1ra-1684/14 — art. 187 al. 2 CP RM

Dosarul nr. 1ra-1684/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Cibric Ruslan în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 10 februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Culianu Vadim Victor, născut la 01

august 1979, originar și locuitor în mun.

Chișinău, str. Calea Ieșilor 5/3, ap. 10,

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 05.06.2012 – 10.02.2014;

- instanța de apel: 13.03.2014- 26.06.2014;

- instanța de recurs: 30.09.2014- 26.11.2014;

C O N S T A T Ă :

2014, Culeanu Vadim Victor a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2), lit. e) și f)

Cod penal la 6 (șase ) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată și s-a încasat de la Culeanu Vadim în

beneficiul părții vătămate Gavrilov Alexandr prejudiciul moral în mărime de

5 000(cinci mii) lei.

Vadim Victor la 21.01.2013, în perioada de timp 20.00 pînă la 22.00, urmărind

scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce se afla pe str.

Calea Ieșilor,1 din mun. Chișinău, observînd că Gavrilov Alexandr se deplasa de

unul singur pe aceeași stradă, a mers după el și ajungîndu-1 din spate i-a aplicat

două lovituri cu pumnul în regiunea capului, cauzîndu-i conform concluziei

raportului de expertiză medico-legală nr.761/D din 19.03.2013: plăgi contuze

1

lacerate a feței în regiunea frontală, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate și condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară. În momentul cauzării leziunilor

corporale i-au fost provocate nu mai puțin de două lovituri. După aceea Culianu

Vadim continuîndu-și acțiunile sale criminale în mod deschis a sustras din

buzunarul interior al scurtei lui Gavrilov Alexandr un telefon mobil de model

„Nokia N-8" cu numărul de IMEI-357919046566709 în care se afla cartela sim cu

nr.068487292 la prețul de 6000 lei și cardul bancar de la SA „Banca Socială", după

care cu cele sustrase a părăsit locul comiterii infracțiunii, prin care fapt i-a cauzat

părții vătămate o daună materială în proporții considerabile” (f.d.80).

inculpatului Culianu Vadim, solicitînd casarea sentinței cu pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

Culianu Vadim să fie achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de articolul 187 alin. (2), lit. e) și f) Cod penal, din motivul că nu a săvîrșit fapta

incriminată.

În susținerea apelului se invocă, că probele puse la baza sentinței de

condamnare nu dovedesc vinovăția inculpatului Culianu V. în săvîrșirea

infracțiunii imputate și pe această linie de motive, solicită să fie dată o nouă

apreciere probelor administrate în cauză, analizîndu-le și susținînd, că inculpatul

n-a săvîrșit infracțiunea imputată.

2014, a fost respins ca nefondat apelul avocatului și menținută sentința.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că probele

prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, fiind obținute legal, sunt

admisibile și sunt apreciate conform prevederilor articolului 101 Cod de procedură

penală și anume: declarațiile părții vătămate Gavrilov Alexandru; declarațiile

martorilor Vdovicenco Pavel, Vdovicenco Marina, Ivanov Evgheni; procesul-

verbal de recunoaștere a persoanei pe viu din 28.05.2013, prin care partea

vătămată Gavrilov Alexandr a recunoscut persoana sub nr.4 ca fiind agresorul

care 1-a lovit cu pumnul în regiunea feței și i-a sustras în mod deschis telefonul

mobil (f.d.143-144); ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 27.03.2013, prin

care de la Ivanov Evgheni a fost ridicat telefonul de model „Nokia N8" cu numărul

de IMEI 357919046566709 ce aparține lui Gavrilov Alexandru (f.d.21-22);

raportul de expertiză medico-legală nr. 761/D din 19.03.2013 prin care la cet.

Gavrilov Alexandr au fost depistate următoarele leziuni corporale plăgi contuze

lacerate a feței în regiunea frontală, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate

2

și condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare corporal ușoară (f.d.120-121).

Instanța de apel a considerat relevante argumentele cuprinse în sentință:

„…Cu privire la cererea avocatului și inculpatului, prin care au solicitat achitarea,

deoarece Culianu Vadim nu a sustras careva bunuri și aplicat violență

nepericuloasă pentru viața și sănătatea lui Gavrilov Alexandru și nu a cauzat

careva daune în proporții considerabile, se constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel, susținerile inculpatului Culianu Vadim, în sensul că, la data de

21.01.2013 a efectuat lucrări de reparație în apartamentul Galinei Slobodscaia pe

str. Creangă 43A, de la ora 09:00 pînă la aproximativ orele 22:00-22:30, și nu a

plecat nicăieri, sunt infirmate de depozițiile părții vătămate Gavrilov Alexandru,

care relatează că lîngă Universitatea Pedagogică, pe str. Calea Ieșilor a fost atacat

anume de către inculpat, deoarece la văzut, fiind lovit de două ori.

De notat că, inculpatul Culianu Vadim a fost identificat de către partea

vătămată, cu ajutorul fotografiilor, cei-au fost prezentate de organele de poliție.

De poziția părții vătămate Gavrilov Alexandru se coroborează cu declarațiile

martorilor Vdovicenco Pavel și Vdovicenco Marina, care au arătat direct asupra

faptului că, telefonul a fost vîndut de către CulianuVadim la sfîrșitul lunii ianuarie.

Așa fiind, vinovăția inculpatului Culianu Vadim a fost pe deplin dovedită, în

cauză neexistînd temeiuri pentru achitarea lui.

Cu privire la declarațiile martorilor Slobodscaia Aliona și Slobodscaia Galina,

instanța reține că, acestea se impun a fi analizate cu rezerve întrucît acești martori

nu au putut confirma cu certitudine despre locul aflării inculpatului Culianu Vadim

la data comiterii infracțiunii, acestea fiind contradictorii și irelevante la stabilirea

adevărului în cadrul procesului penal, vizînd doar întreaga etapă de efectuare a

lucrărilor de reparație și unele aspecte generale întreprinse de către inculpat în

această perioadă.

Nu pot fi reținute nici afirmațiile inculpatului precum că, în cadrul urmării

penale au fost admise încălcări la efectuarea măsurii de recunoaștere a inculpatului,

or, partea vătămată a declarat că, doar după efectuarea acestei măsuri a semnat

procesul-verbal de recunoașterea, iar atunci cînd s-a efectuat recunoașterea

inculpatului după fotografie i-au fost prezentate nu doar fotografia acestuia, dar și

alte 5 fotografii…”.

În această ordine de idei, instanța de apel a conchis ca este corectă concluzia

primei instanțe privind starea de fapt constatată și privind determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune lui Culianu V. în baza

articolului187 alin. (2), lit. e) și f) Cod penal: sustragerea deschisă a bunurilor

3

altei persoane,cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea

persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

inculpatului a declarat recurs ordinar solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În susținerea recursului a invocat că, în cadrul ședinței instanței de apel a

fost respinsă cererea avocatului de a fi audiat martorul Slobodscaia Valentina, a

doua fiica a stăpînei apartamentului unde Culeanu Vadin efectua reparația și

Alexeeva Ina, martorii care trebuia să demonstreze prin mărturiile sale nevinovăția

inculpatului. Prin urmare a fost îngrădit inculpatului dreptul la apărare și la acces

liber, ceea ce merge la contradicție cu art.5 CEDO

respingerea lui ca fiind neîntemeiat.

hotărîrilor menționate, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor

invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

7.1. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se

consideră admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și

conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod

de procedură penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a

drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de

instanță.

În primul rînd, dreptul de a folosi calea de atac a recursului este o prerogativă

acordată persoanelor indicate în art. 421 CPP. Manifestarea de voință prin care se

exercită dreptul de recurs are loc printr-o cerere de recurs, care sub aspect formal

trebuie să întrunească anumite condiții legale.

Actul de sesizare a instanței de recurs este cererea de recurs motivată, care

potrivit dispozițiilor art. 430 CPP trebuie sa conțină:

- denumirea instanței la care se depune recursul;

- numele și prenumele recurentului, calitatea procesuală sau mențiunea cu

privire la persoana ale cărei interese le reprezintă și adresa ei;

4

- denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței,

numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărirea

judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a

declarat apel și motivele invocate în apel;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei

de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii

apelului;

- conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate

și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP

invocate în recurs și esența problemei de drept de importanță generală abordată în

cauza dată;

- formularea propunerilor privind hotărirea solicitată. Deși formularea acestor

propuneri este obligatorie pentru recurent, ele nu influențează hotărirea Curții

Supreme de Justiție;

- data declarării recursului și semnătura recurentului.

Din cele relatate mai sus, Colegul reține că avocatul recurent la întocmirea

recursului nu a îndeplinit dispozițiile prevăzute la art.430 Cod penal

În al doilea rînd, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede 16

temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului

consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța

superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală, să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel

puțin unul din temeiurile normei menționate.

Prin urmare, criticile formulate de recurent conțin indicii unei erori de drept

prevăzute la art.427 alin.1) pct. 8), Cod de procedură penală, însă respectiv nu sunt

motivate clar sub aspectul casării hotărîrii recurate, fiind o interpretare generală de

apreciere a probelor de către avocat.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe

care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu

îndeplinește exigențele prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală și urmează a

fi respins ca inadmisibil.

În speță, recursul ordinar declarat de avocat nu întrunește condițiile legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul cu

circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit

art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decît interesele legii.

5

În consecință, aflîndu-se în imposibilitate procesual-penală de a face o analiză

a fondului cauzei sub aspectul de drept privind verificarea hotărîrilor atacate pe

baza materialului cauzei, Colegiul penal, în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de

procedură penală, va decide asupra inadmisibilității recursului ordinar înaintat de

avocat, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cibric Ruslan în

numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

10 februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

iunie 2014, în cauza penală în privința lui Culianu Vadim, pe motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 17 decembrie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

6