1ra-1575/14 — art. 44,196 alin. 4, 90 Cod penal

1ra-1575/14 — art. 44,196 alin. 4, 90 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1575/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 18

noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 mai 2014,

declarate de reprezentantul părții vătămate SRL „Magirus”, Cojocaru Dionis, și de

avocatul Dragoș Bogatu, în numele inculpaților

Martea Natalia Mihail, născută

la 31 martie 1960 în s. Vărăncău, r-nul Soroca,

domiciliată în s. Cornești, r-nul Ungheni, cetățeancă a

R. Moldova, fără antecedente penale;

Martea Victor Tudor, născut la

21 septembrie 1960, originar și locuitor al s. Cornești,

r-nul Ungheni, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 23 mai 2011 – 18 noiembrie 2013,

în instanța de apel: 11 decembrie 2013 - 18 iunie 2014,

în instanța de recurs: 25 august 2014 – 26 noiembrie 2014;

C O N S T A T Ă :

Martea Victor au fost condamnați în baza art. 44,196 alin. (4), 90 Cod penal, la 2 ani

închisoare, fiecare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un

termen de probă de 2 ani.

De la Martea Natalia și Martea Victor s-a încasat în beneficiul lui SRL

„Magirus” dauna materială în sumă de 765.453,57 lei.

2004 la S.R.L. „Magirus" în funcție de magazinier-șef al magazinului mixt

1

„Luminița" din or. Cornești, în participație cu soțul Martea Victor, angajat din 01

noiembrie 2008 în calitate de vînzător la SRL „Magirus” la același magazin, abuzînd

de încrederea acordată din partea directorului Cojocaru Dionis, în

încălcarea art. 17, 18, 19, 23 și 24 al Legii Contabilității nr. 113-XVI din 27.04.2007

și contractelor cu privire la răspunderea materială individuală deplină nr. 9/1-A din

01.01.2008 și nr.27/A din 01.11.2008. În perioada 01.01.2009-15.10.2010 nu au ținut

evidență contabilă în ordinea stabilită privind gestionarea bunurilor materiale, nu au

întocmit corect și nu au prezentat în modul stabilit în contabilitatea societății dările de

seamă financiar - materiale și alte dări de seamă cu „privire la

circulația și soldurile valorilor ce le-au fost transmise, astfel urmare acțiunilor

necorespunzătoare au creat lipsă de bunuri materiale și mijloace bănești în sumă de

765.453,57lei, ceea ce constituie un prejudiciu în proporții deosebit de mare pentru

S.R.L. „Magirus”.

Instanța a reținut că inculpata Martea N. nu a recunoscut vina si a declarat că în

anul 2009 s-a făcut o inventariere, unde s-a constat un neajuns de cîteva mii de lei. A

cerut să fie făcută o altă inventariere de către o firmă de audit, care s-a petrecut în

lipsa sa și a soțului său și s-a constatat un neajuns de peste un milion de lei. Cojocaru

D., fiind angajatorul ei și al soțului, la 15 octombrie 2010 a făcut o inventariere unde

s-a depistat o lipsă de peste un milion de lei. Acea inventariere deasemenea a fost

făcută în lipsa sa și a lui Martea V. Presupune că neajunsurile respective s-au creat în

urma construcției și reconstrucției magazinului, lucrări realizate în comun acord cu

Cojocaru D., însă neavînd un acord în scris, ci doar verbal.

Inculpatul Martea V. la fel nu a recunoscut vina și a declarat că neajunsurile

depistate s-au creat în urma cheltuitelor pentru reconstrucția magazinului, care a avut

loc din anul 2007 pînă în 2009. Cojocaru D. intenționat a organizat depistarea

neajunsurilor, pentru a-l putea șantaja ca să-i cedeze încăperea în care se află

magazinul.

Totodată, instanța a concluzionat că vinovăția inculpatului este integral

confirmată de:

partea vătămată Cojocaru D., care a declarat că este directorul SRL „Magirus”.

Primul neajuns s-a depistat în anul 2009 în timpul inventarierii. Următoarea

inventariere a constatat un neajuns în sumă de 600.000 lei. Apoi s-a făcut o

inventariere de către SRL „Unserv Audit” și s-a constatat un neajuns de 1.1941.53.57

lei. Cînd a fost depistat primul neajuns, inculpații au recunoscut lipsa de bani și au

solicitat acordarea unui timp, pentru a avea posibilitatea să întoarcă datoria;

martorul Gurdiș N., care a mărturisit că în anul 2008 a amenajat niște clumbe

cu flori la solicitarea administratorul magazinului, „Codreanca”, Martea N. pentru ce

a primit de la ea 3000 lei;

martorul Ciobanu V., care a afirmat că în anul 2008, Martea V. l-a rugat să

aducă un camion de nisip pentru efectuarea unor reparații la magazinul „Codreanca”.

În total a adus trei camioane cu nisip pentru ce a primit suma de 6400 lei de la Martea

V.;

martorul Plăcintă R., care a declarat că în 2008, la rugămintea administratoarei

Martea N., a tăiat cu motoferestrăul cîțiva copaci pentru ce a primit de la ea 400 lei;

2

martorul Crăciun O., care a explicat că lucrează la magazinul „Codreanca” din

anul 2008, cu un salariu de 1000 lei. Salariu îi era achitat lunar de Martea N.

Totodată, Martea N. asigura cu masă atît lucrătorii magazinului cît și lucrătorii din

construcții;

martorul Sîrbu Svetlana, care a afirmat că lucrează la magazinul „Codreanca”

din anul 2006, cu un salariu de 600 lei. Salariu îi era achitat lunar de către Martea N.

Totodată, Martea N. achita și salariile lucrătorilor din construcții și îi asigura cu masă

la prînz;

martorul Popa S., care a declarat că a lucrat in calitate de hamal la magazinul

„Codreanca” timp de 5 ani. A mai declarat că la acest magazin lucrau 11 persoane,

dintre care doar trei erau angajate oficial și anume el, servitoarea și vînzătoarea.

Salariu îl primea lunar de la Martea N. Totodată ,erau toți lucrătorii asigurați cu masă

de trei ori pe zi;

martorul Cojocaru V., care a mărturisit că la indicațiile lui Martea V., a

transportat vre-o zece ture de gunoi de la magazinul „Codreanca”, fiind remunerat

pentru fiecare a cîte 500 lei;

martorul Caracas C., care a relatat că a instalat electricitatea la magazinul

"Codreanca", pentru ce a fost remunerat de către Marțea V. cu 1000 sau 1200 lei;

martorul Bîrcă Valentin, care a declarat că în anul 2008, Martea Victor l-a

rugat să scoată cu tractorul său niște cioturi, pentru ce a primit suma de 1000 lei;

martorul Butnaru E., care a declarat că procura marfă de la depozitul

„Codreanca”, însă ultimul timp nu a avut bani cu ce să achite marfa procurată, în

urma căruia s-a format o datorie de 72-73 mii lei față de SRL „Magirus”;

martorul Pînzaru V., care a mărturisit că, l-a rugămintea lui Martea V., a adus

la magazinul „Codreanca” vre-o 20 de cisterne cu apă, fiind remunerat a cîte 400 lei

pentru fiecare;

martorul Mihalaș I., care a declarat că a lucrat în calitate de hamal la magazinul

„Codreanca” timp de 5 ani. La acest magazin lucrau încă 3 hamali, vînzătoarea și

servitoarea. Salariu îl primea lunar de la Martea N. Toți lucrătorii erau asigurați cu

masă de trei ori pe zi;

martorul Mihalaș C., care a mărturisit că a lucrat in calitate de hamal

la magazinul „Codreanca” timp de 3 ani. Salariu îl primea lunar de la Martea N. Erau

toți lucrătorii asigurați cu masă de trei ori pe zi. Martea N. le elibera salariu

lucrătorilor;

martorul Mihalaș V., care a declarat că a lucrat în calitate de hamal la

magazinul „Codreanca” timp de 3 ani. Salariul îl primea lunar de la Martea N. Toți

lucrătorii erau asigurați cu masă de trei ori pe zi;

raportul firmei de audit SRL „Unserv Audit”, prin care s-a stabilit că soldul de

marfă la depozitul Cornești filiala SRL „Magirus” la 30.09.2009 constituie 1.850

103.43 lei;

actele de revizie din 31.03.2008, 25.09.2009, 21.1 1.2009, 15.10.2010, prin

care s-a constatat neajunsurile formate de gestionari;

bonul de încasare a numerarului din 25.10.2010, prin care se confirma faptul ca

inculpata Marțea N., recunoscînd vina, a achitat o parte din datorie.

3

Instanța a menționat că suma de 1.194.153,57 lei indicată de acuzare în

învinuire drept neajuns, constatată de control și incriminată inculpaților. nu este una

obiectivă, deoarece inculpații au achitat pe 25 octombrie 2010 suma de 5700 lei,

astfel, suma neajunsului la data pornirii urmăririi penale era de 1.188.453.57 lei.

Întreprinderea nu a suportat drept prejudicii suma dată deoarece s-a stabilit că

la magazinul gestionat de inculpați au fost angajați neoficial suplimentar hamali,

vînzători și cheltuielile pentru care pe parcursul activității lor au constituit suma de

423.000 lei, în așa mod suma prejudiciului adus de inculpați va constitui 765.453.57

lei.

Afirmațiile inculpaților că neajunsul stabilit la întreprinderea pe care o gestionau

s-ar fi format din cheltuielile suportate în legătură cu lucrările de reparație efectuate

la această unitate comercială, de angajarea neoficială a altor lucrători care efectuau

anumite lucrări, nu pot fi luate drept o probă incontestabilă, deoarece nu s-a stabilit

că aceste acțiuni se făceau fără consimțămîntul patronului firmei respective.

Nici faptul că inculpații ar fi eliberat marfă pe datorie lui Botnari E. cu acordul

patronului firmei nu poate fi tratată ca o probă, deoarece acest fapt nu a fost probat.

Instanța a conchis că acțiunile inculpaților au fost făcute premeditat

încălcîndu-se obligațiile prevăzute de contractele de răspundere materială deplină

încheiate între inculpați și angajator - partea vătămată.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art.44,196 alin.(4) Cod

penal.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana inculpaților, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei acestora, și a conchis

că corectarea lor este posibilă prin condamnare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate, în corespundere cu prevederile art. 90 Cod penal.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza

art. 44,196 alin. (4) Cod penal la cîte 2 ani închisoare fiecare, cu încasarea sumei de

1.194.153,57 lei, în mod solidar de la ambii inculpați.

Apelantul a invocat că instanța corect a apreciat circumstanțele de fapt și de

drept stabilind în cazul dat acțiunile de cauzare de daune materiale proprietarului prin

abuz de încredere după indicii: săvîrșite în proporții deosebit de mari.

Astfel, reeșind din actul reviziei economico-financiare tematice efectuată la

SRL „Magirus” din 28.01.2011 și a contractelor cu privire la răspunderea materială

individuală deplină nr.9/l-A din 01.01.2008 si nr.27/A din 01.11.2008 s-a constat că

instanța avea temeiuri legale de a admite integral acțiunea civilă în favoarea SRL

„Magirus” în sumă de 1.194.153,57 lei cu încasarea solidară de la ambii inculpați.

Calificarea faptelor inculpaților și stabilirea pedepselor prin sentință este

necorespunzătoare prevederilor legale, astfel, instanța nu a clarificat obiectiv

circumstanțele cauzei, adoptînd o sentință neîntemeiată și ilegală.

3.1 Avocatul Dragoș Bogatu la fel a declarat apel, în care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi, prin care inculpații să

fie achitați, deoarece fapta lor nu întrunesc elementele infracțiunii.

4

Apelantul a indicat că toți martorii, inclusiv inculpații, au activat sau au

contribuit la activitatea magazinului.

Majoritatea din ei nu au fost angajați oficial și conform normelor legale în

domeniul muncii, dar cu acordul conducerii societății în persoana directorului

Cojocaru, au activat și au primit salarii sau alte remunerări, care erau achitate din

bani cheși de către soții Martea.

Directorul SRL „Magirus”, Cojocaru D. știa despre toate activitățile

magazinului din Cornești, despre toate cheltuielile, despre remunerarea muncii

lucrătorilor sau angajaților, hrana lor precum și altele care necesitau surse bănești.

Acces la bunurile materiale din magazin aveau și alte persoane, precum alți

angajați, inclusiv Cojocaru D.

Conducerea SRL „Magirus” admitea în activitate grave încălcări ale legislației

referitor la angajarea în muncă și contabilitate.

Instanța a luat în calcul doar suma de 423.000 lei care nu poate fi pusă în

sarcina inculpaților și superficial a menționat precum că la materialele cauzei sunt

anexate acte care atestă cheltuielile oficiale suportate de firmă în legătură cu

efectuarea lucrărilor de reparație a magazinului gestionat de inculpați. Acest lucru nu

corespunde adevărului, deoarece actele respective, declarațiile martorilor și

inculpaților se contrapun. Mai mult ca atât, instanța nici nu le descrie.

Neajunsurile stabilite prin actele de inventariere ale SRL „Magirus” diferă, nu

coincid nici cu suma stabilită prin raportul SRL „Unserv Audit”, dar nici cu suma

stabilită prin revizia efectuată de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și

Corupției. Acuzarea era necesar a se documenta și stabili o sumă unică.

Soții Martea nu au fost admiși la efectuarea acestor controale.

Inculpații, prin acțiunile lor nu au cauzat daune materiale.

În instanța de fond s-a stabilit că sumele de bani imputate au fost contribuite în

reparația și amenajarea magazinului „Condreanca” din Cornești, careva urmări

prejudiciabile nu au avut loc și nici fapte prejudiciabile.

În speță sunt prezente doar niște relații civile între părți.

Dacă instanța a considerat că o parte din suma incriminată inculpaților nu a

fost însușită de ei, în nici un caz nu poate aprecia critic declarațiile în totalitate.

La emiterea sentinței nu s-a asigurat cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă a probelor prezentate și administrate.

3.2 Apel a declarat și reprezentantul părții vătămate SRL „Magirus”, Cojocaru

Dionis, solicitînd casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 44,196 alin. (4) Cod

penal la 2 ani închisoare.

Acțiunea civilă înaintată de SRL „Magirus” față de inculpați să fie admisă în

sumă de 1.194.153,57 lei, cu încasarea solidară de la ambii inculpați.

Apelantul a invocat că instanța nu a dat apreciere declarațiilor lui Timuța P.,

Bulgaru A. și Guraru I., descriind în sentință declarațiile persoanelor care au lucrat

temporar la magazin, la solicitarea lui Martea N., fără a înregistra relațiile de muncă

cu administrația SRL"Magirus”. Inițial cu soții Martea s-au întocmit contractele de

răspundere materială individuală deplină.

5

Neajunsurile constatate potrivit inventarierilor și actelor de revizie, implicit

revizia economico-financiară tematică efectuată la SRL „Magirus” din 28.01.2011

prin care s-a stabilit că a fost creată lipsa de bunuri materiale și mijloace bănești de

1.194.153,57 lei, necesită a fi sancționată adecvat situației create.

Instanța a avut temeiuri legale de a admite integral acțiunea civilă în sumă

indicată.

Inculpații nu au recunoscut vinovăția, nu s-au căit de infracțiunea comisă, nu

au returnat prejudiciul, astfel, este inoportun aplicat art. 90 Cod penal.

toate apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a conchis că la pronunțarea sentinței instanța de judecată

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpații au săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 44,196 alin. (4) Cod penal –

cauzarea în participație de daune materiale în proporții deosebit de mari prin

înșălăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o însușire.

Aceste împrejurări și vinovăția inculpaților au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, care au fost corect apreciate, respectîndu-se

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Vina inculpaților se confirmă integral și prin materialele și probele scrise,

anexate la dosarul penal, cum ar fi declarațiile: părții vătămate Cojocaru D.,

martorilor Gurdiș N., Ciobanu V., Plăcintă R., Crăciun O., Sîrbu S., Popa S.,

Cojocaru V., Caracaș C., Bîrcă V., Butnaru E., Pînzaru V., Mihalaș I., Mihalaș G.,

Mihalaș V.; raportul firmei de audit SRL „Unserv Audit"; actele de revizie din

31.03.2008, 25.09.2009, 21.11.2009, 15.10.2010; bonul de încasare a numerarului

din 25.10.2010; contract individual de muncă nr.27 din 01.11.2008 și contract cu

privire la răspunderea materială individuală deplină nr.27A din 01.11.2008 încheiat

între Martea V., Martea N. și SRL „Magirus"; extras din ordin nr.8/1 din

12.02.2004; contract individual de muncă nr.9/1 din 01.01.2008 și contract cu

privire la răspunderea materială individuală deplină nr.9/1-A din 01.01.2008

încheiat între Martea N., Martea V. și SRL „Magirus”.

Versiunea inculpaților că neajunsurile materiale s-au creat în urma construcției

și reconstrucției magazinului, lucrări realizate în comun cu acordul lui Cojocaru D.,

datoria în privința lui Botnaru E., deasemenea s-a format cu acordul lui Cojocaru D.,

că ultimul intenționat a organizat depistarea neajunsurilor, pentru a-1 putea șantaja

și anume să-i cedeze încăperea în care se află magazinul, este nefondată, fiind în

scop de apărare și evitare a răspunderii penale, deoarece contravine circumstanțelor

de fapt și de drept ale cauzei.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de fond corect a ținut

cont de prevederile art. 90 Codul penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de lipsa antecedentelor penale, faptul săvârșirii pentru prima dată o

infracțiune.

Instanța de fond, întemeiat a ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii

civile înaintate, dat fiind faptul că suma de 1.194.153,57 lei indicată de acuzare în

6

învinuire drept neajuns și incriminată inculpaților nu este una obiectivă, întrucît

inculpații la data de 25.10.2010 au achitat întreprinderii SRL,, Magirus" suma de

5700 lei, fapt confirmat prin bonul de plată anexat la materialele cauzei și astfel,

suma neajunsului la data pornirii urmării penale pe caz constituia 1.188.453,58 lei.

Cu toate acestea, soluționînd acțiunea civilă pe caz, corect a reținut și faptul că

suma de 1.188.453,58 lei nu poate fi considerat ca prejudiciu obiectiv cauzat de

inculpați, reeșind din faptul că la magazinul gestionat de inculpați au fost angajați

neoficial suplimentar hamali, vînzători și cheltuielile pe parcursul activităților au

constituit suma 423.000 lei și astfel, instanța de fond just a reținut că această sumă

nu poate fi pusă în sarcina inculpaților, deoarece serviciile prestate de angajații

neoficiali au adus beneficii întreprinderii SRL „Magirus" sub forma muncii prestate

de către ultimii.

recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor adoptate și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 44, 196 alin. (4) Cod penal

la cîte 2 ani închisoare.

Acțiunea civilă înaintată de SRL „Magirus” față de inculpați să fie admisă în

sumă de 1.194.153,57 lei.

Recurentul a menționat că vinovăția inculpaților este dovedită de mijloace

probatorii acumulate la dosar, cercetate în instanță bazate pe declarațiile părții

vătămate și a martorilor.

Neajunsul de 1.194.153,57 lei, prejudiciul cauzat s-a format din data de

31.08.2008 – 25.09.2009, cheltuielile de amenajarea și întreținerea magazinului sunt

de 290.000 lei și nu 430.000 lei, declarațiile martorilor în aceste aspecte contravin

realității.

A existat înțelegeri între inculpații cu martorii apărării.

În materialele dosarului este anexată copia din registrele bunurilor imobile,

unde la data pornirii cauzei penale, inculpații înstrăinează bunurile imobile ce

dovedește intenția inculpaților.

Prejudiciul adus întreprinderii de către inculpați se mai confirmă prin creșterea

stocurilor de marfă artificial și neînregistrarea prin Mașina de Casă și Control

conform legislației în vigoare.

Edificiul a fost reparat prin documente contabile prezente la dosar în sumă de

336.970,31 lei. Nu a fost efectuat de organul urmărire penală o evaluare a

magazinului care după calculele din sentință este mult peste valoarea lui reală.

Decizia instanței de apel face referință la art. 90 Cod penal fără precizarea

aliniatului.

În privința inculpaților incorect s-au aplicat prevederile art. 90 Cod penal,

aceștia nu au încheiat cu organul de urmărire penală tranzacție de împăcare, nu și-au

recunoscut vinovăția, au antecedente de la locul precedent de muncă.

5.1. Avocatul Dragoș Bogatu la fel a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea hotărîrilor contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi, prin

care inculpații să fie achitați, deoarece fapta lor nu întrunesc elementele infracțiunii.

Recurentul a indicat că din declarația martorilor rezultă nevinovăția

inculpaților.

7

Toți martorii, inclusiv inculpații, au activat sau au contribuit la activitatea

magazinului.

Majoritatea din ei nu au fost angajați oficial și conform normelor legale în

domeniul muncii, dar cu acordul conducerii societății în persoana directorului

Cojocaru, au activat și au primit salarii sau alte remunerări, care erau achitate din

bani ceși de către soții Martea.

Directorul SRL „Magirus”, Cojocaru D., știa cu certitudine despre toate

activitățile magazinului din Cornești, despre toate cheltuielile, despre remunerarea

muncii lucrătorilor sau angajaților, hrana lor precum și altele care necesitau surse

bănești.

Acces la bunurile materiale din magazin aveau și alte persoane, precum alți

angajați, inclusiv Cojocaru D.

Conducerea SRL „Magirus” admitea în activitate grave încălcări ale legislației

referitor la angajarea în muncă și contabilitate.

Declarațiile martorilor și a părții vătămate sunt contrare.

Calculînd sumele achitate hamalilor și tuturor lucrătorilor magazinului a fost

obținută suma de 423.000 lei, și cheltuielile pentru lucrările de construcții și reparații

la magazin (perioada 2007-2009), inclusiv remunerarea muncii lucrătorilor, a fost

suma de 560.000 lei. Au mai fost cheltuiți bani și pentru amenajarea terenului,

precum și pentru materiale de construcții, datoria din partea martorului Botnaru E. și

multe altele care dovedesc rulajul și destinația banilor, care din punct de vedere al

acuzării au dispărut din culpa soților Martea. Acești bani nu au dispărut în nici un fel,

ci au fost întrebuințați după placul părții vătămate și în folosul întreprinderii sale.

Instanțele incorect au luat în calcul doar suma de 423 000 lei, care nu poate fi

pusă în sarcina inculpaților, ceea ce contravine tuturor probelor examinate.

Neajunsurile stabilite prin actele de inventariere ale SRL „Magirus” diferă de

la una la alta, nu coincid cu suma stabilită prin raportul SRL „ Unserv Audit", și cu

suma stabilită prin revizia efectuată de Centrul pentru Combaterea Crimelor

Economice și Corupției.

Prin acțiunile sau inacțiunile inculpaților aceștia nu au cauzat daune materiale.

În instanța de fond s-a stabilit că sumele de bani imputate au fost contribuite în

reparația și amenajarea magazinului, și careva urmări prejudiciabile nu au avut loc și

nici fapte prejudiciabile.

Cele relatate de revizori și procurori ar putea indica o careva neglijență din

partea inculpaților și nu o vinovăție sub formă de intenție directă.

La adoptarea hotărîrilor nu s-a asigurat cercetarea sub toate aspectele, completă

și obiectivă a probelor prezentate și administrate.

Lipsesc probe pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

concluziile încadrării juridice ale acțiunilor inculpaților.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală - hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

dispozitivul hotărîrii este expusă neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a

afectat soluția și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

8

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Însă, în pofida prevederilor enunțate, în recursul reprezentantului părții

vătămate SRL „Magirus” Cojocaru Dionis nu este invocat nici un temei din cele

nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente

specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității hotărîrilor

contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Recursul avocatului Dragoș Bogatu este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, că dispozitivul hotărîrii este expusă neclar, că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Dar, în respectivul recurs nu-i menționat care este esența circumstanțelor că

dispozitivul hotărîrii este expusă neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de

procedură penală, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în

acest sens, cu indicarea unor concrete erori de drept la compartimentul dat (pct. 5.1 din

decizie).

Rezultă, că recursurile nominalizate nu întrunesc condițiile legale de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care ar justifica acest

recurs.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiurile cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursurile ordinare (pct.

9

5-5.1, din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpaților și încadrarea juridică a acțiunilor

infracționale ale ultimilor, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, cum ar fi declarațiile părții vătămate, Cojocaru D., martorilor

Gurdiș N., Ciobanu V., Plăcintă R., Crăciun O., Sîrbu S., Popa S., Cojocaru V.,

Caracaș C., Bîrcă V., Butnaru E., Pînzaru V., Mihalaș I., Mihalaș G., Mihalaș V.,

raportul firmei de audit SRL „Unserv Audit", actele de revizie din 31.03.2008,

25.09.2009, 21.11.2009, 15.10.2010, bonul de încasare a numerarului din

25.10.2010, contract individual de muncă nr.27 din 01.11.2008 și contract cu privire

la răspunderea materială individuală deplină nr.27A din 01.11.2008 încheiat între

Martea V., Martea N. și SRL „Magirus"; extras din ordin nr.8/1 din 12.02.2004;

contract individual de muncă nr.9/1 din 01.01.2008 și contract cu privire la

răspunderea materială individuală deplină nr.9/1-A din 01.01.2008 încheiat între

Martea N., Martea V. și SRL „Magirus”, fiecare probă fiind apreciată în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, pronunțîndu-se argumentat asupra

tuturor circumstanțelor pe caz.

La stabilirea pedepsei inculpaților, instanțele au ținut cont de prevederile art.

61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului. Deci pedeapsa respectivă a fost motivată,

individualizată și aplicată inculpaților în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate, sunt

întemeiate doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei

(pct. 5-5.1 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul și partea

vătămată, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este un

temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

10

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărîrile atacate cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că în acțiunile

inculpaților sunt întrunite elementele infracțiunii incriminate, că recursurile ordinare

sunt și vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc condițiile legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de reprezentantul părții

vătămate SRL „Magirus”, Cojocaru Dionis, și de avocatul Dragoș Bogatu, împotriva

sentinței Judecătoriei Ungheni din 18 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 mai 2014, în privința inculpaților Martea Natalia Mihail și

Martea Victor Tudor, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele legale de conținut și sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 17 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

11

Dosarul nr. 1ra-1575/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

26 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 18

noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 21 mai 2014,

declarate de reprezentantul părții vătămate SRL „Magirus” Cojocaru Dionis și de

avocatul Dragoș Bogatu, în numele inculpaților

Martea Natalia Mihail, născută

la 31 martie 1960, în s. Vărăncău r-nul Soroca,

domiciliată în s. Cornești r-nul Ungheni, cetățeană a R.

Moldova, fără antecedente penale;

Martea Victor Tudor, născut la

21 septembrie 1960, , originar și locuitor al s. Cornești,

r-nul Ungheni, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de reprezentantul părții

vătămate SRL „Magirus”, Cojocaru Dionis, și de avocatul Dragoș Bogatu, împotriva

sentinței Judecătoriei Ungheni din 18 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 21 mai 2014, în privința inculpaților Martea Natalia Mihail și

Martea Victor Tudor, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele legale de conținut și sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 10 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

12