1ra-1505/14 — art. 152 alin 2 lit. e, 287 alin 2 lit. b CP

1ra-1505/14 — art. 152 alin 2 lit. e, 287 alin 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-1505/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecători – Petru Moraru, Nadejda Toma, Vladimir Timofti și Constantin

Alerguș,

a judecat în ședință fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, în cauza penală în

privința lui

Spalatu Mihail Pavel, născut la 28 septembrie

1982, originar din r-nul Telenești și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Cuza Vodă 19/2, ap. 3, cetățean

al R. Moldova

și

Botnar Iurii Mihai, născut la 29 august 1981,

originar din Ucraina și domiciliat în mun. Chișinău,

bd. Mircea cel Bătrîn 38/1, ap. 42, cetățean al

Ucrainei,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 18.01.2010 - 01.10.2013;

Instanța de apel: 22.11.2013- 04.06.2014;

Instanța de recurs: 18.08.- 21.10.2014;

C O N S T A T Ă :

fost condamnați:

Spalatu Mihail

- în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 4 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare;

- în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, i-a fost aplicată pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare.

- în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate, i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Botnar Iurii

- în baza art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 5 ani închisoare;

- în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare;

- în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor aplicate, i-a fost aplicată pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, fiind încasat în mod solidar de la Spalatu

Mihail și Botnar Iurii în beneficiul lui Pascari Valentin prejudiciu material în sumă de

953, 07 lei.

împreună și de comun acord cu Botnar Iurii, la 12 august 2011, aproximativ la orele

00:20, plimbîndu-se pe str. D. Rîșcanu, mun. Chișinău și ajungînd lîngă blocul locativ

nr. 20/1 din str. D. Rîșcanu, mun. Chișinău, din intenții huliganice, încălcînd grosolan

ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, acționînd din

intenție directă, la-u acostat pe Valentin Pascari care se plimba împreună cu prietena

sa, căruia fără careva temei i-au aplicat multiple lovituri cu mîinele și picioarele peste

diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 2212/D din 21.09.2011, vătămări corporale medii.

Tot el, Spalatu Mihail, de comun acord și împreună cu Botnar Iurii, la 12

august 2011, aproximativ la orele 00:20, aflîndu-se pe str. D. Rîșcanu 20/1, mun.

Chișinău, în timpul altercației inițiate cu Valentin Pascari, în cadrul căreia avînd

intenția și urmărind scopul cauzării vătămărilor corporale acestuia, dîndu-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și admițînd în mod

conștient survenirea acestora, i-a aplicat lui Valentin Pascari multiple lovituri cu

mîinele și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2212/D din 21.09.2011, vătămări corporale medii.

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpații Spalatu Mihail și Botnar Iurii să fie condamnați fiecare în baza art. 152

alin. (2) lit. e) Cod penal, la cîte 5 ani închisoare, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la cîte 4 ani închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate să le fie stabilită pedeapsa

definitivă cîte 7 ani închisoare fiecăruia, cu executarea pedepsei lui Spalatu Mihail în

penitenciar de tip semiînchis și a lui Botnar Iurii în penitenciar de tip închis.

În argumentarea cererii de apel, procurorul a invocat că, pedeapsa aplicată

inculpaților este prea blîndă și neproporțională în raport cu faptele săvîrșite, astfel

încît aceștia nu vor conștientiza pericolul real al acțiunilor comise, mai mult instanța

de fond nu a ținut cont de faptul că inculpații anterior au fost condamnați, iar

antecedentul penal în privința inculpatului Botnar Iu. nu este stins, respectiv pedeapsa

aplicată de către prima instanță nu va duce la atingerea scopurilor Legii penale,

privind corectarea și reeducarea inculpaților în spiritul respectării cu strictețe a

legislației în vigoare.

3.1. Avocatul Afanas Marin în numele inculpatului Spalatu Mihail, a contestat

cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie încetat procesul

penal intentat în privința lui Spalatu M., din motiv că acțiunile acestuia au fost

comise în situație de legitimă apărare.

În acest sens, apelantul a invocat că prima instanță nu a ținut cont de

declarațiile ambilor inculpați care au indicat că partea vătămată a inițiat conflictul

iscat, tot el a început primul să lovească cu pumnii în față, inculpații nu au negat

faptul aplicării loviturilor, însă aceste lovituri au avut scop de autoapărare,

declarațiile inculpaților fiind confirmate și prin alte probe acumulate la dosarul penal.

La 08 octombrie 2013, avocatul Afanas Marin a înaintat o cerere privind

retragerea apelului nominalizat din motivul netemeiniciei lui, dar și din motivul

dezacordului cu depunerea acestuia de către inculpat.

fost admisă cererea avocatului Afanas M. privind retragerea apelului declarat în

numele inculpatului Spalatu M., cu încetarea procedurii de apel.

A fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că instanța de fond în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-

a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu

privire la condamnarea inculpaților Spalatu Mihail și Botnar Iurii în baza art. art. 152

alin. (2) lit. e), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei legi precum și în baza

art. art. 84 alin. (1), 90 Cod penal, fiindu-le corect stabilite pedepsele, lui Spalatu M.,

definitiv 5 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 4 ani, iar lui Botnar Iu., definitiv 6 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip închis.

În acest sens, instanța de apel a concluzionat că prima instanță reieșind din

materialele cauzei, corect a pus la baza sentinței de condamnare următoarele probe:

 Declarațiile părții vătămate Pascari V. (f. d. 218-220, vol. I);

 Declarațiile martorului Boghiu L. (f. d. 224, vol. I);

 Procesul-verbal de confruntare dintre martorul Boghiu L și inculpatul

Spalatu M. din 28 septembrie 2011 (f. d. 52-54, vol. I);

 Procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Pascari V. și

inculpatul Botnar Iu. din 27 septembrie 2011 (f. d. 55-60, vol. I);

 Raportul de expertiză medico-legală nr. 2212/D din 21 septembrie 2011

(f. d. 66);

Astfel, probele enunțate supra, cît și alte probe administrate și cercetate,

demonstrează incontestabil vinovăția lui Spalatu M. și Botnar Iu. de săvîrșirea

infracțiunilor incriminate iar prima instanță corect a constatat prezența în acțiunile

inculpaților a elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. art. 152 alin.

(2) lit. e), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

4.1. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a menționat că prima instanță

corect a ținut cont de prevederile art. 61, 76, 77 Cod penal, corect a constatat

circumstanțele agravante, printre care săvîrșirea infracțiunii în prezența

antecedentelor penale nestinse de către inculpatul Botnar Iu., săvîrșirea infracțiunii în

stare de ebrietate alcoolică, lipsa de circumstanțe atenuante, prejudiciul cauzat părții

vătămate nefiind recuperat, mai mult, inculpatul Botnar Iu. se eschivează de a se

prezenta în instanța de judecată, fiind anunțat în căutare.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpaților, fiind corectă, justă și echitabilă în raport

cu circumstanțele cauzei, or, circumstanțele enunțate în apelul procurorului fiind

luate în considerație de către instanța de fond, ne fiind rațională aplicarea față de

inculpați a unei pedepse penale mai aspre.

contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul prin prisma art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală precum și pct. 14 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.

22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine

de apel”, a invocat că decizia instanței de apel este motivată inadecvat în latura

stabilirii pedepsei.

În acest aspect, procurorul a menționat că instanța de apel eronat a menținut

sentința primei instanțe în partea stabilirii inculpatului Spalatu M. a unei pedepse

non-privative de libertate, care a comis două infracțiuni cu un grad de

prejudicaibilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept și în final ne fiind atins

scopul principal și anume ca sancțiunea penală să-și poată îndeplini mai eficient rolul

preventiv-educativ.

În recursul său, procurorul mai invocă dezacordul său cu constatarea efectuată

de către instanța de apel, care practic a preluat soluția adoptată de către prima

instanță, și la individualizarea pedepsei inculpaților nu a luat în considerație faptul că

ambii inculpați au săvîrșit 2 infracțiuni grave, anterior au fost condamnați, se

caracterizează negativ, acțiunile huliganice a acestora s-au manifestat printr-o

obrăznicie, exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, nu au reparat

prejudiciul cauzat părții vătămate, vina sa nu au recunoscut-o, mai mult, infracțiunile

incriminate inculpaților fiind săvîrșite în participație.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis în

privința inculpatului Spalatu Mihail și respins în privința inculpatului Botnar Iurii,

din următoarele motive.

Recursul procurorului în privința inculpatului Spalatu Mihail.

6.1. Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, - temei care își găsește

reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Din conținutul deciziei instanței de apel, se evidențiază că, aceste prevederi

legale nu au fost îndeplinite, astfel, hotărîrea adoptată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul declarat de procuror.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, potrivit pct.14.7 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel” cu modificările ulterioare, una din

chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de apel este: dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just.

Astfel, instanța de recurs conchide că motivele invocate de procuror la pct. 5. al

prezentei decizii, referitor la individualizarea pedepsei, sunt întemeiate, deoarece

instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei,

aplicînd în privința inculpatului Spalatu M. greșit prevederile art.90 Cod penal.

6.2. În acest aspect, se relevă că la motivarea deciziei sale, instanța de apel a

susținut concluzia primei instanțe privind condamnarea lui Spalatu M. în baza art. art.

152 alin. (2) lit. e), 287 alin. (2) lit. b), 84 alin. (1), 90 Cod penal, la pedeapsa

definitivă de 5 ani închisoare și cu suspendarea executării acesteia pe un termen de

probă de 4 ani, dar nu s-a pronunțat argumentat asupra motivelor invocate în apelul

declarat de procuror în privința necesității aplicării unei pedepse reale, cu închisoare,

enunțate la pct. 3. al prezentei decizii.

Inclusiv că, infracțiunile săvîrșite de inculpatul Spalatu M. se clasifică ca

infracțiuni grave, inculpatul n-a restituit prejudiciul material victimei, vina nu a

recunoscut-o, la locul de trai se caracterizează negativ, anterior judecat.

Procedînd astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, ceea ce constituie temei pentru recurs prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs concluzionează că la stabilirea măsurii de pedeapsă

inculpatului Spalatu M. pentru infracțiunile comise și încadrate în baza art. art. 152

alin. (2) lit. e), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanțele de judecată nu au acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 și 84 Cod penal și, au omis, în special,

instanța de apel să argumenteze soluția, și care sunt acele considerente care exclud

aplicarea pedepsei reale cu închisoarea, așa cum s-a solicitat de partea acuzării în

apel.

Pe această linie de idei, și avînd în vedere prevederile art. 61, alin. (2), 75 Cod

penal, care prevăd că „Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnaților, cît și a altor persoane.”, „Persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.”, Colegiul penal

lărgit ajunge la concluzia că, în privința inculpatului Spalatu Mihail pentru săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 152 alin. (2) lit. e), 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

urmează a fi stabilită o pedeapsă prin prisma art. 84 alin. (1) Cod penal, însă, fără

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, recursul ordinar declarat de procuror, se va admite cu casarea

parțială a sentinței instanței de fond și deciziei instanței de apel în latura stabilirii

pedepsei lui Spalatu Mihail Pavel, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărîri.

Recursul procurorului în privința inculpatului Botnar Iurii.

6.3. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1)

al art. 427 Cod de procedură penală, însă, Colegiul penal constată că, textul recursului

înaintat de procuror în privința inculpatului Botnar Iu., nu cuprinde o careva motivare

ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală.

În fapt, decizia instanței de apel, în această parte, corespunde tuturor

prevederilor legii procesual penale, fiind legală și întemeiată.

Motivul procurorului, precum că instanța de apel a stabilit o pedeapsă prea

blîndă inculpatului, Colegiul penal lărgit îl consideră neîntemeiat, deoarece la

stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 75 alin.

(1) Cod penal, or, instanța trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă nu va asigura

atingerea scopului scontat.

Aceste prevederi legale întocmai au fost respectate de instanța de apel la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința lui Botnar Iurii.

6.4. Astfel, la stabilirea pedepsei lui Botnar Iurii, instanța de apel rejudecînd

cauza a ținut cont pe deplin de prevederile art. 61, 75 și 76 Cod penal, ce prevăd

scopul pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, luînd

în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele atenuante ale cauzei, de circumstanțele excepționale ale

cauzei.

Avînd în vedere atît principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii

penale, cît și al art. 61 alin. (2) Cod penal – pedeapsa penală are drept scop corectarea

inculpatului, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și posibilitatea obținerii

corectării și reeducării vinovatului, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că

instanța de apel i-a stabilit inculpatului Botnar Iurii, pentru faptele comise, o

pedeapsă echitabilă.

În baza celor constatate, Colegiul penal lărgit, conchide că instanța de apel, a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel recursul ordinar declarat de procuror în

privința inculpatului Botnar Iurii, urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, în cauza penală în

privința lui Botnar Iurii Mihai, cu menținerea hotărîrii atacate.

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Chișinău, Djulieta Devder, casează parțial sentința Judecătoriei Rîșcani,

mun. Chișinău din 01 octombrie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 iunie 2014 în cauza penală în privința lui Spalatu Mihail Pavel,

rejudecă cauza în latura stabilirii pedepsei și pronunță o nouă hotărîre prin care:

Spalatu Mihail Pavel, se consideră condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e)

Cod penal, la 4 ani închisoare, în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an

închisoare, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor i se stabilește pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Se mențin, celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 19 noiembrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Petru Moraru

Nadejda Toma

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș