1ra-1451/2014 — art. 190 al.5 CP

1ra-1451/2014 — art. 190 al.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1451/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

martie 2014, declarate de procuror și de avocatul Oleg Mîța, în numele inculpatului

Arnaut Valeriu Ion, născut la

28 august 1982, originar și locuitor al s. Bașcalia, r-nul

Basarabeasca, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 23 septembrie 2011 – 14 iunie 2013,

în instanța de apel: 15 iulie 2013 – 26 martie 2014,

în instanța de recurs: 01 august – 11 noiembrie 2014.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.

(5), 1921 alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

învinuit că, aflîndu-se în s. Bașcalia, raionul Basarabeasca, fiind fondatorul

Societății Comerciale „Arnacon-Bas” SRL cu sediul în s. Bașcalia, raionul

Basarabeasca, avînd genul de activitate „Transportul auto internațional de mărfuri”

în care deține cota de participare 100% din capitalul social, urmărind scopuri

meschine legate de însușirea prin înșelăciune a mijloacelor bănești ale persoanelor

cu care avea deja relații credibile, cu bună știință și intenționat, cunoscînd că Tudor

Popa avea încredere în ultimul și dispune de surse financiare, sub pretext de

activitate comună și investire, i-a cerut la sfirșitul lunii septembrie - începutul lunii

octombrie 2009 surse bănești în sumă de 14.000 euro pe care ilegal le-a însușit prin

metoda procurării unui tractor rutier pentru semiremorcă de model DAF FTG

CF85.3806 (autocamion de mare tonaj) pentru transportarea masei lemnoase, care

ulterior a fost luat la evidența BEET Basarabeasca după SC ,,Arnacon-Bas” SRL,

fiindu-i atribuit n/î BS AE 872, prin ce a cauzat părții vătămate Tudor Popa

prejudiciu în proporții deosebit de mari.

Tot el, în luna noiembrie 2009, în continuarea acțiunilor sale criminale, sub

același pretext și în aceleași circumstanțe, aflîndu-se în s. Bașcalia, raionul

Basarabeasca, cu scopul dobîndirii ilicite, prin abuz de încredere și înșelăciune a

bunurilor altei persoane, prin anunț în or. Comrat, a stabilit pentru vînzare o

semiremorcă de model BENDES NS4G31, profitînd de relațiile de încredere

existente, repetat, a cerut de la Tudor Popa mijloace bănești în sumă de 6000 euro

pe care i-a însușit și mai tîrziu, fără a-1 informa pe Tudor Popa, a înregistrat

această semiremorcă la BEET Basarabeasca, înmatriculînd-o cu nr. BS AA 281 pe

numele său, adică Arnaut Valeriu, prin ce a cauzat părții vătămate Tudor Popa

prejudiciu în proporții deosebit de mari.

Tot el, aflîndu-se în s. Bașcalia, raionul Basarabeasca, în luna februarie

2010, sub același pretext, în continuarea acțiunilor criminale, în scopul dobîndirii

ilicite, prin abuz de încredere și înșelăciune a bunurilor altei persoane, sub

pretextul procurării masei lemnoase din Ukraina, a cerut de la Tudor Popa mijloace

bănești în sumă de 5000 euro pe care ilegal le-a însușit, prin ce a cauzat părții

vătămate Tudor Popa prejudiciu în proporții deosebit de mari.

Tot el, în luna martie 2010, aflîndu-se în apropierea s. Bașcalia, raionul

Basarabeasca și avînd scopul dobîndirii ilicite, prin abuz de încredere și

înșelăciune a bunurilor altei persoane, sub pretextul afacerilor comune, a cerut de

la Tudor Popa suma de 5850 euro, bani cu care ilegal i-a însușit prin metoda

procurării unui lot de teren din or. Comrat, iar mai tîrziu, în aceleași circumstanțe

de încredere, a dobîndit ilicit de la Tudor Popa pentru mai multe prestații încă 6060

euro, iar în total ilicit a dobîndit suma de 36.850 euro și 100 dolari SUA, care îi

aparțineau lui Tudor Popa și pe care i-a însușit, prin ce a cauzat părții vătămate

Tudor Popa prejudiciu în proporții deosebit de mari.

Tot el, în continuarea acțiunilor sale criminale, în luna iunie - iulie 2010, sub

același aspect și în aceleași circumstanțe, sub pretextul afacerii comune cu Valeriu

Burcut, în scopul dobîndirii ilicite, prin abuz de încredere și înșelăciune, a cerut și

a primit de la ultimul 7000 euro pentru a procura masă lemnoasă cu ulterioara

restituire a sumei investite și dobînzii primite, însă i-a restituit marfă în sumă de

3200 euro, refuzînd în continuare restituirea celeilalte părți în sumă de 3800 euro,

prin ce a cauzat părții vătămate Valeriu Burcut prejudiciu în proporții mari, iar în

total a cauzat părților vătămate un prejudiciu material în sumă de 40.600 euro și

100 dolari SUA.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 190 alin. (5) Cod Penal -

escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Tot el, la 25 iulie 2010, în jurul orelor 20.30 – 20.45, aflîndu-se la domiciliul

părinților săi în s. Bașcalia, raionul Basarabeasca, împreună cu Tudor Popa, care

avea în proprietate privată autoturismul de model ,,Toyota Avensis Verso”, n/î C

OC 801, care după folosirea unei cantități enorme de băutură alcoolică s-a culcat,

autoturismul nominalizat fiind parcat în curtea gospodăriei nominalizate, de unde

mai apoi, inculpatul, intenționat, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, cu scopul răpirii mijlocului de transport de model ,,Toyota Avensis

Verso”, cu n/î C OC 801, folosindu-se de momentul lipsei proprietarului

autoturismului nominalizat, sub pretextul de luare a documentelor din salonul

acestui autoturism, prin înșelăciune, a cerut și a primit cheile pentru a avea acces la

acest autoturism, ilegal a dobîndit posesia asupra mijlocului de transport sus-

indicat, după care a urcat la volanul acestui autoturism și l-a răpit, deplasîndu-se în

s. Cioc-Maidan, raionul Basarabeasca și ulterior, deplasîndu-se pe traseul L-631,

raionul Basarabeasca, neisprăvindu-se cu conducerea mijlocului de transport,

intrînd în curba drumului, a derapat de pe traseu, ciocnindu-se într-un copac,

deteriorînd complet autoturismul răpit, și ca rezultat al acțiunilor sale ilegale, a

cauzat părții vătămate Tudor Popa prejudiciu material în sumă de 14.000 euro,

adică daună în proporții deosebit de mari.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 1921 alin. (l) Cod penal -

răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire.

Tot el, în continuarea acțiunilor ilegale, la sfîrșitul lunii octombrie 2010, cu

scopul dobîndirii ilicite, prin abuz de încredere, a bunurilor altei persoane, aflîndu-

se pe teritoriul bazei SC ,,Arnacon-Bas” SRL, amplasată în s. Bașcalia, raionul

Basarabeasca, profitînd de relațiile de încredere existente între el și Tudor Popa, cît

și faptul că autoturismul deteriorat de model ,,Toyota Avensis Verso”, n/î COC

801, ce aparținea lui Tudor Popa, fără consimțămîntul sau împuternicirilor juridice

din numele proprietarului la vinderea acestui autoturism deteriorat, l-a vîndut lui

Ivan Cheleș, iar banii în sumă de 1200 euro obținuți de la vînzare ilegal i-a însușit,

cauzînd astfel părții vătămate Tudor Popa prejudiciu material în sumă totală de

14.000 euro, ceea ce reprezintă prețul automobilului sus indicat, adică în proporții

deosebit de mari.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal -

escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și

abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că faptele de transmitere a sumelor menționate nu au fost

incluse în conținutul rechizitoriului și respectiv, în temeiul art. 325 Cod de

procedură penală, judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Declarațiile părții vătămate Tudor Popa și a martorului Emilia Popa nu au

fost confirmate în ședința judiciară prin alte probe, fiind contradictorii.

Pentru existența escrocheriei este necesară constatarea trecerii unor bunuri

mobile din proprietatea sau posesia părților vătămate Tudor Popa și Valeriu Burcut

în proprietatea inculpatului sau unei alte persoane, acționînd în mod fraudulos, în

scopul dobîndirii, pentru sine sau pentru altul, a unei valori material străine, fapt

care nu a fost efectuat de către partea acuzării. În acțiunile inculpatului lipsesc

semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, latura

subiectivă, obiectul și nu este concret indicată latura obiectivă.

Probele prezentate nu demonstrează existența intenției, a scopului

acăpărător, ca semne obligatorii ale escrocheriei, a obiectului, a laturii obiective,

nu este concret indicată modalitatea săvîrșirii a laturii obiective, înșelăciune sau

abuz de încredere, circumstanțele transmiterii bunurilor și a sumelor de bani a

mărimii prejudiciului cauzat, fiind condiție obligatorie impusă de prevederile art.

96 alin. (l) Cod de procedură penală, iar potrivit pct. 6 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 5 din 19.06.2006, vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se

consideră dovedită numai în cazul cînd instanța de judecată, călăuzindu-se de

principiul prezumției nevinovăției, cercetînd nemijlocit toate probele prezentate,

iar îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului.

În cauza Barrber vs. Spania, din 1988, CtEDO a indicat că sarcina de a

demonstra vinovăția este pusă pe seama părții acuzării, iar orice dubii ar trebui să

fie interpretate în favoarea învinuitului. Din prevederile articolului dat rezultă că,

partea acuzării trebuie să înștiințeze învinuitul despre cauza inițiată în privința sa,

astfel încît acesta să se poată pregăti și prezenta apărarea în modul corespunzător.

Tot în sarcina părții acuzării este pusă obligația de a administra probe suficiente

pentru a condamna persoana învinuită de săvîrșirea unei infracțiuni, iar în cauza

Salabiaku vs Franța din 1988, Curtea a subliniat că instanța de judecată națională

este obligată să recurgă în mod automat la prezumție, apreciind toate probele.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

190 alin. (5), 1921 alin. (1), 84 Cod penal la 8 ani și 6 luni închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis, cu admiterea integrală a acțiunilor civile.

Apelantul a invocat că probele care sunt coroborate dovedesc în totalitate

vinovăția inculpatului, însă instanța s-a bazat doar pe declarațiile inculpatului,

excluzînd celelalte probe ce dovedesc vinovăția inculpatului.

Instanța greșit a conchis că probele prezentate de către partea acuzării nu

demonstrează existența intenției, a scopului acăpărător, ca semne obligatorii ale

escrocheriei, a obiectului, a laturii obiective, nu este concret indicată modalitatea

săvîrșirii a laturii obiective - înșelăciune sau abuz de încredere, circumstanțele

transmiterii bunurilor și a sumelor de bani a mărimii prejudiciului cauzat. Deci

instanța greșit a conchis că vinovăția inculpatului nu a fost dovedită.

Analizînd toate probele acumulate în cadrul urmăririi penale și în cadrul

ședințelor, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art.

190 alin. (5) și 1921 alin. (l) Cod penal a fost pe deplin dovedită.

3.1 Partea vătămată Tudor Popa la fel a declarat apel, solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să

fie condamnat conform învinuirii formulate și să-i fie admisă integral acțiunea

civilă.

Apelantul a indicat că instanța de fond a examinat pur formal, tendențios si

unilateral cauza penală, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt relevante pentru

prezenta cauză și a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit.

2014, ambele apeluri au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărîre.

Arnaut Valeriu a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate în domeniul administrării afacerilor pe un termen de 2 ani, cu

executare în penitenciar de tip închis, de la reținere.

Acțiunile civile au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumul

acestora să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că cercetarea judecătorească s-a efectuat cu

respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.

Însă, ansamblu probelor cauzei penale date, dovedesc despre existența în

acțiunile inculpatului a indicilor infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal - escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altor persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere în proporții deosebit de mari, și inexistența

indicilor infracțiunii prevăzute de art.1921 alin. (l) Cod penal.

Anume prin intermediul înșelăciunii, dar și a abuzului de încredere,

inculpatul a exercitat influența psihică asupra conștiinței și voinței părților

vătămate Tudor Popa și Valeriu Burcut, care, ca și cum transmițînd sumele de bani

inculpatului, au presupus în mod eronat că ultimul este îndrituit a le lua și, deși în

aparență, părțile vătămate au transmis banii benevol către inculpat, aceasta nu este

decît o ,,prezentare scenică” făcută cu scopul de a demonstra celor din jur, cum ar

fi, în cazul de față martorilor, caracterul legitim al acțiunilor.

În speța de față, înșelăciunea manifestându-se prin promisiunile false ale

inculpatului precum că, profitul care va fi obținut din activitatea firmei, va fi

împărțit în jumătate, ultimul de fapt, neavînd intenția de a-și onora angajamentul.

Or, încă la momentul intrării în posesia banilor transmiși de către părțile

vătămate Tudor Popa și Valeriu Burcut, inculpatul urmărea scopul dobândirii

ilicite a acestora și nu avea intenția de a-și onora angajamentul, fapt ce rezultă din

acțiunile concludente ale inculpatului care, după cum se reține din declarațiile

părții vătămate Valeriu Burcut, ulterior primirii banilor, nu prea răspundea la

telefon, iar ca reacție a adresării cu o plîngere la procuratură a recunoscut imediat

datoria sa în mărime de 7000 euro, restituindu-i-o. Faptul nerambursării cărorva

dividende ca urmare a utilizării acestei sume de bani, părții vătămate, la fel vine să

confirme odată în plus lipsa intenției inculpatului de a duce o afacere comună cu

acesta.

Corect a concluzionat prima instanță asupra faptului inexistenței în acțiunile

inculpatului a elementelor constitutive a infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (l)

Cod penal și anume a laturii obiective or, în virtutea relațiilor stabilite între

inculpat și partea vătămată Tudor Popa - proprietarul automobilului de marcă

,,Toyota Avensis Verso”, anul producerii 2004, cu n/î C OC 801, primul, obișnuia

să se folosească de acest automobil, fapt ce denotă lipsa caracterului ilegal al

acțiunii de răpire.

Avînd în vedere necesitatea administrării înscrisurilor întru conformarea

exactă a sumelor despăgubirilor pretinse de părțile vătămate, acțiunile civile

urmează a fi admise în principiu, asupra acestora urmînd a se expune instanța în

ordinea procedurii civile.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel corect a apreciat probele de drept și

de fapt administrate, însă nu a descris fapta ca fiind una constatată. Respectiv,

decizia instanței de apel nu corespunde cerințelor prevăzute de art. 394 alin. (l) pct.

l) Cod de procedură penală, că sentința de condamnare trebuie să conțină

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită.

În acest context, partea descriptivă a deciziei contravine prevederilor legale,

deoarece ea nu descrie fapta criminală constatată.

Aceste prevederi legale au fost ignorate de către instanța de apel la

examinarea apelului procurorului și în astfel de circumstanțe decizia este afectată și

nu poate fi menținută, dar urmează a fi casată cu trimiterea la rejudecare a cauzei

în instanța de apel.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1 Avocatul Oleg Mîța la fel a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea deciziei nominalizate și menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că de către instanța de judecată urma să fie constatat

faptul dobîndirii de către inculpat a bunurilor părții vătămate Tudor Popa în

mărime de 38.900 euro.

Or, aceste circumstanțe nu au fost stabilite. Astfel, nici partea vătămată

Tudor Popa, nici martorul, Emilia Popa, care de fapt este soția părții vătămate nu

au dat explicații precise cu referire la circumstanțele pretinsei investiri a

mijloacelor bănești în procurarea cap-tractorului de model DAF FTG CF85.380 6.

Alte probe prezentate de partea acuzării la fel nu au nici o relevanță.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra demersului apărării de neadmitere și

excludere ca probă a procesului-verbal de cercetare a copiilor caietului cu înscrieri

a sumelor luate de la Tudor Popa de către inculpat pentru procurarea a unității de

transport cu remorcă, pentru transportarea materiei prime - masei lemnoase, a

materialelor de construcție etc., deoarece organul de urmărire penală a folosit

fotocopii. Proveniența și autenticitatea datelor indicate în aceste fotocopii este

imposibil de stabilit. Mai mult nu este indicată sursa de obținere a acestor

fotocopii.

Instanța de apel a ignorat prevederile art. 419 Cod de procedură penală și

pct. 26 al Hotărîrii Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 cu modificările din

30.03.2009 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”,

care explică că rejudecarea cauzei în corespundere cu art. 419 Cod de procedură

penală se va efectua cu respectarea principiului nemijlocirii, oralității și

contradictorialității, egalității în drepturi în fața justiției, publicității ședinței de

judecată. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze cocluziile sale pe

probele cercetate de către prima instanță, dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel.

Deci instanța de apel nu a soluționat în mod legal fondul cauzei.

În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția. În conformitate cu art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să

motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate. În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală,

hotărîrea instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvîrșirea

căreia este învinuit inculpatul. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul,

timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii, probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și

motivele pentru care instanța a respins alte probe. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de

fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Însă, în pofida prescripțiilor de drept enunțate, potrivit descriptivului

deciziei, instanța de apel:

a) nu a judecat fondul cauzei în raport cu circumstanțele invocate în

rechizitoriu, pe fiecare episod în parte, nu a constatat și descris fapta criminală,

considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii (v. 5 f.d. 73, pct. 4 din

decizie);

b) a depășit limitile învinuirii formulate, deoarece a constatat circumstanțe

neincriminate inculpatului în rechizitoriu, că: „,...promisiunile false ale

inculpatului precum că, profitul care va fi obținut din activitatea firmei, va fi

împărțit în jumătate, ultimul de fapt neavînd intenția de a-și onora angajamentul...,

nerambursării cărorva dividende ca urmare a utilizării acestei sume de bani...” (v.

5 f.d. 78, 102 pct. 4 din decizie);

c) a concluzionat divergent și dubios cu privire la natura infracțională a

acțiunilor inculpatului indicînd că: „…ca și cum transmițînd sumele de bani

inculpatului…, necesitatea administrării înscrisurilor întru conformarea exactă a

sumelor despăgubirilor pretinse de părțile vătămate…, de a demonstra celor din

jur, cum ar fi caracterul legitim al acțiunilor…” (v. 5 f.d. 78, 102 pct. 4 din decizie);

d) nu a apreciat ansamblul de probe cercetate și consemnate în procesul

verbal al ședinței instanței de apel, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, separat și în coroborarea lor, neindicînd niciun motiv

pentru care a respins probele apărării.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărîre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursurilor declarate, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procuror și de avocatul Oleg Mîța,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie

2014, în privința inculpatului Arnaut Valeriu Ion și dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată la 02 decembrie

2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun