1ra-1474/2014 — art.191 alin. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 03 iulie 2012, Brădescu Nicolae a fost condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. S-a dispus încasarea de la Brădescu Nicolae în beneficiul părții civile APLP 51/194 prejudiciul material în sumă de 189 391,03 lei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Brădescu Nicolae activînd în calitate de președinte al APLP 51/194 în baza procesului verbal al Adunării Generale a Asociației Proprietarilor de locuințe Privatizate, avînd atribuții de administrare a mijloacelor bănești ale APLP 51/194, urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea sa, folosindu-se de situația de serviciu, pe parcursul perioadei mai 2004 - 28 1 aprilie 2009, a însușit ilegal din conturile curente în valută națională ale Asociației deschise la BC „Victoriabank” SA și BC „Moldincombank” mijloace bănești sub formă de avansuri în sumă totală de 189 391,03 lei, cauzînd astfel APLP 51/194 o daună materială în proporții deosebit de mari.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Ciobanu Ion în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că cauza a fost examinată unilateral, apreciindu-se doar probele acuzării, fără a fi luate în considerație argumentele invocate de apărare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2012 apelul declarat a fost admis, inclusiv din alte motive, casată sentința contestată cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată. Examinînd cauza penală, Colegiul a constatat că instanța de fond a admis o gravă eroare procesuală și anume - încălcarea dreptului la apărare a inculpatului.

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 noiembrie 2013, s-a constatat fapta și circumstanțele comiterii infracțiunii de delapidare, conform rechizitoriului, Brădescu Nicolae fiind condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă a fost admisă, s-a dispus încasarea de la Brădescu Nicolae în beneficiul părții civile APLP 51/194, suma de 189 391,03 lei, cu titlu de prejudiciu material.

Sentința în cauză a fost atacată cu apel de inculpat și avocatul acestuia Susarenco Gh., care au solicitat casarea sentinței contestate cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art. 191 alin. (5) în cele ale art. 329 alin. (1) Cod penal. În argumentarea soluției solicitate apelanții au invocat următoarele: - sentința de condamnare a fost bazată în exclusivitate pe presupuneri și pe declarațiile contradictorii ale martorilor Didenco D., Movilă E. și Cușnir Sv.; - instanța de fond urma să dea o apreciere critică declarațiilor martorilor Didenco D., Movilă E. și Cușnir Sv. deoarece aceștia în perioada mai 2004 - aprilie 2009, nu au activat în cadrul Asociației; - nu poate fi admisă ca probă raportul de expertiză juridico-contabilă nr. 549 din 09.03.2011, deoarece concluziile făcute de expert în acest raport nu 2 țin de competența acestuia; - acuzarea nu a prezentat careva probe elocvente care cu certitudine ar demonstra că în acțiunile inculpatului sunt semne ale infracțiunii incriminate. Organul de urmărire penală era obligat să verifice minuțios în ce scop au fost folosite sursele financiare (în numerar) ale APLP; - în cazul în care organul de urmărire penală a ajuns la concluzia că Brădescu Nicolae a folosit anumite sume bănești pentru necesitățile Asociației fără întocmirea a careva documente justificabile, atunci acțiunile acestuia urmau a fi încadrate în baza art. 329 alin. (1) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2014, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința contestată.

Curtea de apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei, a apreciat probele prezentate de părți din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Brădescu Nicolae în săvârșirea infracțiunii incriminate. La fel, a conchis că, prima instanță corect a reținut ca probe ce confirmă vinovăția inculpatului și anume: - declarațiile reprezentantului părții civile Cușnir Sv., martorilor Didenco D., Movilă E. și Godoroja M., cît și prin următoarele înscrisuri din dosarul penal: - actul de revizie tematice privind activitatea economico financiară a APLP 51/194 din 02.06.2010; - raportul de expertiză judiciară contabilă nr. 459 din 09.03.2011; - ordonanța de recunoaștere ca corpuri delicte și anexare la materialele cauzei a documentelor contabile ale APLP 51/194; procesul - verbal al adunării generale a proprietarilor de locuințe privatizate din blocul nr. 19/3 din str. Belgrad, mun. Chișinău;- Decizia CIS din 18.05.2004 și din 08.05.2009; - Statutul APLP 51/194. Totodată, instanța de apel a reținut că, afirmațiile avocatului Susarenco Gh. referitor la încadrarea acțiunilor în prevederile art. 329 Cod penal, este neîntemeiată, deoarece Brădescu Nicolae, conform art. 123 Cod penal, nu se atribuie la categoria persoanelor cu funcție de răspundere, persoană publică și persoană cu funcție de demnitate publică, prin urmare acesta nu este subiect al infracțiunilor prevăzute la capitolul XV din Codul penal. Reieșind din circumstanțele cauzei și criteriile de individualizare a pedepsei instanța de apel a considerat că stabilirea pedepsei inculpatului cu închisoare este una rezonabilă, în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost recunoscut vinovat. 3

Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate au declarat recursuri ordinare inculpatul Brădescu N. și avocatul acestuia Susarenco Gh., care, fără a invoca vre-un temei de drept din cele prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd că Brădescu N., ilegal a fost condamnat, deoarece la materialele cauzei lipsesc probe pertinente care cu certitudine ar demonstra vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, hotărîrile pronunțate fiind bazate integral pe presupuneri. Totodată, recurenții au invocat că organul de urmărire penală urma să verifice minuțios în ce scop au fost cheltuite în numerar resursele financiare ale APLP, în perioada vizată, iar în cazul în care organul de urmărire penală ajungea la concluzia că Brădescu N. ar fi folosit anumite sume bănești în numerar pentru necesitățile asociației, însă fără întocmirea documentelor justificative, acțiunile ultimului urmau a fi încadrate în baza art. 329 alin. (1) Cod penal.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. În recursurile ordinare declarate de inculpatul Brădescu N. și avocatul acestuia, se indică formal (art. 420, 421, 427-430, 435 Cod de procedură penală), însă din conținutul recursurilor se semnalizează temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Colegiul constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Totodată, recurenții nu indică nici un argument în susținerea acestor motive, nu invocă concret, care sînt argumentele care ar confirma că Brădescu N. nu a comis infracțiunea imputată. Din conținutul recursurilor rezultă că recurenții invocă dezacordul lor cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui Brădescu Nicolae în cele incriminate. 4 În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestora în cazul în care constată că sunt vădit neîntemeiate. În opinia Colegiului, instanța de apel just a concluzionat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și întemeiat a ajuns la concluzia că Brădescu N. a săvârșit infracțiunea de delapidare, iar pedeapsa i-a fost stabilită în strictă conformitate cu prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal. Colegiul constată, că instanța de apel a conchis întemeiat că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal, și-a găsit confirmarea prin: declarațiile reprezentantului părții civile Cușnir Sv., martorilor Didenco D., Movilă E. și Godoroja M. cât și raportul de expertiză judiciară contabilă nr. 459 din 09.03.2011, procesul verbal nr. 1 din 10.08.1998 al Adunării Generale a proprietarilor de locuințe; deciziile CIS din 18.05.2004 și din 08.05.2009, statutul APLP 51/194. Prin urmare Colegiul penal conchide că, probele au fost apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel, judecînd apelul a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și probelor noi prezentate instanței de apel, precum și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază ca fiind corecte și legale hotărîrile contestate. Totodată, Colegiul penal evidențiază că argumentele recursurilor au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat detaliat asupra acestora, just respingîndu-le ca neîntemeiate. Mai mult, Colegiul reține că nu sunt temeiuri de a da o apreciere critică declarațiilor martorilor Didenco D., Movilă E. și Cușnir Sv., așa cum solicită recurenții, deoarece martorii, au făcut declarații sub jurământ și avertizare de răspundere penală în baza art. 312-313 Cod penal. De asemenea, nu s-au stabilit careva circumstanțe ce ar determina instanța să nu admită în calitate de probe datele obținute în urma cercetării cauzei, părțile neinvocând și necontestând 5 conținutul actelor întocmite în urma efectuării acțiunilor procedurale. La fel, Colegiul penal reține ca fiind justă concluzia instanței de apel referitor la netemeinicia solicitării apărării de a reîncadra acțiunile lui Brădescu N. din prevederile art. 191 alin. (5) în cele ale art. 329 alin. (1) Cod penal, deoarece ultimul potrivit art. 123 Cod penal, nu se atribuie la categoria de persoană cu funcție de răspundere, persoană publică sau persoană cu funcție de demnitate publică, prin urmare nu este subiect al infracțiunilor prevăzute la capitolul XV din Codul penal „Infracțiuni contra bunei desfășurări a activității în sfera publică”. Generalizînd cele expuse mai sus, instanța de recurs concluzionează că toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea vinovăției inculpatului Brădescu Nicolae în comiterea infracțiunii ce i se impută, iar temei pentru casarea hotărîrilor judecătorești lipsește. Prin urmare, argumentele recurenților, precum că inculpatul nu a comis infracțiunea de delapidare incriminată prin rechizitoriu, sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de achitare a acestuia, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că acestea sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Brădescu Nicolae și avocatul acestuia Susarenco Gheorghe, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 21 noiembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Brădescu Nicolae Gheorghe, deoarece sunt vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 10 decembrie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguș Ghenadie Nicolaev 6