1ra-1650/2014 — art. 349 alin. 1-1, 264-1 alin. 1 CP

1ra-1650/2014 — art. 349 alin. 1-1, 264-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1650/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Vasile Gantea în numele inculpatului Andrei Polnomoșnîh, împotriva sentinței

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26 martie 2014 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014, în cauza penală privindu-l pe

inculpatul

Polnomoșnîh Andrei Vitalii, a.n.

07.08.1962, originar și domiciliat în mun.

Chișinău, or. Durlești, str. Cartușa 48. ap.9.

Termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond-17.09.2012-26.03.2014;

- Instanța de apel-14.05.2014-02.07.2014;

- Instanța de recurs-19.09.2014-12.11.2014;

C O N S T A T Ă :

Polnomoșnîh Andrei a fost condamnat:

- în baza art. 349 alin. (11) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 550 (cinci sute cincizeci) unități convenționale, ceea ce

constituie 11 000 (unsprezece mii) lei;

- în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, a fost liberat de răspundere penală, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Andrei la data de 11 iulie 2012, în jurul orei 01.30, în timp ce se afla în incinta

barului ”Maria”, situat pe str. Cartușa, nr. 44, din or. Durlești, mun. Chișinău, l-a

acostat cu cuvinte necenzurate pe comandantul grupului de luptă a DIAS 3 a BPDS

"Fulger” Ghenadie Capcelea, persoană cu funcție de răspundere, investită cu

drepturi și obligații în vederea exercitării funcțiilor autorităților publice, care era în

uniformă și se afla la îndeplinirea serviciului de menținere a ordinii publice, ca

1

ulterior, acționînd cu intenție directă, fără nici un motiv, urmărind scopul aplicării

violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, i-a aplicat lui Ghenadie

Capcelea o lovitură cu pumnul în regiunea gîtului, cauzîndu-i potrivit raportului de

expertiză cu nr. 2292/D din 24 august 2012, excoriații cu echimoză la nivelul

gîtului, care se califică ca vătămare neînsemnată.

Tot el, la 08 octombrie 2011, în jurul orei 00.10, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, intenționat și contrar prevederilor pct. 14 lit. a) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului R.M. nr. 357

din 13.05.2009 /Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 92-93/409 din 05.05.2009/, a

condus prin or. Durlești, mun. Chișinău, autovehiculul de model „Ford Mondeo”, n/î

C LB 233, unde a și fost stopat de către colaboratorii de poliție. Drept celor evoluate

și potrivit concluziei examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei în urma examenului clinic efectuat și înregistrată în procesul-verbal nr.

861 din 08 octombrie 2011, lui Polnomoșnîh Andrei i s-a stabilit prezența a 0,89

mg/l a concentrației de alcool în aerul expirat, iar potrivit rezultatului nr. 5 a

examinării analizei din sînge, s-a constatat prezența în sîngele lui Andrei

Polnomoșnîh a 1,57 g/l alcool etilic.

Vasile în numele inculpatului.

3.1. Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie condamnat: în baza art. 2641

alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 450 unități convenționale, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, iar în baza art.

349 alin. (11) Cod penal, la amendă în mărime de 800 unități convenționale, iar în

temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, să-i fie stabilită

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 1250 unități convenționale, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În motivarea cerințelor procurorul a indicat că instanța de fond nu a ținut cont

de prevederile art. 60 alin.(4) CP, or Polnomoșnîh Andrei la 08.10.2011 a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(1) CP, iar la 11.07.2012, a comis

infracțiunea prevăzută de art. 349 alin.(11) CP, care prevede pedeapsa închisorii pe

un termen de pînă la 3 ani, respectiv, instanța de fond nu era în drept să aplice

prevederile art. 60 alin.1 și 2 CP.

În cadrul examinării cauzei în instanța de apel, procurorul în Procuratura de

Nivelul Curții de Apel Chișinău, Devder Djulieta a înaintat un apel suplimentar, prin

care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Polnomoșnîh Andrei să fie recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 349 alin.(11) și art. 2641 alin.(1)

CP și condamnat în baza art. 349 alin.(11) CP, la 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis și în baza art. 2641 alin.(1) CP, la amendă în mărime de 450

unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

2

un termen de 5 (cinci) ani. În temeiul art. 84 alin.(3) și art. 87 alin.(2) CP RM,

pentru concurs de infracțiuni, a-i stabili lui Polnomoșnîh Andrei pedeapsa definitivă

de 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis și amendă în mărime de

450 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepselor de sinestătător.

Întru susținerea apelului, acuzatorul a indicat că sentința contestată este

ilegală, deoarece Polnomoșnîh Andrei anterior a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24.12.1996, în baza art. 121 alin.(2) CP

(în redacția legii din 24.03.1961), la 10 ani închisoare, cu executarea în colonie cu

regim înăsprit, antecedentul penal nefiind stins la momentul actual, respectiv ținînd

cont de prevederile art. 111 alin. (1) lit. i) CP, antecedentul penal urma a fi

considerat stins la data de 24.12.2014, la expirarea a 8 ani, respectiv fapta a fost

comisă în stare de recidivă deosebit de periculoasă, urmînd a fi aplicate prevederile

art. 34 alin.(2), lit. b) CP. Instanța de fond neîntemeiat a aplicat amenda penală

pentru infracțiunea prevăzută de art. 349 alin. (11) CP, totodată instanța de fond

ilegal a încetat procesul penal în baza art. 2641 alin.(1) CP, deoarece conform art. 60

alin.(4) CP, termenul prescripției tragerii la răspundere penală a fost întrerupt,

inculpatul Polnomoșnîh Andrei, comițînd infracțiunea prevăzută de art. 349 alin.(11)

CP, la data de 11.07.2012.

3.2. Avocatul Gantea Vasile în apelul înaintat în numele inculpatului, a

solicitat casarea sentinței în partea condamnării lui Polnomoșnîh Andrei Vitalii în

baza art. 349 alin.(11) CP și pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri de

achitare, invocînd că organul de urmărire penală nu a administrat suficiente probe ce

ar demonstra vina inculpatului, totodată era imposibil ca Polnomoșnîh Andrei Vitalii

care este de statură medie să lovească o persoană care îl depășește la statură și are o

pregătire fizică bună, totodată anume pătimitul fiind acela care l-a maltratat pe

inculpat. Martorii oculari audiați sunt colaboratori de poliție și prin urmare persoane

cointeresate, iar declarațiile lor nu pot servi probe la emiterea unei sentințe de

condamnare.

2014, a fost respins ca nefondat apelul avocatului, admise apelurile procurorilor,

casată sentința instanței de fond și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Polnomoșnîh Andrei a fost condamnat:

- pe art. 349 alin. (11) CP la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis;

- pe art. 2641 alin. (1) CP la amendă în mărime de 450 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei)

ani.

În temeiul art. 84 alin. (3) și art. 87 alin.(2) CP, pentru concurs de infracțiuni,

i s-a stabilit lui Polnomoșnîh Andrei pedeapsă definitivă de 2 (doi) ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip închis și amendă în mărime de 450 (patru sute

3

cincizeci) unități convenționale, care constituie 9000 (nouă mii) lei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani, cu

executarea pedepselor de sinestătător.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța

de fond cercetînd totalitatea probelor administrate de către organul de urmărire

penală, prin prisma prevederilor art.101 CPP, din punct de vedere al concludenței,

veridicității și pertinenței lor, corect și legal a încadrat acțiunile lui Polnomoșnîh

Andrei în baza art. 2641 alin.(1) CP și art. 349 alin.(11) CP, axîndu-se la adoptarea

soluției sale pe un șir de probe administrate în cursul urmăririi penale, și anume:

declarațiile părții vătămate Capcelea Ghenadie, martorilor Maidan Vadim, Caraiani

Simion, Coservei Sergiu, Zaharco Dmitrii și Cazacov Arcadi, certificatul nr. 29/179

din 11 mai 2012 și raportul de examinare medico-legală nr. 2292/D din 24 august

2012.

În atare mod, Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a conchis

ca fiind demonstrată incontestabil vinovăția lui Polnomoșnîh Andrei de comiterea

infracțiunii de aplicare a violenței nepericuloase pentru sănătate fața de persoana cu

funcție de răspundere, infracțiune prevăzută de art. 349 alin. (11) CP.

De asemenea, Colegiul penal a considerat că vina inculpatului, de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(1) CP este demonstrată integral prin probele

administrate în cursul urmăririi penale, cercetate în ședința instanței de fond și în

ședința instanței de apel și anume: declarațiile martorilor Ivanov Alexandru,

Bobeica Ion, Creciun Ion, raportul agentului constatator din 08 octombrie 2011,

procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în

stare de ebrietate alcoolică din 08 octombrie 2011, îndreptarea din 08 octombrie

2011, ora 00 și 30 min. și procesul-verbal nr. 861 din 08 octombrie 2011 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului stării de

ebrietate și naturii ei, procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor din 08

octombrie 2011, procesul-verbal de reținere și aducere a vehiculului la parcarea

specială din 08 octombrie 2011, procesul - verbal de reținere a transportului auto-

moto la stația de parcare din 08.10.2011.

Astfel, probele cercetate prin prisma prevederilor art. 101 CPP, demonstrează

incontestabil vinovăția inculpatului Polnomoșnîh Andrei, de comiterea infracțiunii

de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică grad avansat,

infracțiune prevăzută de art. 2641 alin.(1) CP.

Cît privește pedeapsa aplicată de către instanța de fond, Colegiul penal a

catalogat-o drept eroare de drept, hotărîrea fiind în acest sens neîntemeiată.

După cum s-a stabilit, inculpatul anterior a fost condamnat prin sentința

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 24.12.1996 în baza art. 121 alin.(2) CP

(în redacția legii din 24.03.1961) la 10 ani închisoare, cu ispășire în colonie cu

regim înăsprit, antecedentul penal nefiind stins la momentul actual.

4

Potrivit art. 111 alin.(1), lit. j) CP „se consideră ca neavînd antecedente

penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvîrșirea unei infracțiuni

excepțional de grave – dacă au expirat 10 ani după executarea pedepsei”.

Ținînd cont de aceste prevederi, raportate la circumstanțele cauzei penale,

instanța de apel a menționat că inculpatul a comis infracțiunea fiind în stare de

recidivă, or, antecedentul penal (pedepasa stabilită prin sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 24.12.1996) urma a se stinge abia la data de

24.12.2014, infracțiunile incriminate fiind comise la 11.07.2012 și respectiv la

08.10.2011.

Astfel, Colegiul penal a reținut, că în speță antecedentul penal nu era stins la

momentul comiterii infracțiunilor, inculpatul fiind în în prezența recidivei

periculoase.

Avînd în vedere circumstanțele elucidate, Colegiul penal a notat că instanța de

fond eronat a dispus încetarea procesului penal în baza art. 2641 alin.(1) CP, în

privința lui Polnomoșnîh Andrei, din motivul expirării termenului prescripției

tragerii la răspundere penală, or, în conformitate cu prevederile art. 60 alin.(4) CP

RM, ”prescripția se va întrerupe dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la

alin.(1), persoana va săvîrși o infracțiune pentru care, conform prezentului cod,

poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani.

Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul săvîrșirii unei infracțiuni

noi”.

Colegiul penal ținînd cont de rigorile art. 61 CP, care indică asupra

obligativității atingerii scopului legii penale la numirea pedepsei, dar și faptul că în

privința inculpatului s-au constatat circumstanțe agravante prevăzute de art. 77 CP -

comiterea infracțiunii în stare de recidivă periculoasă, nefiind stabilte careva

atenuante prevăzute de art.76 CP, a considerat necesară numirea unei pedepse

privative de libertate pentru infracțiunea prevăzută de art.349 alin.(11) CP și

respectiv, sub formă de amendă pentru infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin.(1)

CP, cu executarea lor separată.

inculpatului a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În recursul declarat care nu conține nici o motivare, recurentul a indicat, că

ulterior va depune recursul motivat după ce va primi copia deciziei instanței de apel.

pentru respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

hotărîrilor menționate, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor

invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide

asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

5

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură

penală – în cazul în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar

cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală, indică expres cerințele cărora trebuie

să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea

problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de

instanță.

În speță, Colegiul penal verificînd motivele recursului declarat, constată că

inculpatul nu invocă temeiuri pentru casarea hotărîrilor recurate prevăzute în art.

427 Cod de procedură penală și nu descrie care este eroarea de drept care s-a comis

la judecarea cauzei de către instanța de apel și în ce constă esența erorii respective.

Colegiul penal menționează că, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a

procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în

instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de

procedură penală, să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport

cu cel puțin unul din temeiurile normei menționate.

Mai mult ca atît, în recursul său, recurentul indică faptul că ulterior va depune

recursul motivat, însă pînă la examinarea admisibilității în principiu a recursului

ordinar, careva recurs din partea avocatului nu a parvenit.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe

care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea

recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește

exigențele prevăzute de pct. 5) a art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

Astfel, Colegiul penal constată că, recursul ordinar declarat de avocat nu

întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest

aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În consecință, aflîndu-se în imposibilitate procesual-penală de a face o analiză

a fondului cauzei sub aspectul de drept privind verificarea hotărîrilor atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei, Colegiul penal, în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 1)

Cod de procedură penală, va decide asupra inadmisibilității recursului ordinar

înaintat de avocat în numele inculpatului.

6

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vasile Gantea în

numele inculpatului Andrei Polnomoșnîh, împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 26 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 iulie 2014, în cauza penală privindu-l pe inculpatul Polnomoșnîh

Andrei, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430

Cod de procedură penală.

Decizie este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 10 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

7