1ra-1675/2014 — art.145 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.145 alin.1 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.5,16 CPP
1ra-1675/2014 — art.145 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra- 1675/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
25 noiembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul lărgit în componența:
președinte – Petru Ursache,
judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev, Iurie Diaconu, Liliana Catan,
judecînd, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul
Grigoraș Renat în numele inculpatului Ușurelu Ion Constantin împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 iulie 2014, în cauza penală în
privința lui
Ușurelu Ion Constantin, născut la 02
iulie 1972, originar și domiciliat s.
Colibași, raionul Cahul.
Datele referitoare la termenul de
examinare a cauzei:
Prima instanță: 09.09.2008 – 15.04.2009;
Instanța de apel: 30.06.2009 – 14.12.2009,
Rejudecare: 03.08.2010 – 30.11.2011,
01.10.2012 – 09.07.2014;
Instanța de recurs:
1) 21.04.2010 – 02.06.2010, dispusă rejudecarea;
2) 04.05.2012 – 31.07.2012, dispusă rejudecarea,
3) 26.09.2014 – 25.11.2014.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009 a fost încetat procesul
penal de învinuire a lui Ușurelu Ion Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute
de art.187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod penal (redacția din 18 aprilie 2002) în baza
art.1 al Legii nr.278-XV din 16 iulie 2004 privind amnistia în legătură cu
aniversarea a X-a de la adoptarea Constituției Republicii Moldova; a fost achitat
Ușurelu Ion Constantin de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de
art.89 Cod penal (redacția din 24 martie 1961) din motiv că fapta nu a fost
săvîrșită de inculpat; a fost achitat Ușurelu Ion Constantin de sub învinuire de
săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.15, 89 Cod penal (redacția din 24 martie
1961) din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.
Potrivit sentinței a fost încetat în legătură cu amnistia procesul penal în
privința lui Ușurelu Ion Constantin, care la 21 septembrie 1998, aproximativ la
orele 23.30, împreună cu Tricolici V., avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor
altei persoane, au pătruns în camera 57, 53 și 52 a căminului nr.2 a Școlii
1
Profesionale Tehnice nr.32 din or. Cahul, str. Ștefan cel Mare 125, unde prin
amenințare cu răfuială au sustras de la cet. Bezman A. bani în sumă de doi lei; de la
cet. Nistor I. bani în sumă de doi lei; de la cet. Popovici V. bani în sumă de doi lei;
de la cet. Budei R. bani în sumă de doi lei; de la cet. Voinu C. bani în sumă de doi
lei; de la cet. Bloșenco N. bani în sumă de doi lei; de la cet. Kim V. bani în sumă de
0,50 bani și un tub de pastă de dinți cu prețul de 4,50 lei; de la cet. Saghin I. bunuri
în sumă de 70 lei; de la cet. Gherman A. bani și bunuri în sumă de 177 lei; de la cet.
Chiroanda I. bani și bunuri în sumă de 13 lei; de la cet. Șișcanu I. bani și bunuri în
sumă de 7,50 lei, în total, actionînd de comun acord, au sustras în mod deschis
bunuri materiale în sumă de 214 lei 50 bani.
2.1. Prin aceeași sentință Ușurelu Ion Constantin a fost achitat de sub
învinuirea în faptul că în seara din 03 spre 04 ianuarie 2000, în urma relațiilor
ostile apărute imediat, în urma bătăii ce a avut loc în curtea casei cet. Șerbina N.,
amplasată în s. Colibași, r-nul Cahul, unde se afla și cet. Lupan Gh., avînd scopul de
a-l omorî pe ultimul, din armă de foc cu încărcătură alice, pe care o avea la sine, a
efectuat o împușcătură țintită în Lupan Gh., provocîndu-i ultimului leziuni
corporale grave, periculoase pentru viața, în urma cărui fapt Lupan Gheorghe
Dumitru a decedat în Spitalul Raional Cahul.
2.2. Tot prin sentința nominalizată Ușurelu I.C. a fost achitat de sub
învinuirea în faptul că, după săvîrșirea infracțiunii sus menționate, văzînd pe cet.
Beșliu Vitalie Vasile, pe str. Ștefan cel Mare, din s. Colibași, r-nul Cahul care la
moment ieșiseră din curtea casei sale în stradă, cu scopul de a-l omorî pe ultimul, a
efectuat o împușcătură țintită din arma avută în direcția cet. Beșliu V., nimerindu-l
însă în picior, provocîndu-i leziuni corporale mai puțin grave cu dereglarea
sănătății de lungă durată, din care cauză nu și-a dus intenția pînă la capăt.
Sentința Judecătoriei Cahul a fost atacată cu apel de către procurorul în
Procuratura r. Cahul, Palencu Radu, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea
unei noi hotărîri prin care Ușurelu Ion să fie recunoscut vinovat în comiterea :
infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal (redacția din 18 decembrie
2008) și condamnat la 13 ani închisoare; precum și infracțiunii prevăzute de
art.27, 145 alin.(1) Cod penal (redacția din 18 decembrie 2008) și condamnat la 8
ani închisoare.
Procurorul a solicitat aplicarea unei pedepse definitive potrivit prevederilor
art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor
aplicate de 18 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Cahul din 14 decembrie 2009
a fost respins apelul procurorului, ca nefondat, fiind menținută sentința
Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009 în privința lui Ușurelu Ion Constantin, pe
motiv că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și de drept, iar probele
prezentate de acuzare nu au confirmat comiterea de către Ușurelu I. a
infracțiunilor incriminate.
Decizia instanței de apel a fost contestată de către procurorul Serviciului
reprezentare a învinuirii în Curtea de Apel Cahul, Mîțăblîndă Victor, care a
declarat recurs ordinar, invocînd temeiul stipulat în prevederile art.427 alin.(1)
2
pct.6) Cod de procedură penală, și a solicitat casarea deciziei atacate cu remiterea
cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 22 iunie 2010
a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, a fost casată decizia
instanței de apel și dispusă rejudecărea cauzei în ordine de apel, în alt complet de
judecată.
În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a indicat că instanța n-a
dat o apreciere cuvenită probelor administrate în cauză, n-a făcut o analiză
profundă a tuturor probelor, nu și-a argumentat poziția sa referitor la
admiterea unora și respingerea altora, și în acest mod nu s-a pronunțat
asupra tuturor argumentelor invocate de procuror, fapt ce echivalează cu
nesoluționarea apelului.
Instanța de recurs a mai constatat, că instanța de apel a examinat formal
apelul declarat de procuror, deoarece potrivit procesului-verbal al ședinței în
instanța de apel (f. d. 601-602, vol. 2) probele și motivele puse la baza deciziei nu
au fost verificate în instanța de apel.
În urma rejudecării cauzei, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Comrat din 30 noiembrie 2011, a fost admis parțial apelul procurorului, casată
sentința Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009 în privința lui Ușurelu I. în ce
privește achitarea lui Ușurelu Ion Constantin pe art. 89 Cod penal (red.
24.03.1961) și a fost emisă o nouă hotărîre, prin care Ușurelu Ion a fost
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (l) Cod
penal (în redacția din 18 aprilie 2002), cu stabilirea inculpatului a unei pedepse de
10 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.
Măsura preventivă, aplicată în privința lui Ușurelu Ion Constantin, a fost
modificată în arestare preventivă din momentul reținerii.
În rest, apelul procurorului a fost respins și menținută sentința instanței de
fond.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că probele
administrate la examinarea cauzei confirmă vinovăția inculpatului Ușurelu Ion
Constantin în comiterea omorului lui Lupan G., iar acțiunile lui urmează a fi
calificate în conformitate cu prevederile legii ca omor intenționat așa cum prevede
art. 89 Cod penal (în redacția legii din 24 martie 1961) .
Totodată instanța de apel a indicat că odată cu introducerea modificărilor în
Cod penal prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002 și în conformitate cu prevederile
art. 10 alin. (l) CP, acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 145 alin. (1)
Cod penal (în redacția din 18 aprilie 2002), deoarece această lege prevede o
pedeapsă mai blîndă, astfel fiind mai favorabilă inculpatului.
La stabilirea pedepsei inculpatului Ușurelu I., instanța de apel a ținut cont de
caracterul și gradul pericolului social al celor săvîrșite, că acesta a comis o
infracțiune gravă cu intenție, de personalitatea inculpatului, alte circumstanțe ale
cauzei, ajungînd la concluzia că reeducarea inculpatului este imposibilă fără
izolarea acestuia de societate, stabilindu-i o pedeapsă privativă de libertate.
Cu recurs ordinar în interesele inculpatului Ușurelu Ion s-a adresat
avocatul Stoian Ion, care a solicitat, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 4), 8) Cod de
3
procedură penală, casarea deciziei instanței de apel din 30 noiembrie 2011 și
încheierii acesteia din 02 martie 2011, respingerea apelului procurorului în cauză
și menținerea sentinței Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009, privind achitarea
inculpatului Ușurelu I. de sub învinuirea înaintată acestuia în baza prevederilor
art. 89 Cod penal( în redacția legii din 24 martie 1961) .
Recurentul a indicat că probele aduse în sprijinul acuzării nu dovedesc
vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.
A mai indicat că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că
inculpatul Ușurelu Ion nu locuiește pe teritoriul satului Colibași, raionul Cahul,
deoarece a fost făcută în baza certificatului eliberat de către primăria acestui sat.
Cu toate acestea anume această concluzia a fost pusă la baza încheierii Curții de
Apel Comrat din 02 martie 2011, prin care s-a dispus anunțarea în căutare a
inculpatului Ușurelu I.C. cu aplicarea măsurii preventive obligațiunea de
nepărăsire a localității.
Recurentul a indicat că instanța de apel, fără a avea dovezi că inculpatul se
eschivează cu rea-voință de la prezentarea în instanță, contrar prevederilor art.
321 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, a examinat cauza în lipsa lui,
încălcînd dreptul acestuia la apărare. Avocatul a subliniat că inculpatul Ușurelu I.C.
nu s-a eschivat de a se prezenta în instanță, dar s-a aflat peste hotarele RM, nefiind
înștiințat legal despre data examinării cauze penale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 31 iulie 2012
a fost admis recursul ordinar declarat în interesele inculpatului Ușurelu I.C. de
către avocatul Stoian Ion, a fost casată total decizia Curții de Apel Comrat din 30
noiembrie 2011 și dispusă rejudecarea cauzei în alt complet de judecată.
În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a indicat că la examinarea
de către instanța de apel a cauzei menționate au fost încălcate drepturile
inculpatului, cauza fiind examinată în lipsa acestuia, fără a fi constatat faptul că el
se eschivează cu rea-voință de la prezentarea în ședința de judecată.
Instanța de recurs a subliniat că la materialele cauzei era prezentă informația
Ministerului Afacerilor Interne din 27.09.2011 în care este indicat locul de
domiciliere a inculpatului peste hotarele țării, cu toate acestea inculpatul n-a fost
legal citat la adresa dată, iar cauza a fost examinată în lipsa lui, fiindu-i în
asemenea condiții încălcat grav dreptul la un proces echitabil.
În concluzie instanța de recurs a menționat că la rejudecarea cauzei instanța
de apel urmează să respecte strict legislația privitor la citarea legală a inculpatului,
să verifice, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să dea o apreciere cuvenită probelor,
reieșind din prevederile art. 101 Cod de procedură penală, precum și să dea
răspuns în hotărîrea sa la toate argumentele invocate.
Prin decizia Curții de Apel Bender din 09 iulie 2014 a fost admis parțial
apelul procurorului, casată sentința Judecătoriei Cahul din 15 aprilie 2009 în
privința lui Ușurelu Ion Constantin în ce privește achitarea lui pe art. 89 Cod penal
(red. 24 martie1961) și a fost emisă în această parte o nouă hotărîre, prin care
Ușurelu Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
4
145 alin. (l) Cod penal (în redacția din 18 aprilie 2002), cu stabilirea unei pedepse
de 10 ani închisoare, cu executarea pedepse în penitenciar de tip închis.
Măsura preventivă, aplicată în privința lui Ușurelu Ion Constantin, a fost
modificată în arestare preventivă din momentul reținerii.
În rest, apelul procurorului a fost respins și menținută sentința instanței de
fond.
Instanța de apel a concluzionat că, în urma verificării probelor prezentate de
către procuror și aprecierii lor cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de
procedură penală, vinovăția inculpatului Ușurelu I.C. de săvîrșirea omorului
intenționat al victimei Lupan G. a fost dovedită integral, de aceea concluzia
instanței de fond privind achitarea inculpatului pe acest capăt de acuzare a fost
considerată pripită și fiind bazată pe concluzii eronate cu privire la conținutul
probelor administrate la examinarea cauzei.
Împotriva deciziei nominalizate a depus recurs ordinar în interesele
inculpatului Ușurelu I.C. avocatul Grigoraș Renat, care a solicitat casarea deciziei
Curții de Apel Bender din 09 iulie 2013 și trimiterea cauzei la o nouă examinare în
instanța de apel.
Avocatul a invocat în recursul său faptul că la examinarea cauzei de către
Curtea de Apel Bender au fost încălcate prevederile legii în ce privește citarea
legală a inculpatului, deoarece după pronunțarea sentinței de achitare măsura
preventivă aplicată acestuia a fost revocată, el urmînd a fi citat în ordinea stabilită
de lege și audiat la judecarea cauzei în ordine de apel.
În argumentarea recursului avocatul a menționat că instanța de apel,
contrar indicațiilor formulate în decizia din 31 iulie 2012 a Curții Supreme de
Justiție, a citat inculpatul direct prin scrisori recomandate peste hotarele țării și
anume în Republica Italiană, fără aplicarea prevederilor Legii nr. 371 din
01.12.2006, care reglementează expres modul de comunicare a actelor de
procedură în asemenea cazuri.
Recurentul consideră că circumstanțele expuse au condiționat rejudecarea
cauzei în lipsa inculpatului, cu încălcarea de către instanță a prevederilor legale la
rejudecarea cauzei și vicierea fundamentală a procedurii prin încălcarea dreptului
inculpatului la un proces echitabil.
Avocatul a mai invocat faptul că probelor administrate pe dosar nu li s-a dat
o apreciere cuvenită în conformitate cu legislația în vigoare , fiind eronat
constatată vinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 89
Cod penal (în redacția din 24 martie1961).
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din
următoarele considerente.
Conform prevederilor art. 435 al.(1) p. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
5
Potrivit prevederilor art. 436 al. (1) Cod de procedură penală procedura de
rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs, se desfășoară conform
regulilor generale pentru examinarea ei.
Al. (2) aceluiași articol prevede că, pentru instanța de rejudecare, indicațiile
instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea
care a existat la soluționarea recursului ordinar.
Conform art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi
prezentate în ședința instanței de apel sau se poate proceda la cercetarea
suplimentară a probelor administrate de prima instanță.
Art. 414 al. (2) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că apelul
constituie o continuare a judecării fondului cauzei, prevede posibilitatea ca
instanța să dea o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.
Practica judiciară stabilește că la aplicarea de către instanța de apel a
prevederilor art. 415 alin.(1) pct.2) și art. 419 Cod de procedură penală, termenul
“rejudecare” nu desemnează o nouă desfășurare, de la început, a întregii activități
procesuale ce este îndeplinită de prima instanță, ci doar efectuarea unor acte
procesuale care nu au fost legal îndeplinite sau care sunt necesare, dar nu au fost
efectuate de prima instanță.
Al. (5) art. 414 Cod de procedură penală stabilește că instanța de apel se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar al. (6) al aceluiași articol
stabilește că instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe
probele cercetate de prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de
judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul verbal.
Reieșind din dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost interpretate și
aplicate, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de
apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de
judecată a instanței de apel.
Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare,
bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile
martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia fusese
achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere
a inculpatului și a martorilor acuzării solicitați de către părți (hotărîrile CEDO
Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva
României din 8 martie 2007, §62-63).
În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim
recunoscut și susținut de jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului,
sarcina probațiunii în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel
îi revine acuzatorului de stat, acesta fiind investit cu funcția acuzării. Curtea
Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra Belgiei din 13
ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor
trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și este obligatoriu,
inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.
6
Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și
încălcarea prevederilor art.24 și art.26 din Codul de procedură penală, care îl
obligă pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima
instanța, să solicite audierea inculpatului în instanța de apel și să prezinte în
ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse
inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în
privința inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de
achitare.
Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea
prevederilor art.24 și art.26 din Codul de procedură penală lezează dreptul
inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art.6 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt
asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin
apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai
imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în
ce împrejurări a fost comisă; în ce constă participația, contribuția materială a
fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele
corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima
instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, în conformitate cu
art.101 Cod de procedură penală.
În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,
acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost
corect calificată; dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele
de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate.
În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la
chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu
rejudecarea cauzei.
Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor
invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia
urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de
procedură penală, deoarece o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în
instanța de recurs.
Verificând argumentele invocate în recursul depus în raport cu materialele
cauzei, Colegiul constată că instanța de apel la examinarea cauzei a comis erori de
drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțînd soluția sa fără
respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CEDO, precum și a practicii
judiciare stabilite.
Decizia Curții Supreme de Justiție din 31 iulie 2012, prin care s-a
dispus rejudecarea cauzei penale în privința lui Ușurelu Ion Constantin,
menționează că instanța de apel „urmează să respecte strict legislația privitor la
citare legală a inculpatului la judecarea cauzei”, să verifice în conformitate cu
prevederile art. 414 Cod de procedură penală, legalitatea și temeinicia hotărîrii
7
atacate, să înfăptuiască o verificare minuțioasă a probelor, în conformitate cu
prevederile art. 100 alin. (4) și art. 101 alin. (1)-(4) Cod de procedură penală.
Potrivit materialelor cauzei, la data de 26.09.2013, Curtea de Apel Bender a
dispus anunțarea în căutare a inculpatului Ușurelu I.C., fără a avea date concrete
că el se eschivează cu rea-voință de la prezentarea în instanța de judecată.
Colegiul constată că această concluzie a instanței de apel se bazează pe faptul
că inculpatul, fiind citat prin scrisoare recomandată în mod direct pe adresa: Italia,
orașul Padova, str. Settevalli 38, numărul de telefon: 0039389941488, potrivit
informației ce se conține la materialele dosarului (f.d.17, Vol. IV), n-a recepționat
scrisoarea expediată, fapt ce, în opinia instanței, dovedește că „locul de aflare al
inculpatului nu poate fi apreciat”.
Colegiul consideră că concluzia instanței de apel cu privire la faptul că
inculpatul Ușurelu I.C. se eschivează de la prezentarea în instanța de judecată este
neîntemeiată și pripită, deoarece instanța de apel n-a întreprins măsurile necesare
de citare legală, în conformitate cu Legea nr. 371 din 01.12.2006 cu privire la
asistența juridică internațională în materie penală, a inculpatului potrivit
indicațiilor instanței de recurs, reieșind din informația parvenită de la Ministerul
Afacerilor Interne din 27.09.2011 prin s-a constatat locul aflării inculpatului
Ușurelu I., și anume: Italia, orașul Padova, str. Settevalli 38, numărul de telefon:
0039389941488 (f.d.17, Vol. IV), precum și n-a ținut cont și de indicațiile instanței
de recurs, care a atras atenția asupra faptului că la f.d.18, Vol. IV, este anexată o
explicație din numele inculpatului Ușurelu I., prin care ultimul indică adresa și
numărul de telefon, la care poate fi contactat.
Din materialele cauzei Colegiul a mai remarcat că, după ce inculpatul Ușurelu
I.C. a fost anunțat în căutare, instanța de apel în continuare expedia pe adresa
indicată din Republica Italiană în mod direct scrisori recomandate ( f. d. 87, 112,
127, 138, 226 v.5), aceste acțiuni ale instanței venind să confirme încă o dată lipsa
unei citări legale a inculpatului.
Colegiul atrage atenția și asupra faptului că dosarul s-a aflat pe rolul instanței
de apel în perioada 19.10.2012 – 09.07.2014, astfel că instanța a dispus de
suficient timp pentru a înfăptui citarea legală a inculpatului în modul prevăzut de
lege și potrivit indicațiilor instanței de recurs, dar nu a întreprins măsurile
necesare, viciind fundamental soluția pronunțată.
Colegiul constată că instanța de apel la rejudecarea cauzei n-a ținut cont de
indicațiile instanței de recurs, pronunțînd decizia cu încălcarea acelorași prevederi
legale, asupra cărora s-a expus instanța de recurs și care au servit drept temei
pentru dispunerea rejudecării cauzei.
Colegiul reiterează că în materialele dosarului lipsesc probe, care ar confirma
citarea legală a inculpatului, precum și că instanța, părțile participante la
judecarea cauzei, au întreprins măsurile necesare pentru asigurarea dreptului de
participare la ședința de judecată a inculpatului Ușurelu I., drept prevăzut de
art.321 Cod de procedură penală, astfel nefiind constatat faptul că inculpatul
Ușurelu I. s-a eschivat cu rea-voință de la prezentarea în instanța de judecată.
În opinia Colegiului cotoarele citațiilor recomandate expediate în Republica
Italiană și returnate instanței de apel, chiar dacă ar fi fost însoțite de traducerea
8
oficială a textului înscris pe ele, nu au careva valoare probantă, deoarece o asemenea
citare nu este prevăzută de lege.
Sunt neîntemeiate concluziile instanței de apel, precum că prin faptul angajării
unui alt avocat și anume pe Renat Grigoraș, se dovedește că inculpatul a fost citat
legal, deoarece aceste concluzii nu au careva suport probant și contravin normelor
legii privind citarea legală.
Colegiul subliniază că în situația cînd în materialele cauzei sunt informații
oficiale, iar avocatul a prezentat în interesele inculpatului probe, care confirmă locul
aflării acestuia, cînd instanța de recurs a constatat lipsa unei citări legale a
inculpatului și a dat indicații concrete de remediere, instanța de apel urma să
întreprindă măsuri de citare legală în statul în care se află la moment inculpatul,
potrivit prevederilor Legii privind asistența juridică internațională în materie penală
nr. 371-XVI din 01.12.2006, sau să inițieze extrădarea inculpatului, acțiuni ce nu a
fost întreprinse în instanța de apel.
Colegiul consideră că trimiterile făcute de instanța de apel la prevederile art.
321 al. (5) și al. (6) Cod de procedură penală sunt neîntemeiate, deoarece aplicarea
lor este condiționată de stabilirea de către instanța de apel a anumitor fapte și anume
: 1) că neprezentarea inculpatului este nemotivată; 2) că procurorul a prezentat
probe verosimile că persoana pusă sub învinuire și în privința căreia cauza a fost
trimisă în judecată a renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea
în fața instanței și de a se apăra personal, precum și se sustrage de la urmărirea
penală și de la judecată.
Aceste circumstanțe nu au fost stabilite de către instanța de apel, deoarece
inculpatul n-a fost legal citat în ședința de judecată, nefiind administrate careva probe
în acest sens.
Potrivit art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală decizia instanței de
apel trebuie să cuprindă fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept care au dus,
după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției
date.
Colegiul conchide că în cauza dată instanța de apel nu a îndeplinit prevederile
legale ale art. 414-417 Cod de procedură penală, din sensul cărora rezultă că
nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului, fapt ce
atrage după sine casarea deciziei instanței de apel.
Încălcările comise de către instanța de apel au fost invocate în recursul depus de
către apărător în interesele inculpatului, fiind considerate drept o violare gravă a
art.6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.
În opinia Colegiului încălcările invocate de apărător și-au găsit confirmarea la
examinarea recursului și acestea cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct.
4) Cod de procedură penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.
Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit constată, că circumstanțele
menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării deciziei instanței de apel
cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.
Luînd în considerație faptul că, Curtea de Apel Bender a fost lichidată,
instanța de recurs desemnează Curtea de Apel Cahul pentru rejudecarea cauzei.
9
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să respecte legislația care
reglementează citarea legală a inculpatului la judecarea cauzei, să întreprindă
măsuri de citare legală a inculpatului Ușurelu I.C. în statul în care se află la
moment, în baza stipulărilor Legii privind asistența juridică internațională în
materie penală nr. 371-XVI din 01.12.2006; să dea o apreciere cuvenită probelor
administrate și examinate în instanțele de judecată, cu argumentarea
admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținînd cont de
prevederile practicii judiciare stabilite, de practica relevantă a CEDO, să înlăture
omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate
cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
În conformitate cu art. 434, art.435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de procedură
penală, Colegiul lărgit,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de avocatul Grigoraș Renat în numele
inculpatului Ușurelu Ion Constantin, casează total decizia Colegiului penal al Curții
de Apel Bender din 09 iulie 2014, în cauza penală în privința lui Ușurelu Ion
Constantin, și dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel Cahul.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Publicată integral la 09 decembrie 2014.
Președinte: Petru Ursache
Judecători: Nadejda Toma
Ghenadie Nicolaev
Iurie Diaconu
Liliana Catan
10