1ra-38/15 — Art. 264 alin. 3 lit. a, 90 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Florești din 04 iulie 2014, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Gobenco Gheorghe a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 2 ani.

În fapt, instanța de fond a constatat că la 26 octombrie 2013, orele 1200, inculpatul Globenco G., fiind conducătorul excavatorului de model „HMK 102 B Hidromek”, cu numărul de înmatriculare CE 276 și deplasîndu-se cu spatele pe traseul din s. Ghindești, r-nul Florești, fără a se asigura că poate face această manevră, iar cîmpul în spate fiindu-i limitat, a ignorat cerințele pct. 41 alin. (2) din Regulamentul Circulației Rutiere, în consecință din imprudență, a tamponat-o pe Derescu Lidia, fiindu-i cauzate vătămări corporale grave. Inculpatul a recunoscut vina pe deplin, solicitând judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea de noi probe. 1 Instanța a statuat că vina inculpatului este demonstrată integral prin probele administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății. La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61,75 Cod penal, că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, este caracterizat pozitiv, nu are antecedente penale, că nu sunt constatate circumstanțe agravante, concluzionînd că corectarea lui este posibilă fără a fi izolat de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, conform prevederilor art. 90 Cod penal, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport.

Inculpatul a declarat apel, solicitînd casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care, în baza art.79 Cod penal, să nu-i fie aplicată pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport. Apelantul a invocat că instanța nu a luat în considerație că a recunoscut fapta, a contribuit la tratamentul părții vătămate, aceasta nu are pretenții materiale, a contribuit activ la cercetarea cauzei, mijlocul de transport este unica lui sursă de venit.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut că sentința este corectă, legală și întemeiată, concluziile instanței de fond cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului corespund principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale prevăzut de art. 7 Cod penal, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75 Cod penal, corect fiindu-i aplicată pedeapsa cu închisoare în limitele sancțiunii prevăzute de legea penală, totodată fiind respectate și prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art. 90 Cod penal, iar pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un anumit termen va contribui la prevenirea de săvîrșire de către inculpat a unor abateri similare. Or, conform art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, pedeapsa complimentară - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, este obligatorie și, în acest sens, legea nu prevede o alternativă.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicate prevederile art. 79 Cod penal, cu excluderea pedepsei complimentare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. Recurentul a indicat că a comis pentru prima dată o infracțiune, regretă și se căiește de cele comise, este caracterizat pozitiv, judecarea cauzei a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, a restituit prejudiciul părții vătămate și i-a acordat ajutorul necesar, aceasta solicită a-i stabili o pedeapsă mai blîndă, are la întreținere doi copii minori, iar privarea de dreptul de a conduce mijlocul de transport îl limitează de unica sursa de venit. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală. 2

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, a săvîrșit o infracțiune mai puțin gravă, este caracterizat pozitiv, cît și de prescripțiile din art. 61, 75, 90 Cod penal și 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale. Mai mult, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei privind pedeapsa aplicată. Însă, în acest sens se reține că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a 3 acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal. Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale, că recursul ordinar declarat este unul vădit neîntemeiat. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Gobenco Gheorghe Ion împotriva Judecătoriei Florești din 04 iulie 2004 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 septembrie 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 4