1ra-1564/2014 — Art.217 alin.4 lit.b Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 06 martie 2014, au fost condamnați: - Dvoreanu Vasili și Moscul Andrian în baza art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități convenționale, fiecare, cu privarea de dreptul de a înfăptui activități legate de circulația substanțelor narcotice și de operarea cu substanțe narcotice pe un termen de 2 ani, fiecăruia. Instanța de fond a reîncadrat actiunile inculpaților din prevederile art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal în cele ale art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, 1 indicînd că în speță nu s-a demonstrat intenția de înstrăinare a substanțelor narcotice.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Dvoreanu Vasili din intenție directă, din motiv de profit, urmărind scopul semănatului și cultivării plantelor ce conțin substanțe narcotice în scop de înstrăinare, în urma înțelegerii prealabile cu Moscul Andrian, în circumstanțe necunoscute și în perioada de timp nestabilită, au obținut mai multe semințe de plante de cannabis, pe care, în lipsa autorizației, le-au semănat și le-au cultivat în serele din gospodăria țărănească din s. Onițcani, r-nul Criuleni, închiriate de Moscul Andrian, pînă la 08 august 2013, cînd în rezultatul percheziției, au fost depistate 116 plante vegetale de culoare verde, cu miros specific, din care au fost ridicate selectiv 55 pentru cercetare. Conform raportului de expertiză nr. 2982 din 13 august 2013, reprezintă plante de cannabis, care conțin tetrahidrocannabinol și se atribuie la substanțe narcotice, ce constituie proporții deosebit de mari potrivit Hotărîrii Guvernului R.M. nr. 79 din 23 ianuarie 2006.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Dvoreanu Vasili și Moscul Andrian să fie condamnați în baza art. 2171 alin.(4) lit.b) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține funcții legate de circulația substanțelor narcotice și de operarea cu substanțe narcotice pe un termen de 3 ani, fiecăruia, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În argumentarea apelului a menționat că instanța de judecată neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpaților în baza art. 217 alin.(4) lit. b) Cod penal, aplicînd și prevederile art. 79 Cod penal. Totodată a solicitat repunerea în termen a apelului, invocînd că copia sentinței și informația despre redactare a primit-o la 13.03.2014.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014, a fost respins, ca depus peste termen, apelul declarat de procuror.

Instanța de apel a motivat că instanța de fond la 06 martie 2014 a pronunțat sentința integrală, iar potrivit art. 402 alin.(1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Potrivit materialelor cauzei, procurorul a atacat cu apel sentința contestată din 06 martie 2014 la 26 martie 2014, adică peste 20 de zile, cu toate 2 că el a fost prezent în ședința de judecată din 25 februarie 2014, cînd s-a pus în discuție data pronunțării sentinței – 06 martie 2014, orele 1330. Astfel, acuzatorul de stat cunoștea că pronunțarea sentinței va avea loc la data de 06.03.2014, însă nu a atacat-o în termenii legali și neîntemeiat a omis termenul de apel. Instanța de apel a considerat ca neîntemeiat argumentul apelantului precum că procurorul Pocaznoi V. nu a fost în ședința de judecată la pronunțarea sentinței și prin urmare dînsul nu a omis termenul de depunere a apelului, sau, conform art. 402 alin.(1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale și nu din momentul cînd apelantul a decis să înainteze apelul. Referitor la faptul că acuzatorul de stat, cunoscînd despre data pronunțării sentinței integrale, nu s-a prezentat la pronunțarea acesteia, nu poate servi drept temei de a considera că dînsul a omis termenul de atac din motive întemeiate, or, refuzul de a se prezenta în ședința de judecată la pronunțarea sentinței integrale nu servește temei de repunere în termen a apelului.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat, care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată. În argumentarea recursului a menționat că motivul respingerii apelului de către instanța de apel este unul neîntemeiat, deoarece potrivit materialelor cauzei, procurorul participant la examinarea cauzei în instanța de fond nu a fost prezent la pronunțarea sentinței integrale și nici nu a fost informat despre data pronunțării acesteia. Astfel, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de fond din 06.03.2014, a fost pronunțată partea dispozitivă a sentinței, iar la această ședință, procurorul nu a fost prezent. Careva acte, care ar confirma data la care urmează să fie pronunțată sentința integrală lipsesc. Mai mult ca atît, procurorul participant la examinarea cauzei în instanța de fond nu a fost informat nici despre redactarea procesului-verbal al ședinței de judecată.

Asupra recursului declarat nu a fost depusă referință.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea 3 acestuia, din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a fost depus peste termen. După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul acuzatorului de stat, din motiv că a fost declarat peste termen. Astfel, conform art. 402 Cod de procedură penală și pct. 6.1. al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 modificată prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme nr. 10 din 24.12.2010, “Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine de apel”, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Verificînd legalitatea deciziei instanței de apel, Colegiul conchide că ultima, corect a respins apelul procurorului ca fiind tardiv, just constatînd că la 06 martie 2014, instanța a pronunțat integral sentința de condamnare în privința lui Dvoreanu V. și Moscul A., însă acuzatorul de stat nu a fost prezent, iar în aceiași zi copia sentinței a fost expediată procurorului, prin scrisoarea nr. 3161, inclusiv, înștiințîndu-l despre posibilitatea de a lua cunoștință cu procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.155). Termenul de declarare a apelului a epuizat la data de 24.03.2014, însă procurorul Pocaznoi V. a declarat apel la 26 martie 2014, adică după epuizarea termenului de declarare a acestuia prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, cu toate că acesta a fost prezent în ședința instanței de fond din 25 februarie 2014, cînd s-a pus în discuție data pronunțării sentinței – 06 martie 2015, orele 1330. Astfel, acuzatorul de stat cunoștea că la 06 martie 2014 va avea loc pronunțarea sentinței în cauza penală în privința lui Dvoreanu V. și Moscul A. învinuiți în baza art. 2171 alin.(4) lit.d) Cod penal, însă nu a atacat-o în termenii legali. Lipsa procurorului la pronunțarea sentinței integrale din 06 martie 2014 nu poate servi drept temei legal pentru repunerea în termen a apelului. Totodată, instanța de recurs consideră ca neîntemeiate argumentele recurentului că la 06.03.2014 a fost pronunțată partea dispozitivă a sentinței, careva date ce ar confirma data pronunțării sentinței integrale în materialele cauzei lipsesc, precum și că acesta nu a fost informat nici despre redactarea procesului-verbal al ședinței de judecată, deoarece, potrivit procesului-verbal 4 al ședinței de judecată din 06 martie 2014, prin dovada de primire și scrisorii nr.3161 din 06.03.2014, se confirmă că părților, participanți la examinarea cauzei în instanța de fond și anume inculpaților Dvoreanu V., Moscul A., precum și avocaților acestora Bodnariuc A. și Suduc M., le-au fost înmînate copia sentinței integrale. La fel, prin scrisoarea nr. 3161, acuzatorul de stat a fost înștiințat despre posibilitatea de a lua cunoștință cu procesul-verbal al ședinței de judecată, iar careva obiecții nu a înaintat. Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Procurorul neîntemeiat a omis termenul de declarare a apelului, ceea ce echivalează cu neutilizarea căii de atac – apelul, fondul cauzei nu a fost obiect de judecare în instanța de apel, iar la rîndul său limitează instanța de recurs ordinar de a verifica legalitatea hotărîrii referitor la fondul cauzei. Astfel, Colegiul penal consideră că recursul ordinar al acuzatorului de stat urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, din motiv că nu a fost utilizată calea ordinară de atac.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Dvoreanu Vasili Petru și Moscul Andrian Victor, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 14 ianuarie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguș Ghenadie Nicolaev 5