1ra-1227/2014 — art.151 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.151 alin.4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1227/2014 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1227/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
DISPOZITIV
01 octombrie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Nicolae Gordilă,
Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 02 decembrie 2013 de către
avocatul Carafizi Nicolae în numele inculpatului Zlatovcen Dmitri și a inculpaților
Costiuc Veaceslav Serghei, născut la 06 august 1993,
originar și domiciliat în or.Comrat, str.Fedico 33, ap.1
și
Zlatovcen Dmitri Dmitri, născut la 21 februarie 1993,
originar și domiciliat în s.Chirsova, str.M.Tanasoglo 25.
Termenul examinării cauzei:
12.05.2011 - 28.12.2012 - prima instanță,
24.01.2013 - 02.12.2013 - instanța de apel,
17.06.2014 - 01.10.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Comrat din 28 decembrie 2012, au fost condamnați în
baza art.151 alin.(4) Cod penal Costiuc Veaceslav la 4 ani închisoare și Zlatovcen Dmitri
la 4 ani și 6 luni închisoare, ambii cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței s-a constatat că, la 30 ianuarie 2011, aproximativ pe la ora
03.00, Costiuc Veaceslav prin înțelegere prealabilă, împreună cu Zlatovcen Dmitri și o
persoană în privința căreia cauza a fost disjunsă în procedură separată, fiind în stare de
ebrietate, avînd scopul cauzării vătămărilor corporale grave periculoase pentru viața și
sănătatea cet.Belinschii Ruslan, s-au apropiat de casa în care acesta locuia din str.Fedico
33, ap.2, or.Comrat, și bătînd în ușa apartamentului și văzînd că nimeni nu deschide, au
dezbătut ușa, au intrat în odaia unde dormea Belinschii Ruslan, unde, pe motiv că acesta l-
a numit pe bunelul lui Costiuc cu cuvinte necenzurate, au început să-i aplice multiple
lovituri cu mîinile și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i acestuia traumă
cranio-cerebrală închisă cu hematom subdural bilaterală, hemoragii subarahnoidale și
hemoragii intracerebrale în focar, precum și echimoze perorbitale bilaterale, echimoze
bilaterale în regiunea temporală, echimoze și excoriații în regiunea membrilor superioare,
care conform raportului de expertiză medico-legală se califică ca vătămări corporale
grave periculoase pentru viață și sănătate în urma cărora, la 03 februarie 2011, Belinschii
Ruslan a decedat în secția de reanimare a spitalului raional Comrat.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către avocatul V.Dimov în numele
inculpatului V.Costiuc, avocatul N.Carafizi în numele inculpatului D.Zlatovcen și
inculpat, care au solicitat:
- avocatul V.Dimov, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să
fie recalificate acțiunile lui V.Costiuc din prevederile art.151 alin.(4) în cele ale art.287
alin.(1) Cod penal, deoarece instanța și-a bazat concluziile privind vinovăția acestuia în
1
baza articolului încriminat exclusiv pe declarațiile succesorului părții vătămate, ce nu
corespund adevărului, precum și a martorilor V.Bondari, M.Mihailova, A.Sandu și a
inculpaților date la urmărirea penală; instanța nu a constatat cine anume și cîte lovituri i-au
aplicat părții vătămate, și în rezultatul a care lovituri acesta a decedat;
- avocatul N.Carafizi și inculpatul D.Zlatovcen, casarea acesteia, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motivul lipsei în acțiunile acestuia a
elementelor infracțiunii imputate, deoarece nu a fost dovedită vinovăția lui; instanța a
încălcat principiul contradictorialității la un proces echitabil; la urmărirea penală a fost
încălcat dreptul inculpatului la apărare, deoarece avocatul A.Aladova, nu a fost în drept de
a apăra interesele tuturor inculpaților, prezentînd mandat de tip vechi, care nu corespunde
normelor de procedură penală; probele administrate în cauză nu confirmă vinovăția
inculpatului, iar potrivit expertizei medico-legală a corpurilor delicte, pe pantalonii și
pantofii ridicați de la D.Zlatovcen nu s-au depistat urme de sînge, fapt ce demonstrează că
acesta nu l-a maltratat pe R.Belinschii cu picioarele.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 02 decembrie 2013,
au fost admise apelurile avocaților V.Dimov, N.Carafizi în numele inculpaților și a
inculpatului D.Zlatovcen, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată
în această parte o nouă hotărîre, prin care lui V.Costiuc în baza art.151 alin.(4) Cod penal,
cu aplicarea art.79 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare în penitenciar
de tip închis, iar lui D.Zlatovcen în baza art.151 alin.(4) Cod penal, cu aplicarea art.79
Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în penitenciar de tip
închis.
4.1. Instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a ajuns la concluzia
privind vinovăția inculpaților, just calificînd acțiunile lor în baza art.151 alin.(4) Cod
penal, deoarece s-a constatat că inculpații în mod conștient au pătruns în apartamentul
părții vătămate aplicîndu-i lovituri, inclusiv și în cap, fapt confirmat prin declarațiile însăși
a inculpaților date la urmărirea penală, potrivit cărora au recunoscut că împreună cu alte
persoane au participat la maltratarea părții vătămate, dovedind vinovăția unui altuia în
acest sens, ei fiind audiați cu participarea apărătorului, reprezentanților lor legali și
pedagogului, nu s-au refuzat de la aceste declarații, ci doar le-au modificat, și a martorilor
V.Bondari, A.Sandu, A.Motorin, M.Mihailova, precum și a succesorului părții vătămate
N.Dmitrieva.
Instanța de apel a conchis că inculpații conștientizau faptul că, maltratîndu-l
împreună cu alte persoane pe partea vătămată, cauzîndu-i intenționat vătămări corporale
grave, pun în pericol viața și sănătatea acestuia, astfel ei trebuiau și puteau să prevadă că
în urma acțiunilor sale ar putea surveni moartea acestuia din urmă.
În ce privește argumentele avocatului N.Carafizi și a inculpatului D.Zlatovcen
privind încălcarea dreptului acestuia la apărare, prezentarea de către avocatul A.Aladova a
mandatului de tip vechi și apărarea de către acesta nu numai a inculpatului D.Zlatovcen,
dar și a inculpatului V.Costiuc și S.Costiuc, declarațiile cărora sînt contradictorii cu ale lui
D.Zlatovcen, instanța de apel le-a considerat nefondate, deoarece faptul prezentării de
către avocat a mandatului de tip vechi nu influențează asupra calității apărării de către
acesta a intereselor clienților, iar la etapa urmăririi penale avocatul A.Aladova a apărat
interesele inculpaților, care au fost învinuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de art.287
alin.(2) lit.b) Cod penal, aceștia recunoscînd integral vina, careva contradicții în
declarațiile lor nu erau și, la etapa urmăririi penale, S.Costiuc a fost liberat de răspunderea
penală cu aplicarea față de el a măsurilor cu caracter educativ, iar D.Zlatovcen și
V.Costiuc au încheiat acord de recunoaștere a vinovăției. Astfel, instanța a considerat că
motivele invocate în apel nu constituie temei pentru a concluziona că inculpaților le-a fost
2
încălcat dreptul la apărare, ce ar influența asupra casării sentinței, mai mult că în instanța
de judecată fiecare inculpat separat a fost asigurat și reprezentat de avocați.
Totodată, instanța de apel a conchis că sentința urmează de a fi casată parțial, în
partea stabilirii pedepsei inculpaților, deoarece la stabilirea acesteia, prima instanță, în
partea descriptivă a sentinței a motivat și argumentat numirea pedepsei închisorii acestora
cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal, sub limita minimă prevăzută de art.151 alin.(4)
Cod penal, însă în dispozitiv nu a indicat norma dată.
Împotriva hotărîrii nominalizate au declarat recursuri ordinare inculpații
V.Costiuc, D.Zlatovcen și avocatul N.Carafizi în numele inculpatului D.Zlatovcen, care au
solicitat:
- inculpatul V.Costiuc care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.12)
Cod de procedură penală, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care acțiunile sale să fie reîncadrate din prevederile art.151 alin.(4) în cele
ale art.287 alin.(1) Cod penal, cu numirea unei pedepse neprivative de libertate, deoarece
nu a comis infracțiunea imputată; instanțele și-au bazat concluziile pe declarațiile
contradictorii ale martorilor, care au fost date la urmărirea penală; prin rapoartele de
expertiză-medico legală pe hainele sale nu s-a depistat urme de sînge, astfel nu s-a
demonstrat vinovăția lui în aplicarea loviturilor părții vătămate; instanțele au dat o
încadrare juridică greșită acțiunilor comise de el, dînsul nu poate fi condamnat doar pentru
faptul aplicării unei palme părții vătămate;
- inculpatul D.Zlatovcen care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6)
Cod de procedură penală, casarea acesteia și adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie
recunoscut vinovat în baza art.179 alin.(2) Cod penal, cu numirea unei pedepse în limita
termenului ispășit, invocînd că probele puse la baza hotărîrilor de condamnare sînt
contradictorii și nu corespund realității, acestea nu au fost corect administrate și cercetate
în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești, iar la stabilirea pedepsei au fost
încălcate prevederile art.6 alin.(3) din Convenția Europeană;
- avocatul N.Carafizi care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod
de procedură penală, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea unei hotărîri de
achitare a inculpatului D.Zlatovcen din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor
infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(4) Cod penal și încălcării grave a normelor de
procedură penală, deoarece avocatul A.Aladova a apărat interesele inculpaților neavînd
împuterniciri în acest sens în conformitate cu prevederile legislației în vigoare; instanțele
nu au dat o apreciere corectă declarațiilor succesorului părții vătămate, a martorilor
V.Bondari A.Motorin și faptului că organizatorii infracțiunii au fost frații Costiuc;
conform art.48 Cod penal se consideră exces de autor săvîrșirea de către autor a unor
acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de intenția celorlalți participanți, și pentru
excesul de autor, ceilalți participanți nu sînt pasibili de răspunderea penală; la stabilirea
pedepsei inculpatului D.Zlatovcen nu s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei, de
persoana și de condițiile de trai ale familiei acestuia, și de faptul că rolul lui a fost mai
mic, că i-a aplicat părții vătămate doar 3-4 palme și nu a avut intenția de a-i cauza
vătămări corporale grave.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în
referință, care a solicitat ca recursurile să fie declarate inadmisibile, Colegiul penal decide
inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.
Cu referire la recursul inculpatului V.Costiuc, instanța de recurs atestă că, potrivit
art.421 coraportat la art.401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția
acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar.
3
Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel,
potrivit prevederilor art.422 Cod de procedură penală, este de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei.
Potrivit materialelor cauzei, decizia motivată a Colegiului penal al Curții de Apel
Comrat a fost pronunțată la 10.01.2014 în prezența procurorului N.Edeniuc, a inculpaților
V.Costiuc și D.Zlatovcen și înmînată contra semnătură copia deciziei motivate lui
V.Costiuc la 10.01.2014, fapt confirmat prin dovada de primire (f.d.296, v.2).
Reieșind din sensul art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, pentru inculpat,
termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) începe să curgă de la 11.01.2014 și
expiră la 12.02.2014.
Inculpatul V.Costiuc, fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, nu a
atacat-o în termenul prevăzut de 30 de zile, de la data cînd a fost pronunțată decizia și a
primit copia acesteia. Conform cererii de recurs, inculpatul a depus recurs asupra deciziei
instanței de apel la 06.03.2014, adică după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut
de art.422 Cod de procedură penală (f.d.50-53, v.3).
Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea
unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune
pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen
procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege, iar depășirea lui atrage decăderea din
dreptul de a exercita calea de atac, însă în cazul în care totuși recursul a fost declarat după
expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce
reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de
repunere în termen a recursului.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de
apel, decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că
acesta este declarat peste termen.
Astfel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar înaintat
de inculpatul V.Costiuc, pe motiv că este declarat peste termen.
Cu referire la recursurile avocatului N.Carafizi în numele inculpatului
D.Zlatovcen și a inculpatului.
Drept temei pentru recurs recurenții au invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.6)
Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul
cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Colegiul penal constată că temeiurile pe care s-au bazat autorii recursurilor nu și-au
găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, deoarece din conținutul hotărîrii
atacate rezultă că probele administrate au fost analizate obiectiv fiind dat răspuns la
motivele invocate în apel, astfel lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în
sensul casării hotărîrii contestate.
Din textul recursurilor rezultă că autorii critică aprecierea probelor administrate de
instanțe, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei, și anume
declarațiile martorilor V.Bondari, A.Sandu, A.Motorin, M.Mihailova, precum și a
succesorului părții vătămate N.Dmitrieva, cît și actelor cauzei, cărora instanțele de
judecată le-au dat o apreciere incorectă.
4
Colegiul penal atestă că, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza
judecării cauzei instanța apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma
examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.
Instanța de fond, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecînd
cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat
inculpații, succesorului părții vătămate, martorii, precum a examinat și documentele
cauzei și, ținînd seama de stipulările art.27 Cod de procedură penală, le-a apreciat în mod
obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului D.Zlatovcen în
comiterea infracțiunii incriminate este dovedită, soluție descrisă în textul sentinței.
Instanța de apel, judecînd apelurile inculpatului D.Zlatovcen și a avocatului
N.Carafizi în numele acestuia, îndeplinind cerințele art.414-419 Cod de procedură penală,
a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate în prima
instanță și le-a recercetat în instanța de apel, suplimentar audiind inculpații V.Costiuc și
D.Zlatovcen, succesorul părții vătămate N.Dmitrieva, martorii A.Sandu și V.Bondari,
pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apel, stabilind temeiurile de fapt și de
drept, adoptînd o hotărîre motivată și argumentată.
Astfel, instanța de apel, ținînd cont de prevederile art.99-101 Cod de procedură
penală, a cercetat probele prezentate de părți sub toate aspectele, verificîndu-le și
apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și coroborării
lor, întemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul D.Zlatovcen, fiind în stare de ebrietate, a
participat la maltratarea părții vătămate, aplicîndu-i lovituri inclusiv și în cap, fapt
confirmat prin raportul de expertiză medico-legală în comisie repetată nr.415 din
13.06.2012, potrivit căruia părții vătămate R.Belinschii i-au fost cauzate vătămări
corporale grave periculoase pentru viață, care au dus la survenirea morții acestuia,
procesele-verbale de cercetare la fața locului, de ridicare a urmelor de sînge și cercetare a
scurtei ridicate de la inculpat, probe care, luate în ansamblu, cert dovedesc vinovăția
acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în
prevederile art.151 alin.(4) Cod penal.
Reieșind din textul deciziei instanței de apel rezultă că instanța, ținînd seama de
prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, și-a motivat soluția adoptată în
sensul oferirii răspunsurilor la motivele invocate în apeluri referitor la pretinsa încălcare a
dreptului inculpatului la apărare, care, fiind minuțios analizate, le-a respins, agrumentînd
motivat și detaliat din care motiv acestea nu pot sta la baza achitării inculpatului, soluție
descrisă la pct.4.1. al prezentei decizii, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin,
și a cărei reluare nu se mai impune.
Colegiul consideră neîntemeiate afirmațiile recurenților referitor la faptul că decesul
părții vătămate nu a survenit de la loviturile aplicate de inculpatul D.Zlatovcen, deoarece
instanțele de fond, în baza probelor administrate și obiectiv apreciate, au tras concluzia că
anume el împreună cu V.Costiuc și alte persoane, aflîndu-se în locuința părții vătămate
R.Belinschii, i-au aplicat multiple lovituri, în rezultatul cărora acesta a decedat, fapt
confirmat prin probele cauzei, astfel în cazul dat lipsește excesul de autor, deoarece
intenția inculpatului de a aplica lovituri părții vătămate a fost unică, inculpatul nu a
acționat diferit față de ceilalți inculpați.
Prin urmare, reieșind din împrejurările stabilite, instanța de apel corect a conchis că
învinuirea adusă lui D.Zlatovcen este bazată pe probe directe, care indica incontestabil că
fapta a fost săvîrșită de inculpat și confirmă vinovăția acestuia în cele imputate.
Nerecunoașterea vinovăției de către D.Zlatovcen nu echivalează cu achitarea lui, de
vreme ce probele pertinente și concludente, în ansamblu, din punct de vedere al
coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii
imputate.
5
Motivele aduse de către autorii recursurilor referitor la ne acordul său cu aprecierea
probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute în art.427 Cod
de procedură penală, ca temei pentru recurs.
Totodată, Colegiul penal menționează că argumentele invocate în recursuri au fost
deja obiectul de judecare în instanța de apel, iar aceasta, după cum s-a menționat mai sus,
respectînd prevederile art.414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală,
s-a pronunțat argumentat și motivat asupra lor, iar careva noi argumente în recurs
recurenții nu a indicat.
Astfel, Colegiul penal conchide că faptei inculpatului i s-a dat o apreciere și
încadrare juridică corectă, la stabilirea pedepsei instanțele, în conformitate cu prevederile
art.61, 75 Cod penal, au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului și de circumstanțele atenuante
prezente în cauză, iar pedeapsa stabilită este una echitabilă în coraport cu fapta de care
dînsul a fost declarat vinovat, fiind aplicate în privința acestuia și prevederile art.79 Cod
penal.
În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
recursurilor declarate de avocatul N.Carafizi în numele inculpatului D.Zlatovcen și
inculpat, ca fiind vădit neîntemeiate, și a inculpatului V.Costiuc, ca fiind declarat peste
termen.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2), 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Comrat din 02 decembrie 2013 de către inculpatul Costiuc Veaceslav, ca
fiind declarat peste termen și de avocatul Carafizi Nicolae în numele inculpatului
Zlatovcen Dmitri și inculpat, în cauza penală în privința acestora, ca fiind vădit
neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, publicată integral la 22 octombrie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Ion Guzun
6