1ra-1262/2014 — art. 324 alin. 1 CP

1ra-1262/2014 — art. 324 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1262/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată recursul ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2014, declarat de

avocatul Mariana Kușnir, în numele inculpatului

Sturza Veaceslav Andrei, născut la

25 octombrie 1969, originar și locuitor al s. Mihailovca,

r-nul Cimișlia, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 16 mai – 12 decembrie 2013,

în instanța de apel: 14 martie – 24 aprilie 2014,

în instanța de recurs: 26 iunie – 07 octombrie 2014.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, Sturza

Veaceslav a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1), 79 Cod penal la 3 ani

închisoare, fără amendă, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita

activitate în organele Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea, a fost

suspendată pe un termen de probă de 2 ani.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Antoci Ghenadie, dar în privința lui

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

RM, în cadrul IP Cimișlia în virtutea prevederilor art. 123 al. (2) Cod penal, fiind

persoană publică, avînd în atribuțiile de serviciu permanent drepturi și obligații în

vederea exercitării funcțiilor autorității publice, fiind obligat în conformitate cu fișa

de post privind obligațiunile funcționale, de a dirija în cunoștință de cauză sectorul

de muncă încredințat să manifeste inițiativă și perseverență, să asigure îndeplinirea

întocmai a sarcinilor ce stau în fața sa, să se călăuzească în exercitarea atribuțiilor,

de legislația în vigoare, să fie obiectiv și imparțial, avînd obligații în vederea

soluționării materialelor repartizate spre examinare, iar în conformitate cu Legea

cu privire la combaterea corupției nr. 90- XVI din 25.04.2008, acceptînd benevol

restricțiile impuse de actele normative pentru a nu fi comise acțiuni ce pot conduce

la folosirea situației de serviciu și a autorității sale în interese personale, de grup și

de alte interese decît cele de serviciu, contrar obligațiilor și restricțiilor impuse de

funcția deținută, a comis infracțiunea de corupere pasivă în următoarele

circumstanțe: la 29 martie 2013, conform planului măsurilor operativ - profilactice

din 27.03.2013, aprobat de Șeful IP Cimișlia, inculpatul, șef de post al s.

Mihailovca, fiind în grup cu Antoci G., ofițer de investigație al Biroului zonal al

Poliției criminale și Moraru V., în privința căruia dosarul a fost disjungat în

procedură separată, aflîndu- se în s. Mihailovca, r-nul Cimișlia în scopul verificării

respectării prevederilor Regulamentului circulației rutiere au stopat autoturismul de

model ,,Mercedes Vito”, condus de Ion Leordă. În urma controlului inspectorii de

poliție au constatat că I. Leordă, conducea mijlocul de transport în lipsa permisului

de conducere și că era în stare de ebrietate. Astfel, au fost demarate acțiuni de

control pe marginea celor constatate, materialele fiind distribuite spre examinare

inculpatului. În continuare inculpatul l-a condus pe I. Leordă la IP Cimișlia, unde

nu i-a întocmit proces verbal contravențional, dar l-a supus testului de alcoolemie,

iar ulterior i-a permis să plece fără a întocmi careva acte. La data de 30.03.2013 I.

Leordă, fiind invitat de către Moraru V., în privința căruia dosarul a fost disjungat,

la postul de poliție din s. Mihailovca, unde repetat i-a comunicat că are influență

asupra colegului său Sturza V. și poate să intervină pe lîngă acesta, pentru a nu

documenta contravenția prin care a fost stabilit că acesta nu avea permis de

conducere și conducea în stare de ebrietate. La 31 martie 2013, I. Leordă, fiind

invitat de Moraru V., în apropierea barului „Victoria” din s. Mihailovca, r-nul

Cimișlia, i-a transmis lui Moraru V., în privința căruia dosarul a fost disjungat,

5000 lei pretinși, pentru a interveni pe lîngă inculpat, că acesta să nu documenteze

contravențiile, prin care a fost stabilit că I. Leordă nu avea permis de conducere și

conducea în stare de ebrietate. Tot atunci, inculpatul, fiind invitat de Moraru V. în

s. Mihailovca, r-nul Cimișlia, în apropierea barului „Victoria”, a acceptat suma de

5000 lei primită de la I. Leordă, pentru a face acțiuni contrar obligațiunilor sale de

serviciu și anume a nu documenta contravențiile specificate, pretinse a fi comise de

către I. Leordă.

Instanța a reținut că, inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza probelor

administrate în faza urmăririi penale și a conchis că fapta inculpatului urmează a fi

încadrată în baza art. 324 alin. (1) Cod penal, ca corupere pasivă, adică pretinderea

și acceptarea, prin mijlocitor, de către o persoană publică de bunuri ce nu i se

cuvin, pentru sine, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale,

deoarece în ședința judiciară s-a constatat, că inculpatul fiind persoană publică, a

pretins și a acceptat mijloacele bănești primite de la I. Leordă în sumă de 5000 lei

pentru a face acțiuni contrar obligațiunilor sale de serviciu și anume a nu

documenta contravențiile, pretinse a fi comise de către I. Leordă.

La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare că inculpatul anterior nu

a fost atras la răspundere penală, prezența copiilor minori în familia lui și

caracteristica pozitivă a ultimului, că el a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer.

Instanța a recunoscut drept circumstanță agravantă săvîrșirea infracțiunii cu

folosirea încrederii acordate, iar contribuirea activă a inculpatului la descoperirea

infracțiunii ca o circumstanță excepțională.

La fel, a concluzionat că pentru realizarea scopului pedepsei și corectarea

inculpatului nu este absolut necesar izolarea lui de societate, stabilindu-i ca

pedeapsă închisoarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă, dar fără aplicarea pedepsei obligatorie sub formă de amendă

conform prevederilor art. 79 Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza „art.

324 alin. (2) lit. c)” Cod penal la 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu amendă în mărime în mărime de 1000 unități convenționale, ce

constituie 20.000 lei și cu privarea de dreptul de a exercita activități în organele de

drept pe un termen de 2 ani.

Apelantul a invocat că instanța nici nu a pomenit în textul sentinței de careva

circumstanțe exepționale, situație obligatorie în cazul aplicării art. 79 Cod penal și

i-a numit inculpatului o pedeapsă mai ușoară decît cea solicitată de acuzator

nefondat și neîntemeiat.

Astfel, nu a fost atins scopul pedepsei prevăzute de legiuitor în art. 324 alin.

(l) Cod penal și nu s-a luat în considerare că inculpatul a atentat asupra relațiilor

sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor autorităților publice

centrale și locale, încrederea populației în instituțiile statului și în bună funcționare

a lor. Societatea critic privește faptul, că o persoană făcînd abuz de încrederea

acordată de către alte persoane, utilizînd în activitatea s-a criminală funcția

deținută, precum și autoritatea unui funcționar public este pedepsită blînd fără ai fi

aplicată pedeasa concretă pe care acesta o merită în baza celor sîvîrșite.

Asemenea pedeapsă nu v-a restabili echitatea socială, corectarea

inculpatului, prevenirea din partea acestuia, precum și altor personae, de noi

infracțiuni.

2014, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre.

Sturza Veaceslav a fost condamnat în baza art. 324 alin. (1) Cod penal la 3

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, de la

reținere, cu amendă în mărime în mărime de 1000 unități convenționale, ce

constituie 20.000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita activități în organele de

drept pe un termen de 2 ani.

Instanța de apel a reținut că cerințele privind reîncadrarea acțiunilor

inculpatului în baza art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal urmează a fi respinse, ori

prin rechizitoriu faptele lui au fost încadrate conform art. 324 alin. (l) Cod penal,

iar la judecarea cauzei în prima instanță nu a fost modificată învinuirea în sensul

agravării ei.

Totodată, instanța de fond nu a motivat pe care temei a hotărât să aplice în

privința inculpatului prevederile art.79 Cod penal.

Astfel, recunoașterea vinei de către inculpat și săvîrșirea pentru prima dată a

unei infracțiuni ușoare constituie circumstanțe atenuante, însă, în cauza dată nu

justifică aplicarea art. 79 Cod penal, deoarece acestea nu sunt circumstanțe

excepționale.

Pe lîngă aceasta, pedeapsa numită ultimului este prea blîndă și neechitabilă

faptelor comise, personalității lui, gradului pericolului social al faptelor comise,

contracarării faptelor de corupție și infracțiunilor comise de către de persoane cu

funcții publice.

Astfel, reeducare și corijare inculpatului poate fi realizată doar prin aplicarea

unei pedepse cu închisoare, cu executare în locurile de detenție, prin izolarea lui de

societate, cu amendă în folosul statului și cu privarea de dreptul de a exercita

activități și ocupa funcții în organele MAI.

deciziei menționate și menținerea sentinței.

Recurentul a invocat că în cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate

suficiente probe de aplicare făță de inculpat a prevederilor art. 79 Cod penal.

Instanța de apel, la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de circumstanțele

atenuante și anume că inculpatul se află pentru prima dată pe banca acuzaților, este

o persoană care se caracterizeaza pozitiv la locul de muncă și domiciliu, are doi

copii care se află la studii, Alina Sturza a.n. 20.12.1995 care este studentă la anul I,

la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj Napoca, și

Alexandra Sturza a.n. 12.04.1995, elevă în clasa 12-a Liceul Teoretic „Ștefan cel

Mare”, confirmat prin Adeverințele eliberate de instituțiile de învățămînt, fiind

unicul întreținător al familie, angajat în cîmpul muncii în funcția de jurist a SRL

,,Cimișlia Gaz” fapt confirmat prin carnetul de muncă cu inscripțiile respective.

Potrivit referinței eliberată de Primăria s. Mihailovca, inculpatul este

caracterizat pozitiv, avînd referințe foarte bune.

Instanța de apel nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de persoana

celui vinovat care se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, de

circumstnțele atenuante de lipsa circumstanțelor agravante, de influența pedepsei

aplicate și greșit a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului poate

avea loc prin executarea închisorii în penetinciar tip semiînchis, cu aplicarea

amenzii cît și a pedepsei complimentare.

În drept, recursul este bazat pe: „art. 444 Cod de procedură penală”.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, deciziile

pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel pot fi atacate cu recurs.

Însă, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor invocate în recurs.

Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de

recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

În aspectul vizat se reține că recursul nominalizat este bazat pe: „art. 444

Cod de procedură penală”, adică pe o normă improprie recursului ordinar

împotriva hotărîrilor instanțelor de apel, prevăzut la art. 420-436 Cod de procedură

penală (pct. 5 din decizie).

Mai mult, în pofida prevederilor enunțate, recurentul nu a indicat niciun

temei de drept din categoria celor prescrise în art. 427 Cod de procedură penală,

fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Rezultă, că recursul declarat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța

de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul avocatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiurile cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și 364/1 Cod de procedură penală,

conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului. Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, se observă că recursul declarat este întemeiat doar pe critica

modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului (pct. 5 din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decît cel pe

care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe,

care nu este un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură și, astfel, invocarea doar acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită

de orice suport legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că a aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul de

pe rol este neîntemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța îl respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, în

cazul în care se constată că el este neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul nominalizat este neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de avocatul Mariana

Kușnir împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2014, în privința

inculpatului Sturza Veaceslav Andrei, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 21 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun