2ra-1691/20 — restituirea împrumutului si încasarea dobânzii de întârziere

2ra-1691/20 — restituirea împrumutului si încasarea dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-1691/20

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul central (jud. T. Andronic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

16 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Irina

Guțu, reprezentată de către avocatul Dumitru Mîrzenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Denis

Cernelea împotriva lui Nicolae Guțu și Irina Guțu cu privire la restituirea

împrumutului și încasarea dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Irina Guțu, reprezentată de către avocatul Dumitru

Mîrzenco și a fost menținută hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei

Strășeni, sediul central,

constată:

La 27 decembrie 2016, prin intermediul oficiului poștal, Denis Cernelea a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Guțu cu privire la

restituirea împrumutului.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza recipisei întocmită în

formă scrisă la 27 octombrie 2013, a împrumut pârâtului suma de 55000 de dolari

SUA, pe un termen de două luni, adică până la 27 decembrie 2013.

A menționat că, în luna octombrie 2016 a expediat în adresa pârâtului o

notificare, prin care a solicitat restituirea împrumutului, însă până la data depunerii

prezentei cereri, pârâtul tărăgănează restituirea acestuia.

A solicitat încasarea de la pârât a împrumutului în sumă de 55000 de dolari

SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de 14850 de dolari SUA și a cheltuielilor de

judecată.

La 15 noiembrie 2017 Denis Cernelea a depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, solicitând încasarea în mod solidar de la pârâții Nicolae Guțu și Irina

Guțu a împrumutului în sumă de 55000 de dolari SUA, a dobânzii de întârziere în

1

sumă de 14850 de dolari SUA, a taxei de stat în sumă de 500 de lei, a cheltuielilor

pentru citarea publică în sumă de 352 de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 4500 de lei, invocând că, împrumutul în sumă de 55000 de dolari SUA a

fost utilizat în activitatea economică a familiei și, respectiv, ambii soți sunt

responsabili de restituirea acestuia.

Prin hotărârea din 23 ianuarie 2018 a Judecătoriei Strășeni, a fost admisă

acțiunea depusă de către Denis Cernelea și au fost încasate în mod solidar de la

Nicolae Guțu șu Irina Guțu în beneficiul lui Denis Cernelea datoria în sumă de 55000

de dolari SUA și dobânda de întârziere în sumă de 14850 de dolari SUA, iar în total

suma de 69850 de dolari SUA sau echivalentul acestora în valută națională la

momentul executării hotărârii conform ratei Băncii Naționale a Moldovei, precum

și taxa de stat în sumă de 500 de lei, cheltuielile pentru citarea publică în sumă de

352 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4500 de lei. A fost încasată

în mod solidar de la Nicolae Guțu și Irina Guțu în beneficiul statului taxa de stat în

sumă de 24500 de lei.

Prin decizia din 06 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Irina Guțu, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost

remisă cauza spre rejudecare în Judecătoria Strășeni, sediul central, în alt complet

de judecată.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Strășeni, sediul central, a

fost admisă acțiunea depusă de către Denis Cernelea și au fost încasate în mod

solidar de la Nicolae Guțu și Irina Guțu în beneficiul lui Denis Cernelea datoria în

sumă de 55000 de dolari SUA, dobânda de întârziere în sumă de 14850 de dolari

SUA, conform cursului de referință al Băncii Naționale a Moldovei la momentul

executării hotărârii, taxa de stat în sumă de 500 de lei, cheltuielile pentru citarea

publică în sumă de 352 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4500 de

lei. A fost încasată în mod solidar de la Nicolae Guțu și Irina Guțu în beneficiul

statului taxa de stat în sumă de 24500 de lei.

La 19 noiembrie 2019 și 24 ianuarie 2020 Irina Guțu, reprezentată de către

avocatul Dumitru Mîrzenco, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea acțiunii depuse de către Denis Cernelea împotriva

sa.

Prin decizia din 16 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Irina Guțu, reprezentată de către avocatul Dumitru Mîrzenco și a

fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a reținut că, din conținutul art. 24 din Codul familiei reiese

că, soții în timpul căsătoriei au drepturi și obligațiuni nu doar față de veniturile

obținute, însă și față de datoriile acumulate. Astfel, pasivul matrimonial reprezintă

pasivul fiecărui soț, care include datoriile personale și datoriile comune. Soții

răspund cu bunurile comune pentru: a) obligațiile născute în legătură cu conservarea,

administrarea sau dobândirea bunurilor comune; b) obligațiile pe care le-au

contractat împreună; c) obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea

cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei, în interesul familiei; d) urmare a săvârșirii de

2

către ei a unei infracțiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților.

Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță just a stabilit că, Denis

Cernelea a transmis cu titlu de împrumut lui Nicolae Guțu suma de 55000 de dolari

SUA, în timpul cînd era în relații de căsătorie cu Irina Guțu.

La caz, instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate în apel precum

că, până la data încheierii contractului de împrumut din 27 octombrie 2013, relațiile

familiare între Irina Guțu și fostul soț al acesteia erau tensionate și, de fapt, de mai

mult timp aceștia nu duceau gospodărie comună. Or, la actele cauzei este anexată

copia cererii de chemare în judecată a Irinei Guțu cu privire la desfacerea căsătoriei

încheiată cu Nicolae Guțu la 24 februarie 2006, înregistrată la Judecătoria Strășeni

la 06 martie 2018.

Prin urmare, instanța de apel a relevat că, este cert faptul că, Irina Guțu și

Nicolae Guțu au dus gospodărie comună și se aflau în relații de căsătorie la data

încheierii contractului de împrumut din 27 octombrie 2013, fapt ce impune obligația

ambilor soți de a restitui împrumutul, chiar dacă doar Nicolae Guțu a semnat

contractul de împrumut (recipisa).

În acest context, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată soluția primei

instanțe cu privire la încasarea în mod solidar a datoriei, a dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată, or, soții răspund solidar pentru obligațiile, care au fost

asumate în interesul familiei.

La 07 septembrie 2020 Irina Guțu, reprezentată de către avocatul Dumitru

Mîrzenco, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii înaintate de către Denis Cernelea

împotriva sa.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele judecătorești au încălcat

esențial și au aplicat eronat normele de drept material.

A menționat că, reieșind din pretențiile intimatului-reclamant, existența sau

inexistența pentru Irina Guțu a obligației de restituire solidară cu Nicolae Guțu a

împrumutului pretins de către intimatul-reclamant urmează a fi stabilită prin prisma

Secțiunii a 3-a, Capitolul II, Cartea a treia a Codului civil (în redacția de până la 01

martie 2019), compartiment al Codului civil, care reglementează relațiile civile

privind solidaritatea debitorilor.

A considerat că, instanțele judecătorești au ignorat completamente și nu au

examinat litigiul prin prisma acestor prevederi legale.

A susținut că, instanțele judecătorești nu au aplicat și nu au ținut cont la

judecarea cauzei de prevederile art. 530 și 531 din Codul civil. Or, în hotărârile

contestate nu este argumentat că, pentru recurentă obligația de restituire a

împrumutului pretins de către Denis Cernelea rezultă cel puțin din una din

următoarele condiții stabilite imperativ de lege: a) actul juridic încheiat între părți;

b) obligația pretinsă rezultă din lege sau c) obligația este indivizibilă.

A afirmat că, din actul juridic pretins a fi încheiat între Denis Cernelea și

Natalia Guțu nu rezultă că, Irina Guțu ar avea obligația solidară sau de alt ordin de

3

restituire a împrumutului pretins de către Denis Cernelea.

A considerat că, instanțele judecătorești au interpretat eronat prevederile

art.24 din Codul familiei.

A notat că, prevederile art. 24 alin. (2) din Codul familiei reglementează doar

excepția de la regula generală enunțată prin alin. (1), excepție care nu este aplicabilă

pentru cazul dat.

A declarat că, în sensul legii, soții răspund cu bunurile comune doar pentru

obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea

bunurilor comune; obligațiile pe care le-au contractat împreună; obligațiile asumate

de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei, în

interesul familiei; urmare a săvârșirii de către ei a unei infracțiuni, dacă prin aceasta

au sporit bunurile comune ale soților.

A invocat că, recurenta cu certitudine nu a cunoscut despre împrumutul pretins

de către intimatul Denis Cernelea.

A mai invocat că, până la data încheierii contractului de împrumut din 27

octombrie 2013, relațiile familiare între Irina Guțu și fostul soț al acesteia erau

tensionate și, de fapt, de mai mult timp aceștia nu duceau gospodărie comună.

A specificat că, pentru cazul dat nu poate fi argumentată pretenția intimatului-

reclamant ce ține de obligația solidară a Irinei Guțu de restituire a împrumutului nici

prin prisma indivizibilității prestației pretinse de intimatul-reclamant. Or, obligația

răspunderii solidare pretinsă de Denis Cernelea prin prezenta acțiune este evident

divizibilă.

A menționat că, după cum a fost demonstrat în cadrul judecării prezentei

cauze, Irina Guțu nu are calitate de debitor al acestei pretinse convenții.

Prin referința depusă la 04 decembrie 2020 Denis Cernelea, reprezentat de

către avocatul Vasile Rîhlea, a solicitat respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 09 iulie 2020 (f. d. 33, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 07 septembrie 2020 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

4

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Irina Guțu, reprezentată

de către avocatul Dumitru Mîrzenco, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

5

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Irina Guțu, reprezentată de către avocatul Dumitru Mîrzenco,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Irina Guțu, reprezentată de către avocatul

Dumitru Mîrzenco, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Irina Guțu, reprezentată de către avocatul Dumitru

Mîrzenco, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nicolae Craiu

Mariana Pitic

6