1ra-1677/2014 — art. 264 CP

Dosarul nr. 1ra-1677/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Rusanovschi Radu în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 13 mai 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 02 iulie 2014, în cauza penală în privința lui

Sapojnic Serghei Ion, născut la

15.10.1960, originar din r-nul Soroca, satul

Cosăuți, domiciliat în r-nul Soroca, satul

Rublenița.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 15.01.2014-13.05.2014;

instanța de apel: 03.06.2014- 02.07.2014;

instanța de recurs: 30.09.2014-19.11.2014 ;

C O N S T A T Ă :

aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, Sapojnic Serghei a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu aplicarea pedepsei complimentare

– privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de probă de 2

(doi) ani.

Conform art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicată pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Sapojnic Serghei la 30 octombrie 2013, aproximativ la ora 09.20, conducînd

automobilul de model „KIA PRIDE", cu număr de înmatriculare SR BH 789, pe str.

Calea leșilor 47, din mun. Chișinău, a ignorat prevederile pct. 39.1) Regulamentului

circulației rutiere, care prevede că, înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei

schimbări a direcției de mers, conducătorul vehiculului trebuie să se asigure că această

manevră va fi efectuată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la

trafic, precum și pct.40.2) lit.a) al aceluiași Regulament, că în cazul în care vehiculul

1

iese de pe un teritoriu adiacent drumului, conducătorul trebuie să se informeze prin

intermediul mijloacelor de semnalizare rutieră și să circule doar în direcția permisă de

deplasare pe drumul respectiv, ca urmare, nu s-a isprăvit cu conducerea vehiculului și

efectuînd manevra de cotitură la dreapta, a tamponat autovehiculul de model

„HYUNDAI ACCENT" cu număr de înmatriculare C MM 920, care era condus

regulamentar de conducătorul auto Cobeț Olga Nicolae. În rezultatul impactului, ambele

automobile au fost deteriorate esențial, iar cet. Cobeț Olga, anul nașterii 1961, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.3008/D din 17 decembrie 2013, i-a fost cauzată

fractura osului calcaneu pe stînga și această leziune condiționează o dereglare a sănătății

de lungă durată, în conformitate cu acest criteriu, se califică ca vătămare medie.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Sapojnic Serghei

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate, menționînd că la

numirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpatul a recunoscut

integral vina, s-a căit sincer de cele comise, a colaborat activ cu organul de urmărire

penală, pentru prima dată este tras la răspundere penală, totodată solicitînd excluderea

aplicării sancțiunii complementare, Sapojnic Serghei este șofer, astfel fiind lipsit de

sursa de întreținere, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă mai aspră, decît

cea solicitată de procuror.

a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței instanței de fond.

4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de

fond, cercetînd totalitatea probelor administrate de către organul de urmărire penală și

recunoscute de către inculpat, prin prisma prevederilor art.101 CPP, din punct de vedere

al concludentei, veridicității și pertinenței lor, corect și legal a încadrat acțiunile lui

Sapojnic Serghei în baza art. 264 alin.(l) CP, axîndu-se la adoptarea soluției sale pe un

șir de probe administrate în cursul urmăririi penale, recunoscute de inculpat în cadrul

ședinței de judecată prin înaintarea cererii la data de 31.03.2014 și încheierea pronunțată

la data de 31.03.2014, prin care s-a dispus judecarea cauzei în ordinea prevăzută de art.

3641 CPP.

Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a conchis ca fiind

demonstrată incontestabil vinovăția lui Sapojnic Serghei de comiterea infracțiunii de

încălcare a regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale și a sănătății, infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (1) CP.

În opinia Colegiului, instanța de fond just și echitabil a conchis că în privința

inculpatului, urmează a fi aplicată sancțiunea penală, sub formă de închisoare, cu

suspendarea executării pedepsei, stabilind acestuia un termen de probă, astfel încît

aceasta din urmă fiind echitabilă și proporțională faptei comise.

2

Instanța de apel a considerat nejustificate cerințele avocatului cu referire la

asprimea pedepsei ținînd cont de rigorile art.61 CP care indică asupra obligativității

atingerii scopului legii penale la numirea pedepsei, dar și luînd în considerație faptul că

în privința inculpatului nu s-au constatat careva circumstanțe agravante prevăzute de

norma art. 77 CP, în calitate de circumstanțe atenuante prevăzute de art.76 CP s-a

stabilit recunoașterea vinovăției, căința sinceră, recunoașterea probelor administrate în

faza de urmărire penală, comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave,

totodată la aplicarea pedepsei ținîndu-se cont de faptul că Sapojnic Serghei nu a restituit

prejudiciul cauzat părții vătămate, partea vătămată Cobeț Olga, avînd pretenții față de

acesta.

Colegiul penal a relevat că nu este întemeiat motivul cum că instanța de fond a

aplicat inculpatului pedeapsa mai aspră decît cea solicitată de către procuror, deoarece

la numirea pedepsei, instanța de fond nu este obligată de a numi termenul de pedeapsă

doar în limita solicitată de procuror, urmînd a stabili pedeapsa în urma analizei

criteriilor de individualizare a pedepsei, cît și conducîndu-se de principiul intimei

convingeri, astfel faptul că pedeapsa stabilită de instanță depășește termenul de

pedeapsă solicitat de procuror, nu constituie o încălcare procesuală,

De asemenea, Colegiul penal a relevat că este neîntemeiată solicitarea avocatului

privind excluderea pedepsei complementare, deoarece circumstanțele atenuante

enunțate de către apelant au fost luate în considerație de către instanța de fond la

stabilirea pedepsei, astfel acestea corect și just, în opinia instanței de apel au generat

aplicarea față de inculpat a pedepsei penale numite, care va avea un impact pozitiv

asupra corectării și reeducării inculpatului în vederea neadmiterii careva abateri pe

viitor.

inculpatului a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea parțială a acestora, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care să fie aplicată o pedeapsă mai blîndă și exclusă pedeapsa

complimentară.

În motivarea recursului se indică, că instanța de apel deși a constatat prezența

circumstanțelor atenuante, nu a fost motivat impactul acestora la individualizarea

pedepsei, limitîndu-se doar la enumerarea acestora.

Referitor la aplicarea pedepsei complimentare, instanța de apel nu a ținut cont de

faptul, că aceasta duce la lipsirea de unica sursă de existență a familiei inculpatului.

Mai mult ca atît, partea vătămată urmează ca în temeiul contractului de asigurare

pe care îl deține inculpatul să fie despăgubită integral de către asigurator, inclusiv și

tratamentul medical și prejudiciul material cauzat.

expus pentru respingerea acestuia, fiind inadmisibil.

3

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă a supra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Recursul este o cale de atac ordinară ce poate fi declarată doar pentru a repara

erorile de drept, fiind determinate limitativ. Aceasta înseamnă că alte temeiuri decît cele

prevăzute expres în art. 427 Cod de procedură penală, nu pot exista.

Erorile de drept pot fi: erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial.

În recursului declarat, avocatul invocă ca temei de drept pct. 6) din alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia rezultă pct. 10) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, care stipulează că: hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent

nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de fond și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75,76, 78 Cod penal și art. 3641 Cod de

procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin

rechizitoriu.

Reieșind din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de

acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a

fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmînd ca celelalte două criterii

alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia

cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvîrșite.

În speță, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă

procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire

4

penală, instanțele corect au luat în considerație atît prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, cît și prevederile art. 75,76 și 78 Codul penal, care reglementează

modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele au ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Mai mult ca atît, instanța de apel motivat și-a expus opinia referitor la aplicarea

pedepsei complimentare și anume prin faptul că, circumstanțele atenuante enunțate în

apel și în recurs, au fost luate în considerație de către instanța de fond la stabilirea

pedepsei, astfel acestea corect și just au generat aplicarea față de inculpat a pedepsei

penale numite, care va avea un impact pozitiv asupra corectării și reeducării acestuia în

vederea neadmiterii careva abateri pe viitor.

Prin urmare, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect de

discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în

vedere și faptul că verificînd hotărîrile atacate în raport cu prevederile art.424 alin.(2)

Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acestora nu s-au stabilit.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se

face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii, din care

considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rusanovschi Radu în

numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 13

mai 2014 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, în

cauza penală în privința inculpatului Sapojnic Serghei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 17 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

5