1ac-98/14 — art. 264.1 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264.1 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 34-35 CPP
1ac-98/14 — art. 264.1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ac-98/14
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
Î N C H E I E R E
02 decembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
președinte – Ursache Petru,
judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,
a examinat declarația de abținere a judecătorului Curdov A. I. de la judecarea
în ordine de recurs a cauzei penale privindu-l pe Popazoglo Mihail pe învinuirea de
comitere a infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal și strămutarea
cauzei într-o altă instanță egală în grad, și
termenul de examinare a cauzei de la
01 decembrie 2014 pînă la 02 decembrie 2014.
a C O N S T A TAT :
Cauza penală în privința lui Popazoglo Mihail pe învinuirea privind
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, la 25 noiembrie
2014 a parvenit la Curtea de Apel Comrat pentru examinarea recursului declarat de
către avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Popazoglo Mihail, împotriva
sentinței Judecătoriei Comrat din 06 noiembrie 2014.
Președintele interimar al Curții de Apel Comrat, Curdov A. a înaintat un
demers, prin care a solicitat soluționarea propriei declarații de abținere și
strămutarea judecării cauzei penale în privința lui Popazoglo Mihail, condamnat în
baza art. 2641 alin. (3) Cod penal, într-o altă instanță egală în grad, pe motivul
prevăzut de art. 33 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, că anterior a participat
la examinarea recursului înaintat de către avocatul Dumitran Ignat în numele
inculpatului Popazoglo M. privind aplicarea în privința ultimului a măsurii
preventive – ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de
transport (f.d. 187, 203-205), deoarece în Curtea de Apel Comrat activează doar
trei judecători.
Verificînd declarația de abținere, în raport cu prevederile legii, Colegiul
penal consideră că aceasta urmează a fi respinsă, reieșind din următoarele
considerente.
În temeiul prevederilor art. 34 Cod de procedură penală, judecătorul este
obligat să facă declarație de abținere de la judecarea cauzei în cazul în care există
circumstanțe prevăzute la art. 33 Cod de procedură penală.
Potrivit art. 33 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, judecătorul nu poate
participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat dacă el a participat în acest
proces în calitate de martor, expert, specialist, interpret, traducător, grefier,
persoană care a efectuat urmărirea penală, procuror, judecător de instrucție,
apărător, reprezentant legal al învinuitului, inculpatului, reprezentant al părții
vătămate, părții civile sau părții civilmente responsabile.
1
Raportînd normele de drept expuse la speța dată, Colegiul penal constată, că
acest temei de incompatibilitate se referă la cazurile cînd judecătorii au participat
ca judecător de instrucție în acest proces penal, adoptînd acte judecătorești prin
care au motivat aplicarea sau neaplicarea măsurilor preventive sau de constrîngere
și unde s-au pronunțat asupra bănuielii rezonabile sau vinovăției inculpatului.
Colegiul penal constată, că conform materialelor cauzei s-a stabilit, că
judecătorul Curții de Apel Comrat, Curdov A. nu a fost implicat anterior la
examinarea cauzei în fond, însă a participat la examinarea recursului înaintat de
către avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Popazoglo M. privind
aplicarea în privința ultimului a măsurii preventive – ridicarea provizorie a
permisului de conducere a mijloacelor de transport (f.d. 203-205).
Lecturînd decizia Curții de Apel Comrat din 20 februarie 2014 (f.d. 203-205)
la adoptarea căreia a participat și judecătorul Curdov A., Colegiul penal constată,
că prin soluția adoptată s-a respins recursul inculpatului Papazoglo M. cu avocatul
său Dumitran I. împotriva încheierii Judecătoriei Comrat din 12 februarie 2014
(f.d. 187) din motive că art. 329 Cod de procedură penală nu prevede posibilitatea
de a ataca în ordine de recurs astfel de hotărîri, atît.
Colegiul penal menționează că, motivele invocate de autor în declarația de
abținere, nu pot servi ca temei de admitere a acesteia, cu strămutarea cauzei penale
date într-o altă instanță egală în grad, întrucît în cerere nu sunt indicate motive
relevante ce confirmă faptul că admiterea acesteia cu strămutarea cauzei date la o
altă instanță de recurs egală în grad cu Curtea de Apel Comrat ar duce la
examinarea obiectivă, rapidă și completă a ei.
Colegiul penal invocă, că conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor
Omului, „judecătorii trebuie nu numai să îndeplinească criterii obiective de
imparțialitate, ci să fie și percepuți ca fiind imparțiali. Miza este încrederea pe care
instanțele trebuie să o inspire justițiabililor dintr-o societate democratică.
O instanță de judecată trebuie să reafirme încrederea publicului în integritatea
corpului judiciar. Justiția nu doar trebuie făcută, trebuie să se și vadă că s-a făcut
justiție. Percepția de imparțialitate se măsoară prin standardul observatorului
rezonabil.
Instanța trebuie să fie imparțială și din punct de vedere obiectiv, adică trebuie
să ofere garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în această
privință (Gregory vs Marea Britanie, CEDO, (1997) 25 EHRR 577).
Ceea ce este în joc, e încrederea pe care instanțele dintr-o societate democratică
trebuie să o inspire populației, inclusiv și acuzatului (Castillo Algar vs Spania,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (1998) 30 EHRR 827)”.
În acest sens, Colegiul penal mai invocă și cauza Tocono și Profesorii
Prometeiști contra Moldovei, speță în care, Curtea menționează că, art.6 din
CEDO, cere instanței care cade sub incidența sa, să fie imparțială or,
imparțialitatea, în mod normal denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența
sau absența acesteia putînd fi probată în diferite moduri. Astfel, Curtea face
distincție între o abordare subiectivă și o abordare obiectivă. În ceea ce privește al
doilea test, atunci cînd testul se aplică unui complet de judecători, aceasta
2
înseamnă că este necesar de a stabili dacă, pe lîngă comportamentul personal al
oricărui dintre membrii acelui complet, există fapte care pot fi stabilite și care pot
trezi dubii în ceia ce privește imparțialitatea. În această privință, chiar aparențele
pot avea o anumită importanță.
Sunt relevante pentru speța dată și concluziile CEDO în cauzele:
- Hauschildt vs. Danemarca din 24 mai 1989, par. 47, unde CEDO a invocat, că
imparțialitatea personală a unui magistru se prezumă pînă la proba contrară;
- Indra vs. Slovacia din 01 februarie 2005, par. 51-53, CEDO stipulează că
simpla circumstanță că un magistrat să se fi pronunțat deja în cadrul unui alt proces
privindu-l pe același reclamant nu poate aduce prin ea însăși, atingere
imparțialității judecătorului.
Reieșind din circumstanțele constatate, Colegiul penal concluzionează de a
respinge declarația de abținere înaintată, ca fiind neîntemeiată, fiindcă din motivele
invocate în declarația de abținere (f.d. 273) nu rezultă că există motive relevante de
incompatibilitate la judecătorul Curdov A. de a examina în ordine de recurs ordinar
cauza penală aflată pe rol în Curtea de Apel Comrat.
Pentru aceste motive, în conformitate cu art.34, 35, 341 alin.(5) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în numele Legii,
D I S P U N E:
Respinge declarația de abținere a judecătorului Curdov A. I. de la judecarea în
ordine de recurs a cauzei penale privindu-l pe Popazoglo Mihail pe învinuirea de
comitere a infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal și strămutarea
cauzei într-o altă instanță egală în grad, ca fiind neîntemeiată.
Încheierea nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 02
decembrie 2014.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Nicolaev Ghenadie
3