1ra-38/15 — art. 264 alin. 3 lit. a, 90 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-38/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 ianuarie 2015 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Florești din 04 iulie

2004 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014,

declarat de inculpatul

Gobenco Gheorghe Ion, născut la

18 martie 1973, originar și locuitor al s. Hirișeni, r-nul

Telenești, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 18 decembrie 2013 – 04 august 2014,

în instanța de apel: 04 august – 24 septembrie 2014,

în instanța de recurs: 13 noiembrie 2014 – 28 ianuarie 2015;

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Gobenco

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), 90 Cod penal la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de

probă de 2 ani.

inculpatul Globenco G., fiind conducătorul excavatorului de model „HMK 102 B

Hidromek”, cu numărul de înmatriculare CE 276 și deplasîndu-se cu spatele pe

traseul din s. Ghindești, r-nul Florești, fără a se asigura că poate face această

manevră, iar cîmpul în spate fiindu-i limitat, a ignorat cerințele pct. 41 alin. (2) din

Regulamentul Circulației Rutiere, în consecință din imprudență, a tamponat-o pe

Derescu Lidia, fiindu-i cauzate vătămări corporale grave.

Inculpatul a recunoscut vina pe deplin, solicitând judecarea cauzei în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea de noi probe.

1

Instanța a statuat că vina inculpatului este demonstrată integral prin probele

administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61,75 Cod

penal, că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, este caracterizat

pozitiv, nu are antecedente penale, că nu sunt constatate circumstanțe agravante,

concluzionînd că corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei,

conform prevederilor art. 90 Cod penal, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care, în baza art.79 Cod penal, să nu-i fie aplicată

pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport.

Apelantul a invocat că instanța nu a luat în considerație că a recunoscut fapta, a

contribuit la tratamentul părții vătămate, aceasta nu are pretenții materiale, a

contribuit activ la cercetarea cauzei, mijlocul de transport este unica lui sursă de

venit.

2014, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că sentința este corectă, legală și întemeiată,

concluziile instanței de fond cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului corespund

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale prevăzut de art. 7

Cod penal, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75

Cod penal, corect fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare în limitele sancțiunii

prevăzute de legea penală, totodată fiind respectate și prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, art. 90 Cod penal, iar pedeapsa complimentară - privarea

de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un anumit termen va contribui la

prevenirea de săvîrșire de către inculpat a unor abateri similare.

Or, conform art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, pedeapsa complimentară -

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, este obligatorie și, în acest

sens, legea nu prevede o alternativă.

judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie

aplicate prevederile art. 79 Cod penal, cu excluderea pedepsei complimentare -

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Recurentul a indicat că a comis pentru prima dată o infracțiune, regretă și se

căiește de cele comise, este caracterizat pozitiv, judecarea cauzei a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, a restituit prejudiciul părții vătămate

și i-a acordat ajutorul necesar, aceasta solicită a-i stabili o pedeapsă mai blîndă, are la

întreținere doi copii minori, iar privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport

îl limitează de unica sursa de venit.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală.

2

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel corect au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținînd cont că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, a

săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, este caracterizat pozitiv, cît și de prescripțiile

din art. 61, 75, 90 Cod penal și 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform

căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului. Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din

imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei privind pedeapsa aplicată.

Însă, în acest sens se reține că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și

(2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt

sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a

3

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor

legale, că recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Gobenco Gheorghe

Ion împotriva Judecătoriei Florești din 04 iulie 2004 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4