1ra-1442/14 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-1442/14 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1442/2014

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

04 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Moraru Petru, Toma Nadejda,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

inculpatul Afteni Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 05 mai 2014, în cauza penală privindu-l pe

Afteni Alexandru Vasile, născut la 06 iunie 1958,

originar și domiciliat în m. Chișinău, bd. Dacia 22/3, ap. 16;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Afteni

Alexandru Vasile a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în

mărime de 150 unități convenționale, fără privarea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

06 noiembrie 2013, aproximativ la orele 13:00, conducea automobilul de model

„Wolkswagen Passat” cu numărul de înmatriculare C KP 106 în mun. Chișinău pe str.

Hristo Botev din direcția bd. Dacia spre direcția str. Independenței. Ajungând în

regiunea blocului locativ nr. 13/1 de pe str. Hristo Botev, la trecere pentru pietoni, nu a

respectat cerințele art. 11, art. 45 (1-2) ale Regulamentului Circulației Rutiere, precum

și prevederile indicatorului rutier 5.50.1 din Regulamentul Circulației Rutiere, și ca

urmare a comis tamponarea pietonului Bejenaru Daniela, care traversa carosabilul pe

trecerea de pietoni de la dreapta spre stânga conform direcției de deplasare a

automobilului „Wolkswagen Passat”. În rezultatul accidentului rutier, pietonului

Bejenaru Daniela, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3050/D din

13.12.2013, i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatului Afteni Alexandru să-i fie aplicată pedeapsa principală –

închisoare pe un termen de 2 ani, a cărei executare să fie suspendată condiționat pe un

termen de probă de 1 an – și pedeapsa complimentară – privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe termen de 1 an, motivând că fapta a fost comisă din

neglijență criminală, pietonul fiind tamponat pe trecerea de pietoni, deci, scopurile

1

pedepsei penale prevăzute la art. 61 alin. (2) Cod penal nu vor fi atinse prin pedeapsa

pecuniară.

admis apelul procurorului, casată parțial, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală, sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 17 martie

2014 și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Afteni Alexandru Vasile a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la

amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce constituie 3000 lei, iar potrivit

art. 65 alin. (3) Cod penal a fost privat de dreptul de a conduce mijloacele de transport

pe un termen de 2 ani; în rest, sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că conform legii

penale, în cazul comiterii infracțiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulației

și de exploatare a mijloacelor de transport, care au cauzat din imprudență o vătămare

medie a integrității corporale și a sănătății, dacă persoana se sancționează cu amendă,

ea nu poate fi supusă pedepsei complimentare, sancțiunea normei penale neprevăzând

în acest caz o asemenea pedeapsă.

Totodată instanța de apel a menționat, că în speța dată urmează a fi aplicate

prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și prin prisma art. 65 alin. (3)

Cod penal, se va stabili în privința lui Afteni Alexandru și pedeapsa complimentară -

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, înlăturând din traficul rutier

pe inculpat pe termen de 2 ani, de vreme ce pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane

Afteni Alexandru, prin care, indicîndu-se temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

10), 16) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei, invocînd că instanța de apel nu a individualizat corect pedeapsa stabilită, eronat

ajungînd la concluzia, că instituția „procedurii acordului recunoașterii vinovăției” se

identifică cu “procedura judecării cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală”. De asemenea, a menționat că instanța de apel, la examinarea

apelului nu a ținut cont și nu s-a expus asupra argumentelor din referința inculpatului,

precum că el face parte dintr-o familie de inteligenți de pedagogi, singur fiind antrenor

de profesie, atrenînd ani la rînd copii, care au devenit și sportivi de performanță. Prin

urmare, existența propriu-zisă a condamnării penale, deja atinge scopurile pedepsei

penale, prin sensibilizarea conștiinței inculpatului Afteni Alexandru. La fel, recurentul

consideră neîntemeiată aplicarea în privința sa a pedepsei complementare, sub formă

de privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, ceea ce este în contradicție

atît cu prevederile art. 264 alin. (1), art. 65 alin. (3), art. 78 alin. (2) Cod penal, cît și

cu practica Curții Supreme de Justiție, care în cazuri analogice a individualizat

pedeapsa penală fără a aplica pedeapsa complimentară sub forma de privare de dreptul

de a conduce mijlocul de transport.

5.1. Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, prin

care a solicitat respingerea acestuia, ca fiind neîntemeiat, deoarece argumentele

invocate sunt lipsite de suport juridic.

2

lărgit consideră, că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen

de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar la 30 iunie 2014 împotriva deciziei instanței de apel din 05 mai 2014,

pronunțată în ședința publică pe 02 iunie 2014, în termen.

Judecînd recursul, Colegiul lărgit constată că și-a găsit confirmarea temeiul

pentru recurs invocat de recurent, prevăzut de art.427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, fiindcă instanța de apel, casînd parțial, inclusiv din oficiu în baza art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău

din 17 martie 2014 și pronunțînd o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Afteni Alexandru Vasile a fost condamnat în baza art. 264

alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce

constituie 3000 lei, iar potrivit art. 65 alin. (3) Cod penal a fost privat de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 ani, a motivat și individualizat

greșit pedeapsa aplicată inculpatului.

Invocînd doctrina penală, Colegiul remarcă că prin criteriile de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în

procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvîrșirea

infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează stabilirea și aplicarea pedepsei infractorului. Astfel, instanța de judecată

stabilește tipul sau cuantumul pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea normei

penale din Partea Specială a Codului penal în baza căreia a fost calificată fapta ca

infracțiune.

La individualizarea pedepsei, conform criteriilor generale de individualizare a

pedepsei instanța de judecată trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de legea

penală ce asigură aplicarea față de inculpat a unei pedepse echitabile, legale și

individualizate. Neglijarea unora din aceste criterii, la stabilirea pedepsei, constituie

temei pentru casarea hotărîrii de către instanța ierarhic superioară în procedura

prevăzută de legea procesual penală pentru căile de atac.

Sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede amendă în mărime de pînă la 300

unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Instanța de fond a stabilit pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 150

unități convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport. Însă,

instanța de apel, judecînd apelul, l-a admis, a casat parțial, inclusiv din oficiu în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, sentința Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 17 martie 2014 și a pronunțat o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Afteni Alexandru Vasile a fost condamnat în baza art.

3

264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 150 unități convenționale, ceea ce

constituie 3000 lei, iar potrivit art. 65 alin. (3) Cod penal a fost privat de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 2 ani; în rest, sentința a fost

menținută.

În acest sens, Colegiul lărgit reiterează, că instanța de apel nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acesteia, astfel greșit ajungînd la concluzia de a aplica în privința inculpatului a

prevederilor art. 65 alin. (3) Cod penal.

Potrivit art. 65 alin. (3) Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții

sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă complementară și în

cazurile cînd nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru infracțiunile din Partea

specială a prezentului cod, dacă, ținînd cont de caracterul infracțiunii săvîrșite de cel

vinovat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei

anumite activități, instanța de judecată va considera imposibilă păstrarea de către

acesta a dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

În acest context, Colegiul lărgit menționează, că instanța de apel nu a motivat

suficient necesitatea aplicării art. 65 alin. (3) Cod penal, prin care l-a privat pe inculpat

de dreptul de a conduce pe un termen de 2 ani, prin ce nu a respectat prevederile

articolului dat.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul lărgit consideră necesar de

specificat faptul că, sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede următoarele

pedepse alternative: amendă, muncă neremunerată în folosul comunității și închisoare,

ultima cu sau fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de pînă la 2 ani.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de

art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative,

prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă

mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, concluzia instanței cu privire la aplicarea unei pedepse care nu este prevăzută

de sancțiune urmează a fi considerata insuficient motivată sub aspect că nu sunt

indicate motive convingătoare care ar duce la concluzia că este imposibilă menținerea

dreptului de a conduce mijloace de transport.

Călăuzitoare în acest sens este și hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din

11 noiembrie 2013, nr.8 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale”, în care se precizează că „instanțele trebuie să asigure aplicarea

măsurilor aspre de pedeapsă față de persoanele adulte care au săvîrșit infracțiuni grave,

deosebit de grave și excepțional de grave, în special în ipoteza pluralității de făptuitori,

precum grupul criminal organizat și organizația criminală”.

În acest sens, Colegiul lărgit reiterează, că deși sancțiunea infracțiunii incriminate

inculpatului prevede pedepse alternative sub formă de amendă, muncă neremunerată în

folosul comunității și închisoare, însă în contextul circumstanțelor constatate de către

instanța de apel, și anume, cauzarea părții vătămate în urma comiterii accidentului

4

rutier a vătămărilor corporale medii, instanța de apel a aplicat pedeapsa sub formă de

amendă, iar reieșind din faptul că conducerea mijlocului de transport pentru inculpat

nu este o ocupație ce i-ar aduce venit inculpatului, precum și reieșind din frecvența

sporită a comiterii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, greșit a ajuns

la concluzia că scopul pedepsei poate fi atins prin stabilirea inculpatului Afteni Al. a

unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 65 alin. (3) Cod penal, adică cu aplicarea

pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport, pe

un termen de 2 ani, care nu este prevăzută de sancțiune.

Tot aici, Colegiul penal lărgit statuează, că sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal,

prevede „cu amendă în mărime de pînă la 300 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă

la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de pînă la 2 ani”.

Reieșind din textul sancțiunii date, inculpatul în baza acestui articol poate fi

sancționat în cazul „amendă în mărime de pînă la 300 unități convenționale”, fără

aplicarea pedepsei complementare, întrucît fraza „cu (sau fără) privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani” se referă doar la pedeapsa

cu închisoarea. Astfel, efectuînd o analiză a sancțiunilor prevăzute de Codul penal

constatăm, că în cazul în care pedeapsa complementară este prevăzută pentru mai

multe feluri de pedepse principale din sancțiunea articolului, legislatorul indică expres,

că pedeapsa complementară se aplică „în toate cazurile”. Astfel, ca exemplu Colegiul

menționează sancțiunea aceluiași articol 264 numai că alin. (2) Cod penal, care

prevede următoarea sancțiune: „cu amendă în mărime de la 600 la 1000 unități

convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de

ore sau cu închisoare de pînă la 4 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani”. Deci, în cazul art. 264

alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară de privare de dreptul de a conduce

mijloace de transport este prevăzută doar pentru pedeapsa principală - închisoare,

nefiind indicat că aceasta poate fi aplicată în toate cazurile.

În concluzie, Colegiul remarcă că pedeapsa stabilită de către instanța de apel nu

este echitabilă, întrucît nu este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale

pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția

unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate

duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blîndă

generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și

nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată, fapt ce nu a fost realizat de către instanța de apel.

În aceste circumstanțe, Colegiul lărgit concluzionează că prima instanță la

stabilirea pedepsei inculpatului Afteni Al. în baza art. 264 alin. (1) Cod penal cu

amendă, corect a ținut cont de faptul că acesta a comis o infracțiune mai puțin gravă,

nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog și medicului

5

psihiatru, se caracterizează pozitiv la locul de muncă, fiind o persoană sîrguincioasă,

responsabilă, de prezența circumstanțelor atenuante – recunoașterea vinovăției,

săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, și de lipsa circumstanțelor agravante.

Pentru aceste motive, se impune soluția de admitere a recursului inculpatului, cu

casarea totală a deciziei instanței de apel și menținerea în totul a sentinței primei

instanțe.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Afteni Alexandru, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2014, cu

menținerea în totul a sentinței Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 17 martie

2014, în cauza penală privindu-l pe Afteni Alexandru Vasile.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 25 noiembrie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Moraru Petru

Toma Nadejda

6