1ra-1371/2014 — art.287 alin.2 lit.a,b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.2 lit.a,b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.8 CPP
1ra-1371/2014 — art.287 alin.2 lit.a,b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-1371/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
03 septembrie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva
sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 23 decembrie 2011 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 26 decembrie 2013, declarat
de către inculpatul
Zamfir Victor Dmitri, născut la 14
februarie 1968, originar și domiciliat s.
Joltai, str. Lenin, nr.19, r-nul Ceadîr-Lunga.
Datele referitoare la termenul de
examinare a cauzei:
Prima instanță: 14.03.2011 – 23.12.
2011,
Instanța de apel: 11.01.2013 – 26.12.
2013,
Instanța de recurs: 28.07.2014 –
03.09.2014.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 23 decembrie 2011,
Zamfir Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287
alin.(2) lit. a), b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă în principiu a fost admisă, urmînd ca asupra cuantumului
despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordine civilă.
Potrivit sentinței s-a stabilit că Zamfir V., la 14 ianuarie 2011, în jurul
orelor 22:00, aflîndu-se în fața casei nr. 17, str. Lenin, s. Joltai, r-nul Ceadîr-
Lunga, intenționat din intenții huliganice, încâlcînd grav ordinea publică, cu
deosebită cruzime, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Nedealcov V.N.
și Petcovici I.C. fără careva motive, i-au aplicat cet. Petcovici S. P. lovituri cu
pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, căuzîndu-i leziuni
corporale neînsemnate. Continuîndu-și acțiunile sale criminale, ignorînd
cerința cet. Farîma M.M., Farîma S.P. și Cambur G. P. de-a înceta acțiunile
huliganice, Zamfir V., fără careva motive i-a aplicat lui Farîma M.M. o
lovitură cu mîina în regiunea umărului și lui Farîma S.P. o lovitură cu mîina
1
în regiunea abdomenului, în urma căruia Farîma S.P. a căzut la pămînt, iar
Petcovici I.C. i-a aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea abdomenului,
căuzîndu-le dureri fizice.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat
casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care să fie achitat, iar acțiunea civilă să fie respinsă ca neîntemeiată,
invocînd ilegalitatea sentinței de condamnare, care se bazează pe
declarațiile neobiective ale părților vătămate și martorilor. Consideră că în
privința lui nu a fost respectat principiul prezumției nevinovăției, deoarece
instanța a examinat cauza în lipsa lui fără a clarifica motivele absenței sale,
care, în opinia inculpatului, erau întemeiate.
Totodată menționează că, instanța de fond greșit a aplicat în privința lui
recidiva deosebit de periculoasă.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 26
decembrie 2013, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței
fără modificări.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că instanța
de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd
obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, just concluzionînd
asupra vinovăției inculpatului Zamfir V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute
de art.287 alin.(2) lit. a), b) Cod penal.
Referitor la argumentul inculpatului, precum că examinarea cauzei a
avut loc în lipsa lui, instanța de apel a stabilit, că ultimul a refuzat să se
prezinte în instanța de judecată și cauza a fost examinată în lipsa acestuia.
Totodată instanța de apel a considerat neîntemeiat și argumentul
apelantului privind aplicarea greșită a recidivei, deoarece la aplicarea
pedepsei instanța de fond a ținut cont de prevederile art.art.34 alin.(3),
61,75, 82 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor
săvîrșite, de toate circumstanțele ce agravează sau atenuează răspunderea,
de faptul că anterior inculpatul a fost condamnat de trei ori la închisoare
pentru infracțiuni intenționate și din nou a comis o infracțiune intenționată,
stabilindu-i o pedeapsă echitabilă sub formă de închisoare, care va atinge
scopul de corectare și reeducare a condamnatului.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de inculpatul
Zamfir V., prin care solicită casarea hotărîrilor de condamnare în privința
sa, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei hotărîri de achitare, invocînd că nu
este vinovat în săvîrșirea infracțiunii imputate.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) CPP, instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că, recursul este
declarat peste termen.
2
În conformitate cu prevederile art. 422 CPP, termenul de recurs este de
30 de zile de la data pronunțării deciziei.
Din sensul legii este cert că aceste prevederi legale cu privire la termenul
de recurs au un caracter imperativ, deoarece recursul declarat după
expirarea termenului se consideră tardiv și nerespectarea acestuia impune
pierderea dreptului procesual, dat fiind faptul că legea procesual-penală nu
prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.
Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) CPP, raportate la explicațiile pct.
6.5 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005
„Cu privire la practica judiciară despre judecarea cauzelor penale în ordine
de apel”, cu modificările și completările ulterioare, la calcularea termenului
de apel se aplică sistemul de unități libere (zile libere) cu posibilitatea
prelungirii termenului pînă la prima zi lucrătoare, dacă acesta urmează să
se sfîrșească într-o zi nelucrătoare. La calcularea termenului de apel, nu se
ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta
se împlinește.
Din materialele dosarului se constată că la 10 februarie 2014 instanța de
apel a pronunțat în ședința de judecată, în prezența participanților la
proces: procurorului, inculpatului Zamfir V., avocatului inculpatului,
Porumbescu S., decizia motivată a instanței, explicînd termenul și
modalitatea de atac în instanța ierarhic superioară. La aceeași dată
procurorului Gheorghiev D. și colaboratorului Serviciului Pază și Escortă,
căpitanul Voloșin S. le-au fost înmînate copii de pe decizie, inculpatul Zamfir
V. refuzînd să primească copia deciziei, fapt confirmat prin recipisa anexată
la dosar (Vol. II, f.d.161- 168).
Reieșind din prevederile legale enunțate mai sus, termenul de declarare
a recursului ordinar de către inculpatul Zamfir expira la data de 13.03.2014,
însă potrivit materialelor dosarului inculpatul Zamfir V. a depus recursul
ordinar împotriva deciziei instanței de apel la 25 martie 2014 (f.d. 187-188
vol. II ).
În conformitate cu prevederile legale și ținînd cont de circumstanțele de
fapt stabilite Colegiul penal consideră că recursul ordinar declarat de
inculpatul Zamfir V. este depus peste termenul legal, prevăzut de art. 422
CPP, fiind depus după expirarea a 30 zile de la data pronunțării deciziei.
Potrivit dispozițiilor art.230 alin.(2) CPP „în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen”.
Unul dintre scopurile legii procesual penale este asigurarea egalității
pentru toate părțile interesate în procesul penal, însă acest deziderat
impune disciplinarea activității procesuale, inclusiv și prin stabilirea unor
termene peremptorii.
În acest sens art. 230 al.(2) CPP impune obligația îndeplinirii în termen a
actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.
Astfel, neexecutarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii
menționate, duce la pierderea acestuia.
3
Prin urmare, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat de
inculpatul Zamfir V., este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.
Din considerentele menționate și în temeiul art.432 alin.(1), alin.(2)
pct. 2) CPP, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Zamfir
Victor Dmitri împotriva sentinței Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 23
decembrie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 26
decembrie 2013, în propria cauză, ca fiind declarat peste termen.
Decizia este irevocabilă.
Decizia integrală publicată la 05 septembrie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Nadejda Toma
Petru Moraru
4