1ra-1667/2014 — art. 201-1 alin.2 lit.a CP

Dosarul nr. 1ra-1667/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 15 mai 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 august 2014, declarat de inculpatul

Babei Anton Iacov, născut la

30 aprilie 1986 în r-nul Orhei, s. Brăviceni, locuitor al s.

Arionești, r-nul Dondușeni, cetățean al R. Moldova,

condamnat anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Soroca din 22 octombrie

2012, în baza art. 287 alin. (3), 90 Cod penal, la 2 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 14 martie – 15 mai 2013,

în instanța de apel: 03 ianuarie – 20 august 2014,

în instanța de recurs: 25 septembrie – 17 decembrie 2014;

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Babei Anton a fost

condamnat în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal la 6 luni închisoare.

În temeiul art. 90 alin. (10), 85 alin. (1) Cod penal, prin adăugirea parțială a

pedepsei aplicate conform sentinței Judecătoriei Soroca din 22 octombrie 2012, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, începînd cu 15 mai 2013.

concubina V. Revenco și tatăl acesteia V. Corcimari, în s. Rudi, r-nul Soroca, inculpatul

Babei Anton intenționat și sistematic le-a provocat ultimilor stări de tensiune și de

suferință prin ofense, înjurare, insultare, amenințări verbale cu răfuială fizică, aplicarea

1

violenței fizice, acțiuni care au umilit părțile vătămate, provocîndu-le sentimente de

frică, înjosire, incapacitate de apărare și le-au cauzat suferințe fizice și psihice. La 02

februarie 2013, inculpatul, aflîndu-se în gospodăria din s. Rudi, r-nul Soroca, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unei cerți familiale pe care a inițiat-o,

intenționat i-a aplicat lui V. Revenco lovituri cu palma peste față. Apoi, i-a aplicat lui V.

Corcimari, cu o lopată, multiple lovituri peste diferite regiuni ale corpului, din cauza că

a luat apărarea fiicei sale, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico legală nr.

43 „A” din 25.02.2013, excoriații pe cap și antebrațul drept, cauzînd astfel părților

vătămate vătămări ușoare a integrității corporale ce au provocat dureri fizice și suferințe

psihice.

Instanța de fond a reținut că inculpatul a cerut judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în

rechizitoriu.

Analizînd în cumul toate dovezile aduse, instanța a conchis că vina inculpatului

este dovedită pe deplin și a încadrat acțiunile lui în baza art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod

penal, ca violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale, suferință psihică,

săvîrșită asupra a doi membri ai familiei.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată, în conformitate cu art. 75 Cod penal,

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, că face parte din categoria celor mai

puțin grave, de persoana inculpatului, care anterior a mai intrat în conflict cu legea

penală, de circumstanțele atenuante, recunoașterea vinovăției și căința sinceră a

inculpatului, de circumstanțele agravante, săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate

alcoolică, săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată,

prin sentința Judecătoriei Soroca din 22 octombrie 2012.

în termen de atac, casarea sentinței și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond.

Apelantul a indicat că instanța nu a aplicat procedura de împăcare a părților, că el

fost dus în eroare de avocat, care i-a explicat că dacă v-a recunoaște vina, nu v-a fi

închis, ci v-a primi amendă. La 06.08.2014 a aflat că avocatul lui nu a depus apel în

timp de 15 zile la Curtea de Apel Bălți.

apelul a fost respins, ca fiind depus peste termen.

Instanța de apel a statuat că, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu

dispune altfel.

Conform procesului-verbal al ședinței de judecată, sentința a fost pronunțată

integral la 15.05.2013, fiindu-i înmînată o copie inculpatului tot pe 15.05.2013, el

semnînd și dovada de primire, fiindu-i explicat termenul de atac al sentinței (f.d. 116,

110).

Totodată apelul a fost declarat de inculpat tocmai la 27.11.2013, cu depășirea

evidentă a termenului de apel (f.d. 112-113).

Sentința respectivă a fost pusă în executare și inculpatul ispășește pedeapsa la

Penitenciarul nr.16 - Brănești.

Confom art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea

termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de

apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost

2

declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării

despăgubirilor materiale.

Pentru inculpat, termenul de declarare a apelului de 15 zile începe să curgă de la

16.05.2013 și expiră la 31.05.2013.

Inculpatul a declarat apel la data de 27.11.2013, adică după expirarea termenului

legal de 15 zile, prevăzut de art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În acest context, atît apelul inițial, cît și cel suplimentar, a fost depus tardiv de

inculpat, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 402 alin. (1) Cod de procedură

penală, iar careva motive întemeiate de întîrziere a depunerii apelului nu au fost

invocate și nu s-au stabilit, fapt ce impune respingerea apelului ca depus peste termen.

Instanța a specificat că nu poate fi reținut faptul invocat de inculpat că a fost dus

în eroare de către avocat, care i-a spus că a depus plîngere în instanța de apel, însă nu a

scris nimic. Acestea sunt declarative, deoarece copia sentinței motivate a fost înmînată

inculpatului la 15.05.2013, fapt ce rezultă din dovada de primire. Ulterior, inculpatul

repetat a primit copia sentinței la 03.06.2013, iar apelul a fost declarat cu depășirea

evidentă a termenului de atac.

Totodată, nu s-a stabilit că inculpatului i-au fost create piedici în exercitarea

dreptului de atac, iar temeiuri motivate de repunere în termenul de atac nu s-au stabilit.

și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond.

Recurentul a invocat că sentința este prea aspră. În instanța de apel el a explicat

din care motive nu a atacat la timp sentința. A fost dus în eroare de avocat, care i-a spus

că o să fie pedepsit condiționat.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei

contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Rezultă, astfel, că recursul menționat nu întrunește condițiile legale de conținut

prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

3

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect se reține că, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. În

corespundere cu art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În

conformitate cu art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală a calcularea termenelor pe

zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se

împlinește.

Din materialele cauzei rezultă că sentința integrală a fost pronunțată la 15 mai

2013 și inculpatul a primit copia de pe sentința motivată în aceiași zi, contrasemnînd și

o recipisă în acest sens (f.d. 110).

Astfel, termenul de declarare a apelului urma să expire la sfîrșitul zilei de 31 mai

2013.

Totodată, apelul inculpatului a fost depus la 29 noiembrie 2013, adică peste

termenul prevăzut de lege și instanța de apel întemeiat l-a respins ca fiind declarat peste

termen (f.d. 112, 113, pct. 3, 4 din decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că întîrzierea

menționată nu a fost determinată de motive întemeiate (pct. 4 din decizie).

Pe lîngă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu poate fi

atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea apelului.

Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat, deoarece

apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 3 și 4 din decizie).

Este de menționat că soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu

implică o verificare a hotărîrii atacate, întrucît instanța de apel nu poate proceda la o

verificare de fapt și de drept a acesteia decît în cadrul unui apel exercitat în mod legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată conține

motive legale pe care se întemeiază soluția, că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs va

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este vădit

neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

4

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Babei Anton Iacov

împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 15 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 20 august 2014, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

5