1ra-1688/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b CP și art. 328 alin. 2 lit. a alin. 1 CP

1ra-1688/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b CP și art. 328 alin. 2 lit. a alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1688/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

11 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev,Vladimir Timofti, Petru Moraru, Nadejda Toma,

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

cadrul procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari și de către

inculpatul Ilii Mihail, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 27 martie 2014, în

cauza penală privindu-i pe

Ilii Mihail Vladimir, născut la 22 august 1985,

originar și domiciliat în or. Cantemir, str. Ion Creangă

3, ap. 8;

Șadrin Andrei Vladimir, născut la 24 mai 1991,

originar și domiciliat în or. Cantemir, str. Mihai

Eminescu 1A, ap. 43;

Cornițel Teodor Gheorghe, născut la 13 august

1991, originar și domiciliat în or. Cantemir, str. Mihai

Eminescu 1A, ap. 8;

Adam Dragoș Dumitru, născut la 12 mai 1991,

originar și domiciliat în or. Cantemir, str. Basarabia 2,

ap. 4;

Zaremba Denis Andrei, născut la 05 iulie 1990,

originar și domiciliat în or. Cantemir, str. Iurii Gagarin

3, ap.15;

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.08.2011 – 30.09.2013;

Instanța de apel: 08.11.2013 – 27.03.2014;

Instanța de recurs: 01.10.2014 – 11.11.2014.

În baza actelor din dosar asupra recursurilor declarate Colegiul lărgit

1

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități

convenționale;

- art. 328 alin. (l) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a

Republicii Moldova pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumularea parțială a pedepselor, inculpatului Ilii M. i-a fost stabilită definitiv pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții în cadrul Ministerului Afacerilor Interne a Republicii Moldova pe un

termen de 2 ani.

Șadrin A., Adam D. și Zaremba D. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități

convenționale, pentru fiecare.

Totodată, a fost încetat procesul penal în privința lui Corniței T. de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta acestuia

constituie o contravenție administrativă prevăzută de art. 354 Codul contravențional, iar

procesul contravențional a fost încetat, deoarece a intervenit termenul de prescripție, ceea

ce înlătură răspunderea contravențională.

2010, Ilii M. aproximativ pe la orele 21:30, împreună cu Șadrin A., Zaremba D., Adam

D. și alte persoane necunoscute, aflîndu-se în or. Cantemir pe str. Gagarin 4, în preajma

salonului de computere „Antares”, încălcînd grosolan ordinea publică fără careva motive

întemeiate, acționînd coordonat, s-au implicat într-o altercație din stradă și i-au aplicat

lovituri cu pumnii în regiunea capului lui Botea A. și Leasnicov E., de la care ambii au

căzut la pămînt, după care au fost maltratați și Crestincov I., Marcov Gh., Pașa P. și

Șișianu S., prin aplicarea multiplelor lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți

ale corpului. În rezultatul acțiunilor violente ale inculpaților părții vătămate Crestincov I.

i-au fost cauzate leziuni corporale, care se califică ca vătămări corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății, lui Marcov Gh. și Pașa P. le-au fost cauzate leziuni, care se

califică ca vătămări corporale ușoare și părții vătămate minore Șișianu S. i-au fost cauzate

dureri fizice.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

constatat că, în drept, faptele inculpaților Ilii M., Șadrin A., Zaremba D. și Adam D.,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, cu indicii: „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care prin conținutul

lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșite de mai multe persoane”.

Tot Ilii M., la 31 decembrie 2010, în jurul orelor 22:30, fiind o persoană cu funcție

2

de răspundere, activînd în calitate de inspector al secției de poliție criminale a CPR

Cantemir, conform ordinului de numire în funcție nr. 362 EF din 28 august 2009 al

Ministerului Afacerilor Interne, în urma acțiunilor huliganice din centrul or. Cantemir în

care a fost implicat, împreună cu colaboratorii de poliție din CPR Cantemir, unde prin

încălcarea garanțiilor stipulate de prevederile art. 3 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 04 noiembrie 1950, ratificată prin

Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XIII din 24.07.1997, art. 24 din Constituția Republicii

Moldova, art. 10 alin. (3) din Codul de procedură penală, art. 4, 14 și 15 din Legea nr.

416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliție, unde sunt prevăzute condițiile și

limitele aplicării forței fizice și conform cărora nimeni nu poate fi supus torturii sau altor

tratamente inumane sau degradante, în mod premeditat 1-a luat de pe hol din grupa de

persoane considerate adverse, pe Crestincov I. plasîndu-1 pe un coridor separat de la

etajul I din fața biroului nr.109 și în mod intenționat 1-a maltratat, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 73/d din 18.04.2011, vătămări corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății, totodată cauzînd și daune în proporții considerabile

intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, care

se manifestă prin subminarea autorității și prestigiului organelor puterii publice și prin

încălcarea art. 24 alin. (l) și (2) din Constituția Republicii Moldova, conform cărora statul

garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, precum și nimeni

nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

constatat că, în drept, faptele inculpatului Ilii M., întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, cu indicii: „Săvîrșirea de către o

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice.”

Cît privește acțiunile săvîrșite de Cornițel T. instanța a stabilit că acestea se

încadrează în art. 354 Cod Contravențional, adică huliganismul nu prea grav, iar procesul

contravențional în privința lui urmează a fi încetat, din motiv că a intervenit termenul de

prescripție.

de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către acuzatorul de

stat, inculpații Șadrin Vl. Adam D. și Zaremba D., avocatul M. Galupa în numele

inculpatului Ilii M. și părțile vătămate Crestincov I., Pașa P. și Marcov Gh..

3.1. Procurorul E. Panea a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței,

în partea recalificării acțiunilor inculpatului Ilii M. conform art. 328 alin. (1) Cod penal și

în partea încetării procesului penal în privința lui Corniței T. pe capătul de acuzare

imputat acestuia în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta constituie

contravenția prevăzută de art. 354 Cod contravențional. Apelantul, invocînd ilegalitatea

sentinței, a solicitat rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, conform căreia Ilii

M. să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal și art. 1661 alin. (l) Cod penal și să-i fie aplicate următoarele pedepse:

3

- în baza art. 1661 alin. (l) Cod penal - amendă în mărime de 800 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de

3 ani;

- în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal - amendă în mărime de 300 unități

convenționale și potrivit art. 84 alin. (l) și (2) Cod penal, să i se stabilească prin cumul

parțial, pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 850 unități convenționale,

cu aplicarea pedepsei complementare - privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele

MAI pe un termen de 3 ani.

Acuzatorul de stat a mai menționat că Corniței T. urmează a fi recunoscut vinovat

de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și să fie aplicată o

pedeapsă penală sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale.

3.2. Inculpatul Șadrin A., în apelul declarat a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care dînsul să fie achitat pe capătul de învinuire

incriminat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece nu au fost acumulate

suficiente probe care ar demonstra indubitabil că inculpatul a săvîrșit infracțiunea de

huliganism în circumstanțele descrise în rechizitoriu.

3.3. Avocatul Galupa M. declarînd apel în interesele inculpatului Ilii M. a solicitat

admiterea apelului cu casarea sentinței privind condamnarea lui Ilii M. în baza art. 287

alin. (2) Cod penal și art. 328 alin. (l) Cod penal și cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitarea a acestuia, invocînd că Ilii M. nu este vinovat de cele incriminate, iar acuzarea

nu a adus probe suficiente care ar demonstra culpa inculpatului de cele incriminate.

3.4. Inculpatul Zaremba D. a declarat apel prin intermediul căruia a solicitat casarea

parțială a sentinței, în partea ce ține de recunoașterea acestuia vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu rejudecarea cauzei în

această parte și pronunțarea unei noi hotărîri de achitarea a lui Zaremba D., deoarece nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii și fapta nu a fost săvîrșită de el.

3.5 Apelantul Adam D. a solicitat casarea sentinței prin care dînsul a fost recunoscut

vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) și condamnat la

amendă în mărime de 200 unități convenționale, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, invocînd că nu este vinovat de cele incriminate.

3.6. Părțile vătămate Crestincov I., Marcov Gh. și Pașa P. în apelul declarat au

solicitat casarea sentinței instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să

fie înăsprită pedeapsa în privința inculpaților, dat fiind că instanța de fond prin stabilirea

în privința inculpaților a sancțiunii sub formă de amendă, nu a ținut seama că aceasta nu-

și va atinge scopul prevăzut de art. 61 Cod penal, și anume cel de corijare a inculpatului.

declarate de procuror, inculpații Șadrin A., Zaremba D. și Adam D., avocatul M. Galupa

în interesele inculpatului Ilii M. și de părțile vătămate Crestincov I., Pașa P. și Marcov

Gh., a fost casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Ilii M. a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiuni prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal și condamnat la 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele Ministerului Afacerilor

4

Interne ale Republicii Moldova pe un termen de 1 an.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Totodată, Ilii M., Șadrin A., Corniței T., Adam D. și Zaremba D. au fost achitați de

învinuirea imputată în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motivul că fapta

inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

în săvîrșirea faptelor incriminate în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal este dovedită

prin ansamblul de probe cercetate și administrate în cauză, cum sunt:

- declarațiile părților vătămate Crestincov I., Șișianu S., Marcov Gh. și Pașa P. de la

urmărirea penală și din ședințele instanței de fond, care au menționat că 1-au văzut pe Ilii

M. cum își ștergea mîinile de sînge și aproape după dînsul s-a întors și Crestincov I. la

care au văzut că avea buza ruptă și-i curgea sînge. Au mai indicat că după ce au ieșit din

comisariat afară Crestincov I. le-a povestit că Ilii M. 1-a bătut în comisariat în prezența a

2-3 polițiști;

- declarațiile lui Marcov D. de la urmărirea penală, care, de asemenea, a menționat

că nu a văzut ca cineva să se bată în comisariat, indică însă că a văzut că lui Crestincov I.

îi curgea sînge din buza care era ruptă;

- declarațiile martorului Sergheev Al. de la urmărirea penală din instanța de fond

potrivit cărora în comisariat Ilii M. l-a chemat pe Crestincov I. și s-au dus pe coridor la

dreapta de la primul etaj, după 10-15 min. cînd a venit înapoi lui Crestincov I. îi curgea

sînge din buza ruptă și trecînd prin preajmă a cerut șervețel, la care martorul i-a transmis

unul;

- plîngerea părții vătămate Crestincov I.;

- raportul de examinare medico-legală nr. 3 din 03.01.2011, prin care la partea-

vătămată Crestincov I. au fost stabilite vătămări corporale ușoare;

- ordonanța de ridicare a obiectului și anexarea la materialele cauzei a fotografiei lui

Pașa P. și Crestincov I. ce prezintă urme de violență;

- ordonanța de ridicare a obiectului și anexarea la materialele cauzei a fotografiei lui

Crestincov I. ce prezintă urme de violență;

- ordonanța privind pornirea urmăririi penale în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal;

- raport de expertiză medico-legală nr. 73 „D” din 19.04.2011 prin care au fost

stabilite vătămări corporale ușoare lui Crestincov I.;

- procesul-verbal de verificare a declarațiilor părții-vătămate la locul comiterii

infracțiunii din 01.07.2011;

Analizînd ansamblul de probe enumerate mai sus, instanța de apel a reținut că în

baza acestora s-a dovedit cu certitudine vinovăția inculpatului Ilii M. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod pena1 – adică săvîrșirea de către o

persoană publică a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, dacă acesta a cauzat daune în proporții considerabile

5

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, însoțite de aplicarea

violenței.

Totodată, instanța de apel a mai specificat că prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în

vigoare din 21.12.2012, lit. a) de la alin. (2) al art. 328 Cod penal, a fost abrogată.

Tot prin această Lege a fost introdus art. 1661 Cod penal - tortura, tratamentul

inuman sau degradant. În consecință, fapta de exces de putere sau depășirea atribuțiilor

de serviciu de către un polițist, precum este în speța dată, după modificările operate nu a

fost decriminalizată, în continuare fiind pasibile de pedeapsă penală faptele prejudiciabile

comise de către un colaborator de poliție, în baza art. 1661 Cod penal.

Astfel, art. 328 Cod penal, care incrimina în alin. (2) abuzul de putere, inclusiv lit.

a) prin aplicarea violenței, avea prevederi, care se suprapun cu infracțiunea de tortură, în

special calificările din art. 328 sunt considerate drept constituente ale lex specialis ale art.

3091 Cod penal (red. 30.06.2005). Această modificare a exclus posibilitatea recalificării

acțiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant la exces de putere, fapt negativ

menționat de CtEDO în hotărîrile Valeriu și Nicolae Roșca și Pădureț contra Moldovei.

Prin urmare, concluzia instanței de fond, precum că acțiunile lui Ilii M., urmează a

fi recalificate în baza art.328 alin.(l) Cod penal, din motivul că calificativul „însoțite de

aplicarea violenței” prin Legea nr.252 din 08.11.2012 a fost exclus, instanța de apel

ținînd cont de prevederilor art. 10 alin.(l) Cod penal a considerat-o neîntemeiată.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că conform art. 8 Cod penal

caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în

vigoare la momentul săvîrșirii faptei. Legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactiv.

Așadar, avînd în vedere că noile modificări în legea penală nu conțin careva

prevederi, care ar înlătura caracterul infracțional al faptei, care ar ușura pedeapsa ori în alt

mod ar ameliora situația persoanei care a comis infracțiunea, aceasta nu are efect

retroactiv în speța dată și acțiunile subiecților infracțiunilor care cad sub incidența legii în

cauză, urmează a fi calificate, potrivit prevederilor art.8 Cod penal, în baza legii penale în

vigoare la dată săvîrșirii infracțiunii.

În același context, s-a expus și opinia că sancțiunea prevăzută de art. 328 alin. (2)

lit. a) Cod penal (red. 18.12.2008) prevedea o pedeapsă cu închisoare de la 2 la 6 ani, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de pînă la 5 ani, pe cînd sancțiunea art. 1661 alin. (2) lit. c), e) Cod penal (red.

08.11.2012 ), în care ar urma potrivit argumentelor procurorului reîncadrarea corectă a

faptelor comise de inculpatul Ilii M. prevede o pedeapsă cu închisoare, de la 3 la 8 ani

sau cu amendă în mărime de la 800 la 1000 unități convenționale, în ambele cazuri cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 5 la 10 ani. Astfel, aplicînd prevederile art. 8, 10 Cod penal, se constată că

urmează a fi încadrată juridic corect fapta comisă de către inculpatul Ilii M. în baza art.

328 alin. (2) lit. a) Cod penal (red. 18.12.2008), fără a agrava situația acestuia.

6

Referitor la argumentul invocat atît în instanța de fond cît și în instanța de apel de

către inculpatul Ilii M. privind nevinovăția sa, instanța de apel l-a apreciat critic, deoarece

pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite motive de a supune îndoielilor

declarațiile martorilor, a părții vătămate, acestea în cumulul lor cu raportul de expertiză

medico-legală, au demonstrat cu certitudine că inculpatul Ilii M. a comis infracțiunea

prevăzută de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, iar faptul că acesta nu-și recunoaște

vinovăția, nu constituie temei pentru pronunțarea unei hotărîri de achitare, poziția sa fiind

una de apărare și eschivare de la răspunderea penală.

La stabilirea pedepsei inculpatului Ilii M., instanța de apel a ținut seama de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de persoana celui

vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, la caz,

circumstanțe agravante și atenuante nu au fost stabilite, inculpatul nu are antecedente

penale, la locul de trai se caracterizează pozitiv.

Circumstanțele cauzei în ansamblu au permis instanței de apel, ținînd cont de toate

circumstanțele reale și personale ale cauzei, gradul de pericol al infracțiunii săvîrșite,

faptul că este la primul conflict cu legea penală, consideră că i se poate acorda șansa

corectării fără izolarea de societate, stabilindu-i pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele M.A.I. pe un termen de 1 an, iar

în temeiul art.90 Cod penal executarea pedepsei sub formă de închisoare urmează a fi

suspendată condiționat pe un termen de 1 an.

Cu privire la apelurile declarate de inculpații Șadrin A., Zaremba D. și Adam D. și

de avocatul M. Galupa în interesele inculpatului Ilii M., s-a specificat următoarele.

Din conținutul apelurilor declarate de către aceștia rezultă că inculpați critică

sentința instanței de fond privitor la săvîrșirea infracțiunii de huliganism prevăzute de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal, solicitînd astfel pe acest capăt ca să fie achitați deoarece nu

s-a constat existența faptei infracțiunii sau fapta nu a fost săvîrșită de către ei.

Analizînd materialele dosarului în raport cu criticele invocate în cererile de apel, s-a

conchis că acestea urmează a fi admise, cu casarea sentinței în această parte și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia inculpații urmează a fi achitați de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta inculpaților

nu întrunește elementele infracțiunii, constatînd că în seara de 31 decembrie 2010, pe str.

Gagarin 4 din or. Cantemir, în preajma salonului de computer „Antares”, a fost inițiată o

altercație, de mai multe persoane nestabilite de organul de urmărire penală. Deci, din

declarațiile date de inculpați, raportate la cele ale părților vătămate și martorilor, nu s-a

constatat cu certitudine rolul fiecărui participant în aplicarea loviturilor și prin care

anume acțiuni aceștia au încălcat ordinea publică.

ordinare de către acuzatorul de stat și inculpatul Ilii M..

6.1. Potrivit recursului declarat de acuzatorul de stat se solicită casarea parțială a

deciziei instanței de apel privind achitarea inculpaților Ilii M., Șadrin A., Corniței T.,

Adam D. și Zaremba D. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

7

penal, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în privința inculpaților pe

acest capăt de acuzare, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs.

Recurentul consideră că decizia instanței de apel în partea achitării inculpaților pe

capătul de învinuire imputat acestora în baza art. art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din

motivul că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii, este ilegală și pasibilă

casării întrucît probele puse la baza condamnării de prima instanță nu au fost verificate

corespunzător de către instanța de apel, ceea ce a dus în consecință la adoptarea unei

soluții pripite de achitare și contrare prevederilor legale și materialelor cauzei.

De asemenea, s-a menționat că declarațiile părții vătămate Boțea A. nu au fost

apreciate de către instanța de apel, descrierea acestora lipsește în decizia Curții de Apel

Cahul. Astfel, instanța de apel nu s-a expus asupra acestei probe, o admite sau o respinge

și din ce motiv, pe cînd instanța de fond a dat o apreciere declarațiilor respective.

Totodată, recurentul a mai specificat că instanța de apel în decizia sa nu a descris

conținutul tuturor probelor administrate la caz și nu a expus toate circumstanțele de fapt

relatate de participanții la proces în declarațiile sale date atît la etapa urmăririi penale, cît

și în instanța de fond.

Din probele cercetate s-a dovedit comiterea infracțiunii de huliganism de către

Șadrin A., Zaremba D. și Ilii M..

Procurorul consideră că instanța de apel neîntemeiat s-a expus și în privința

inculpatului Corniței T., fără a avea un apel din partea lui, sau cel puțin argumente

temeinice cu privire la aplicarea art. 411 Cod de procedură penală, efectul extensiv al

apelului, astfel decizia respectivă în această parte nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și dispozitivul hotărîrii este expus neclar.

Sentința instanței de fond nu a fost atacată de către inculpatul Corniței T. și nici

unul inculpați nu au indicat în apelurile lor despre nevinovăția lui, mai mult, sentința

instanței în privința inculpatului Corniței T. a fost atacată de către procuror care a

solicitat condamnarea acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, cu prezentarea argumentelor concrete, care demonstrează indubitabil

coparticiparea lui la săvîrșirea infracțiunii de huliganism.

În drept, recurentul își întemeiază recursul ordinar pe prevederile expuse în pct. 6)

al alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală.

6.2. În continuare, potrivit recursului ordinar declarat de inculpatul Ilii M., se

solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea condamnării inculpatului în

baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare sau

încetare a procesului penal în privința lui Ilii M., pe acest capăt de învinuire, din motiv că

instanța de apel eronat a interpretat prevederile legale expuse în art. 8 și 10 din Codul

penal și nu a dat o apreciere corectă probelor administrate în dosar.

În esență, recurentul specifică că nici unul din persoanele prezente în momentul

săvărșirii infracțiunii nu menționează că au văzut aplicarea loviturilor de către Ilii M. față

de Crestincov I.. Dimpotrivă în comisariatul de poliție își exercitau atribuțiile de serviciu

ofițerii de gardă, interogați în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond și ofițerul

8

care a soluționat conflictul, însă nici unul din ei nu indică la careva acte ilegale din partea

lui Ilii M., sau careva plîngeri din partea lui Crestincov I. aflat în CPR Cantemir nu au

parvenit.

Mai mult, inculpatul opinează că a fost condamnat în baza unei infracțiuni care nu

mai este prevăzută de Codul penal, întrucît conform Legii nr. 252 din 08.11.2012 în

vigoare din 21.12.12, au fost excluse agravantele prevăzute de lit. a) și c) din alin. (2) al

art. 328 Cod penal.

Subsidiar, recurentul a specificat că o dată ce prin lege au fost abrogate aceste

agravante, se înțelege că legiuitorul a înlăturat existența faptei infracționale prevăzute de

acestea, iar procesul penal în privința persoanei urmează a fi încetat, din motiv că fapta

nu este prevăzută de legea penală ca infracțiune.

În drept, inculpatului își întemeiază recursul pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 9)

și 12) Cod de procedură penală.

ajunge la concluzia, că recursul acuzatorului de stat urmează a fi admis, cu casarea

deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată, iar recursul inculpatului Ilii M. urmează a fi respins, pentru

următoarele considerente.

Avînd în vedere existența a două recursuri în cauza deferită judecării, și anume, cel

declarat de acuzatorul de stat, D. Calendari și recursul ordinar al inculpatului Ilii M.,

instanța de recurs se va referi mai întîi asupra recursului declarat de procuror așa cum

este prevăzut de legea procesual-penală și apoi se va expune și asupra celui declarat de

inculpat, relevînd în partea descriptivă a prezentei decizii următoarele argumente cu

privire la concluzia adoptată pe marginea lor.

Totodată, se reține că, la caz, nu au fost depuse careva referințe privind opinia

părților asupra recursurilor declarate.

7.1. Așadar, pornind de la expunerea argumentelor privitor la soluția de admitere a

recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat, se reține că potrivit prevederilor art. 435

alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd recursul instanța este în drept să

admită recursul, cu casarea parțială a hotărîrii atacate și cu dispunerea rejudecării cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o

caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a dus la

adoptarea unei hotărîri ilegale, totodată, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul lărgit menționează că, declanșînd o continuare a judecării cauzei în

fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucît odată exercitat,

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atît în fapt,

cît și în drept, în privința persoanelor care l-au declarat.

9

De asemenea, se reține că conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile

de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelurilor, precum

și motivele adoptării soluției respective.

În susținerea acestei poziții, călăuzitoare sunt și prevederile din pct. 14.7 a Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr.22 din 12.12.2005 cu privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, //Buletinul Curții Supreme de

Justiție a Republicii Moldova 7/10, 2006, cu modificările și completările ulterioare, unde

este stipulat că, în sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se

transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvîrșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă toate în

ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual sau penal, au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale

prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond

urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

În același context Colegiul lărgit, mai menționează și despre stipulările prevăzute de

art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, conform cărora toate probele administrate în

cauză trebuie să fie verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, acestea

urmează a fi analizate în coroborare din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității informației ce o conțin.

Prin urmare, statuînd asupra principiului respectării normelor de drept menționate,

Colegiul lărgit constată că, instanța de apel la adoptarea deciziei de admitere a apelurilor

declarate, cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi soluții, care a fost expusă pe larg în

punctul 4) din prezenta decizie, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate supra,

ignorînd exigențele legii procesual-penale în acest aspect.

7.2. Revenind la textul recursului declarat de procuror, Colegiul lărgit reține că

recurentul invocă drept temei de declarare a acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, și anume, că prin decizia instanței de apel nu s-a dat răspuns la

toate argumentele invocate în apelul procurorului, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

10

pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii și

acesta este expus neclar.

În esență, partea acuzării critică decizia instanței de apel privitor la achitarea

inculpaților în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din considerentul că probatoriul

administrat nu a fost verificat corespunzător de către instanță, ceea ce a dus, în

consecință, la adoptarea unei soluții pripite și contrare prevederilor legale de achitare a

inculpaților pe capătul de acuzare în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal. Tot aici,

recurentul a specificat că declarațiile părții vătămate Botea A. nu au fost apreciate de

către instanța de apel, mai mult că instanța nici nu s-a expus asupra acestei probe în textul

deciziei, cu toate că declarațiile respective au fost date citirii în cadrul ședinței instanței

de apel.

Totodată, Colegiul lărgit constată că, procurorul nu invocă careva critici privitor la

condamnarea inculpatului Ilii M. pe capătul de acuzare incriminat acestuia în baza art.

328 alin. (2) lit. a) Cod penal. Astfel, instanța remarcă faptul că potrivit art. 424 Cod de

procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care

se referă declarația de recurs și numai în raport cu temeiurile invocate de recurent, or din

aceste considerente instanța de recurs nu se va expune asupra constatărilor instanței de

apel în această parte, dar va analiza actele cauzei prin prisma erorilor de drept

menționate.

Așadar, pornind de la cele enunțate și analizînd minuțios materialele cauzei în

raport cu alegațiile recurentului, se constată că criticele acestuia sunt întemeiate, or

reieșind din textul deciziei atacate, se statuează că nu au fost îndeplinite exigențele legale

cu privire la modalitatea de întocmire a unei hotărîri judecătorești, care trebuie să

cuprindă obligatoriu în partea descriptivă a acesteia expunerea succintă a faptelor de

săvîrșirea cărora inculpații sunt recunoscuți vinovați sau a învinuirii sub care au fost puși,

apoi se expune fondul apelurilor declarate, conținutul solicitărilor părților participante în

ședința judiciară, argumentele suplimentare invocate de aceștia. În continuare, în decizie

se expune concluzia generală a instanței pe marginea apelurilor și temeiurilor de fapt și

de drept, motivele adoptării soluției respective. Instanța de apel este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor indicate în apeluri și să analizeze fiecare probă în parte

apreciind-o din punct de vedere al pertinenței, concludenții și utilității. Nerespectarea

acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Însă, la caz, din textul deciziei instanței de apel se constată că, instanța și-a

argumentat soluția privitor la achitarea inculpaților în baza art. 287 Cod penal,

menționînd că din declarațiile părților vătămate: Crestincov I., Marcov Gh., Pașa P.,

Leasnicov E. și a inculpaților: Ilii M., Cornițel T., Adam D. și Zaremba D., expuse

fragmentat în textul deciziei „ ... nu este posibil de stabilit în ce constă acțiunile de

aplicare a violenței fiecărui participant” și din aceste considerente inculpații urmează a fi

achitați, întrucît nu există probe pertinente și concludente care ar demonstra indubitabil

vinovăția lor pe acest capăt de acuzare.

Mai mult, instanța de apel a mai specificat că, așa cum rezultă din actele cauzei,

inițiatorul conflictului a fost Botea A., fapt confirmat prin declarațiile lui Ilii M., Șadrin

11

A., Zaremba D., Cornițel T. și Adam D., totodată, aceasta rezultînd și din cele spuse de

însuși Botea A..

Contrar celor constatate de instanța de apel, din actele cauzei se conchide că, Botea

A., potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 13 februarie 2014, a specificat că

nu a fost inițiatorul conflictului, iar dacă instanța va statua asupra vinovăției lui, dînsul va

adresa o plîngere organelor competente. (vol. IV, f.d. 58)

Însă, așa cum se reține din textul deciziei instanței de apel, pe epizodul privind

săvîrșirea infracțiunii de huliganism, dispunînd achitarea inculpaților, instanța de apel nu

a descris amănunțit conținutul probelor care au stat la baza incriminării acestora la faza

judecării cauzei de către prima instanță, ci doar a făcut o trimitere generală asupra unor

pasaje din declarațiile participanților la proces, fără a analiza și a respinge, ca

inadmisibile, așa cum prevede legea, probele respective și a formula o motivare

corespunzătoare privitor la chestiunea de inadmisibilitate a acestora, cu mențiunea de ce

probele date nu pot fi puse la baza condamnării, iar inculpații urmează a fi achitați.

Instanța de apel în mod preconceput a expus concluziile sale cu privire la

nevinovăția inculpaților de săvîrșirea infracțiunii imputate acestora în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, și, astfel, a pus la baza noii hotărîri de achitare a lui Ilii M., Șadrin

A., Cornițel T., Adam D. și Zaremba D., probele care nu au fost obiectul unei analize

judecătorești minuțioase în ședința instanței de apel. La fel, instanța de apel nu a

argumentat motivele respingerii probelor invocate de către procuror în susținerea

acuzării.

Potrivit art. 101 alin. (3) Cod de procedură penală, se stipulează că nici o probă nu

are o valoare dinainte stabilită pentru instanța de judecată. Din sensul acestei norme se

poate de conchis că fără o analiză corespunzătoare a probatoriului administrat nu se poate

concluziona asupra vinovăției sau nevinovăției unei persoane.

Deci, instanța de recurs menționează că, așa cum a fost invocat de acuzatorul de

stat, instanța de apel a omis să se expună argumentat asupra următoarelor declarații date

de:

- partea vătămată Crestincov I., care a declarat că Ilii M. a început a striga cu

cuvinte necenzurate și a spus: „Ce fac bulgarii în Cantemir?”, apoi 1-a lovit de două ori

pe Crestincov I. adică pe mine, eu am căzut jos la pămînt. (vol. III, f.d. 102-104)

- partea vătămată Marcov Gh., care a declarat că cînd a venit Ilii M. cineva dintre

băieți care era pe loc a arătat spre Leasnicov E. și deodată s-a apropiat de dînsul și l-a

lovit cu pumnul în cap, în tîmplă din partea dreaptă posibil și a căzut la pămînt. Atunci

imediat Marcov Gh. s-a apropiat de Leasnicov E. ca să nu se mai bată în continuare și s-

a auzit un strigăt pe moldovenește din partea lui Ilii M.: „bateți bulgarii” și asupra lui

au năvălit 5-6 persoane care au început să-1 bată cu pumnii în regiunea capului și a

căzut la pămînt, dar au continuat să-1 bată cu picioarele. Nu poate spune precis dacă Ilii

M. l-a bătut, … a văzut că Crestincov I. se întindea cu Ilii M. și s-a început bătaia între

dînșii, iar restul nu a văzut ce s-a întîmplat. (vol. III, f.d.108-110).

- partea vătămată Pașa P., care a declarat că atunci la fața locului Ilii M. deodată a

început să caute cine este vinovat, striga și vorbea cu cuvinte necenzurate și brusc 1-a

12

lovit pe un băiat cu pumnul în față, care mai apoi a aflat că era Botea A. ... A văzut că

Ilii M. 1-a lovit cu pumnul în față pe Marcov Gh. și s-a început o învălmășeală și asupra

lui Marcov Gh. au sărit la bătaie vreo 3-4 băieți. … dînsul 1-a tras într-o parte pe Ilii M.

că să-1 ajute pe Crestincov I. să nu-1 bată. Atunci îl ținea pe Ilii M. de mîini și nu putea

să lovească, dar în acel timp s-a apropiat o altă grupă de băieți de 4 persoane și cînd a

strigat Ilii M., acele persoane au sărit la dînsul la bătaie și împreună cu Ilii M. îl loveau

cu pumnii în față și cineva a strigat pe moldovenește ca să-1 doboare la pămînt. A

încercat să se apere, dar l-au împins înspre un bloc locativ și lîngă dînsul l-au doborît la

pămînt și l-au lovit cu picioarele în regiunea capului. A menționat că l-a bătut anume Ilii

M. și alte persoane care au sărit la bătaie. (vol. III, f.d.137-138).

- partea vătămată minoră Șișianu S., care a declarat că ... Atunci pe loc Ilii M. 1-a

lovit cu pumnul în față pe Crestincov I., iar după asta 1-a mai lovit încă o dată cînd

Crestincov I. încerca să-1 liniștească. ... înainte de a-1 lovi pe Crestincov I., Ilii M. striga

cine este Botea A. și după asta cînd 1-a văzut s-a apropiat de dînsul și deodată 1-a lovit

pe Botea A. cu pumnul în față, de la care ultimul a căzut la pămînt. Apoi s-a apropiat și

Leasnicov E. în față ca să-1 ajute pe Botea A. să se ridice, dar Ilii M. 1-a lovit și pe

Leasnicov E., care și-a pierdut echilibrul și a căzut la pămînt. Anume după aceasta s-a

implicat și Crestincov I. ca să-1 liniștească pe Ilii M., dar nu 1-a atins și după asta Ilii

M. 1-a lovit. (vol. III, f.d.105-107).

- victima Leasnicov E., care a declarat că dintre băieții care i-au bătut 1-a

recunoscut pe Șadrin A., Zaremba D. și Ilii M.. … A înțeles că bătaia s-a început cînd

Botea A. a ieșit afară și a întrebat de ce strigă și după asta posibil s-a început bătaia.

Atunci pe loc Ilii M. a întrebat cine este Botea A. și cineva a arătat spre dînsul și s-a

apropiat de el și l-a întrebat ceva pe moldovenește și deodată 1-a lovit cu pumnul în cap

pe Botea A. care a căzut la pămînt și și-a pierdut cunoștința. Aceasta au văzut toți care

erau de față. El era alături și s-a implicat ca să-i despartă, iar Ilii M. 1-a lovit cu pumnul

la tîmplă de la care și-a pierdut cunoștința. (vol. III, f.d. 114-117).

În continuare, este de remarcat și faptul că în privința inculpatului Cornițel T.,

instanța de fond a statuat că acțiunile acestuia urmează a fi încadrate în baza art. 354 Cod

Contravențional, adică huliganismul nu prea grav, iar procesul contravențional în

privința lui urmează a fi încetat, din motiv că a intervenit termenul de prescripție.

În motivarea soluției respective instanța a specificat că: „Prin probele cercetate în

ședința de judecată s-a stabilit cu certitudine implicarea lui Corniței T. în acțiunile de

încălcare a ordinii publice, însă această implicare a fost de scurtă durată, în scurt timp

acțiunile huliganice ale tuturor participanților fiind stopate de colaboratorii de poliție

sosiți la fața locului.

Totodată, nu s-a demonstrat că aceste acțiuni ale lui Corniței T. ar fi încălcat

grosolan ordinea publică, sau ar fi fost însoțite de aplicarea violenței, sau ar fi exprimat

un adevărat cinism sau obrăznicie, elemente esențiale pentru a fi încadrate actele de

huliganism în baza art.287 Cod penal, drept huliganism agravant.

Instanța de judecată consideră că învinuirea adusă lui Corniței T. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin. (2) lit. b) Cod penal este bazată pe presupunerea

13

că odată ce acesta se afla împreună cu alte persoane implicate în acțiunile de încălcare a

ordinii publice, inclusiv amicii săi care sunt inculpați pe prezenta cauză penală, atunci și

el ar fi aplicat violență fizică.”

Față de cele ce preced, instanța de apel, contrar constatărilor expuse în sentință a

dispus achitarea inculpatului Cornițel T., privind învinuirea imputată acestuia în baza art.

287 Cod penal, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

date. Însă, în textul deciziei nu este expusă motivarea privitor la achitarea lui Cornițel T..

Or, instanța de recurs în mod indubitabil consideră că soluția de achitare în legătură

cu infracțiunea menționată, a inculpatului Cornițel T., nu a fost motivată corespunzător

de către instanța de apel, iar eroarea de drept admisă nu poate fi corectată de către

instanță la etapa judecării recursului ordinar, din aceste considerente asupra acestor

chestiuni urmează să se expună instanța de apel la rejudecarea prezentei cauze.

În ceea ce privește alegațiile recurentului privitor la faptul că instanța de apel a

trecut sub tăcere și nu s-a pronunțat în privința declarațiilor lui Botea A., Colegiul lărgit,

în baza unei temeinice analize a tuturor actelor cauzei, conchide că aceasta corespunde

realității și reține următoarele.

În prima instanță a fost audiată partea vătămată Botea A., care a declarat că: „Pe

inculpați îi cunoaște. Pînă la cazul dat nu l-a cunoscut pe Ilii M.. Nu a avut probleme cu

nici unul. Pe 31.12.2010 el împreună cu Leasnicov E. s-au dus la profesoara lor în vizită

pe la orele 20.00 – 21.00, pe str. Creangă I. lîngă procuratură. Au stat la aceasta puțin

de vorbă au mai servit și după asta pe la orele 21:30 s-au pornit acasă. Cînd se încălțau

în coridor au auzit colindători. El s-a încălțat mai repede ca Leasnicov E. și a ieșit în

coridor, acolo era întuneric și nu a văzut cîte persoane erau, el le-a întrebat de ce sunt

așa gălăgioși pe timp de noapte. Nu i-a răspuns nimeni în schimb a auzit la adresa sa

cuvinte necenzurate. Fiind în stare de ebrietate, a lovit pe una dintre persoane. După

asta a primit și el o lovitură în cap, de la care a căzut jos și și-a pierdut cunoștința, ce a

fost mai departe nu ține minte. Și-a revenit la profesoara sa în apartament. A făcut un

duș rece și după asta a plecat cu Leasnicov E.. Pe drum Leasnicov E. tot suna pe cineva,

dar nu ține minte pe cine suna și ce spunea. Se îndreptau spre casă. Pe str. Gagarina nr.

9, la prima scară au auzit colindători. Ei s-au oprit și au așteptat să iasă persoanele. A

ieșit un tînăr de vre-o 16-18 ani, nu știe cine era. El i-a dat întrebarea dacă acesta l-a

bătut pe scară la profesoara sa, acesta a spus că nu l-a lovit. După asta el a mai dat

întrebări, a început să se certe, Leasnicov E. tot îl lua într-o parte. Cu tînărul acela

discutau și mergeau spre centru orașului, lîngă școala muzicală și internet - cafe, a dat

mîina cu tînărul respectiv și s-au despărțit. După asta s-a întors și a văzut cum dintr-o

mașină au coborît niște băieți din s. Stoianovca, r-nul Cantemir, nu-i cunoștea pe toți. În

altă parte a văzut niște băieți din or. Cantemir inclusiv și tînărul cu care el a avut

conflict. După o perioadă de timp au mai apărut și alte persoane. S-a uitat în jur și 1-a

recunoscut-pe unul dintre băieții care era pe scara blocului și a vrut să-1 lovească. Nu a

reușit să-1 lovească, deoarece cineva 1-a lovit în cap, el a căzut jos și și-a pierdut

cunoștința. Cînd și-a revenit se afla la școala muzicală. S-a uitat prin părți dar nu a

văzut pe nimeni. A văzut ușa deschisă la școala muzicală și a vrut să intre să se

14

încălzească. El trăgea de ușă, a venit paznicul și a chemat poliția, de către poliție a fost

dus la comisariat. Pe coridor erau multe persoane care erau atunci la fața locului, i-a

văzut pe Șadrin, Zaremba, Adam, Șișianu, Leasnicov, Crestincov și alții. El s-a așezat

într-un colț și a adormit. Cineva 1-a trezit pentru a da explicații, dar nu era în stare, i-au

dat citații și el a plecat acasă.”

Instanța de fond la baza condamnării lui Ilii M., Șadrin A., Adam D. și Zaremba D.

pe art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, a pus și declarațiile lui Botea A..

În continuare, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel

din 13 februarie 2014, se constată că instanța a dat citire declarațiilor părții vătămate

Botea A. anexate la filele dosarului 111-113, asupra cărora întrebări din partea celorlalți

participanții la proces nu au parvenit. De asemenea, instanța de apel la etapa susținerii

pledoariilor i-a acordat cuvîntul și lui Botea A., care a menționat că nu este inițiatorul

cerții din data de 31 decembrie 2010 și organizatorul altercațiilor care au avut loc ulterior

lîngă salonul „Antares”, evidențiind încă o dată că nu-și amintește amănunțit ce s-a

întîmplat în acea seară, deoarece era în stare de ebrietate și în urma loviturilor primite și-a

pierdut cunoștința.

Din partea descriptivă a deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit constată că

declarațiile părții vătămate Botea A., nu au fost redate în textul deciziei, fiind omisă cu

desăvîrșire descrierea lor, mai mult, instanța nu s-a expus din care motive a respins

această probă.

Colegiul în acest context remarcă faptul că, deși conform procesului-verbal al

ședinței de judecată, instanța de apel a verificat și cercetat un cumul mare de probe, însă

nu a argumentat din care motive au fost respinse probele acuzării, astfel neefectuînd

analiza și aprecierea fiecărei probe din punctul de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar a tuturor probelor în ansamblu – din punctul de vedere al

coroborării lor.

În acest context, instanța de recurs menționînd prevederile art. 100 alin. (4) și art.

101 alin. (1) - (4) Cod de procedură penală și invocînd doctrina juridică națională,

remarcă faptul că, verificarea probelor este o activitate a instanței privind constatarea

veridicității probei sub aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu

realitatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strînse, coroborarea lor cu alte

probe, verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc

doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod și se efectuează la toate fazele

procesului penal. Sunt supuse verificării atît datele de fapt, cît și mijloacele de probă din

care au fost obținute. Probele se verifică atît prin efectuarea acțiunilor procesuale

prevăzute de codul de procedură penală, cît și printr-o analiză logică a conținutului

probei, a coroborării ei.

Față de considerentele ce preced, Colegiul lărgit specifică că aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum

de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cît și de

părțile din proces, se concretizează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

15

prevederile legale. Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea minuțioasă a tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Termenul de „convingere

intimă” exprimă atitudinea imparțială, independentă, fără prejudecăți față de o probă sau

alta. Judecătorul este independent la aprecierea probelor, nefiind legat de opiniile altor

persoane sau instanțe. La aprecierea probelor nu pot fi date anumite indicații referitor la

valoarea probantă a unei sau altei probe. Aceasta determină una din regulile esențiale ale

aprecierii probelor - nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența și

utilitatea acestora. Totodată, proba trebuie apreciată și după veridicitatea ei. Veridicitatea

probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a stării de fapt examinată de către

instanță cu realitatea pe care o probează această dată. Toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării lor.

Raportînd prevederile legale și doctrinale menționate la verificarea, analizarea și

aprecierea probelor, așa cum a fost efectuată de instanța de apel, Colegiul lărgit

evidențiază că, aceasta nu a descris conținutul tuturor probelor cercetate în cadrul ședinței

de judecată din data de 13 februarie 2014 și nu a redat cele relatate de acestea în textul

deciziei adoptate atunci cînd și-a motivat soluția privitor la achitarea inculpaților, care

anterior însă au fost condamnați de prima instanță în baza art. 287 Cod penal, fiind puse

la baza condamnării probele respective.

În atare situație, Colegiul lărgit conchide că instanța de apel, rejudecînd cauza și

pronunțînd o hotărîre de achitare, trebuia să verifice probele care au fost puse de instanța

de fond la baza sentinței de condamnare și să le respingă în mod motivat, astfel instanța

de recurs concluzionează că a avut loc o încălcare esențială a legii procesual-penale cu

elemente caracteristice ale erorii grave de fapt, întrucît, din examinarea coroborată a

materialului cauzei, rezultă un viciu juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept

care au dus la admiterea apelurilor și achitarea inculpaților pe epizodul de huliganism,

eroarea respectivă fiind prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Tot aici instanța de recurs mai indică faptul că, instanța de apel a ignorat stipulările

legale ale art. 24 alin. (3), 100 alin. (4), 101 alin. (1), (4), 314, 336 alin. (3) pct. 8), 384

alin. (3), (4) Cod de procedură penală, iar motivarea soluției sale prin fraza că

„procurorul nu a prezentat probe în confirmarea vinovăției”, fiind sumară și incompletă,

fără a fi stabilite temeiurile de fapt și de drept.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei.

Pe cale de consecință, în contextul celor expuse, Colegiul lărgit specifică că,

instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, acceptînd niște

concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor date de participanții la

proces nominalizați anterior.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele

16

invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și examinate

în instanța de fond, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate,

să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în

conformitate cu rigorile stipulate de art. 417 Cod de procedură penală.

7.3. Cu privire la recursul declarat de inculpatul Ilii M., Colegiul lărgit specifică că

potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul,

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate,

în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale

(este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat atunci cînd hotărîrea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Din textul recursului declarat se reține că inculpatul invocă, ca temei de drept, art.

427 alin. (1) pct. 9) și 12) Cod de procedură penală. Potrivit temeiurilor invocate,

menționăm că decizia instanței de apel este pasibilă casării dacă instanța a dispus

condamnarea unei persoane pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală sau în

cazul cînd faptei săvîrșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, recurentul nu este de acord cu condamnarea sa în baza art. 328 Cod penal,

solicitînd rejudecarea cauzei în această parte și dispunerea achitării sau încetării

procesului penal în privința lui.

Verificînd criticele invocate de inculpat, în raport cu actele cauzei Colegiul lărgit

ajunge la concluzia că decizia instanței de apel, în partea condamnării lui Ilii M., în baza

art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, urmează a fi menținută fără modificări, aceasta fiind

legală și întemeiată, bazată pe probe verificate sub toate aspectele și just apreciate de

instanță, care în ansamblu dovedesc indubitabil existența componenței de infracțiune a

depășirii atribuțiilor de serviciu incriminată lui Ilii M..

Prin urmare, instanța de apel, făcînd trimitere la modificările operate în Codul penal

prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, precum și la dispozițiile art.

8 și 10 din Cod penal, a considerat că acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în

prevederile art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Subsidiar, la cele expuse în textul deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit reține că

din orientările practicii judiciare, care de altfel sunt obligatorii pentru instanțele de

judecată, redate în hotărîrea Plenului Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție nr. 4-

1ril-3/2014 din 30 iunie 2014 asupra recursului în interesul legii, care a avut ca obiect de

judecare calificarea acțiunilor persoanelor învinuite în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 328 alin.(2) lit. a) sau c) și art. 309/1 Cod penal, pînă la intrarea în vigoare a Legii

nr. 252 din 08 noiembrie 2012, s-au expus următoarele considerente pe marginea acestei

chestiuni:

17

„În doctrină, cu referire la „violență” prevăzută la alin.(2) lit. a) al art. 328 Cod

penal, în calitate de calificativ al excesului de putere sau depășirea atribuțiilor de

serviciu se menționează că violența aplicată de făptuitor poate fi fizică sau psihică.

Excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu însoțite de aplicarea

violenței psihice presupune amenințarea victimei, cu cauzarea unor vătămări ușoare,

medii sau grave, cu producerea unor dureri sau suferințe psihice. Violența fizică

presupune provocarea unor dureri sau suferințe fizice, cauzarea vătămărilor ușoare sau

medii victimei.

Ținînd cont de aceste interpretări doctrinare, se deduce concluzia certă că violența

prevăzută la art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal coincide în esență după conținut cu

tratamentul inuman sau degradant, prevăzut la alin. (1) al art. 166/1 Cod penal, or,

aplicarea violenței de către o persoană publică (polițist), însoțită de cauzarea

suferințelor fizice și morale, poate fi interpretată ca și tratament inuman sau degradant.

Pentru a fi calificat astfel, violența trebuie să fie de natură să provoace tulburări psihice

sau să fie de natură umilitoare, înjositoare.

În așa mod, prin excluderea calificativului prevăzut la art. 328 alin. (2) lit. a) Cod

penal, acesta și-a găsit locul în noua componență de infracțiune prevăzută de art. 166/1

Cod penal.

Potrivit doctrinei, prin legea care înlătură caracterul penal al faptei

(dezincriminare), se înțelege legea care exclude totalmente răspunderea penală pentru o

faptă sau alta, ce evident nu rezultă din studierea deciziilor anexate 1-3, unde, în fiecare

din ele, învinuirea constă că un agent al statului (colaborator de penitenciar sau polițist)

aplică violența fizică, cauzînd în primul caz leziuni corporale neînsemnate, în al doilea

caz leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, iar în al treilea – dureri

fizice, însoțite evident cu sentiment de teamă, de neliniște și de inferioritate, cu umilirea -

înjosirea părților vătămate. Aceste fapte total se încadrează în dispoziția alin. (1), (2) al

art. 166/1 Cod penal (red. Legii Nr. 252 din 08.11.2012).

Menținerea calificării în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, în cazul în care

acest calificativ al excesului de putere sau depășirii atribuțiilor de serviciu a fost abrogat

prin Legea nr. 252 din 08 noiembrie 2012, este corectă, corespunde spiritului Legii nr.

252 din 08.11.2012 și este coroborată cu art. 10 alin. (1) Cod penal.”

Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel corect a concluzionat că,

deși, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea faptelor imputate pe acest epizod, însă

vinovăția lui și-a găsit deplină confirmare prin cumulul de probe administrat la caz.

Instanța de apel a cercetat toate probele, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității probelor adunate în cauză și care în ansamblul lor au

confirmat vinovăția inculpatului. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că dînsul nu a comis infracțiunea

incriminată sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea

18

vinovăției nu poate servi temei de achitare a acestuia, de vreme ce în cursul judecării

cauzei au fost administrate suficiente probe, care confirmă cu certitudine vinovăția lui.

În consecință, reieșind din cele expuse, instanța de recurs conchide că recursul

declarat de inculpatul Ilii M., privind achitarea sa în baza art. 328 Cod penal, urmează a fi

respins, ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul inculpatului Ilii Mihail Vladimir, cu menținerea

deciziei Curții de Apel Cahul din 27 martie 2014 în partea condamnării lui Ilii Mihail

Vladimir în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în cadrul procuraturii de nivelul

Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, casează parțial decizia Curții de Apel Cahul din

27 martie 2014, în partea achitării lui Ilii Mihail Vladimir, Șadrin Andrei Vladimir,

Cornițel Teodor Gheorghe, Adam Dragoș Dumitru și Zaremba Denis Andrei de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu dispunerea rejudecării

cauzei în această parte, în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 11 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Petru Moraru

Nadejda Toma

19