1ra-1630/2014 — art. 220 CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 decembrie 2013 inculpatul Russu Vadim Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod Penal la 4 (patru ) ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod Penal, pedeapsa aplicată prin prezenta sentința a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani. Mijloacele bănești în sumă 500 (cinci sute) lei, o bancnotă nominală cu nr. 140983, recunoscut în calitate de corp delict și atașată la materialele cauzei penale, conform art. 162 alin. 4 CPP au fost trecute în proprietatea statului.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Inculpatul Russu Vadim Vasilii, la data de 05 martie 2010, ora 21.08 fiind apelat telefonic de către Grecu Ana care în acel moment activa în calitate de chelner la barul „Umbra”, în vederea satisfacerii solicitării clienților barului Guțan Andrei și Vacușev Vladimir de a întreține relații sexuale, intenționat, urmărind scopul înlesnirii practicării prostituției, aflîndu-se în mun. Chișinău, în rezultatul convorbirilor pe care le-a avut cu Morarul Elena trezindu-i interesul acesteia pentru întreținerea relațiilor sexuale contra plată, a îndemnat-o de a se deplasa la barul „Umbra”, pentru a practica prostituția, el urmînd să obțină foloase sub formă de recompensă în mărime de 100 lei. 1 De asemenea, în scopul executării propunerii lui Grecu Ana Mihail și obținerii de profit, la 05 martie 2010, ora 21. 53, a apelat-o telefonic pe Lazari Nina, în rezultatul convorbirii trezindu-i interesul pentru întreținerea relațiilor sexuale contra plată. Astfel la 05 martie 2010, întru atingerea scopului său infracțional, Russu Vadim obținînd consimțămîntul lui Moraru Elena Vasile, Lazari Nina și Borș Ana de a practica prostituția, acționînd în continuare la cerința și prin înțelegerea prealabilă cu Grecu Ana Mihai a înlesnit practicarea prostituției de către Moraru Elena, Lazari Nina și Borș Ana, organizîndu-le deplasarea acestora la barul „Umbra” amplasat în bd. Iu. Gagarin, 12, mun. Chișinău, iar ulterior împreună cu Guțan Andrei și Vacușev Vladimir i-a transportat la sauna amplasată în str. A. Hajdeu 48, mun. Chișinău, unde Moraru Elena, Lazari Nina și Borș Ana au întreținut relații sexuale contra sumei de 500 lei, cu Guțan Andrei Ion și Vacușev Vladimir, fiind reținuți de către colaboratorii de poliție.

Nefiind de acord cu sentința acuzatorul de stat Pleșca Angela, a declarat apel, prin care solicită casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanța în această parte și emiterea unei decizii prin care Russu Vadim condamnat în baza art. 220 alin.(2) lit. (c) Cod penal sa-i fie stabilită pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar semiînchis. În argumentarea apelului declarat acuzatorul a invocat următoarele: - instanța corect a apreciat probele și a calificat acțiunile inculpatului Russu Vadim Vasilii în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă i-a stabilit o pedeapsă prea blîndă; - instanța de fond stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu aplicarea art. 90 Cod penal a reiterat, că scopul pedepsei aplicate acestuia poate fi atins prin modalitatea suspendării condiționate a executării acesteia, ca o alternativă aptă să conducă la reeducarea lui și să-i ofere posibilitatea de relație cu mediu social, care să determine schimbarea atitudinii față de valorile ocrotite de legea penală; - nu au fost luate în considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal și anume gravitatea infracțiunii săvîrșite, persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii analogice, comportamentul acestuia atît pe parcursul urmăririi penale, cît și pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată, care vinovăția de cele comise nu și-a recunoscut-o. Pedeapsa analogică nu-și va atinge scopul, ultimul a demonstrat acest fapt, săvîrșind o infracțiune similară, dar cu calificative agravante; - pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a persoanei și nu va fi restabilită echitatea socială, tulburată prin acțiunile inculpatului, deoarece, fiind în custodia legii, inculpatul Russu Vadim a continuat să comită infracțiuni, fiind adoptate ordonanțe de încetare a urmăririi penale în legătură cu împăcarea părților. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabiliri pedepsei și pronunță în această parte o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Russu Vadim Vasilii, condamnat în baza art. 220 alin.(2) lit.(c) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar semiînchis. În rest sentința s-a menținut. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța de fond incorect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal față de inculpatul Russu Vadim deoarece, conform art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa aplicată nu și-a atins scopul, și anume, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea lui, cît și din partea altor persoane odată ce reieșind din caracterul și metoda prin care a fost săvîrșită infracțiunea cert se atestă faptul că, prevenirea de noi infracțiuni din partea condamnatului în ceea ce privește siguranța traficului rutier este posibilă doar prin aplicarea unei pedepsei mai aspre, alta decît suspendarea executării pedepsei cu închisoare, adică cu aplicarea pedepsei reale cu închisoarea, cu executarea ei în Penitenciar de tip semiînchis. Instanța de apel conform prevederilor art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei a luat în considerație că inculpatul în vîrsta de 36 ani, nu a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, este cu antecedente penale, pedepsele aplicate inculpatului anterior pentru infracțiuni similare dovedindu-se ineficiente, nereușind să formeze inculpatului o atitudine corectă față de muncă și valorile sociale. Avînd în vedere poziția inculpatului de nerecunoaștere a faptei incriminate, instanța de apel nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante. Circumstanțe ce agravează răspunderea penală a inculpatului în conformitate cu art. 77 Cod penal instanța de apel a reținut săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai comis infracțiuni similare.

Împotriva decizie inculpatul la 25 august 2014 a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărări prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă sau menținerea sentinței, din motiv că este invalid de gradul 2, iar martorii nu au nici o pretenție la el.

În referința depusă procurorul a solicitat respingerea acestuia, deoarece pedeapsa stabilită inculpatului este în strictă conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva decizie instanței de apel, în camera de consiliu, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind declarat peste termen din următoarele considerente. 3 În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine de apel în prezența inculpatului și a avocatului acestuia, dispozitivul deciziei a fost pronunțat la 01aprilie 2014, iar decizia motivată a fost pronunțată la 29 aprilie 2014 în prezența procurorului și inculpatului potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (f. d. 15-17, v.2), iar conform recipisei, (f.d. 31, v.2), copia deciziei i-a fost înmînată inculpatului sub semnătură în aceiași zi. Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală, nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de inculpat la 25 august 2014, prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul a fost depus peste termen, or termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la 29 mai 2014, iar inculpatul ori avocatul acestuia au avut reală posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs în termenul stabilit de lege. În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră, că recursul ordinar declarat de inculpatul Russu Vadim este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014, declarat de inculpatul Russu Vadim, în propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 10 decembrie 2014. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Iurie Diaconu 4