1ra-1630/2014 — art. 220 CP

Dosarul nr. 1ra-1630/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014, declarat de inculpatul

Russu Vadim Vasilii, născut la 24

februarie 1977, originară din r-nul Șoldănești,

domiciliată în mun. Chișinău, str. Ișnovăț 0/1, ap.

13.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 01.07.2010– 23.12.2013;

- instanța de apel: 29.01.2014- 29.04.2014;

- instanța de recurs: 09.09.2014- 12.11.2014;

C O N S T A T Ă :

inculpatul Russu Vadim Vasilii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

220 alin. (2) lit. c) Cod Penal la 4 (patru ) ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod Penal, pedeapsa aplicată prin prezenta sentința a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

Mijloacele bănești în sumă 500 (cinci sute) lei, o bancnotă nominală cu nr.

140983, recunoscut în calitate de corp delict și atașată la materialele cauzei penale,

conform art. 162 alin. 4 CPP au fost trecute în proprietatea statului.

Russu Vadim Vasilii, la data de 05 martie 2010, ora 21.08 fiind apelat telefonic de

către Grecu Ana care în acel moment activa în calitate de chelner la barul „Umbra”,

în vederea satisfacerii solicitării clienților barului Guțan Andrei și Vacușev Vladimir

de a întreține relații sexuale, intenționat, urmărind scopul înlesnirii practicării

prostituției, aflîndu-se în mun. Chișinău, în rezultatul convorbirilor pe care le-a avut

cu Morarul Elena trezindu-i interesul acesteia pentru întreținerea relațiilor sexuale

contra plată, a îndemnat-o de a se deplasa la barul „Umbra”, pentru a practica

prostituția, el urmînd să obțină foloase sub formă de recompensă în mărime de 100

lei.

1

De asemenea, în scopul executării propunerii lui Grecu Ana Mihail și obținerii

de profit, la 05 martie 2010, ora 21. 53, a apelat-o telefonic pe Lazari Nina, în

rezultatul convorbirii trezindu-i interesul pentru întreținerea relațiilor sexuale contra

plată. Astfel la 05 martie 2010, întru atingerea scopului său infracțional, Russu

Vadim obținînd consimțămîntul lui Moraru Elena Vasile, Lazari Nina și Borș Ana de

a practica prostituția, acționînd în continuare la cerința și prin înțelegerea prealabilă

cu Grecu Ana Mihai a înlesnit practicarea prostituției de către Moraru Elena, Lazari

Nina și Borș Ana, organizîndu-le deplasarea acestora la barul „Umbra” amplasat în

bd. Iu. Gagarin, 12, mun. Chișinău, iar ulterior împreună cu Guțan Andrei și Vacușev

Vladimir i-a transportat la sauna amplasată în str. A. Hajdeu 48, mun. Chișinău, unde

Moraru Elena, Lazari Nina și Borș Ana au întreținut relații sexuale contra sumei de

500 lei, cu Guțan Andrei Ion și Vacușev Vladimir, fiind reținuți de către colaboratorii

de poliție.

apel, prin care solicită casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea

cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanța în această parte și emiterea unei

decizii prin care Russu Vadim condamnat în baza art. 220 alin.(2) lit. (c) Cod penal

sa-i fie stabilită pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar semiînchis.

În argumentarea apelului declarat acuzatorul a invocat următoarele:

- instanța corect a apreciat probele și a calificat acțiunile inculpatului Russu

Vadim Vasilii în baza art. 220 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă i-a stabilit o pedeapsă

prea blîndă;

- instanța de fond stabilindu-i inculpatului pedeapsa cu aplicarea art. 90 Cod

penal a reiterat, că scopul pedepsei aplicate acestuia poate fi atins prin modalitatea

suspendării condiționate a executării acesteia, ca o alternativă aptă să conducă la

reeducarea lui și să-i ofere posibilitatea de relație cu mediu social, care să determine

schimbarea atitudinii față de valorile ocrotite de legea penală;

- nu au fost luate în considerație criteriile generale de individualizare a

pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal și anume gravitatea infracțiunii săvîrșite,

persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii

analogice, comportamentul acestuia atît pe parcursul urmăririi penale, cît și pe

parcursul examinării cauzei în instanța de judecată, care vinovăția de cele comise nu

și-a recunoscut-o. Pedeapsa analogică nu-și va atinge scopul, ultimul a demonstrat

acest fapt, săvîrșind o infracțiune similară, dar cu calificative agravante;

- pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a persoanei

și nu va fi restabilită echitatea socială, tulburată prin acțiunile inculpatului, deoarece,

fiind în custodia legii, inculpatul Russu Vadim a continuat să comită infracțiuni, fiind

adoptate ordonanțe de încetare a urmăririi penale în legătură cu împăcarea părților.

2

2014, a fost admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabiliri pedepsei și

pronunță în această parte o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care lui Russu Vadim Vasilii, condamnat în baza art. 220 alin.(2) lit.(c)

Cod penal, i s-a stabilit pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar semiînchis.

În rest sentința s-a menținut.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța

de fond incorect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal față de inculpatul Russu

Vadim deoarece, conform art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa aplicată nu și-a

atins scopul, și anume, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea lui, cît și

din partea altor persoane odată ce reieșind din caracterul și metoda prin care a

fost săvîrșită infracțiunea cert se atestă faptul că, prevenirea de noi infracțiuni din

partea condamnatului în ceea ce privește siguranța traficului rutier este posibilă

doar prin aplicarea unei pedepsei mai aspre, alta decît suspendarea executării

pedepsei cu închisoare, adică cu aplicarea pedepsei reale cu închisoarea, cu

executarea ei în Penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel conform prevederilor art. 75 alin. (1) Cod penal, la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei a luat în considerație că inculpatul în

vîrsta de 36 ani, nu a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, este cu

antecedente penale, pedepsele aplicate inculpatului anterior pentru infracțiuni

similare dovedindu-se ineficiente, nereușind să formeze inculpatului o atitudine

corectă față de muncă și valorile sociale. Avînd în vedere poziția inculpatului de

nerecunoaștere a faptei incriminate, instanța de apel nu a reținut în favoarea acestuia

circumstanțe atenuante.

Circumstanțe ce agravează răspunderea penală a inculpatului în conformitate

cu art. 77 Cod penal instanța de apel a reținut săvîrșirea infracțiunii de către o

persoană care anterior a mai comis infracțiuni similare.

solicitînd casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărări prin care să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blîndă sau menținerea sentinței, din motiv că este invalid de gradul 2,

iar martorii nu au nici o pretenție la el.

pedeapsa stabilită inculpatului este în strictă conformitate cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei.

împotriva decizie instanței de apel, în camera de consiliu, în baza materialelor din

dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind declarat peste termen

din următoarele considerente.

3

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în

ordine de apel în prezența inculpatului și a avocatului acestuia, dispozitivul deciziei a

fost pronunțat la 01aprilie 2014, iar decizia motivată a fost pronunțată la 29 aprilie

2014 în prezența procurorului și inculpatului potrivit procesului verbal al ședinței de

judecată (f. d. 15-17, v.2), iar conform recipisei, (f.d. 31, v.2), copia deciziei i-a fost

înmînată inculpatului sub semnătură în aceiași zi.

Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu

recurs ordinar a deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură

penală, nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de inculpat la 25

august 2014, prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul a fost depus peste

termen, or termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că

depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen,

deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei

instanței de apel a expirat la 29 mai 2014, iar inculpatul ori avocatul acestuia au avut

reală posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara

recurs în termenul stabilit de lege.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

consideră, că recursul ordinar declarat de inculpatul Russu Vadim este inadmisibil,

ca fiind declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2014, declarat de inculpatul Russu Vadim, în

propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 10 decembrie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

4