1ra-1177/2014 — 361 al. 1 CP

Prin sentința judecătoriei Leova din 30 decembrie 2013 Revenco Lidia Nicolae a fost condamnată în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 150 (o sută cinci zeci) unități convenționale.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Revenco Lidia activînd în calitate de director a grădineței de copii „Albinuța” din s. Cupcui, r-nul Leova, intenționat, înțelegînd și conștientizînd caracterul social periculos al acțiunilor sale ilegale, urmărind scopul falsificării actelor oficiale, cunoscînd cu certitudine că intendenta Revenco Nadejda Nicolae în perioada de timp de la 28.12.2012 pînă la 07.01.2013 a fost plecată peste hotarele țării, a introdus în tabelele de pontaj date vădit false, privind aflarea acesteia la serviciu, fiindu-i calculat ilegal 16 ore, conform tabelului de evidență a folosirii timpului de muncă pentru lunile decembrie 2012 - ianuarie 2013, astfel falsificînd acte oficiale, care acordă drepturi și eliberează de obligații, pe care le-a trimis în contabilitatea Primăriei s. Cupcui, raionul Leova, pentru calcularea salariului numitei Revenco Nadejda.

Sentința a fost atacată de către avocat în numele inculpatei și inculpată, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatei. În motivarea apelului înaintat, s-a indicat că pentru fapta incriminată nu a fost pornită urmărirea penală, ultima fiind pornită în baza altor articole din Cod penal, fapt ce cauza imposibilitatea condamnării persoanei în baza normei incriminate. 1 La fel s-a criticat și faptul efectuării urmăririi penale de către un organ care nu este competent.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 04 martie 2014, care a fost pronunțată integral la 04 aprilie 2014, apelul declarat a fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că deși inculpata nu a recunoscut vina în cele comise, din examinarea probelor directe și indirecte administrate în cauză, în ansamblul lor, a rezultat că ultima și-a dat seama de actele pe care le-a comis, de gravitatea lor și penalitatea de care este pasibilă. Astfel, s-a constatat că tabelele de evidență a timpului de muncă, fiind documente oficiale, care acordă drepturi și anume dreptul la salariu, conțineau date false, care au produs în continuare consecințe juridice, adică calcularea și achitarea salariului pentru timpul de facto nelucrat de către Revenco Nadejda. Au fost apreciate critic argumentele privind începerea urmăririi penale în baza altor articole decît cel incriminat, odată ce din conținutul ordonanței de începere a urmăririi penale rezulta că aceasta a fost pornită în baza acelorași circumstanțe, care i-au fost incriminate ulterior inculpatei. La fel, s-a indicat asupra lipsei vreunei încălcări la faza urmăririi penale în partea ce ține de competența organului de urmărire penală.

Hotărîrile instanțelor de fond și apel sunt contestate cu recurs ordinar de către avocat în numele inculpatei și inculpată, care a fost depus prin intermediul oficiului poștal la 15 mai 2014 și care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. În motivarea recursului declarat, se indică că inculpata a fost condamnată pentru o faptă pe care ea nu a săvîrșit-o și pentru care nu a fost pornită urmărirea penală. La fel, nu au fost respectate prevederile ce țin de competența organului de urmărire penală, deoarece infracțiunea incriminată inculpatei, ținea de competența oup al MAI și nu al CNA. 6.1. Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care a solicitat dispunerea inadmisibilității recursului ordinar declarat din motiv că asupra argumentelor invocate în recurs anterior s-a expus instanța de apel, respingîndu-le. Totodată, recurenții nu au specificat care temei de recurs este aplicabil argumentelor invocate.

Judecînd recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate. Astfel, din lucrările cauzei rezultă că instanța de apel intemeiat a ajuns la concluzia că cumulul de probe administrate în cadrul cercetărilor judecătorești a confirmat vinovăția inculpatei în fapta incriminată. Totodată acest aspect nici nu a constituit obiect de critică în recursul declarat. Cu referire la argumentele privind presupusa omitere a organului de urmărire penală de a porni urmărirea penală pentru fapta incriminată inculpatei, ceea ce a avut ca consecință condamnarea ei pentru o faptă pe care nu a săvîrșit-o, Colegiul lărgit le apreciază critic. În acest sens, sunt intemeiate raționamentele instanței de apel, care a menționat că urmărirea penală a fost începută, avîndu-se la bază o bănuială rezonabilă despre comiterea acelorași fapte, care ulterior i-au fost incriminate în ordonanța de punere sub învinuire, cît și în rechizitoriu. Urmînd logica acestor concluzii, Colegiul lărgit constată că în ordonanța de punere sub învinuire, corect s-a făcut referire la prevederile art. 283 Cod de procedură penală, 2 care reglementează situațiile de schimbare și completare a acuzării și care a avut loc și în cauza dată. În altă ordine de idei, referindu-se la alegațiile recurenților referitor la încălcarea competenței după materie, Colegiul lărgit statuează asupra netemeiniciei acestora și constată, că urmărirea penală pe cauza dată a fost pornită de către organul de urmărire penală al Ministerului Afacerilor Interne (CPR Leova) în baza existenței unei bănuieli rezonabile că au fost săvîrșite infracțiunile prevăzute de art. art. 327 alin. (1) și 332 alin. (1) Cod penal. Datorită faptului că potrivit art. 269 Cod de procedură penală, efectuarea urmăririi penale în privința acestor infracțiuni era de competența organului de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție (în continuare oup al CNA), competența după materie, cauza a fost corect transmisă, în ordinea prevăzută de art. 271 alin. (2) Cod de procedură penală, acestui organ de urmărire penală. După primirea cauzei penale în procedură, oup al CNA, în strictă conformitate cu limitele competenței materile, a luat toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului. Totodată, după acumularea întregii baze probante pe cauză și stabilirea lipsei în acțiunile inculpatei, a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, ultima întemeiat a fost scoasă de sub urmărire penală cu privire la acest capăt de acuzare, totodată, fiindu-i corect schimbată și acuzarea înaintată, din art. 332 alin. (1) Cod penal, în art. 361 alin. (1) Cod penal. În așa mod, avînd la bază raționamentele expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că hotărîrea instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar asupra recursului în cauză urmează să pronunțe soluția prevăzută de la art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală – respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În conformitate cu art. 435 alin. (1), pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Valicu Florea și inculpata Revenco Lidia, în cauza penală în privința lui Revenco Lidia Nicolae, cu menținerea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 04 martie 2014. Decizia este irevocabilă, Decizia motivată pronunțată la 02 decembrie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Nadejda Toma Petru Moraru 3