1ra-78/15 — art. 145 alin. 2 lit. e CP

1ra-78/15 — art. 145 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-78/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Petru Moraru și Nadejda Toma,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16

septembrie 2014, declarate de avocatul Cecan Igor în numele inculpatului și

inculpatul

Luca Alexandru Vasile, născut la 24 iunie

1977, originar și locuitor al s. Dereneu, r-nul Călărași,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 27.03.2013 - 02.07.2013;

Instanța de apel: 01.08.2013- 19.12.2013;

14.07.2014 – 16.09.2014;

Instanța de recurs: 16.04.2014 - 04.06.2014;

03.12.2014 – 28.01.2015;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

aproximativ la ora 2030, pentru a-și restitui telefonul mobil care a fost sustras de

către Stratan Valeriu, cu cîteva zile în urmă, s-a deplasat la domiciliul ultimului,

amplasat în s. Dereneu, r-nul Călărași, unde intenționat cu scopul de a-i cauza

vătămare a integrității corporale, i-a aplicat lui Stratan Valeriu multiple lovituri cu

pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i hemoragie

intraabdominală în urma traumei abdomenului cu hemoragie în țesuturile moi,

rupturile ligamentului gastrocolic, mezenterului intestinului subțire și peretelui

duodenal, echimoze și excoriații în regiunea capului, feței, urechilor, gîtului,

trunchiului și membrelor superioare, excoriații pe mucoasa buzei de sus și

fracturile coastelor 5, 6, și 8 pe stînga, care se califică ca leziuni corporale grave,

periculoase pentru viață, în urma cărora Stratan Valeriu a decedat.

- procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Luca Alexandru să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

la art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, și să-i fie numită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 12 (doisprezece) ani;

1

- inculpatul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii

pedepsei și numirea unei pedepse mai blînde cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal în privința sa.

2013, a fost respins ca nefondat apelul declarat de acuzatorul de stat, admis apelul

inculpatului Luca Alexandru și casată sentința în partea stabilirii pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Luca Alexandru a fost recunoscut vinovat

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (4) Cod penal și i-a fost numită

o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut faptul că

inculpatul are la întreținere trei copii minori, pe mama sa în etate, care este invalid,

el însuși fiind invalid de gr. II, circumstanțe care în coroborare cu faptul că

acțiunile lui au fost în parte provocate de comportamentul victimei, au fost

apreciate de instanța de apel ca excepționale.

- procurorul, care invocînd prevederile de la art. 427 alin. (1) pct. 6), 10),

12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, de către un alt complet de judecători;

- inculpatul, care fără a indica vreun temei pentru recurs prevăzut la art. 427

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă

nonprivativă de libertate.

iunie 2014, a fost respins recursul inculpatului, admis recursul procurorului, casată

decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea soluției sale instanța de recurs a menționat că, instanța de apel

abuziv a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, în privința inculpatului, or din

materialele dosarului rezultă cu nu sunt prezente careva circumstanțe excepționale,

care ar constitui temei pentru a numi o pedeapsă definitivă sub minimul stabilit de

lege.

Aprecierea instanței nu trebuie să fie limitată doar asupra prezenței

circumstanțelor atenuante atribuite inculpatului, dar inclusiv, să acorde atenție

circumstanțelor agravante, persoanei inculpatului, condițiilor de comitere a

infracțiunii etc.

Instanța de recurs a mai menționat că, instanța de apel nu a ținut cont de

faptul că, inculpatul a comis cu intenție directă infracțiunea, motivul comiterii

acesteia constituind circumstanțele faptei, răzbunarea pentru faptul sustragerii unui

telefon mobil, care a fost returnat anterior pătrunderii inculpatului în gospodăria

victimei și aplicării violenței față de ultima.

De asemenea, ambele instanțe au reținut drept circumstanță atenuantă –

caracteristica pozitivă la locul de trai, pe cînd din materialele dosarului, din

caracteristica întocmită de către primarul comunei Dereneu, r-nul Călărași (f.d. 44,

Vol. I), rezultă că după întrebuințarea băuturilor spirtoase de către inculpat, acesta

devine agresiv și face scandal în locurile publice, iar pe asemenea cazuri, în adresa

sa au parvenit mai multe plîngeri.

2

Altfel zis, prin indicarea nemijlocită a circumstanțelor atenuante, care de

către instanța de apel au fost constatate ca fiind excepționale, instanțele sunt

obligate să constate și circumstanțele agravante ale faptei, aspectele negative ale

persoanei inculpatului, or prin ignorarea acestora, se neglijează cu desăvîrșire

examinarea multilaterală, obiectivă și minuțioasă a cauzei, atunci cînd se vorbește

de aplicarea unei pedepse mai blînde sau sub minimul prevăzut de lege pentru

infracțiunea incriminată.

2014, a fost respins apelul declarat de inculpat, admis apelul declarat de procuror,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Luca Alexandru a fost

condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 12 (doisprezece) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a constatat că, Luca Alexandru, la 10.09.2012, aproximativ la

ora 2030, pentru a-și restitui telefonul mobil care îi fusese sustras de către Stratan

Valeriu, cu cîteva zile în urmă, s-a deplasat la domiciliul ultimului, situat în s.

Dereneu, r-nul Călărași, avînd scopul omorului intenționat al victimei, și profitînd

de faptul că ultimul era în stare de ebrietate cu grad avansat și se afla în

imposibilitatea de a se apăra, fapt despre care știa cu certitudine, i-a aplicat lui

Stratan Valeriu multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață, sub formă

de hemoragie în țesuturile moi ale abdomenului, rupturile ligamentului

gastrocolic, mezenterului intestinului subțire și peretelui duodenal, în rezultatul

cărora acesta a decedat pe loc, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-

legală nr. 100 din 12.09.2012.

Instanța de apel a stabilit că, vinovăția inculpatului Luca Alexandru Vasile -

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. e) Cod penal, s-a dovedit

cu certitudine prin probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate în cadrul

ședinței instanței de fond, care au fost verificate în instanța de apel, și anume:

declarațiile succesorului victimei, Stratan T.; declarațiile martorului (specialist)

Moroșanu-Buga S.; declarațiile martorului Luca A.; declarațiile martorului Rădiță

I.; declarațiile martorului minor Botnari A., care a fost martor ocular la cele

întâmplate; raportul de expertiză medico-legală nr. 100 din 12 septembrie 2012,

potrivit căruia moartea lui Stratan Vladimir a survenit de hemoragie

intraabdominală în urma traumei abdomenului cu hemoragie în țesuturile moi,

rupturile ligamentului gastrocolic, mezenterului intestinului subțire și peretelui

duodenal, echimoze și excoriații în regiunea capului, feței, urechilor, gîtului,

trunchiului și membrelor superioare, excoriații pe mucoasa buzei de sus și

fracturile coastelor 5, 6 și 8 pe stînga. Leziunile sus-indicate au fost produse cu

puțin timp (cîteva ore) pînă la deces și se califică ca leziuni corporale grave,

periculoase pentru viață, care se află în legătură cauzală directă cu decesul, în cazul

ajutorului medical calificat, acordat la vreme, pătimitul putea să supraviețuiască.

Conform datelor histologice, trauma abdomenului, în urma căreia a survenit

decesul lui Stratan Vladimir, precum și alte leziuni corporale depistate pe el, au

apărut într-un interval nu mare, în perioada de pînă la 1-2 ore înainte de deces

(f.d.72-75, Vol.I); raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 547 a-

2012 din 02 octombrie 2012 și raportul de expertiză psihiatrico-psihologică legală

3

staționară nr. 18s — 2013 din 12 martie 2013 s-a constatat că Luca Alexandru în

perioada săvîrșirii infracțiunii, careva tulburări psihice temporare nu a manifestat,

inclusiv stare de afect patologic, avea păstrată capacitatea de prevedere și

deliberare a acțiunilor sale ( f.d.86-88, 174-176, Vol.I).

Instanța de apel a menționat că, concluzia instanței de fond referitor la faptul

că, acuzarea nu a demonstrat intenția lui Luca Alexandru de a-1 omorî pe Stratan

Vladimir, deoarece inculpatul cînd a plecat de la Stratan Vladimir, ultimul era în

viață, l-au stropit cu apă, au vrut să-1 scoată afară, însă fiindcă îi înjura cu cuvinte

necenzurate l-au lăsat în coridorul casei, este nefondată, or, dacă acesta ar fi avut

asemenea intenție nimic nu l-ar fi împiedicat.

La fel, instanța de apel a menționat că, infracțiunea prevăzută de art. 145

Cod penal este săvîrșită cu intenție directă și indirectă.

Intenția se poate deduce din următoarele împrejurări de fapt: folosirea

mijloacelor apte de a produce moartea, locul sau regiunea corporală unde s-au

aplicat lovituri, numărul și intensitatea lor, atitudinea făptuitorului după săvîrșirea

infracțiunii.

Astfel, din declarațiile martorului Botnari Andrei, rezultă, că inculpatul i-a

aplicat lui Stratan Vladimir mai multe lovituri, cu palma peste față, cîteva ori cu

piciorul în piept, i-a pus centura la gît și 1-a tîrît prin casă, lovindu-1 cu o sticlă de

0,5 1. de bere peste cap, sticla stricîndu-se de capul victimei, după ce, 1-a legat de

mîini și 1-a scos în coridor.

Aceste declarații sunt coroborate cu raportul de expertiză medico-legală nr.

100 din 12 septembrie 1012, conform căruia s-a stabilit, că la partea vătămată s-au

depistat enorme echimoze, plăgi, fracturi a coastelor 5, 6 și 8 pe stînga și excoriații

în regiunea capului, feței, urechilor, gîtului, trunchiului și membrelor superioare,

excoriații pe mucoasa buzei de sus, fiind apreciate ca grave și acestea producînd

șocul traumatic care a și cauzat moartea victimei.

Nu este lipsită de importanță și atitudinea inculpatului după săvârșirea

infracțiunii, manifestată prin părăsirea victimei fără să-i acorde vre-un ajutor.

Instanța de apel, ținînd cont de raportul de expertiză psihiatrico-legală

ambulatorie nr. 547 a-2012 din 02 octombrie 2012 și raportul de expertiză

psihiatrico-psihologică legală staționară nr. 18s — 2013 din 12 martie 2013, a

constatat că Luca Alexandru în perioada săvîrșirii infracțiunii, careva tulburări

psihice temporare nu a manifestat, inclusiv stare de afect patologic, avea păstrată

capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, din care considerente a fost

recunoscut responsabil.

Aceste împrejurări demonstrează faptul că Luca Alexandru a lovit cu intenție

de a-1 omorî pe Stratan Vladimir, deci acțiunile inculpatului se încadrează în

prevederile art. 17 Cod penal, adică inculpatul Luca Alexandru își dădea seama de

caracterul antisocial al faptei sale, prevedea consecințele acesteia, adică moartea

victimei, cu toate că nu le urmărea, dar accepta în mod conștient posibilitatea

morții lui Stratan Vladimir.

Este remarcat faptul că, în literatura juridică s-a susținut, că la delimitarea

infracțiunii de la alin. (4) art. 151 Cod penal de omorul intenționat, trebuie luate în

calcul toate circumstanțele cazului: caracterul mijloacelor aplicate, localizarea

plăgilor, numărul loviturilor aplicate.

4

Nu poate fi luată ca criteriu de delimitare durata perioadei de la cauzarea

plăgii pînă la momentul decesului, or, decesul care s-a produs imediat după

cauzarea plăgii, fără a fi luate în considerație celelalte circumstanțe, obiective și

subiective, nu este o condiție suficientă pentru a exclude orice incertitudine în ce

privește prezența la făptuitor a intenției de a lipsi de viață victima.

La caz, în vederea depistării intenției de a săvîrși un omor se poate deduce

din următoarele împrejurări de fapt: locul sau regiunea corporală unde s-au aplicat

loviturile ori asupra căreia s-a acționat; numărul, intensitatea și repetabilitatea

loviturilor ori a altor acte de violență exercitate asupra victimei; atitudinea

făptuitorului după săvîrșirea faptei (nu a încercat să dea un prim ajutor victimei sau

a lăsat-o în starea în care a adus-o), alte împrejurări preexistente, concomitente sau

subsecvente.

Mai mult de atît, comportamentul post-infracțional al inculpatului exprimat

prin inacțiunea de apelare pentru acordarea primului ajutor, deși moartea lui

Stratan Vladimir a survenit în urma leziunilor corporale care au apărut într-un

interval nu mare între ele, în perioada de până la 1-2 ore înainte de deces, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 100 din 13 septembrie 1012, dovedește,

că inculpatul a acționat cu intenție de a omorî victima, după aplicarea loviturilor

nominalizate 1-a lăsat pe podea fără cunoștință, astfel, î-și dădea seama că viața

victimei este în pericol, pus de el însuși.

Or, această circumstanță nu poate servi drept motiv de recalificare a

acțiunilor lui Luca Alexandru din omor intenționat în art. 151 alin. (4) Cod penal,

în condițiile în care celelalte circumstanțe: caracterul mijloacelor aplicate,

localizarea plăgilor, numărul loviturilor aplicate, analizate în cumul au demonstrat

intenția inculpatului de a lipsi de viață victima.

La fel, în acțiunile lui Luca Alexandru este prezentă și agravanta „cu bună

știință profitând de starea de neputință evidentă a victimei care se datorează stării

de ebrietate cu grad avansat”.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, prin ,,starea de neputință” se

înțelege incapacitatea victimei de a se apăra din cauza nefuncționării totale sau

parțiale a conștiinței ori a stării fizice sau psihice precare.

Starea de neputință a victimei poate fi determinată de o situație de moment

sau de o situație cu caracter temporar cum ar fi consumul de alcool, iar făptuitorul

trebuie să profite de această stare pentru a lipsi de viață victima.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 100 din 12 septembrie

2012, în sîngele victimei s-a depistat 3,09 % g/l alcool, ce corespunde stării de

ebrietate cu grad avansat, iar inculpatul pînă la comiterea infracțiunii cunoștea că

victima consumase băuturi alcoolice cu Rădiță Ilie, fapt declarat însăși de inculpat

,,Stratan Valeriu era împreună cu Rădiță Ilie și serveau vin împreună”, fiind

confirmat și de martorul Rădiță Ilie ,,Stratan Valeriu fiind în stare de ebrietate nu

a dorit să meargă la inculpat”.

Anume, cunoscînd despre starea de neputință a lui Stratan Valeriu care s-a

datorat stării de ebrietate a acestuia în urma consumului de alcool, Luca Alexandru

a mers la domiciliul victimei și profitînd de starea de neputință a acestuia i-a

aplicat multiple lovituri cu palmele, cu picioarele peste diferite organe vitale ale

5

corpului, 1-a lovit cu sticla de 0,5 1. de bere peste cap, sticla stricându-se de capul

victimei, ulterior 1-a legat de mîini și 1-a scos în coridor.

În cazul supus judecării, instanța de apel a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, fiind o infracțiune excepțional de gravă, comisă din intenție,

de personalitatea celui vinovat, care anterior nu a fost condamnat, nu este angajat

în cîmpul muncii, conform caracteristicii este invalid de gradul doi, cînd

întrebuințează băuturi alcoolice este agresiv și face scandaluri, iar pe asemenea

cazuri, în adresa sa au parvenit mai multe plângeri (f.d.44, Vol.I), se află la

evidența medicului psihiatru, fiind internat în Spitalul Clinic de Psihiatrie (f.d.79-

81, Vol.I), lipsa circumstanțelor agravante.

Apreciind aceste împrejurări, instanța de apel a conchis că, corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă numai prin detenție stabilindu-i o pedeapsă

sub formă de închisoare în limita minimă a sancțiunii articolului încriminat, ținînd

cont de prevederile art. 10 Cod penal.

Instanța de apel a stabilit că nu există temei legal pentru aplicarea

prevederilor art.79 Cod penal, or în speța de referință nu sunt prezente careva

circumstanțe excepționale, care ar constitui temei pentru a numi o pedeapsă sub

minimul stabilit de lege.

Faptul că inculpatul anterior nu a fost condamnat, este invalid de gradul doi,

are la întreținere mama în etate, trei copii minori, căința sinceră de cele comise, nu

poate fi calificate drept circumstanțe excepționale, ci sunt împrejurări obișnuite,

deloc ieșite din comun care predomină și caracterizează o persoană.

Instanța de apel a considerat că, pedeapsa stabilită inculpatului Luca

Alexandru răspunde atât principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în

art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a

altor persoane.

decizia, solicitînd casarea integrală a acesteia, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Călărași din 02.07.2013.

În motivarea recursului se invocă că, decizia este una nemotivată, iar

probelor puse la baza acesteia li s-a dat o apreciere pur subiectivă care nu

corespunde realității.

Instanța de apel nu a luat în calcul motivul săvîrșirii infracțiunii, care a fost

provocată de însăși victimă; nu a supus aprecierii metoda săvîrșirii omorului, or,

prin probele acumulate și prezente la materialele cauzei este stabilit doar faptul că

inculpatul Luca Alexandru la bătut pe Stratan Vladimir aplicîndu-i mai multe

lovituri peste diferite părți ale corpului.

În aceiași ordine de idei recurentul invocă că, intenția inculpatului Luca

Alexandru a fost de a cauza leziuni corporale victimei și era conștient de aceasta și

aceasta este intenția inculpatului asupra urmărilor prejudiciabile primare și

principale. Survenirea morții victimei nu a intrat în intenția inculpatului și urmarea

prejudiciabilă secundară - moartea a fost cuprinsă de imprudența inculpatului și nu

de intenția acestuia.

Însăși circumstanța stabilită de medicul legist că în cazul acordării ajutorului

medical victima era salvată, de rînd cu cel că victima a decedat peste cîteva ore

6

după cauzarea leziunilor corporale, denotă faptul că intenția inculpatului nu a fost

de al omorî pe Stratan Vladimir, acest rezultat a fost obținut doar datorită a mai

multor circumstanțe și anume neacordarea ajutorului medical, starea de ebrietate cu

grad avansat a victimei, starea sănătății acestuia etc.

La fel a rămas un dubiu și nu a fost apreciat cînd concret a survenit starea de

ebrietate a victimei întru-cît de la aplicarea loviturilor și pînă la deces a trecut un

interval de timp de cîteva ore.

Subsidiar, din însăși declarațiile martorilor oculari, rezultă că victima era

agresivă, striga și se adresa cu cuvinte necenzurate, iar cînd a vrut să o scoată afară

a opus rezistență, fapt ce denotă că acțiunile acestuia nu erau compatibile cu a unei

persoane în stare de ebrietate cu grad avansat ce ar determina starea de neputință.

8.1. Inculpatul, contestă cu recurs ordinar decizia, solicitînd casarea acesteia,

invocînd că, instanța de apel incorect a calificat acțiunile lui în baza art. 145 Cod

penal, or, dînsul nu a avut intenția de a-l omorî, însă partea vătămată fiind o

persoană agresivă a provocat încăierarea.

Subsidiar, instanțelor de fond nu le-a fost prezentată nici o probă concretă ce

ar demonstra vinovăția lui de comiterea infracțiuni imputate, la fel, nu i-a fost

acordată posibilitatea de a prezenta martori pentru a fi audiați în ședința de

judecată.

a menționat că motivele indicate în recurs sunt vădit neîntemeiate, deoarece

materialele cauzei dovedesc prezența în acțiunile acestuia fapta care i-a fost

imputată.

actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursurilor

ordinare, reieșind din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursurilor declarate, se constată că recurenții invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, iar potrivit acestei

norme hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o

eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile pct. 18 din Hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului

ordinar în cauza penală”, potrivit căruia „... erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

7

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material”.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și

cum aceasta a fost stabilită de către instanțele ierarhic inferioare și dacă această

faptă a fost încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă

normă penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Revenind la textul recursurilor, se conchide că, în esență, avocatul și

inculpatul își focusează tactica apărării privitor la săvîrșirea de către inculpat a

infracțiunii de vătămare gravă a integrității corporale, nu de omor intenționat, or

intenția acestuia a fost de a cauza leziuni corporale victimei.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de anturajul, modul de

săvîrșire a infracțiuni, arma utilizată, numărul caracterul și localizarea rănilor și a

altor leziuni corporale, comportarea anterioară a făptuitorului și a victimei, relațiile

dintre ei, nu a fost apreciat cînd concret a survenit starea de ebrietate a victimei.

Așadar, în privința acestor alegații, verificînd materialele dosarului în raport

cu cererea de recurs, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate

reieșind din următoarele argumente.

În primul rînd, instanța de recurs amintește că la etapa judecării recursului nu

analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, asta fiind atributul exclusiv al

instanței de fond și al instanței de apel.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la această etapa instanța de recurs

verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor

stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a

stării de fapt reținute în speță.

Totodată, Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a

constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi

influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța

între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor

aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea pe

care materialul probator o susține.

Prin urmare, în opinia Colegiului penal criticele recurenților referitor la

încadrarea juridică greșită a acțiunilor inculpatului în baza art. 145 Cod penal,

întrucît s-a făcut o apreciere greșită a probelor, nu sunt relevante în cazul supus

judecării, din motivul că instanța de apel a făcut o analiză completă și obiectivă a

tuturor probelor administrate, stabilind corect vinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii imputate acestuia.

Deci, în continuare, Colegiul penal nu se va expune asupra celor invocate

referitor la greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța

de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvîrșite de inculpatul Luca

Alexandru.

8

Din textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel a cercetat toate

probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și utilități acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatului

Luca Alexandru, de săvîrșirea infracțiunii de omor intenționat.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărîrii

recurate și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de

recurs nu a stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situația de fapt,

stabilită de către instanța ierarhic inferioară, precum și, calificarea infracțiunii

reținute în sarcina inculpatului, după semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal, omorul intenționat adică omorul

unei persoane săvîrșit profitînd de starea de neputință evidentă a victimei care se

datorează stării de ebrietate cu grad avansat.

Instanța de apel judecînd cauza în fapt și în drept, a audiat inculpatul, a

cercetat celelalte probe și a pus la baza condamnării lui Luca Alexandru:

- declarațiile succesorului părții vătămate Stratan T.;

- declarațiile martorului specialist Moroșanu-Buga S., martorilor: Luca A.,

Rădiță I. și Botnari A.;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 100 din 12 septembrie 2012;

- raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 547 a-2012 din 02

octombrie 2012;

- raportul de expertiză psihiatrico-psihologică legală staționară nr. 18s – 2013

din 12 martie 2013.

De asemenea, Colegiul penal constată că, instanța ierarhic inferioară, invocînd

corect comentariile din literatura juridică de specialitate, la analiza elementelor

componente ale infracțiunii de omor intenționat, întemeiat a ajuns la concluzia că,

în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele constitutive anume a infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal și nu poate fi reținută calificarea în

baza art. 151 alin. (2) Cod penal.

Așadar, instanța de recurs apreciază ca corectă stabilirea situației de fapt și

calificarea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, adică constatarea juridică

corespunde exact între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de acesta și semnele

componenței infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Pentru a decide în acest sens, instanța de recurs amintește că, la delimitarea

celor două componențe aparent omogene trebuie luate în calcul, pe lîngă elementul

subiectiv, toate circumstanțele cauzei (caracterul mijloacelor aplicate, localizarea

plăgilor, comportamentul post-infracțional al inculpatului etc.).

Imperativele sus enunțate necesită în mod obligatoriu a fi examinate în

vederea aflării adevărului, și nu în ultimul rînd – încadrării juridice corecte a faptei

consumate.

La caz, în vederea depistării intenției de a săvîrși un omor se poate deduce

din următoarele împrejurări de fapt: folosirea unor mijloace apte de a produce

moartea (ținînd seama de felul mijloacelor, dimensiunile, soliditatea, greutatea

acestora); locul sau regiunea corporală unde s-au aplicat loviturile ori asupra căreia

s-a acționat; numărul, intensitatea și repetabilitatea loviturilor ori a altor acte de

violență exercitate asupra victimei; atitudinea făptuitorului după săvîrșirea faptei (a

9

încercat să dea un prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o); alte

împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente.

Mai mult de atît, comportamentul post-infracțional al inculpatului exprimat

prin inacțiunea de apelare pentru acordarea primului ajutor, deși potrivit raportului

de expertiză medico-legală nr. 100 din 13 septembrie 1012, decesul lui Stratan

Vladimir nu a survenit imediat, ci după 1-2 ore, – confirmă indubitabil că

inculpatul a acționat cu intenție de a omorî victima, după aplicarea loviturilor

nominalizate 1-a lăsat pe podea fără cunoștință, astfel, î-și dădea seama că viața

victimei este în pericol, pus de el însuși.

Pe cale de consecință, în fapt, se reiterează că decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind motivată, mai

mult, instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelanți, a

apreciat just probele cercetate, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția

adoptată, iar criticele din recursul declarat de partea apărării în acest aspect, sunt

vădit nefondate.

În continuare, Colegiul mai reține că criticile formulate de recurenți au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și, cărora instanța

de judecată ierarhic inferioară, le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și

pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd

hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

temeiuri de casare a hotărîrilor atacate, nu s-au stabilit.

În virtutea considerentelor expuse, constatînd că, în cauză, există o

concordanță deplină între dovezile administrate și situația de fapt stabilită de

Curtea de apel cu privire la inculpatul Luca Alexandru, nefiind identificată de

instanța de recurs vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod

eronat afirmată de instanța de apel sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a

ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă, Colegiul penal consideră că

nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 12)

Cod de procedură penală, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub

acest aspect de către avocatul Cecan Igor și inculpat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Cecan Igor în

numele inculpatului și inculpatul Luca Alexandru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014, în cauza penală în

privința lui Luca Alexandru Vasile, fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 februarie 2015.

Președinte /semnătura/ Nicolae Gordilă

Judecători /semnătura/ Petru Moraru

/semnătura/ Nadejda Toma

Copia corespunde originalului,

Judecător Petru Moraru

10