1re-241/14 — art. 226 alin 2 , 226/1 alin 2 pct v cod penal RMN

Dosarul nr. 1re-241/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Petru Ursache,

Judecători – Petru Moraru, Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev și Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul în anulare declarat de

către avocatul Vadim Vieru în numele condamnatului Schidu Denis, împotriva

sentinței „judecătoriei orășenești” din Grigoriopol din 03 august 2011, deciziei

„judecătoriei supreme a RMN” de la Tiraspol din 27 septembrie 2011 și hotărîrii

„plenului judecătoriei supreme a RMN” din 18 mai 2012, în cauza penală în privința

lui

Schidu Denis Serghei, născut la 19 martie

1978, originar din or. Șevcenco, R. Kazahstan și

domiciliat în or. Grigoriopol, str-la Păcii 3, ap.

29, cetățean al R. Moldova.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de recurs în anulare: 29.09.- 11.11.2014.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Schidu Denis a fost condamnat în baza art. 226 alin. (2) cod penal al RMN, la 4 ani

privațiune de libertate, în baza art. 226/1 alin. (2) pct. v) cod penal RMN, la 13 ani și

6 luni privațiune de libertate cu confiscarea averii, iar în temeiul art. 67 cod penal

RMN, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 14 ani privațiune de libertate cu confiscarea averii și cu

executarea pedepsei în colonie cu regim riguros.

septembrie 2011, a fost modificată sentința „judecătoriei orășenești” din Grigoriopol

din 03 august 2011 în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Schidu D. a fost condamnat în baza art. 226/1 alin. (2) pct. v) cod penal RMN,

cu aplicarea art. 63 cod penal RMN, la 8 ani și 6 luni privațiune de libertate, cu

confiscarea averii, iar în temeiul art. 67 alin. (3) cod penal RMN, pentru concurs de

infracțiuni prevăzute de art. art. 226/1 alin. (2) pct. v), 226 alin. (2) cod penal RMN,

prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost aplicată pedeapsa definitivă de 9 ani

privațiune de libertate, cu confiscarea averii și cu executarea pedepsei în colonie cu

regim riguros.

hotărîrile pronunțate au fost modificate, fiind recalificate acțiunile inculpatului

1

Schidu D. de la prevederile art. 226 alin. (2) cod penal RMN, în cele ale art. 226 alin.

(1) cod penal RMN, și în baza acestei legi i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an

privațiune de libertate, iar în temeiul art. 67 alin. (3) cod penal RMN, pentru concurs

de infracțiuni prevăzute de art. art. 226 alin. (1), 226/1 alin. (2) pct. v) cod penal

RMN, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani

și 9 luni privațiune de libertate.

În temeiul art. 72 cod penal RMN, pedeapsa aplicată i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

Vieru Vadim în numele condamnatului Schidu Denis, prin care, invocîndu-se

prevederile art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se solicită: casarea și

recunoașterea ca fiind emise contrar legislației Republicii Moldova a sentinței

„judecătoriei orășenești” din Grigoriopol din 03 august 2011, deciziei „judecătoriei

supreme a RMN” de la Tiraspol din 27 septembrie 2011 și a hotărîrii „plenului

judecătoriei supreme a RMN” din 18 mai 2012;

lărgit în unanimitate decide admiterea acestuia, or hotărîrile judecătorești menționate

din momentul adoptării lor sunt nelegitime, nu au putere juridică și nu pot fi

executate pe motiv, că au fost adoptate de către instanțe judecătorești

neconstituționale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova

este un stat suveran și independent, unitar și indivizibil.

Art. 3 alin. (1), (2) al Legii Supreme indică, că teritoriul Republicii Moldova

este inalienabil, iar frontierele țării sunt consfințite prin legea organică, respectîndu-

se principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republica moldovenească nistreană

„R.M.N.” își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a creat

o structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe

judecătorești), care pînă în prezent activează în baza unei legi contrare legislației

Republicii Moldova și standardelor internaționale.

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au

fost și nu sunt supuse controlului din partea autorităților constituționale ale Republicii

Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie

1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această Convenție, unde în

art.1 pct.1) din hotărîre, se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va putea

asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și actele comise

de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele

pînă la soluționarea definitivă a diferendului din această zonă”.

Din art. 1 al Convenției reiese faptul, că statele părți, trebuie să răspundă de

orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție, comise asupra

indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor.

Exercitarea jurisdicției este o condiție necesară pentru ca un stat contractant să

fie considerat responsabil de actele sau omisiunile care i se imputează și care dau loc

unei plîngeri de încălcare a drepturilor și libertăților anunțate în Convenție.

2

Din punct de vedere al dreptului internațional public expresia „relevînd din

jurisdicția lor” din art.1 al Convenției trebuie să fie înțeleasă, ca semnificînd faptul

că competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială, dar de

asemenea, în acest sens se presupune, că aceasta se exercită în mod normal pe întreg

teritoriul statului. Această presupunere poate fi limitată în circumstanțe excepționale

în special, atunci cînd un stat este împiedicat de a-și exercita autoritatea pe o parte a

teritoriului său, ceia ce ar putea fi rezultatul unei ocupații militare, prin forțele armate

ale unui alt stat care controlează efectiv acest teritoriu (cauza Loizidou vs.Turcia).

În cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia (Hotărîrea CtEDO din 08 iulie

2004) privitor la cele declarate de către Guvern, precum că Republica Moldova nu

deține controlul asupra unei părți din teritoriul său național, anume regiunea

transnistreană, CtEDO reamintește că „declarația” consemnată de Moldova în

instrumentul său de ratificare a Convenției la subiectul lipsei de control a autorităților

legitime moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu constituie o rezervă validă

în sensul art. 57 al Convenției”.

Curtea reiterează că, „totuși chiar în absența controlului efectiv asupra

teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are obligația pozitivă prevăzută în art. 1

al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea sa și în conformitate cu dreptul

internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau juridic sau de altă natură – în

scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor garantate de Convenție”.

Curtea consideră, că atunci cînd un stat controlant este împiedicat de a-și

exercita autoritatea asupra întreg teritoriului său, printr-o situație de facto

constrîngătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de ocuparea

militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-și exercite

jurisdicția în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului care este

temporar supusă unei autorități locale susținute de forțele rebele sau de un alt stat.

Conform art. art. 114, 115 din Constituția Republicii Moldova, art.(1) a Legii

cu privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. (1) al Legii

cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, „Justiția în Republica

Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin

Curtea Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu

Constituția”.

Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în

persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe

care le execută în baza legii.

Art. 6 al CtEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei

acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Colegiul penal lărgit reține, că Schidu Denis a fost condamnat de către o

instanță judecătorească care nu este constituită conform legii și care, în mod ilegal și-

a asumat atribuții de înfăptuire a justiției în regiunea transnistreană, acesta fiind privat

de dreptul la un proces echitabil prevăzut de lege.

Legislația procesual penală națională, art.25 alin. (6) Cod de procedură penală,

stipulează că sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor nelegitime nu au

putere juridică și nu pot fi executate.

3

CtEDO (cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia) declară, că cu toate că

Republica Moldova nu deține controlul asupra teritoriilor transnistrene ea urmează să

întreprindă măsuri pozitive ca toate măsurile aflate în dispoziția sa, politice,

economice, juridice sau altele în vederea restabilirii controlului său pe acest teritoriu

și asigurării drepturilor, incluzînd și eliberarea persoanelor private de libertate ilegal.

Ținînd cont de faptul că, în speță s-au pronunțat hotărîri judecătorești de către

instanțe judecătorești neconstituționale, aceste hotărîri sunt ilegale și nu au putere

juridică, deoarece nu produc nici un efect juridic și sunt lovite de nulitatea absolută.

Potrivit art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu

poate fi înlăturată decît prin anularea acelui act.

Alineatul (2) al aceluiași articol, prevede că încălcarea prevederilor legale la

compunerea instanței, atrage nulitatea actului procedural.

Astfel, copiile materialelor cauzei urmează a fi expediate Procuraturii Generale

a Republicii Moldova pentru a întreprinde toate măsurile legale prevăzute de

legislația Republicii Moldova.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Vadim Vieru în numele lui

Schidu Denis, declară că sentința „judecătoriei orășenești” din Grigoriopol din 03

august 2011, decizia „judecătoriei supreme a RMN” de la Tiraspol din 27 septembrie

2011 și hotărîrea „plenului judecătoriei supreme a RMN” din 18 mai 2012, în cauza

penală în privința lui Schidu Denis Serghei sunt lovite de nulitate absolută ca hotărîri

adoptate de organe neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova

pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii

Moldova.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 11 noiembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Petru Moraru

Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

4