ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 09.12.2014

1ra-1675/2014 — art.145 alin.1 CP

HOTĂRÂRE
09.12.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art.145 alin.1 CP
Temei legal
art.427 alin.1 pct.5,16 CPP
Citează această cauză
1ra-1675/2014 — art.145 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra- 1675/2014

25 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Iurie Diaconu, Liliana Catan,

judecînd, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul

Grigoraș Renat în numele inculpatului Ușurelu Ion Constantin împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 iulie 2014, în cauza penală în

privința lui

Ușurelu Ion Constantin, născut la 02

iulie 1972, originar și domiciliat s.

Colibași, raionul Cahul.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

Rejudecare: 03.08.2010 – 30.11.2011,

01.10.2012 – 09.07.2014;

1) 21.04.2010 – 02.06.2010, dispusă rejudecarea;

2) 04.05.2012 – 31.07.2012, dispusă rejudecarea,

3) 26.09.2014 – 25.11.2014.

penal de învinuire a lui Ușurelu Ion Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute

de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal (redacția din 18 aprilie 2002) în baza

art.1 al Legii nr.278-XV din 16 iulie 2004 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției Republicii Moldova; a fost achitat

Ușurelu Ion Constantin de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de

art.89 Cod penal (redacția din 24 martie 1961) din motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpat; a fost achitat Ușurelu Ion Constantin de sub învinuire de

săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.15, 89 Cod penal (redacția din 24 martie

1961) din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

privința lui Ușurelu Ion Constantin, care la 21 septembrie 1998, aproximativ la

orele 23.30, împreună cu Tricolici V., avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, au pătruns în camera 57, 53 și 52 a căminului nr.2 a Școlii

1

Profesionale Tehnice nr.32 din or. Cahul, str. Ștefan cel Mare 125, unde prin

amenințare cu răfuială au sustras de la cet. Bezman A. bani în sumă de doi lei; de la

cet. Nistor I. bani în sumă de doi lei; de la cet. Popovici V. bani în sumă de doi lei;

de la cet. Budei R. bani în sumă de doi lei; de la cet. Voinu C. bani în sumă de doi

lei; de la cet. Bloșenco N. bani în sumă de doi lei; de la cet. Kim V. bani în sumă de

0,50 bani și un tub de pastă de dinți cu prețul de 4,50 lei; de la cet. Saghin I. bunuri

în sumă de 70 lei; de la cet. Gherman A. bani și bunuri în sumă de 177 lei; de la cet.

Chiroanda I. bani și bunuri în sumă de 13 lei; de la cet. Șișcanu I. bani și bunuri în

sumă de 7,50 lei, în total, actionînd de comun acord, au sustras în mod deschis

bunuri materiale în sumă de 214 lei 50 bani.

2.1. Prin aceeași sentință Ușurelu Ion Constantin a fost achitat de sub

învinuirea în faptul că în seara din 03 spre 04 ianuarie 2000, în urma relațiilor

ostile apărute imediat, în urma bătăii ce a avut loc în curtea casei cet. Șerbina N.,

amplasată în s. Colibași, r-nul Cahul, unde se afla și cet. Lupan Gh., avînd scopul de

a-l omorî pe ultimul, din armă de foc cu încărcătură alice, pe care o avea la sine, a

efectuat o împușcătură țintită în Lupan Gh., provocîndu-i ultimului leziuni

corporale grave, periculoase pentru viața, în urma cărui fapt Lupan Gheorghe

Dumitru a decedat în Spitalul Raional Cahul.

2.2. Tot prin sentința nominalizată Ușurelu I.C. a fost achitat de sub

învinuirea în faptul că, după săvîrșirea infracțiunii sus menționate, văzînd pe cet.

Beșliu Vitalie Vasile, pe str. Ștefan cel Mare, din s. Colibași, r-nul Cahul care la

moment ieșiseră din curtea casei sale în stradă, cu scopul de a-l omorî pe ultimul, a

efectuat o împușcătură țintită din arma avută în direcția cet. Beșliu V., nimerindu-l

însă în picior, provocîndu-i leziuni corporale mai puțin grave cu dereglarea

sănătății de lungă durată, din care cauză nu și-a dus intenția pînă la capăt.

Procuratura r. Cahul, Palencu Radu, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea

unei noi hotărîri prin care Ușurelu Ion să fie recunoscut vinovat în comiterea :

infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal (redacția din 18 decembrie

2008) și condamnat la 13 ani închisoare; precum și infracțiunii prevăzute de

art.27, 145 alin.(1) Cod penal (redacția din 18 decembrie 2008) și condamnat la 8

ani închisoare.

Procurorul a solicitat aplicarea unei pedepse definitive potrivit prevederilor

art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor

aplicate de 18 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

a fost respins apelul procurorului, ca nefondat, fiind menținută sentința

Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009 în privința lui Ușurelu Ion Constantin, pe

motiv că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și de drept, iar probele

prezentate de acuzare nu au confirmat comiterea de către Ușurelu I. a

infracțiunilor incriminate.

reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Cahul, Mîțăblîndă Victor, care a

declarat recurs ordinar, invocînd temeiul stipulat în prevederile art.427 alin.(1)

2

pct.6) Cod de procedură penală, și a solicitat casarea deciziei atacate cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel.

a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, a fost casată decizia

instanței de apel și dispusă rejudecărea cauzei în ordine de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a indicat că instanța n-a

dat o apreciere cuvenită probelor administrate în cauză, n-a făcut o analiză

profundă a tuturor probelor, nu și-a argumentat poziția sa referitor la

admiterea unora și respingerea altora, și în acest mod nu s-a pronunțat

asupra tuturor argumentelor invocate de procuror, fapt ce echivalează cu

nesoluționarea apelului.

Instanța de recurs a mai constatat, că instanța de apel a examinat formal

apelul declarat de procuror, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței în

instanța de apel (f. d. 601-602, vol. 2) probele și motivele puse la baza deciziei nu

au fost verificate în instanța de apel.

Comrat din 30 noiembrie 2011, a fost admis parțial apelul procurorului, casată

sentința Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009 în privința lui Ușurelu I. în ce

privește achitarea lui Ușurelu Ion Constantin pe art. 89 Cod penal (red.

24.03.1961) și a fost emisă o nouă hotărîre, prin care Ușurelu Ion a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (l) Cod

penal (în redacția din 18 aprilie 2002), cu stabilirea inculpatului a unei pedepse de

10 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Măsura preventivă, aplicată în privința lui Ușurelu Ion Constantin, a fost

modificată în arestare preventivă din momentul reținerii.

În rest, apelul procurorului a fost respins și menținută sentința instanței de

fond.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că probele

administrate la examinarea cauzei confirmă vinovăția inculpatului Ușurelu Ion

Constantin în comiterea omorului lui Lupan G., iar acțiunile lui urmează a fi

calificate în conformitate cu prevederile legii ca omor intenționat așa cum prevede

art. 89 Cod penal (în redacția legii din 24 martie 1961) .

Totodată instanța de apel a indicat că odată cu introducerea modificărilor în

Cod penal prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002 și în conformitate cu prevederile

art. 10 alin. (l) CP, acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 145 alin. (1)

Cod penal (în redacția din 18 aprilie 2002), deoarece această lege prevede o

pedeapsă mai blîndă, astfel fiind mai favorabilă inculpatului.

La stabilirea pedepsei inculpatului Ușurelu I., instanța de apel a ținut cont de

caracterul și gradul pericolului social al celor săvîrșite, că acesta a comis o

infracțiune gravă cu intenție, de personalitatea inculpatului, alte circumstanțe ale

cauzei, ajungînd la concluzia că reeducarea inculpatului este imposibilă fără

izolarea acestuia de societate, stabilindu-i o pedeapsă privativă de libertate.

avocatul Stoian Ion, care a solicitat, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 4), 8) Cod de

3

procedură penală, casarea deciziei instanței de apel din 30 noiembrie 2011 și

încheierii acesteia din 02 martie 2011, respingerea apelului procurorului în cauză

și menținerea sentinței Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009, privind achitarea

inculpatului Ușurelu I. de sub învinuirea înaintată acestuia în baza prevederilor

art. 89 Cod penal( în redacția legii din 24 martie 1961) .

Recurentul a indicat că probele aduse în sprijinul acuzării nu dovedesc

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

A mai indicat că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că

inculpatul Ușurelu Ion nu locuiește pe teritoriul satului Colibași, raionul Cahul,

deoarece a fost făcută în baza certificatului eliberat de către primăria acestui sat.

Cu toate acestea anume această concluzia a fost pusă la baza încheierii Curții de

Apel Comrat din 02 martie 2011, prin care s-a dispus anunțarea în căutare a

inculpatului Ușurelu I.C. cu aplicarea măsurii preventive obligațiunea de

nepărăsire a localității.

Recurentul a indicat că instanța de apel, fără a avea dovezi că inculpatul se

eschivează cu rea-voință de la prezentarea în instanță, contrar prevederilor art.

321 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, a examinat cauza în lipsa lui,

încălcînd dreptul acestuia la apărare. Avocatul a subliniat că inculpatul Ușurelu I.C.

nu s-a eschivat de a se prezenta în instanță, dar s-a aflat peste hotarele RM, nefiind

înștiințat legal despre data examinării cauze penale.

a fost admis recursul ordinar declarat în interesele inculpatului Ușurelu I.C. de

către avocatul Stoian Ion, a fost casată total decizia Curții de Apel Comrat din 30

noiembrie 2011 și dispusă rejudecarea cauzei în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a indicat că la examinarea

de către instanța de apel a cauzei menționate au fost încălcate drepturile

inculpatului, cauza fiind examinată în lipsa acestuia, fără a fi constatat faptul că el

se eschivează cu rea-voință de la prezentarea în ședința de judecată.

Instanța de recurs a subliniat că la materialele cauzei era prezentă informația

Ministerului Afacerilor Interne din 27.09.2011 în care este indicat locul de

domiciliere a inculpatului peste hotarele țării, cu toate acestea inculpatul n-a fost

legal citat la adresa dată, iar cauza a fost examinată în lipsa lui, fiindu-i în

asemenea condiții încălcat grav dreptul la un proces echitabil.

În concluzie instanța de recurs a menționat că la rejudecarea cauzei instanța

de apel urmează să respecte strict legislația privitor la citarea legală a inculpatului,

să verifice, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să dea o apreciere cuvenită probelor,

reieșind din prevederile art. 101 Cod de procedură penală, precum și să dea

răspuns în hotărîrea sa la toate argumentele invocate.

apelul procurorului, casată sentința Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009 în

privința lui Ușurelu Ion Constantin în ce privește achitarea lui pe art. 89 Cod penal

(red. 24 martie1961) și a fost emisă în această parte o nouă hotărîre, prin care

Ușurelu Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

4

145 alin. (l) Cod penal (în redacția din 18 aprilie 2002), cu stabilirea unei pedepse

de 10 ani închisoare, cu executarea pedepse în penitenciar de tip închis.

Măsura preventivă, aplicată în privința lui Ușurelu Ion Constantin, a fost

modificată în arestare preventivă din momentul reținerii.

În rest, apelul procurorului a fost respins și menținută sentința instanței de

fond.

Instanța de apel a concluzionat că, în urma verificării probelor prezentate de

către procuror și aprecierii lor cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, vinovăția inculpatului Ușurelu I.C. de săvîrșirea omorului

intenționat al victimei Lupan G. a fost dovedită integral, de aceea concluzia

instanței de fond privind achitarea inculpatului pe acest capăt de acuzare a fost

considerată pripită și fiind bazată pe concluzii eronate cu privire la conținutul

probelor administrate la examinarea cauzei.

inculpatului Ușurelu I.C. avocatul Grigoraș Renat, care a solicitat casarea deciziei

Curții de Apel Bender din 09 iulie 2013 și trimiterea cauzei la o nouă examinare în

instanța de apel.

Avocatul a invocat în recursul său faptul că la examinarea cauzei de către

Curtea de Apel Bender au fost încălcate prevederile legii în ce privește citarea

legală a inculpatului, deoarece după pronunțarea sentinței de achitare măsura

preventivă aplicată acestuia a fost revocată, el urmînd a fi citat în ordinea stabilită

de lege și audiat la judecarea cauzei în ordine de apel.

În argumentarea recursului avocatul a menționat că instanța de apel,

contrar indicațiilor formulate în decizia din 31 iulie 2012 a Curții Supreme de

Justiție, a citat inculpatul direct prin scrisori recomandate peste hotarele țării și

anume în Republica Italiană, fără aplicarea prevederilor Legii nr. 371 din

01.12.2006, care reglementează expres modul de comunicare a actelor de

procedură în asemenea cazuri.

Recurentul consideră că circumstanțele expuse au condiționat rejudecarea

cauzei în lipsa inculpatului, cu încălcarea de către instanță a prevederilor legale la

rejudecarea cauzei și vicierea fundamentală a procedurii prin încălcarea dreptului

inculpatului la un proces echitabil.

Avocatul a mai invocat faptul că probelor administrate pe dosar nu li s-a dat

o apreciere cuvenită în conformitate cu legislația în vigoare , fiind eronat

constatată vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 89

Cod penal (în redacția din 24 martie1961).

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 al.(1) p. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

5

Potrivit prevederilor art. 436 al. (1) Cod de procedură penală procedura de

rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs, se desfășoară conform

regulilor generale pentru examinarea ei.

Al. (2) aceluiași articol prevede că, pentru instanța de rejudecare, indicațiile

instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea

care a existat la soluționarea recursului ordinar.

Conform art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate în ședința instanței de apel sau se poate proceda la cercetarea

suplimentară a probelor administrate de prima instanță.

Art. 414 al. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul

constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca

instanța să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

Practica judiciară stabilește că la aplicarea de către instanța de apel a

prevederilor art. 415 alin.(1) pct.2) și art. 419 Cod de procedură penală, termenul

“rejudecare” nu desemnează o nouă desfășurare, de la început, a întregii activități

procesuale ce este îndeplinită de prima instanță, ci doar efectuarea unor acte

procesuale care nu au fost legal îndeplinite sau care sunt necesare, dar nu au fost

efectuate de prima instanță.

Al. (5) art. 414 Cod de procedură penală stabilește că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar al. (6) al aceluiași articol

stabilește că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul verbal.

Reieșind din dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost interpretate și

aplicate, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de

apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de

judecată a instanței de apel.

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare,

bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile

martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia fusese

achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere

a inculpatului și a martorilor acuzării solicitați de către părți (hotărîrile CEDO

Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva

României din 8 martie 2007, §62-63).

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,

sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel

îi revine acuzatorului de stat, acesta fiind investit cu funcția acuzării. Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra Belgiei din 13

ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor

trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și este obligatoriu,

inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

6

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art.24 și art.26 din Codul de procedură penală, care îl

obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima

instanța, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în

ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse

inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în

privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de

achitare.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art.24 și art.26 din Codul de procedură penală lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin

apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai

imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în

ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a

fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele

corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima

instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu

art.101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost

corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele

de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu

rejudecarea cauzei.

Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor

invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia

urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de

procedură penală, deoarece o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în

instanța de recurs.

Verificând argumentele invocate în recursul depus în raport cu materialele

cauzei, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de

drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțînd soluția sa fără

respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CEDO, precum și a practicii

judiciare stabilite.

Decizia Curții Supreme de Justiție din 31 iulie 2012, prin care s-a

dispus rejudecarea cauzei penale în privința lui Ușurelu Ion Constantin,

menționează că instanța de apel „urmează să respecte strict legislația privitor la

citare legală a inculpatului la judecarea cauzei”, să verifice în conformitate cu

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, legalitatea și temeinicia hotărîrii

7

atacate, să înfăptuiască o verificare minuțioasă a probelor, în conformitate cu

prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală.

Potrivit materialelor cauzei, la data de 26.09.2013, Curtea de Apel Bender a

dispus anunțarea în căutare a inculpatului Ușurelu I.C., fără a avea date concrete

că el se eschivează cu rea-voință de la prezentarea în instanța de judecată.

Colegiul constată că această concluzie a instanței de apel se bazează pe faptul

că inculpatul, fiind citat prin scrisoare recomandată în mod direct pe adresa: Italia,

orașul Padova, str. Settevalli 38, numărul de telefon: 0039389941488, potrivit

informației ce se conține la materialele dosarului (f.d.17, Vol. IV), n-a recepționat

scrisoarea expediată, fapt ce, în opinia instanței, dovedește că „locul de aflare al

inculpatului nu poate fi apreciat”.

Colegiul consideră că concluzia instanței de apel cu privire la faptul că

inculpatul Ușurelu I.C. se eschivează de la prezentarea în instanța de judecată este

neîntemeiată și pripită, deoarece instanța de apel n-a întreprins măsurile necesare

de citare legală, în conformitate cu Legea nr. 371 din 01.12.2006 cu privire la

asistența juridică internațională în materie penală, a inculpatului potrivit

indicațiilor instanței de recurs, reieșind din informația parvenită de la Ministerul

Afacerilor Interne din 27.09.2011 prin s-a constatat locul aflării inculpatului

Ușurelu I., și anume: Italia, orașul Padova, str. Settevalli 38, numărul de telefon:

0039389941488 (f.d.17, Vol. IV), precum și n-a ținut cont și de indicațiile instanței

de recurs, care a atras atenția asupra faptului că la f.d.18, Vol. IV, este anexată o

explicație din numele inculpatului Ușurelu I., prin care ultimul indică adresa și

numărul de telefon, la care poate fi contactat.

Din materialele cauzei Colegiul a mai remarcat că, după ce inculpatul Ușurelu

I.C. a fost anunțat în căutare, instanța de apel în continuare expedia pe adresa

indicată din Republica Italiană în mod direct scrisori recomandate ( f. d. 87, 112,

127, 138, 226 v.5), aceste acțiuni ale instanței venind să confirme încă o dată lipsa

unei citări legale a inculpatului.

Colegiul atrage atenția și asupra faptului că dosarul s-a aflat pe rolul instanței

de apel în perioada 19.10.2012 – 09.07.2014, astfel că instanța a dispus de

suficient timp pentru a înfăptui citarea legală a inculpatului în modul prevăzut de

lege și potrivit indicațiilor instanței de recurs, dar nu a întreprins măsurile

necesare, viciind fundamental soluția pronunțată.

Colegiul constată că instanța de apel la rejudecarea cauzei n-a ținut cont de

indicațiile instanței de recurs, pronunțînd decizia cu încălcarea acelorași prevederi

legale, asupra cărora s-a expus instanța de recurs și care au servit drept temei

pentru dispunerea rejudecării cauzei.

Colegiul reiterează că în materialele dosarului lipsesc probe, care ar confirma

citarea legală a inculpatului, precum și că instanța, părțile participante la

judecarea cauzei, au întreprins măsurile necesare pentru asigurarea dreptului de

participare la ședința de judecată a inculpatului Ușurelu I., drept prevăzut de

art.321 Cod de procedură penală, astfel nefiind constatat faptul că inculpatul

Ușurelu I. s-a eschivat cu rea-voință de la prezentarea în instanța de judecată.

În opinia Colegiului cotoarele citațiilor recomandate expediate în Republica

Italiană și returnate instanței de apel, chiar dacă ar fi fost însoțite de traducerea

8

oficială a textului înscris pe ele, nu au careva valoare probantă, deoarece o asemenea

citare nu este prevăzută de lege.

Sunt neîntemeiate concluziile instanței de apel, precum că prin faptul angajării

unui alt avocat și anume pe Renat Grigoraș, se dovedește că inculpatul a fost citat

legal, deoarece aceste concluzii nu au careva suport probant și contravin normelor

legii privind citarea legală.

Colegiul subliniază că în situația cînd în materialele cauzei sunt informații

oficiale, iar avocatul a prezentat în interesele inculpatului probe, care confirmă locul

aflării acestuia, cînd instanța de recurs a constatat lipsa unei citări legale a

inculpatului și a dat indicații concrete de remediere, instanța de apel urma să

întreprindă măsuri de citare legală în statul în care se află la moment inculpatul,

potrivit prevederilor Legii privind asistența juridică internațională în materie penală

nr. 371-XVI din 01.12.2006, sau să inițieze extrădarea inculpatului, acțiuni ce nu a

fost întreprinse în instanța de apel.

Colegiul consideră că trimiterile făcute de instanța de apel la prevederile art.

321 al. (5) și al. (6) Cod de procedură penală sunt neîntemeiate, deoarece aplicarea

lor este condiționată de stabilirea de către instanța de apel a anumitor fapte și anume

: 1) că neprezentarea inculpatului este nemotivată; 2) că procurorul a prezentat

probe verosimile că persoana pusă sub învinuire și în privința căreia cauza a fost

trimisă în judecată a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea

în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la urmărirea

penală și de la judecată.

Aceste circumstanțe nu au fost stabilite de către instanța de apel, deoarece

inculpatul n-a fost legal citat în ședința de judecată, nefiind administrate careva probe

în acest sens.

Potrivit art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

Colegiul conchide că în cauza dată instanța de apel nu a îndeplinit prevederile

legale ale art. 414-417 Cod de procedură penală, din sensul cărora rezultă că

nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce

atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.

Încălcările comise de către instanța de apel au fost invocate în recursul depus de

către apărător în interesele inculpatului, fiind considerate drept o violare gravă a

art.6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

În opinia Colegiului încălcările invocate de apărător și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului și acestea cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct.

4) Cod de procedură penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit constată, că circumstanțele

menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării deciziei instanței de apel

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

Luînd în considerație faptul că, Curtea de Apel Bender a fost lichidată,

instanța de recurs desemnează Curtea de Apel Cahul pentru rejudecarea cauzei.

9

reglementează citarea legală a inculpatului la judecarea cauzei, să întreprindă

măsuri de citare legală a inculpatului Ușurelu I.C. în statul în care se află la

moment, în baza stipulărilor Legii privind asistența juridică internațională în

materie penală nr. 371-XVI din 01.12.2006; să dea o apreciere cuvenită probelor

administrate și examinate în instanțele de judecată, cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de

prevederile practicii judiciare stabilite, de practica relevantă a CEDO, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate

cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul lărgit,

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Grigoraș Renat în numele

inculpatului Ușurelu Ion Constantin, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bender din 09 iulie 2014, în cauza penală în privința lui Ușurelu Ion

Constantin, și dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel Cahul.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Publicată integral la 09 decembrie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Iurie Diaconu

Liliana Catan

10

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-08-02
0,97
1ra-1407/2016 — art. art. 15-88, 89 CP, red. 1961; 187 alin. 2 lit. b,d,e,f CP
Dosarul nr. 1ra-1407/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE DECIZIE 02 august 2016 mun. Chişinău Colegiul penal lărgit în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Cobăneanu Ala Bejenaru Iurie Druţă Ion Pitic Mariana judecând, f
CSJ 2014-04-15
0,93
1ra-218/14 — art. 42 alin. 3, art.116 C P red.1961, 42 alin.3 și art. 88 pct. 4, 7, 9 C P red.1961
Dosarul nr. 1ra-218/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 18 martie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Elena Covalenco, Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Liliana Cata
CSJ 2014-04-22
0,93
1ra-387/2014 — art. 264 alin. 3 Cod penal
Dosarul nr. 1ra-387/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 01 aprilie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte – Constantin Gurschi, Judecători – Liliana Catan, Ion Arhiliuc, Io
CSJ 2014-05-07
0,93
1re-106/2014 — încheiere de corectare a erorii materiale
Dosarul nr. 1re-106/2014 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 09 aprilie 2014 mun. Chișinău Colegul penal în componență : președinte – Constantin Gurschi, judecători – Ion Guzun și Elena Covalen
CSJ 2014-04-01
0,93
1ra-368/2014 — 324 al. 2
Dosarul nr. 1ra-368/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 01 aprilie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Petru Ursache, judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolae
Sursă