1ra-67/2015 — art. 27, 145 alin. 1 CP

1ra-67/2015 — art. 27, 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-67/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

10 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 septembrie 2014, în

cauza penală în privința lui

Ceaica Nicon Nicolae, născut la 28 februarie 1963, originar

și domiciliat r-ul Sîngerei, s. Tăura Veche

Termenul de examinare a cauzei:

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

A C O N S T A T AT:

procesul penal în privința lui Ceaica Nicon Nicolae învinuit în baza art. 27, 145 alin.

(1) Cod penal, cu atragerea lui la răspundere contravențională în baza art. 78 alin.

(2) Cod contravențional.

Conform art. 30 Cod contravențional, a fost încetat procesul în privința lui

Ceaica N., în legătură cu expirarea termenului de prescripție a răspunderii

contravenționale.

07 februarie 2013, în jurul orei 21.30, aflându-se în calitate de pasager în

automobilul de model „Daewoo-Nexia” cu n/î BL DI 619, ce se deplasa pe traseul

Brest-Odessa, la intersecția cu șoseaua ce duce spre localitatea Chișcăreni, r-ul

Sîngerei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind intenția de omor a șoferului

Cornilov Grigore, intenționat i-a aplicat ultimului două lovituri cu un foarfece, însă

din cauze independente de voința lui, acestea nu și-au produs efectul, acțiunile

fiindu-i curmate de victimă, cauzându-i astfel vătămări corporale neînsemnate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii au fost încadrate de

către organul de urmărire penală în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, ca tentativa

de omor al unei persoane.

1

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, la 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că organul de urmărire penală a

acumulat suficiente probe ce denotă integral vinovăția inculpatului la săvîrșire

tentativei de omor a lui Cornilov G., menționînd la acest aspect declarațiile

martorilor Golban Gh. și Rotari M., susținute de ei în cadrul confruntărilor, precum

și cele făcute nemijlocit de partea vătămată în cadrul urmăririi penale, cât și la

confruntarea cu inculpatul, însă la care instanța nu a făcut referire din motivul

neaudierii acestuia în ședință de judecată. În același context s-a invocat și cumulul

de probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.02.2013; procesul-verbal

de examinare a obiectului din 08.02.2013 cu planșa fotografică anexată la ea;

raportul de expertiză medico-legală nr. 84 din 11.02.2013, prin care la partea

vătămată, Cornilov G., s-au depistat leziuni corporale sub formă de excoriații

liniare și punctiforme în regiunea mîinii stângi, ce puteau apărea prin acțiunea unui

obiect tăietor-înțepător, cum ar putea fi foarfecele și se clasifică ca vătămări

neînsemnate.

a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

baza probantă administrată în prezenta cauză, exclude intenția inculpatului

îndreptată spre omorul taximetristului, Cornilov Gr., ceea ce face întemeiată soluția

primei instanțe privind încetarea procesului penal, cu constatarea în acțiunile

inculpatului a consecințelor de fapt survenite, ce se încadrează în norma art. 78 Cod

contravențional.

În opinia instanței de apel, acuzarea nu a dovedit cert realizarea aspectului

obiectiv și mai ales a celui subiectiv al tentativei de omor imputată inculpatului, iar

prima instanță prin cumulul probelor administrate, just a concluzionat lipsa

intenției de omor în acțiunile inculpatului, ultimul din neatenție cauzându-i

victimei cu foarfecele leziuni corporale neînsemnate. Concluzia dată a fost preluată

și de către instanța de apel, deoarece există îndoială asupra motivului care l-ar fi

determinat pe făptuitor să comită infracțiunea, fapt ce în corespundere cu art. 8

alin. (3) Cod penal, urmează a fi interpretat în favoarea inculpatului.

Prin urmare, instanța de apel reieșind din materialele cauzei a constatat că,

inculpatul nu a tentat să aplice lovitura în zona arterei carotide, precum susține

victima, lovitura fiind îndreptată în regiunea tâmplei, care potrivit medicului legist

este o zonă osoasă a capului, în care ca rezultat al loviturii cu foarfeca prezentată

spre examinare, putea fi cauzat doar careva leziuni neînsemnate. Mai mult ca atât,

pretinsa tentativă de omor, nu și-a găsit confirmare nici prin acțiunile întreprinse

de către inculpat, deoarece în situația în care el ar fi tentat să lipsească victima de

viață, și-ar fi putut realiza scopul în circumstanțele stabilite a cauzei, atunci când

aceasta era preocupată de deplasare, pe când după altercația cu Cornilov Gr.,

inculpatul a fugit din automobil.

2

De asemenea instanța de apel a menționat și faptul, că la victimă au fost

depistate doar două excoriații la mâna cu care a apucat foarfeca, ce se califică ca

leziuni corporale neînsemnate.

Pe lângă toate acestea, instanța de apel a remarcat, că inculpatul din start a

negat intenția de omor a victimei, depunând declarații consecvente în acest sens,

mărturisind că a acționat în modul respectiv, deoarece în condițiile climaterice

existente la acel moment (întuneric și ceață densă), s-a speriat cînd șoferul a cotit în

altă direcție, decât cea în care urma cu adevărat să se deplaseze, fiindu-i frică

pentru securitatea sa, astfel încercând să se apere.

De altfel, nu se neagă existența unei altercații dintre inculpat și victimă, fiecare

din ei acționând în sensul în care a acceptat acțiunile celuilalt, însă aceasta nici de

cum nu confirmă tendința inculpatului de a lipsi victima de viață, de aceea instanța

de apel a considerat, că învinuirea adusă în acest sens nu și-a găsit confirmare.

Referitor la declarațiile martorului, Golban Gh., din instanța de fond, prin care

se pretinde, că inculpatul i-ar fi recunoscut faptul dorințe-i de a străpunge victima

cu foarfeca la gât, aceste contravin celor făcute de el în instanța de apel și restul

probelor administrate pe caz, fiindcă nici una din ele nu confirmă tendința

inculpatul de a-i aplica victimei lovitură în regiunea gâtului.

Instanța de apel, a considerat că nedescrierea de către instanța de fond în

conținutul sentinței, a faptei contravenționale, nu servește temei de casare a ei,

deoarece fiind o continuitate a procesului judiciar, această eroare poate fi înlăturată

în ordine de apel, astfel a reținut faptul, că în seara de 07 februarie 2013, în jurul

orei 21.30, aflându-se în calitate de pasager în automobilul de model „Daewoo-

Nexia” cu n/î BL DI 619 condus de, Cornilov Grigorii, ce se deplasa pe traseul

Brest-Odessa, la intersecția cu șoseaua ce duce spre localitatea Chișcăreni, r-ul

Sîngerei, Ceaica Nicon fiind în stare de ebrietate alcoolică, i-a aplicat acestuia două

lovituri cu un foarfece, cauzându-i vătămări corporale neînsemnate sub formă de

excoriație liniară și punctiformă în regiunea mîinii stângi.

În atare împrejurări, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe prin

care a constatat că în acțiunile inculpatului este prezentă contravenția prevăzută de

art. 78 Cod contravențional, este corectă.

Totodată, instanța de apel a menționat și faptul, că deoarece la data

pronunțării sentinței, termenul de trei luni a prescripției deja expirase, instanța de

judecată corect a dispus încetarea procesului contravențional pe art. 78 alin. (2) Cod

contravențional, în legătură cu împlinirea termenului de prescripție..

Referitor la cererea formulată de partea vătămată privind recuperarea daunei

materiale în sumă de 5 000 lei, instanța de apel a considerat-o neconfirmată prin

date obiective, lăsînd-o fără soluționare, fapt ce în corespundere cu art. 225 alin. (4)

Cod de procedură penală, nu-l împiedică de a o iniția în ordinea procedurii civile.

prin care solicită casarea acesteia în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt

complet de judecată.

În susținerea poziției sale, recurentul consideră că:

3

- instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia precum că probele

prezentate de acuzare sunt insuficiente pentru a stabili vinovăția inculpatului;

- declarațiile inculpatului, care au stat la baza soluție primei instanțe și

instanței de apel, sînt în contradicție cu declarațiile părții vătămate, care confirmă

învinuirea adusă inculpatului și anume intenția acestuia de a aplica lovituri

victimei cu un foarfece în regiunea capului, fiind în coroborare și cu declarațiile

martorilor Golban Gh., Rotari M. și concluziile raportului de expertiză medico

legală nr. 84 din 11.02.2013;

- instanța de apel a ignorat circumstanțele stabilite pe caz și anume timpul de

noapte, condițiile meteorologice nefavorabile, starea de ebrietate alcoolică a

inculpatului, care a încercat să lovească victima cu foarfecele, în regiunea capului,

motivul fiind lipsa banilor de a achita serviciile de transport;

- versiunea inculpatului precum că, în timpul cotirii s-a speriat că victima îl

transportă în altă parte, apărîndu-i frică pentru securitatea sa, încercînd să se apere,

este lipsită de suport. Nu poate fi considerată o simplă coincidență nici versiunea

inculpatului că, în momentul cotirii se juca cu foarfecele pe care le ținea în mîină.

concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecînd recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

Procurorul, invocă ca temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 12) Cod de procedură penală și anume că hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept, deoarece instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal lărgit, analizînd hotărîrea atacată, în raport cu lucrările

dosarului consideră că temeiurile invocate de recurent nu sunt incidente în

prezenta speță.

Așadar, întru susținerea poziției sale, instanța de recurs remarcă prevederile

art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, unde este prevăzut că instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

De asemenea, Colegiul menționează că, fiecare probă, cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, urmează a fi apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Din studiul apelului declarat de către procuror împotriva hotărîrii instanței de

fond rezultă că acesta a considerat-o ilegală deoarece cumulul de probe prezentat

4

instanței de judecată confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea tentativei de

omor asupra părții vătămate.

Instanța de apel, examinînd apelul procurorului, la solicitarea lui, a cercetat

suplimentar probele administrate la dosar, după cum rezultă din procesul verbal al

ședinței de judecată (f.d. 150-158, 169-171), a audiat suplimentar partea vătămată,

martorul Golban Gh., inculpatul și expertul medic-legist, Macrițchi S., cercetînd și

documentele dosarului, cu respectarea prevederile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, apreciindu-le just în corespundere cu cerințele art. 101 al

aceluiași Cod, învederând pertinența, concludența, utilitatea și veridicitatea și

coroborarea reciprocă, astfel, corect ajungînd la concluzia că învinuirea înaintată

inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, nu și-a găsit confirmarea, fiind

menținută hotărîrea primei instanțe prin care a fost încetat procesul penal pentru

fapta imputată, cu atragerea la răspundere contravențională în baza art. 78 Cod

contravențional, fiind în cele din urmă încetat procesul din motivul expirării

termenului de prescripție pentru atragerea la răspundere contravențională.

Concluziile sale, atît prima instanță, cît și instanța de apel și le-au motivat prin

faptul că probele prezentate de către partea acuzării au fost insuficiente pentru a

stabili cu certitudine vinovăția inculpatului în tentativa de omor a părții vătămate și

care pun la îndoială caracterul intenționat al acțiunilor inculpatului.

De asemenea, instanțele ierarhic inferioare, au constatat cu certitudine că nu a

fost dovedită intenția directă și scopul inculpatului de a săvîrși acțiunile indicate în

rechizitoriu.

Avînd ca suport prevederile legale sus enunțate și analizînd textul deciziei

instanței de apel, în viziunea Colegiului lărgit, această instanță și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat, iar autorul

recursului, de fapt, nu aduce careva argumente noi, care ar combate concluzia

instanțelor de judecată. În principiu argumentele invocate în recurs, sunt similare

celor invocate în apel, iar instanța de apel a respectat rigorile ce se regăsesc în

dispozițiile art. 414, 417 Cod de procedură penală, pronunțîndu-se motivat asupra

tuturor argumentelor invocate în apel, ceea ce exclude prezența temeiurilor pentru

recurs prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs relevă că, potrivit doctrinei penale, tentativa de

omor (art. 27, 145 alin. (1) Cod penal), este posibilă în prezența intenției directe, nu

și a celei indirecte. Iar în împrejurările, cînd se stabilește că făptuitorul a manifestat

intenție directă indeterminată, calificarea trebuie făcută în funcție de rezultatul real

survenit (de exemplu conform art. 151 sau 152 Cod penal, ori conform art. 78 Cod

contravențional).

În prezenta speța, potrivit probelor administrate, Colegiul penal reține

declarațiile părții vătămate, Cornilov G., date în cadrul judecării cauzei în instanța

de apel (f.d. 152-154), deoarece nu a fost audiat la judecarea cauzei în prima

instanță, aceasta a declarat că, inculpatul l-ar fi lovit direct în regiunea capului,

dacă nu ar fi oprit lovitura, iar foarfecele erau de dimensiune mică pentru tăiat

unghii.

5

Din declarațiile martorului, Golban Gh., date în instanța de apel, se reține că la

momentul deplasării acestuia la fața locului, inculpatul nu era agresiv, fiind în stare

de ebrietate alcoolică ușoară, iar partea vătămată era speriată, de faptul că ar putea

fi lovit în ochi.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 84 din

11.02.2013 (f.d. 13), la partea vătămată au fost depistate vătămări corporale

neînsemnate.

În ședința instanței de apel, fiind audiat expertul medicul-legist, Macrițchi S.,

(f.d. 171) acesta a explicat că el a efectuat expertiza medico-legală, în cauza dată și o

susține, menționînd că dacă lovitura era îndreptată în regiunea gîtului, cu foarfeca

prezentată putea fi provocată hemarogie periculoasă pentru viață, iar în cazul

aplicării loviturii în regiunea tîmplei, nu puteau fi provocate leziuni corporale

grave și periculoase, decît doar o plagă.

Din declarațiile inculpatului, audiat în instanțele de fond și apel, rezultă că

acesta a avut în mîini foarfece pentru unghii, însă în urma altercației cu partea

vătămată, din motiv că s-a speriat pentru securitatea sa, fiind transportat pe un

itinerar necunoscut, nu a avut intenția de a aplica vre-o lovitură fatală.

Teoria juridică specifică că, intenția de a săvîrși omorul se poate deduce din

împrejurările de fapt cum ar fi: folosirea unor mijloace apte de a produce moartea

(ținînd seama de felul mijloacelor, dimensiunile, soliditatea, greutatea acestora);

locul sau regiunea corporală unde s-au aplicat loviturile ori asupra căreia s-a

acționat; numărul intensitatea și repetabilitatea loviturilor și altor acte de violență

exercitate asupra victimei; perseverența făptuitorului în exercitarea violențelor;

natura relațiilor dintre făptuitor și victimă anterioare săvîrșirii faptei; atitudinea

făptuitorului după săvîrșirea faptei (a încercat să dea un prim ajutor victimei sau a

lăsat-o în starea în care a adus-o); locul și timpul săvîrșirii infracțiunii;

particularitățile victimei; alte împrejurări preexistente, concomitente sau

subsecvente. Împrejurările în cauză nu au relevanță în sine privite în mod

individual sau invariabil, ci numai de la caz la caz și apreciate în ansamblu.

Astfel, analizînd în cumul toate împrejurările de fapt în prezenta speță,

Colegiul reține că, inculpatul a folosit ca mijloc un foarfece de dimensiuni mici,

pentru tăiat unghii; lovitura a fost îndreptată mai aproape de regiunea capului,

adică a zonei osoase a tîmplei; inculpatul nu a manifestat perseverență în

exercitarea violenței; faptul că după altercație fiind speriat a început să fugă, iar

după convingerile părții vătămate s-a întors și au așteptat poliția. Toate aceste

circumstanțe de fapt, în opinia instanței de recurs conduc la concluzia, că inculpatul

și partea vătămată, interpretînd fiecare în felul său împrejurările existente și anume,

primul speriindu-se că șoferul îl va ataca pentru faptul că nu avea bani pentru

călătorie, iar cel de-al doilea că pasagerul l-a atacat pentru că nu dispune de surse

bănești pentru a se achita, în așa mod spontan a avut loc o altercație, în rezultatul

căruia s-au produs la partea vătămată, Cornilov G., vătămări corporale

neînsemnate, însă o intenție directă bine determinată pentru a săvîrși omor, în

prezenta speță nu se întrevede.

6

Generalizînd cele expuse mai sus, Colegiul lărgit, apreciază ca juste concluziile

primei instanțe și instanței de apel, privind încetarea procesului penal, cu

constatarea în acțiunile lui Ceaica N., a consecințelor de fapt survenite, ce se

încadrează în norma art. 78 alin. (2) Cod contravențional, vătămarea intenționată

ușoară a integrității corporale.

Prin urmare, Colegiul consideră că prima instanță și instanța de apel au ținut

cont de prevederile art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, ce stipulează că,

sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, precum și de norma art. 8 alin. (3)

Cod de procedură penală, ce statuează că, concluziile despre vinovăția persoanei de

săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

În consecință, instanța de recurs constată că, nici temeiul pentru recurs

prevăzut la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care a fost invocat de

procuror, nu și-a găsit confirmarea în prezenta cauză.

De menționat este și acel fapt că, din conținutul recursului declarat, Colegiul

atestă critici privind aprecierea eronată a probelor de către prima instanță și

instanța de apel, însă aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în

drept, de către aceste instanțe, iar dezacordul părților în acest sens nu constituie

temei pentru desființarea unei hotărîri judecătorești și temei pentru recurs deoarece

nu este prevăzut în alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit concluzionează că recursul declarat

de procuror este neîntemeiat și urmează a fi respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E:

Se respinge, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina, cu menținerea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 septembrie 2014, în cauza

penală în privința lui Ceaica Nicon Nicolae.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 24 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

7