2ra-2840/13 — încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere

dosarul nr. 2ra-2840/13 prima instanță: D. Chistol instanța de apel: L. Popova, Sv. Caitaz, A. Doga, Î N C H E I E R E 12 septembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Tatiana Vieru studiind cererea de recurs depusă de către Untilov Vasilii, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Istrati Mircea împotriva lui Untilov Vasili cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Untilov Vasili și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 09 decembrie 2011, de admitere a acțiunii, c o n s t a t ă: La data de 09 decembrie 2010, reclamantul Istrati Mircea a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Untilov Vasili cu privire la încasarea datoriei și a dobînzii de întîrziere. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 10.12.2009, dânsul împreună cu Bolun Iurie au acordat pîrîtului Untilov Vasili un împrumut pecuniar cu titlu gratuit, avînd ca obiect transmiterea către ultimul a sumei în mărime de 3000 euro, de la fiecare cîte 1500 euro, întocmind în acest sens o recipisă, pe care pîrîtul a scris-o cu mîna lui, iar în baza acestei recipise pîrîtul și-a asumat obligația de a restitui împrumutul în termenul stabilit.

La data scadentă pîrîtul nu și-a onorat obligațiile contractuale de restituire a împrumutului. La data de 22.11.2010 a încheiat cu Bolun Iurie un contract de cesiune de creanță, prin care ultimul i-a cesionat dreptul de a cere de la pîrîtul Untilov Vasili suma integrală a împrumutului în mărime de 3000 euro. Invocă reclamantul că întru soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară, la data de 22.11.2010, a expediat în adresa pîrîtului scrisoare cu aviz recomandat, solicitînd în termen de 7 zile să lichideze creanța existentă, cu toate acestea pîrîtul nu și-a onorat obligațiile sale contractuale. În cadrul examinării pricinii, la data de 24.11.2011, reclamantul a depus cerere de concretizare a cerințelor, solicitînd încasarea din contul pîrîtului și dobînda de întîrziere pe perioada nerestituirii împrumutului în termen, în sumă de 756,9 euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 decembrie 2011, acțiunea a fost admisă integral, s-a încasat din contul lui Untilov Vasili în beneficiul lui Istrati Mircea datoria în mărime de 3000 euro, dobînda de întîrziere în mărime de 756,9 euro, iar în total 3756,9 euro, cît și cheltuielile de judecată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2012, a fost respins apelul declarat de către Untilov Vasile și menținută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 decembrie 2011, de admitere a acțiunii. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 ianuarie 2013, a fost admis recursul declarat de către Untilov Vasili, a fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 28 martie 2013, a respins apelul declarat de către Untilov Vasili și a menținut hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 decembrie 2011, de admitere a acțiunii. La 30 mai 2013, Untilov Vasili a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2013, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea hotărîrilor instanțelor judecătorești inferioare cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului recurentul Untilov Vasili a invocat că instanțele de judecată nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, a examinat pricina în baza unor probe false, și eronat au constatat că un asemenea contract de împrumut a existat, precum și eronat au admis spre examinare depozițiile lui Aramă care nici nu-l cunoștea anterior pe Untilov.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) și (4) CPC, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4). Dezacordul recurentului cu hotărîrea primei instanțe și cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC și nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate și avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Untilov Vasili, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune Recursul declarat de către Untilov Vasili se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Tatiana Vieru