1ra-709/2016 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-709/2016 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-709/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

26 aprilie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Chișca-Doneva Tamara

Clevadî Valentina

Moldovan Sveatoslav

Mardari Dumitru

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Druță

Boris în numele inculpatei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2015, în cauza penală privind-o pe

Potorac Lidia Andrei, născută la 04 martie 1983, originară

din s. Țipordei r-nul Camenca, domiciliată s. Țipordei r-nul

Florești

Termenul de examinare a cauzei:

08.04.2014-17.09.2014

02.03.2015-03.12.2015

04.12.2014 - 03.02.2015

15.02.2016-26.04.2016

A C O N S T A T AT:

Andrei a fost achitată de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii.

a fost pusă sub învinuire pentru faptul că, la 29 septembrie 2011, ora exactă nu a fost

posibil de stabilit, în timp ce se afla pe terenul agricol din sat. Logănești, r-nul

Criuleni, ce aparținea lui Varzari Gheorghe, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane, sub pretextul că va achita ulterior suma de bani necesară, prin

înșelăciune și abuz de încredere, a însușit ilegal de la acesta 2.400 kg de poamă,

cauzându-i părții vătămate daună materială considerabilă în sumă de 24.000 lei.

Tot ea, la 29 septembrie 2011, ora 01.30, în timp ce se afla în gospodăria lui Efros

Vladimir din sat. Măgdăcești, r-nul Criuleni, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, insuflându-i încredere prin

achitarea în avans a sumei de 1.000 lei, sub pretextul că va achita ulterior restul

1

sumei de bani necesară, a însușit ilegal de la acesta 1.582 kg de poamă, cauzându-i

părții vătămate daună materială considerabilă, în sumă de 13.158 lei.

La fel, tot ea, la 29 septembrie 2011, ora 18.00, în timp ce se afla pe terenul

agricol din sat. Drăsliceni, r-nul Criuleni, ce aparținea lui Efros Vasile, cu scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

insuflându-i încredere prin achitarea sumei de 2.000 lei, sub pretextul că va achita

ulterior restul sumei de bani necesară, a însușit ilegal de la acesta 1.024 kg de poamă

la prețul de 8 lei pentru 1 kg, cauzându-i părții vătămate daună materială

considerabilă, în sumă de 6.192 lei.

De asemenea, Potorac L. la 29 septembrie 2011, ora 03.00, în timp ce se afla pe

terenul agricol din sat. Drăsliceni, r-nul Criuleni, ce aparținea lui Lupașco Fevronia,

cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, insuflându-i încredere prin achitarea sumei de 7.000 lei, sub pretextul că

va achita ulterior restul sumei de bani necesară, a însușit ilegal de la aceasta 1.800 kg

de poamă, cauzându-i părții vătămate daună materială considerabilă, în sumă de

14.000 lei.

Tot ea, la 01 octombrie 2011, în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-nul Criuleni,

cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, prezentându-se sub numele „Derevlenco Lidia”, manifestând vizibilitatea

de persoană demnă de încredere, sub pretextul de a procura lăzi din lemn destinate

pentru păstrarea fructelor cu achitarea lor ulterioară, prin înșelăciune, a însușit ilegal

de la SRL „Trans-Palet” 2.000 de lăzi, la prețul de 7 lei pentru o ladă, cauzându-i

părții vătămate daună materială considerabilă, în sumă de 14.000 lei.

Ulterior, la 04 octombrie 2011, Potorac L., în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-

nul Criuleni, cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a

bunurilor altei persoane, prezentându-se sub numele „Derevlenco Lidia”,

manifestând vizibilitatea de persoană demnă de încredere, sub pretextul de a

procura lăzi din lemn destinate pentru păstrarea fructelor cu achitarea lor ulterioară,

prin înșelăciune, a însușit ilegal de la SRL„Trans-Palet” 2.000 de lăzi la prețul de 11,5

lei pentru o ladă, cauzându-i astfel părții vătămate daună materială considerabilă, în

sumă de 23.000 lei.

Tot ea, la 04 octombrie 2011, în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-nul Criuleni,

cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, prezentându-se sub numele „Derevlenco Lidia”, manifestând vizibilitatea

de persoană demnă de încredere, sub pretextul că are necesitate de surse financiare,

prin înșelăciune a însușit de la Carauș Tamara suma de 1.000 dolari SUA,

echivalentul a 11,8698 lei pentru 1 dolar SUA, cauzându-i părții vătămate daună

materială considerabilă, în sumă de 11.869,8 lei.

Prin urmare, în perioada lunilor septembrie-octombrie 2011, Potorac L. prin

acțiunile sale infracționale, a cauzat părților vătămate o daună materială în proporții

deosebit de mari, în sumă totală de 106.219,8 lei.

Astfel, de către organul de urmărire penală, acțiunile lui Potorac L. au fost

încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal și anume – escrocheria, adică dobândirea

2

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile, săvârșită în proporții deosebit de mari.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpata să fie condamnată în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 12 ani închisoare

cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis.

În argumentarea apelului a invocat ilegalitatea sentinței, din motivul achitării

neîntemeiate a inculpatei, deoarece atât în cadrul urmăririi penale, cât și judecării

cauzei, au fost prezentate probe ce dovedesc integral vinovăția acesteia și anume

prin declarațiile părților vătămate, care au comunicat că inculpata prin înșelăciune și

abuz de încredere a dobândit bunurile lor. Instanța de judecată nu a luat în

considerație intenția inculpatei și anume faptul, că ultima știind cu certitudine că nu

dispune de suma de bani necesară pentru a se a achita cu părțile vătămate totuși a

colectat de la aceștia poamă, a procurat lăzi în datorie și a împrumutat de la Carauș

T. suma de 1.000 dolari SUA, promițându-le că se va achita cu ei într-un termen de 4-

5 zile, deși din start nu avea scopul de a-și îndeplini angajamentul asumat. Mai mult,

părților vătămate aceasta s-a prezentat sub un alt nume - „Derevlenco Lidia”.

Instanța a pus la baza sentinței doar declarațiile inculpatei, care a recunoscut că nu a

transmis banii părților vătămate, motivând că aștepta să primească banii de la firma

„Paler-Grup”, care nu s-a achitat cu ea, însă nu a luat în considerație că

reprezentantul firmei date a negat faptul, precum că ar avea careva angajamente

financiare față de Potorac L.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat, că prima instanță corect a

achitat-o pe Potorac L. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, iar învinuirea adusă nu și-

a găsit confirmare, deoarece în acțiunile inculpatei persistau relații civile.

În opinia instanței de apel, acuzarea nu a prezentat probe, ce ar confirma cu

certitudine faptul, că la momentul primirii strugurilor colectați de la părțile vătămate

și primirii lăzilor, precum și banilor de la Carauș P. și Carauș T., aceasta a avut

intenția de a nu-și exercita angajamentul asumat. Mai mult, s-a constatat că inculpata

la momentul primirii strugurilor, le-a achitat parțial părților vătămate costul

bunurilor, informându-le că nu dispune de bani pentru a achita integral valoarea

bunurilor primite și că va achita restul banilor în timpul apropiat.

De asemenea, instanța a menționat că acuzarea nu a verificat versiunea

inculpatei privind transmiterea mărfii colectate „Paler-Grup” SRL, care la rândul ei a

transportat-o în Federația Rusă și că Potorac L. nu a primit banii pentru ea, din care

motiv nu a avut posibilitatea să-și onoreze obligațiile față de părțile vătămate, iar în

ședința de judecată s-a constatat, că la 14.05.2012 a fost pornită urmărirea penală

conform semnelor componenței de infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod

penal în baza plângerii lui Potorac L., pe faptul că factorii de decizie ai „Paler-Grup”

SRL refuză să-i transmită banii pentru merele transportate în Federația Rusă.

Prin urmare, instanța de apel a considerat, că prima instanță just a concluzionat

despre lipsa laturii subiective, intenția în acțiunile lui L. Potorac în comiterea

3

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, constatând că între părțile

vătămate și Potorac L. a apărut un litigiu de drept civil, ce necesită examinarea în

ordinea procedurii civile.

care invocând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de aceeași instanță,

deoarece hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

din următoarele motive:

- instanța nu a judecat cauza în raport cu jurisprudența națională, potrivit

căreia, primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament este calificată ca

escrocherie în cazul în care făptuitorul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra

acestor bunuri, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat, ce este demonstrată prin: situația financiară extrem de

neprielnică a persoanei care și-a asumat angajamentul la momentul încheierii

tranzacției; lipsa de fundamentare economică și caracterul nerealizabil al

angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii, necesare

onorării angajamentului;

- instanța de apel nu a analizat și apreciat obiectiv declarațiile părților vătămate

Efros V., Efros Vl., Varzari G., Lupașco F., Carauș P., Carauș T., cu privire la faptul

că inculpata prin înșelăciune și abuz de încredere a dobândit bunurile lor,

promițându-le că va achita banii pentru poamă și lăzi în termen de 4-5 zile, însă

după expirarea termenului dat, aceasta nu răspundea la telefon;

- instanța nu a luat în considerație intenția inculpatei și anume faptul că ultima

știind cu certitudine că nu dispune de suma de bani necesară pentru a se a achita cu

părțile vătămate, a colectat de la aceștia poamă, a procurat lăzi în datorie și a

împrumutat de la Carauș T. suma de 1.000 dolari SUA, luându-și angajamentul să se

achite cu ei într-un termen de 4-5 zile, deși din start nu avea scopul de a-și îndeplini

angajamentul asumat, ba mai mult, părților vătămate Carauș, aceasta s-a prezentat

sub un alt nume - „Derevlenco Lidia”, fapt ce demonstrează intenția ei de a-i înșela;

- inculpata nu a putut explica unde a transmis strugurii colectați, invocând că

nu s-a achitat cu părțile vătămate, deoarece a transmis marfa „Paler-Grup” SRL,

versiune ce nu s-a confirmat, iar instanța nu a dat nici o apreciere informației

parvenite de la firma în cauză, care a negat faptul că ar avea careva angajamente

financiare față de Potorac L.;

- instanța nu a verificat probele prezentate de procuror, ce pe deplin dovedesc

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate.

2014, a fost admis recursul declarat, casată total decizia instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs și-a motivat soluția sa prin faptul, că instanța de apel nu s-a

pronunțat complet, obiectiv și sub toate aspectele asupra motivelor invocate în apel,

iar hotărârea nu conține temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date, instanța nu a verificat probele

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală și la judecarea cauzei nu

4

a respectat prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală.

2014, apelul procurorului a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care Potorac L. a fost condamnată în baza art. 190

alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare în penitenciar pentru femei de tip închis.

Instanța de apel a argumentat soluția sa prin faptul că, prima instanță a dat o

apreciere greșită probelor administrate pe dosar, a făcut concluzii eronate în latura

de fapt și de drept privind învinuirea adusă lui Potorac L. în baza art. 190 alin. (5)

Cod penal, fapt ce a dus la achitarea neîntemeiată a ei, iar vinovăția inculpatei s-a

dovedit pe deplin prin declarațiile părților vătămate și ale martorilor, cât și prin alte

probe.

La fel, instanța a conchis că probele administrate în cauză, combat declarațiile

inculpatei, prin care ultima susține că nu se face vinovată de comiterea infracțiunii

imputate, această metodă fiind aleasă întru evitarea răspunderii penale.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de cerințele art. 61, 75 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii comise, de motivul acesteia, de personalitatea

inculpatei, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acesteia,

astfel concluzionând, că corectarea ei este posibilă în condiții izolate de societate,

stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată,

deoarece instanța nu a respectat cerințele art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, nu a descris fapta ca fiind constatată.

februarie 2015, a fost admis recursul declarat, casată total decizia instanței de apel,

cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a conchis, că instanța de apel

nu s-a conformat prevederilor art. 414 alin. (1), (4), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală și a admis o eroare de drept, prin faptul că condamnând inculpata

Potorac L. în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, contrar prevederilor art. 394 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, nu a descris fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită, cu indicarea locului, timpului, modului săvârșirii ei, forma și gradul de

vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, ce ar determina calificarea faptei

săvârșite conform semnelor ce caracterizează elementele infracțiunii imputate.

2015, apelul procurorului a fost admis, casată sentința integral și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Potorac L. a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art.

190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare cu executare în penitenciar pentru femei

de tip închis.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că prima instanță

incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, apreciind eronat probele

prezentate și neîntemeiat a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatei din

motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

5

Instanța de apel analizând totalitatea de probe acumulate la cauza penală, în

corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a constatat, că la 29

septembrie 2011, Potorac L., în timp ce se afla pe terenul agricol din sat. Logănești, r-

nul Criuleni, ce aparținea lui Varzari Gheorghe, cu scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane, sub pretextul că va achita ulterior suma de bani necesară,

prin înșelăciune și abuz de încredere, a însușit ilegal de la acesta 2.400 kg de poamă,

cauzându-i părții vătămate daună materială considerabilă în sumă de 24.000 lei.

Tot ea, la 29 septembrie 2011, ora 01.30, în timp ce se afla în gospodăria lui Efros

Vladimir din sat. Măgdăcești, r-nul Criuleni, cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, insuflându-i încredere prin

achitarea în avans a sumei de 1.000 lei, sub pretextul că va achita ulterior restul

sumei de bani necesară, a însușit ilegal de la acesta 1.582 kg de poamă, cauzându-i

părții vătămate daună materială considerabilă, în sumă de 13.158 lei.

La fel, tot ea, la 29 septembrie 2011, ora 18.00, în timp ce se afla pe terenul

agricol din sat. Drăsliceni, r-nul Criuleni, ce aparținea lui Efros Vasile, cu scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere,

insuflându-i încredere prin achitarea sumei de 2.000 lei, sub pretextul că va achita

ulterior restul sumei de bani necesară, a însușit ilegal de la acesta 1.024 kg de poamă

la prețul de 8 lei pentru 1 kg, cauzându-i părții vătămate daună materială

considerabilă, în sumă de 6.192 lei.

De asemenea, Potorac L. la 29 septembrie 2011, ora 03.00, în timp ce se afla pe

terenul agricol din sat. Drăsliceni, r-nul Criuleni, ce aparținea lui Lupașco Fevronia,

cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, insuflându-i încredere prin achitarea sumei de 7.000 lei, sub pretextul că

va achita ulterior restul sumei de bani necesară, a însușit ilegal de la aceasta 1.800 kg

de poamă, cauzându-i părții vătămate daună materială considerabilă, în sumă de

14.000 lei.

Tot ea, la 01 octombrie 2011, în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-nul Criuleni,

cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

persoane, prezentându-se sub numele „Derevlenco Lidia”, manifestând vizibilitatea

de persoană demnă de încredere, sub pretextul de a procura lăzi din lemn destinate

pentru păstrarea fructelor cu achitarea lor ulterioară, prin înșelăciune, a însușit ilegal

de la SRL „Trans-Palet” 2.000 de lăzi, la prețul de 7 lei pentru o ladă, cauzându-i

părții vătămate daună materială considerabilă, în sumă de 14.000 lei.

Ulterior, la 04 octombrie 2011, Potorac L., în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-

nul Criuleni, cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a

bunurilor altei persoane, prezentându-se sub numele „Derevlenco Lidia”,

manifestând vizibilitatea de persoană demnă de încredere, sub pretextul de a

procura lăzi din lemn destinate pentru păstrarea fructelor cu achitarea lor ulterioară,

prin înșelăciune, a însușit ilegal de la SRL„Trans-Palet” 2.000 de lăzi la prețul de 11,5

lei pentru o ladă, cauzându-i astfel părții vătămate daună materială considerabilă, în

sumă de 23.000 lei.

Tot ea, la 04 octombrie 2011, în timp ce se afla în sat. Mășcăuți, r-nul Criuleni,

cu scopul dobândirii ilicite prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei

6

persoane, prezentându-se sub numele „Derevlenco Lidia”, manifestând vizibilitatea

de persoană demnă de încredere, sub pretextul că are necesitate de surse financiare,

prin înșelăciune a însușit de la Carauș Tamara suma de 1.000 dolari SUA,

echivalentul a 11,8698 lei pentru 1 dolar SUA, cauzându-i părții vătămate daună

materială considerabilă, în sumă de 11.869,8 lei.

În consecință, în perioada lunilor septembrie-octombrie 2011, Potorac L. prin

acțiunile sale infracționale, a cauzat părților vătămate o daună materială în proporții

deosebit de mari, în sumă totală de 106.219,8 lei.

De către instanța de apel, acțiunile lui Potorac L., au fost calificate în baza art.

190 alin. (5) Cod penal și anume – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a considerat că declarațiile inculpatei, precum că dânsa nu a

comis fapte infracționale, nu corespund adevărului și sunt date cu scopul de a se

eschiva de răspundere penală, fiind combătute prin declarațiile date în cadrul

urmăririi penale și primei instanțe de către părțile vătămate Efros Vasile, Efros

Vladimir, Varzari Gheorghe, Lupașco Fevronia, Carauș Tamara, precum și a

martorilor Carauș P., Frațman M., Efros A.

De asemenea, instanța de apel a menționat, că vina inculpatei în prezenta cauză

se confirmă și prin materialele cauzei cum ar fi: procesul-verbal de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 06.02.2012 (f.d. 47 v. 1); procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012 (f.d. 88 v. 1); procesul-verbal

de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012 (f.d. 132 v. 1); procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.04.2012 ( f.d. 122 v. 1);

procesul-verbal de confruntare din 08.05.2012 dintre Potorac Lidia și Varzari

Gheorghe (f.d. 173 v. 1); procesul-verbal de confruntare din 08.05.2012 dintre Potorac

Lidia și Efros Vladimir (f.d. 174 v. 1); procesul-verbal de confruntare din 08.05.2012

dintre Potorac Lidia și Efros Vasile(f.d. 175 v. 1); procesul-verbal de confruntare din

08.05.2012 dintre Potorac Lidia și Lupașcu Fevronia (f.d. 176 v. 1); procesul-verbal de

confruntare din 08.05.2012 dintre Potorac Lidia și Carauș Tamara(f.d. 177 v. 1);

procesul-verbal de confruntare din 08.05.2012 dintre Potorac Lidia și Carauș

Pantelemon (f.d. 178 v. 1); recipisa din 04.10.2011 eliberată de Derevlenco Lidia (f.d.

27 v. 1); răspunsul Procuraturii mun. Chișinău din 22.03.2013 prin care se combate

versiunea inculpatei precum că poama a fost transmisă spre realizare unui alt agent

economic, iar acesta nu i-a restituit banii.

Totodată, instanța de apel a notat că vina inculpatei este dovedită pe deplin

prin declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în cadrul urmăririi penale,

în instanța de fond, precum și în instanța de apel. Contrar concluziei primei instanțe,

instanța de apel a constatat și faptul că în prezenta speță se regăsește latura

subiectivă a infracțiunii de escrocherie, manifestată prin intenția directă a inculpatei

de a însuși ilicit bunurile părților vătămate, contra promisiunii de a le achita

contravaloarea și de a restitui împrumutul, fără a dispune de fapt de această intenție,

deoarece la momentul dobândirii bunurilor de către inculpată, starea materială a

acesteia era una extrem de neprielnică, fiind confirmat chiar de ea, că în acea

perioadă, nu dispunea de surse financiare pentru procurarea bunurilor de la părțile

7

vătămate. Respectiv, angajamentele de plată a contravalorii bunurilor primite în

termen de câteva zile asumate în condițiile lipsei unei fundamentări economice a

dobândirii acestora în termenul promis erau de fapt reale, însă inculpata nu

dispunea de o activitate aducătoare de venituri la data dobândirii ilicite a bunurilor.

De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul, că în relațiile cu Cărăuș

Patelimon și Cărăuș Tamara, inculpata Potorac L., s-a prezentat cu un alt nume

„Derevlenco Lidia”, fapt ce dovedește indubitabil intenția acesteia de a înșela aceste

părți vătămate, recipisa fiind scrisă de inculpată anume cu indicarea numelui dat.

Relevant fiind considerat și faptul, că inculpata nu a eliberat nici unei părți vătămate

vreo recipisă valabilă sau vreun alt angajament scris, iar lui Cărăuș Tamara i-a

eliberat o recipisă scrisă din numele ce nu-i aparține, prin care să-și fi asumat

obligațiile de plată a valorii bunurilor primite, termenii de plată a acestora, contrar

prevederilor art. 210 alin. (1) Cod civil „obligația părților de a încheia în scris

tranzacțiile ale căror valoare depășește 1.000 lei”.

A fost remarcat de către instanța de apel, că versiunea inculpatei ce ține de

transmiterea de către ea a strugurilor colectați de la părțile vătămate în beneficiul

SRL „Paler-Grup” și neachitarea sumelor datorate acestora din cauza că această

întreprindere nu i-a achitat contravaloarea strugurilor nu s-a confirmat, deoarece

reprezentantul SRL „Paler-Grup” a negat existența unor creanțe față de Potorac L.,

motiv pentru ce argumentele inculpatei referitoare la faptul, că aceasta a avut

intenția de a restitui sumele datorate, nu și-a găsit confirmarea.

La aprecierea categoriei și termenului pedepsei, învederând prevederile art. 7,

61, 75, 76, 77 Cod penal, precum și personalitatea inculpatei, care anterior nu a fost

condamnată, caracteristica pozitivă la locul de trai, faptul că la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, respectiv circumstanțe atenuante și agravante nu au

fost reținute la caz, iar infracțiunea comisă calificându-se ca una deosebit de gravă,

instanța de apel a considerat rezonabil de a-i stabili lui Potorac L. pedeapsă cu

închisoare, pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar pentru femei de tip

închis.

Druță B., în numele inculpatei, prin care solicită casarea acesteia și menținerea

sentinței prin care Potorac L. a fost achitată.

În susținerea poziției sale, recurentul invocă:

- acțiunile inculpatei în raport cu Efros V., Lupașcu F., Carauș T. se întrevăd ca

o tranzacție de colaborare civilă, fapt despre care just a conchis prima instanță;

- prima instanță a apreciat just circumstanțele cauzei întemeindu-și clar și

motivat hotărârea sa, ținând cont de prevederile art. 6.1 al CEDO;

- instanța de apel n-a luat în calcul, că în raport cu părțile vătămate, inculpata a

restituit o parte din banii luați de la acestea pentru comercializarea strugurilor și nu

s-a călăuzit de faptul că în timpul comercializării strugurilor au survenit unele

consecințe subiective, ce nu au depins de intențiile și voința lui Potorac L.;

8

- instanța de apel a ignorat față de Potorac L. drepturile prevăzute de art. 6.1 al

Convenției Europene – un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești,

admisibilitatea probelor;

- n-au fost respectate cerințele prevăzute de art. 51-53, 100-101 Cod de

procedură penală, art. 5,13 CEDO, pentru a stabili adevărul și ocrotirea lui Potorac

L., nu s-a contribuit la selectarea probelor solicitate de părți pentru a desfășura o

examinare legală și întemeiată.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

considerând că acesta urmează a fi respins, deoarece analiza probelor administrate și

examinate dovedesc, că concluzia instanței de apel privind vinovăția inculpatei în

comiterea infracțiunii imputate este una corectă și întemeiată, iar versiunea

inculpatei a fost combătută de instanța de apel. La etapa urmăririi penale, cât și la

faza cercetării judecătorești partea acuzării a prezentat probe prin care s-a dovedit pe

deplin vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii

instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Rezultând din conținutul recursului declarat, apărătorul îl întemeiază în baza

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocând că în prezenta speță

instanța de apel a încălcat prevederile art. 6§1 al Convenției Europene – dreptul la

un proces echitabil, prin faptul că a fost condamnată cu încălcarea procedurii de

verificare a admisibilității probelor.

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, deoarece instanța de apel la

judecarea cauzei a încălcat prevederile legale de verificare a probelor după o

hotărâre de achitare pronunțată de prima instanță.

Potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, judecând apelul declarat

împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o

hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor

acuzării solicitați de parți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

9

Așadar, precum se atestă din materialele cauzei inculpata Potorac L. a fost

achitată de către prima instanță de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, din motivul că fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii, întemeindu-și soluția pe probele cercetate în ședința de judecată, și

anume declarațiile părților vătămate Efros Vasile, Efros Vladimir, Varzari Gheorghe,

Lupașco Fevronia, Carauș Tamara, precum și martorilor Frațman M., Efros A.

Nefiind de acord cu soluția adoptată, procurorul a atacat-o cu apel, invocând

ilegalitatea sentinței de achitare adoptate în privința inculpatei, considerând că prin

declarațiile părților vătămate, precum și celelalte probe administrate de către

organul de urmărire penală se confirmă vinovăția lui Potorac L. în comiterea

infracțiunii imputate.

Instanța de apel, admițând apelul procurorului, a casat sentința de achitare în

privința lui Potorac L. și rejudecând cauza, a pronunțat o nouă hotărâre de

condamnare a acesteia conform învinuirii înaintate, în baza acelorași probe,

limitându-se doar la citirea acestora, iar procurorul nu a solicitat audierea din nou în

instanța de apel a părților vătămate și a martorilor declarațiile cărora constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatei, astfel nefiind respectate prevederile art. 415 alin. (21) Cod

de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit, analizând hotărârea judecătorească atacată,

constată din textul acesteia și anume în pct. 47 al deciziei (f.d. 153 v. 3), instanța de

apel a reținut „că vina inculpatei Potorac Lidia Andrei este dovedită pe deplin prin

declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în cadrul urmăririi penale, în instanța de

fond precum și instanța de apel”, însă verificând procesul-verbal al ședinței de judecată

se atestă, că de fapt, în ordine de apel nu a fost audiată nici o parte vătămată și nici

un martor, precum a fost menționat mai sus în hotărârea instanței ierarhic inferioare.

Prin urmare, instanța de recurs menționează, că instanța de apel nu este în

drept să pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din

prima instanță, care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același

dosar, în temeiul căruia fusese achitat în prima instanță. Instanța de apel urmează să

procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului, cât și anumitor martori ai acuzării

solicitați de părți (hotărârile CEDO Popovici împotriva Moldovei din 27.11.2007, § 72

și Dănila împotriva României din 08.03.2007, § 62-63), fapt menționat și în Hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 22 din 12.12.2005 Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel pct. 14.4.

Deci, Colegiul penal atestă, că pentru un probatoriu legal la pronunțarea unei

hotărâri de condamnare a inculpatei după o sentință de achitare, declarațiile

acuzatorii ale părților vătămate și a martorilor urmau a fi obținute cu respectarea

principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării cauzei.

Respectiv, instanța de recurs relevă, că martorii acuzării se audiază din nou în

cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărârea CEDO

Spânu vs România din 29.04.2008). În acest context, de menționat sânt și prevederile

art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că sarcina prezentării

10

probelor învinuirii îi revine procurorului. Curtea Europeană în hotărârea Capean vs

Belgia din 13.01.2005, a constatat că în domeniul penal, problema administrării

probelor trebuie să fie abordată din punct de vedere al art. 6§2 și e obligatoriu ca

sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării. Nerespectarea jurisprudenței Curții

Europene și încălcarea prevederilor art. 24 și 26 Cod de procedură penală, care îl

obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima

instanță, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în ședința

de judecată anumite probe (inclusiv a anumitor martori ai acuzării) în susținerea

acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a

acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat

împotriva sentinței de achitare.

De asemenea, Colegiul penal lărgit consideră elocventă la caz și speța unde

Curtea Europeană în cauza Destrehem vs Franța ( hotărârea din 18.05.2004), a notat

că după achitarea reclamantului dispusă de prima instanță, în urma audierii mai

multor martori, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare, având în vedere aceleași mijloace de probe, această ultimă instanță

neavând la dispoziție date noi, ca ulterior să-și întemeieze hotărârea de condamnare

pe o nouă interpretare a declarațiilor martorilor audiați în prima instanță, fără a-i fi

audiat pe viu.

Revenind la prezenta cauză supusă judecării se constată că probatoriul decisiv

pe care instanța de apel și-a întemeiat hotărârea de condamnare a lui Potorac L. a

fost obținut contrar principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității judecării

cauzei.

În opinia instanței de recurs, erorile menționate mai sus, sânt erori de drept

procedural și sânt incidente temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției

adoptate de către instanța de apel.

În asemenea condiții, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de

apel în cauza dată urmează a fi casată total, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile comise de către

această instanță, nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta procedură,

neavând atribuții de a judeca cauza pe fond și substitui instanța ce a judecat apelul

cu încălcarea prevederilor procesual penale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, ținând cont de motivele indicate în prezenta decizie, ce au servit temei de

casare a soluției adoptate, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală: să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, să judece apelul

din punct de vedere al stării de fapt și de drept, să se pronunțe la modul cuvenit și în

strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra motivelor invocate

în cererea de apel; să verifice și să aprecieze profund probele administrate și

examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere

cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate; să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

11

cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, învederând și

indicațiile date în prezenta speță prin deciziile Colegiilor penale lărgite ale Curții

Supreme de Justiție din 04 martie 2014 și 03 februarie 2015, practica unitară în acest

domeniu, precum și practica relevantă a CțEDO, și în dependență de situația

constatată să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în corespundere cu

prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de către avocatul Druță Boris în numele

inculpatei, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

decembrie 2015, în cauza penală privind-o pe Potorac Lidia Andrei și se dispune

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 18 mai 2016.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Chișca-Doneva Tamara

Judecător Clevadî Valentina

Judecător Moldovan Sveatoslav

Judecător Mardari Dumitru

12