deciziei recurate, cu dispunerea rejudecării cauzei, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel va ține cont de cele expuse în decizie, va

examina atît motivele invocate în apel, cît și în recurs, va ține cont de decizia Curții

Supreme de Justiție din 04 martie 2014 și va pronunța o hotărîre legală și întemeiată cu

respectarea art. 414, 417, 436 Cod de procedură penală.

5

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 septembrie 2014, în cauza penală în privința lui Potorac Lidia Andrei

și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Procedura de executare a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

17 septembrie 2014 în privința lui Potorac Lidia Andrei - se anulează.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 24 februarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

6