1ra-1866-2014 — art.187 alin.2 lit.f CP

Dosarul nr.1ra-108/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 februarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 septembrie 2014 în privința inculpatului

Socolov Serghei Piotr, născut la 04 mai 1976,

originar și domiciliat în mun.Chișinău,

str.Drumul Crucii 100, ap.44.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Serghei a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal la 5 ani închisoare, iar

în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

pe un termen de probă de 1 an.

jurul orei 18.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se în

curtea blocului locativ din str.Drumul Crucii 100, mun.Chișinău, folosindu-se de faptul

că minorul Melnic Danila se juca în curte, în mod deschis a sustras de pe parapetul din

fața blocului locativ telefonul mobil de model „Nokia ASHA”, cu nr.354576051865088

de IMEI în care era activată cartela SIM cu nr.079062440, ce aparținea lui Melnic

Vladimir, cauzîndu-i acestuia un prejudiciu material considerabil în sumă de 1486 lei.

S.Socolov, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui

S.Socolov să-i fie stabilită pedeapsa de 6 ani închisoare, invocînd că pedeapsa aplicată

este una prea blîndă, la numirea căreia nu s-a luat în considerație gravitatea infracțiunii

comise, motivul și scopul comiterii acesteia, persoana celui vinovat, de faptul că

inculpatul a fost anterior condamnat, a sustras telefonul mobil de la un minor, în

prezența acestuia, pe parcursul urmăririi penale și a judecării cauzei, inculpatul nu a

recunoscut vina și nu s-a căit de cele comise;

- inculpatul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că

învinuirea este bazată doar pe presupuneri, probe ce ar demonstra vinovăția acestuia nu

au fost prezentate de către partea acuzării, partea vătămată fiind audiată în ședința de

judecată în prezența pedagogului a declarat că pe inculpat nu-1 cunoaște, iar

reprezentantul părții vătămate a declarat că nu l-a văzut personal pe acesta, și a depus

cerere pentru a se împăca, astfel sentința se bazează pe presupuneri.

2014, a fost respins apelul procurorului ca nefondat și admis apelul inculpatului din alte

1

motive, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Socolov Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.187 alin.(l) Cod penal, iar în temeiul art.109 Cod penal, procesul penal a fost

încetat în legătură cu împăcarea părților.

Instanța de apel a constatat că Socolov Serghei, la 28 septembrie 2013, în jurul

orei 18.00, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se în curtea

blocului locativ din str.Drumul Crucii 100, mun.Chișinău, folosindu-se de faptul că

minorul Melnic Danila se juca în curte, în mod deschis a sustras de pe parapetul din fața

blocului locativ telefonul mobil de model Nokia ASHA, cu nr.354576051865088 de

IMEI în care era activată cartela SIM cu nr.079062440, ce aparținea lui Melnic

Vladimir, cauzîndu-i acestuia un prejudiciu material în sumă de 1486 lei.

În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că partea vătămată în ședința

de judecată a confirmat depozițiile fiului său date în ședința de judecată și a declarat că

pentru familia sa suma de 1486 lei, deoarece paguba a fost restituită de către inculpat, s-

au împăcat și solicită ca procesul penal să fie încetat. Reținînd aceste circumstanțe,

instanța de apel a conchis că acțiunile inculpatului urmează a fi reîncadrate în

prevederile art.187 alin.(1) Cod penal, deoarece din declarațiile părții vătămate rezultă

că calificativul „cu cauzarea de daune în proporții considerabile” nu și-a găsit

confirmare în cadrul cercetării judecătorești, partea vătămată indicînd că prejudiciul

cauzat pentru el nu este considerabil. Totodată, Colegiul a reținut că în cadrul urmăririi

penale și judecării cauzei în prima instanță partea vătămată a înaintat cerere privind

încetarea procesului penal din motivul împăcării părților, circumstanță confirmată de

către aceștia și în instanța de apel.

Astfel, instanța de apel a menționat că infracțiunea prevăzută de art.187 alin.(l)

Cod penal face parte din categoria celor mai puțin grave și despre încetarea procesului

penal în legătură cu împăcarea părților, partea vătămată V.Melnic, a înaintat cerere la

faza urmăririi penale și ulterior în prima instanță, a considerat rațional de a aplica în

cazul dat prevederile art.109 Cod penal.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei, cu trimiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel a dat o

prioritate nefondată probelor apărării în detrimentul probelor acuzării, considerînd

neîntemeiată concluzia instanței privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza

art.187 alin.(1) Cod penal și încetarea procesului penal în privința acestuia pe motivul

împăcării părților; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor prezentate și

decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, considerînd că inculpatul

urmează să fie recunoscut vinovat și condamnat conform învinuirii formulate, în baza

art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia inculpatului expusă în

referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrilor

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

acest temei nu este aplicabil din punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

2

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor cauzei, Colegiul reține

că instanța de apel corect a stabilit starea de fapt și vinovăția lui S.Socolov în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(1) Cod penal, în concordanță deplină cu probele

administrate, în baza principiului contradictorialității, amplu analizate și just apreciate.

Instanța de apel și-a motivat concluzia dată prin probele administrate în cauză, pe

care suplimentar și minuțios le-a cercetat, a audiat inculpatul, partea vătămată și a

verificat probele materiale, care obiectiv s-au apreciat în ansamblu cu toate

circumstanțele cauzei, probe detaliat descrise în textul deciziei instanței de apel

(f.d.171-175).

Astfel, reprezentantul părții vătămate V.Melnic în cadrul urmăririi penale a

susținut că prejudiciul material cauzat pentru familia sa nu este considerabil, înaintînd

cerere de încetare a procesului penal în legătură cu împăcarea părților (f.d.68). Această

poziție dînsul a susținut-o fiind interogat în prima instanță, unde a declarat că

prejudiciul material este unul neconsiderabil, paguba i-a fost restituită, solicitînd

încetarea procesului penal în legătură cu faptul că s-a împăcat cu inculpatul (f.d.115), cît

și în instanța de apel, unde a declarat că prejudiciul material nu este considerabil și a

susținut cererea de încetare a procesului penal, pe motiv că s-a împăcat cu partea

vătămată (f.d.166).

În acest sens instanța ține să enunțe că, potrivit art.126 alin.(2) Cod penal,

caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea

materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care

influențează esențial asupra stării materiale a victimei, iar în cazul prejudicierii

drepturilor și intereselor ocrotite de lege - gradul lezării drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Potrivit art.93 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, declarațiile părții vătămate

sînt un mijloc de probă de aceiași valoare ca și declarațiile bănuitului, învinuitului,

inculpatului, a părților civile ori civilmente responsabile, a martorului. Ca probe, acestea

se supun aprecierii de către organul de urmărire penală ori de către instanța de judecată

în modul prevăzut de art.101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel, apreciind declarațiile reprezentantului părții vătămate, care atît la

urmărirea penală, cît și în instanța de fond a afirmat că suma prejudiciului cauzat pentru

dînsul nu este considerabilă, conform propriei convingeri, a reîncadrat fapta săvîrșită de

inculpat în prevederile art.187 alin.(1) Cod penal, pe motiv că indicele calificativ ,,cu

cauzarea de daune în proporții considerabile” nu și-a găsit confirmare, bazîndu-și

concluzia dată pe cumulul de probe administrate în cauză, care obiectiv au fost

apreciate, argumentîndu-și concluzia de încetare a procesului penal, din motivul

împăcării părților.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel incorect a încetat procesul

penal, deoarece potrivit practicii Curții Supreme de Justiție împăcarea părților după

pronunțarea sentinței nu se admite, nu pot fi reținute, dat fiind faptul că în speță cererea

de împăcare a fost depusă încă la urmărirea penală, ulterior aceasta a fost susținută și în

prima instanță, care a respins-o, astfel, în cazul dat, instanța de apel a fost în drept de a

se expune asupra cererii de încetare a procesului penal în temeiul art.109 Cod penal.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către instanța de apel

nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală

și nu poate fi reținut ca temei de admitere a acestui recurs, deoarece toate probele au

fost verificate și apreciate de instanță conform legislației în vigoare.

3

Colegiul remarcă că, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Astfel, analizînd materialele cauzei și decizia atacată, Colegiul penal nu constată

vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

În atare situație, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 26 septembrie 2014 în cauza penală în privința lui Socolov

Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4