1re-279-2014 — art.264-1 alin.1 CP

Dosarul nr.1 re -14/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 februarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă

Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014 de către

inculpatul

Căpăstru Anatolie Mihail, născut la 01

octombrie 1976, originar și domiciliat în

or.Nisporeni, str.Mihail Sadoveanu 26.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, cu aplicarea art.79 Cod penal, stabilindu-i

pedeapsa de 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport.

conducînd automobilul de model „Mercedes 190”, cu n/î M 4365 BB, pe str.Ioan Vodă din

or.Nisporeni, a fost stopat de către ȘPOSS a P.P. Mărinici a IP Nisporeni, Aureliu Luca, și,

fiind suspectat că conducea automobilul în stare de ebrietate, a fost îndreptat la spitalul

or.Nisporeni pentru colectarea probelor biologice și trecerea examenului medical în vederea

stabilirii gradului stării de ebrietate.

Conform procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului și stării de ebrietate și naturii ei nr.6 din 09 ianuarie 2014, Căpăstru

Anatolie la momentul examinării se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, iar

potrivit raportului de cercetare medico-legală toxicologică nr.9 din 10 ianuarie 2014, în

sîngele lui s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2.82 g/l, ceea ce conform Hotărîrii

Guvernului, cu privire la aprobarea regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, nr.296 din 16 aprilie

2009, constituie grad avansat de ebrietate.

acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să-i fie stabilită pedeapsă în baza art.2641 alin.(1) Cod penal 200 ore

muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, pe motiv că instanța neîntemeiat a aplicat în privința

inculpatului prevederile art.79 Cod penal dispunînd condamnarea lui fără stabilirea pedepsei

complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, deoarece în cauză nu

au fost constatate careva circumstanțe excepționale; instanța nu a luat în considerație că

inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă, astfel nu va fi atins scopul de corectare a

1

inculpatului, precum și prevenirea de noi infracțiuni.

fost admis recursul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care lui Căpăstru Anatolie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641

alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 200 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Instanța de recurs a constatat, că prima instanță a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței și concludenței, iar

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzut în baza art.2641 alin.(1) Cod penal,

făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia.

Totodată, instanța a conchis că Căpăstru Anatolie a comis infracțiunea prevăzută de

art.2641 alin.(1) Cod penal în stare de recidivă, circumstanță care a fost ignorată de către

prima instanță la stabilirea pedepsei, astfel, instanța în mod greșit nu a aplicat în privința

acestuia pedeapsa complementară obligatorie - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, prevăzută de norma penală menționată. La fel, instanța a menționat că în cadrul

cauzei penale nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale, ce ar justifica înlăturarea

pedepsei respective, or, starea de recidivă exclude posibilitatea înlăturării pedepsei

complementare obligatorii prin prisma art.79 Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că temei pentru înlăturarea pedepsei

complementare obligatorii nu se constată, iar privarea inculpatului de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe termenul minim stabilit de lege de 3 ani, va corespunde principiului

proporționalității, cît și scopului prevăzut de art.61 Cod penal, restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpatului, cît și a altor persoane.

A.Căpăstru care, fără a invoca vreun temei de drept din cele prevăzute în art.453 alin.(1) Cod

de procedură penală, fără a-și argumenta recursul și a indica care este viciul fundamental ce a

afectat hotărîrea atacată, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că

examinarea cauzei în instanța de recurs a avut loc în lipsa lui, astfel fiindu-i încălcat dreptul la

apărare, instanța nu a motivat din care considerente a ajuns la concluzia aplicării pedepsei

complimentare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

afectat hotărîrea atacată.

După cum rezultă din textul recursului, recurentul, fără a indica vreun viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea atacată, ca temei al

recursului în anulare invocă dezacordul său cu pedeapsa stabilită de instanța de recurs,

solicitînd casarea acesteia și menținerea sentinței, prin care i-a fost stabilită pedeapsa cu

aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport.

Analizînd argumentele date la situația în cauză, Colegiul conchide că temeiul invocat

de recurent în prezenta cauză nu constituie acel viciu fundamental, care ar afecta hotărîrea

2

atacată, negăsindu-și confirmare, deoarece instanța recurs a analizat obiectiv probele

administrate și și-a motivat soluția în sensul oferirii răspunsurilor la toate temeiurile

recursului, astfel că hotărîrile judecătorești cuprind motivele pe care se întemeiază soluția.

La fel, din textul recursului rezultă că, unul din principalele argumente pe care le

invocă recurentul este faptul că, în privința sa neîntemeiat a fost dispusă aplicarea pedepsei

complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, indicînd că instanța

de recurs nu a luat în considerație circumstanțele cauzei, că posibilitatea de a conduce un

mijloc de transport este strîns legată de activitatea lui de serviciu, fiind o sursă de existență a

familiei sale.

Colegiul penal menționează că la stabilirea pedepsei lui A.Căpăstru, instanța de recurs,

a ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art.61 Cod penal, de

criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art.75 Cod penal, de toate

circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpatului, de

influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestuia, numindu-i pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată, fiind respectate prevederile legale.

Se reține că, pedeapsa are drept scop și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea inculpatului, cît și a altor persoane. Ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale

și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei

este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului,

avînd ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, reieșind din faptul că inculpatul a condus mijlocul de transport în stare de

ebrietate avansată, prin ce a pus în pericol nu doar viața sa, dar și a altor participanți la trafic,

Colegiul penal conchide că pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport aplicată acestuia de către instanța de recurs, este stabilită corespunzător

gravității faptei, în raport cu pericolul social al acesteia.

Totodată, instanța de recurs a argumentat motivele neaplicării în privința lui

A.Căpăstru a prevederilor art.79 Cod penal, reținînd că la examinarea cauzei nu au fost

stabilite careva circumstanțe excepționale ce ar justifica neaplicarea pedepsei complementare,

iar circumstanțele la care s-a făcut referire în sentință, fac parte din categoria celor atenuante

dar nu a celor excepționale, mai mult că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă.

Sub acest aspect, Colegiul penal reține și prevederile art.24 Cod penal, care

reglementează că persoana care a săvîrșit o infracțiune în stare de ebrietate, produsă de alcool

sau de alte substanțe, nu este liberată de răspundere penală. Cauzele ebrietății, gradul și

influența ei asupra săvîrșirii acțiunii se iau în considerare la stabilirea pedepsei, astfel instanța

a luat în considerație faptul că infracțiunea a fost săvîrșită în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat și corect a aplicat în privința inculpatului pedeapsa complementară obligatorie

prevăzută de norma penală în baza căreia a fost recunoscut vinovat.

Colegiul menționează că, potrivit art.447 alin.(1) Cod de procedură penală, judecarea

recursului se face cu citarea procurorului, avocatului și celorlalte părți. Participarea

procurorului și avocatului în ședința instanței de recurs este obligatorie. Neprezentarea

inculpatului, părții vătămate, părții civile legal citate, precum și a reprezentanților lor nu

împiedică examinarea recursului.

Reieșind din materialele cauzei, rezultă că inculpatul a fost legal citat pentru

participarea în ședința de judecată a instanței de recurs din 11.09.2011, fapt confirmat prin

avizul de recepție anexat la actele cauzei, însă acesta nu s-a prezentat în ședință și nu a

înștiințat instanța despre imposibilitatea de a se prezenta în ședință (f.d.145).

Astfel, temeiul invocat de recurent, precum că examinarea cauzei în instanța de recurs

a avut loc în lipsa sa, nefiind legal citat, Colegiul penal îl consideră nefondat, fiind combătut

3

prin probele sus-menționate.

Prin urmare, Colegiul penal constată că instanța de recurs și-a motivat soluția privind

aplicarea pedepsei lui A.Căpăstru cu muncă neremunerată și a celei complementare – privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport, astfel temeiul invocat de recurent nu și-a găsit

confirmare.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului în anulare

declarat de condamnatul A.Căpăstru, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Căpăstru Anatolie

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014, în

propria lui cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 04 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4