1ra-811/2014 — art. 201-1 alin. 1, 151 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-811/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

28 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 noiembrie 2013, declarat de către

inculpatul,

Scafari Vasili Ivan născut la 18 iunie 1980, originar din

mun. Bender, domiciliat r-l Anenii Noi s. Varnița, str.

Ceaicovscogo 8.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare și în baza art. 163 alin. (2) Cod penal, la 4 ani închisoare. În baza art. 84 alin.

(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani 6 luni.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal și art. 82 Cod penal, prin cumul de sentințe, i-a fost

stabilită definitiv pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar

de tip închis.

se la domiciliul pe adresa s. Varnița, r-l Anenii Noi, str. A.Lupu 8, fiind în stare de

ebrietate, în urma unui conflict apărut între el și concubina sa Cornațcaia Nadejda, a

numit-o cu cuvinte necenzurate, apoi i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea

feței, cauzîndu-i leziuni corporale ușoare.

La 23 februarie 2013, cet. Urîta Gheorghe, a venit la Scafari V.I., care se afla la

domiciliu și consuma băuturi alcoolice, împreună cu Cornațcaia N. și Covaleov

Vladimir. După un schimb de replici dintre Scafari V.I. și Urîta Gh., ultimul a ieșit din

odaie, trîntind cu putere ușa de la intrare. În scop de răzbunare Scafari V.I. ajungîndu-

l din urmă pe Urîta Gh., intenționat l-a împins cu mîinile puternic, provocîndu-i o

cădere de la propria înălțime, în urma căreia ultimului i-au fost cauzate leziuni

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.54 din 26 februarie

1

2013, au fost atribuite la categoria leziunilor corporale grave, incompatibile cu viața,

în urma cărora a survenit decesul victimei.

Acțiunile lui Scafari V.I. au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal,

violența în familie, adică, acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință

fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori

prejudiciu material sau moral; în baza art. 163 alin. (2) Cod penal, lăsarea în primejdie,

adică, lăsarea, cu bună-știință, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă

pentru viață și este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei fragede sau înaintate,

a bolii sau a neputinței, dacă cel vinovat știa despre primejdie și a avut posibilitatea de a acorda

ajutor părții vătămate, fie că el însuși a pus-o într-o situație periculoasă pentru viață, care a

provocat din imprudență decesul victimei.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Scafari V.I. să fie recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare și în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, la 10 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, a-i stabili pedeapsa de 10 ani 6 luni. Conform art. 85 alin. (1) Cod penal,

prin cumul de sentințe, a-i stabili definitiv pedeapsa de 13 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului s-a invocat aprecierea eronată a probelor administrate pe

caz și recalificarea incorectă a acțiunilor inculpatului din art. 151 alin. (4) Cod penal în

art. 163 alin. (2) Cod penal, cu ieșirea din limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

3.1 Împotriva sentinței a declarat apel și inculpatul, în care a solicitat casarea

partială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Scafari V.I. să fie recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare. În baza art. 84

alin. (4) Cod penal, a-i cumula pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Bender din

24 decembrie 2012, stabilind pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare. Conform art. 90

alin. (1) Cod penal, a-i suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de 2

ani. Pe epizodul în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, să fie dispusă achitarea.

În motivarea apelului s-a invocat că, instanța de fond a ieșit din limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, recalificînd acțiunile inculpatului din art. 151 alin.

(4) Cod penal în art. 163 alin. (2) Cod penal.

fost respins apelul inculpatului și admis apelul procurorului, casată sentința,

rejudecată cauza, pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Scafari V.I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011

alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare și în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 8 ani

închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial de pedepse, i-a fost

stabilită pedeapsa de 8 ani 6 luni. Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa

aplicată i-a fost cumulată partea neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei

2

Bender din 24 decembrie 2012, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 9 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Instanța de apel a constatat că, Scafari V.I. la 26 noiembrie 2012, în jurul orei

18.00, aflîndu-se la domiciliul său pe adresa s. Varnița, str. A.Lupu.8. fiind în stare de

ebrietate. în urma unui conflict apărut între el și concubina sa Cornațcaia Nadejda cu

care locuia împreună pe adresa indicată, a numit-o cu cuvinte necenzurate, după care

i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței, pricinuindu-i leziuni corporale

ușoare.

Tot el, Scafari V.I. la 23 februarie 2013, în jurul orei 18.00. aflîndu-se în s. Varnița

r-l Anenii Noi. în una din odăile domiciliului său împreună cu concubina sa

Cornațcaia N., Covaliov V. și cet. Urîta Gheorghe, consumau băuturi alcoolice.

Schimbînd careva replici cu Urîta Gh., ultimul a ieșit din odaie, trîntind cu putere ușa

de la intrare. În scop de răzbunare pentru că a trîntit ușa. Scafari V.I. ieșind din odaie,

ajungîndu-1 din urmă, intenționat 1-a împins cu mîinile puternic, provocîndu-i o

cădere de la propria înălțime, în urma căreia cet. Urîta Gh. i-au fost cauzate leziuni

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr.54 din 26 februarie

2013 se atribuie la categoria leziunilor corporale grave, incompatibile cu viața, în

urma cărora a survenit decesul victimei.

Ce ține de capătul de acuzare privind violența în familie, instanța de apel a

considerat, că acțiunile lui Scafari V.I. au fost corect încadrate în prevederile art. 2011

alin. (1) Cod penal, adică a comis violență în familie, „acțiune intenționată, manifestată

fizic și verbal comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a

provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau sănătății”.

In cadrul ședinței de judecată vina inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate a fost pe deplin dovedită. Ilegalitatea administrării probelor de către

instanța de fond nu a fost invocată, părțile fiind de acord cu probatoriul constatat și

încadrarea acțiunilor inculpatului în prevederile legale. De asemenea, pentru capătul

dat de învinuire instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsă echitabilă,

proporțională faptei comise.

Ce ține de învinuirea adusă inculpatului în temeiul art. 151 alin. (4) Cod penal,

deși inculpatul vina nu și-a recunoscut, însă vinovăția lui pe deplin este confirmă prin

probele administrate la caz, iar acțiunile lui legal și corect au fost încadrate în

prevederile art. 151 alin. (4) Cod penal, după semnele de calificare - vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale care a dus la decesul persoanei.

acesteia pe capătul de învinuire în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu dispunerea

achitării în această parte, invocînd nevinovăția sa, iar pe capătul de învinuire în baza

art. 201/1 alin. (1) Cod penal, să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către inculpat, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece la stabilirea

pedepsei s-a ținut cont pe deplin de criteriile generale de individualizare a pedepsei.

3

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizînd textul recursului declarat, Colegiul constată că recurentul este de

acord cu încadrarea acțiunilor sale în baza art. 201/1 alin. (1) Cod penal, fapt asupra

căruia instanța de recurs nu se va expune, însă recurentul își exprimă dezacordul cu

încadrarea acțiunilor sale în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, invocînd nevinovăția sa

în decesul victimei.

La acest capitol, reieșind din materialele dosarului, Colegiul consideră necesar

de menționat că, conform rechizitoriului inculpatul a fost învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, “vătămarea gravă a integrității

corporale care a dus la decesul persoanei”. Instanța de fond a reîncadrat acțiunile

inculpatului din art. 151 alin. (4) Cod penal în art. 163 alin. (2) Cod penal, „lăsarea în

primejdie”. Instanța de apel a recalificat acțiunile inculpatului din art. 163 alin. (2) Cod

penal în art. 151 alin. (4) Cod penal.

Astfel, Colegiul consideră justificată constatarea instanței de apel precum că,

instanța de fond depășind limitele învinuirii formulate, fără a avea careva temei legal,

doar în baza "propriei convingeri" a recalificat acțiunile inculpatului din art. 151 alin.

(4) în art. 163 alin. (2) Cod penal, deși o asemenea învinuire nu a fost înaintată

inculpatului.

În același context, Colegiul constată justă concluzia instanței de apel, precum

instanța de fond a apreciat eronat probele cercetate în cadrul ședinței de judecată și

acumulate în cadrul urmăririi penale, ajungînd greșit la concluzia nevinovăției lui

Scafari V. în temeiul art. 151 alin. (4) Cod penal.

Declarațiile inculpatului privind nerecunoașterea vinovăției în opinia instanței

de recurs, întemeiat au fost apreciate de către instanța de apel critic, fiind o modalitate

de apărare de la răspunderea penală, precum și fiind combătute prin materialele

cauzei.

Declarațiile martorii Carnațcaia N., de către instanța de apel de asemenea au fost

apreciate în mod just critic, deoarece în cadrul urmăririi penale martorul Carnațcaia

N. a dat declarații diferite de cele date în ședința de judecată (f.d. 36-37, 100-101, v.2).

Despre intenția de a induce în eroare organele de drept vorbesc și declarațiile primare

date de către Cornațcaia N. în calitate de martor, la 24.02.2013 (f.d.22, v.2).

La fel și martorul Covaliov V., în opinia Colegiului, a încercat să inducă instanța

de judecată în eroare, privind circumstanțele comiterii infracțiunii de către inculpat,

însă fiindu-i citite depozițiile date în calitate de martor, d-lui a comunicat că

declarațiile date de el la urmărirea penală corespund realității.

4

Astfel, deși, inculpatul vina sa nu o recunoaște, vinovăția lui este confirmată prin

ansamblul de probe acumulat legal de către organul de urmărire penală și cercetat în

cadrul ședințelor de judecată și anume: declarațiile martorilor Beșleaga I., succesorul

părții vătămate Urîta Z., raportul de expertiză medico-legală nr.54 din 26 februarie

2013, procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23 februarie 2013, procesul-verbal

de examinare a obiectului din 20 martie 2013, raportul de expertiză psihiatrico-legală

staționară nr.36s-2013.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei

instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală.

Colegiul în acest context, în acord cu instanța de apel conchide că, anume

acțiunile lui Scafari V.I. care intenționat l-a împins pe cet. Urîta Gh. au dus la căderea

ultimului și cauzarea leziunilor incompatibile cu viața. Fapta a fost comisă cu două

forme de vinovăție, deoarece reieșind din circumstanțele cauzei, fapta inculpatului,

deși a fost intenționată, nu a fost îndreptată spre cauzarea leziunilor corporale grave

primejdioase pentru viață, aceste urmări nefiind cuprinse de intenția făptuitorului.

Totodată, inculpatul, fiind în conștiință lucidă, cunoscînd că Urîta Gh. este în stare de

ebrietate, trebuia și putea să prevadă posibilitatea survenirii acestor urmări.

În circumstanțele descrise fiind aplicabile prevederile art. 19 Cod penal, conform

cărora, dacă, drept rezultat al săvîrșirii cu intenție a infracțiunii, se produc urmări mai

grave, care conform legii, atrag răspunderea pedepsei penale și care nu erau cuprinse

de intenția făptuitorului, răspunderea penală pentru atare urmări survine numai dacă

persoana a prevăzut urmările prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele vor

putea fi evitate sau dacă persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii acestor

urmări, deși trebuia și putea să le prevadă.

Astfel, Colegiul constată că, vina inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate pe deplin și-a găsit confirmarea, iar acțiunile lui legal și corect au fost

încadrate de către instanța de apel în prevederile art. 151 alin. (4) Cod penal, după

semnele calificative - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale care a dus la

decesul persoanei.

La numirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat - la locul de trai inculpatul se

caracterizează negativ, de lipsa circumstanțelor care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Deci, Colegiul atestă corectitudinea aplicării inculpatului de către instanța de

apel unei pedepse echitabile, proporționale faptei săvîrșite, care va contribui la

corijarea condamnatului și preîntâmpinarea comiterii de noi infracțiuni.

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că în cazul supus judecării nu

sunt prezente erorile de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind

vădit neîntemeiat.

5

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bender din 13 noiembrie 2013, declarat de către inculpatul, Scafari Vasili

Ivan, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

6