1ra-1189/2014 — art. 145 al. 1, 222 al. 2 CP

1ra-1189/2014 — art. 145 al. 1, 222 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1189/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Elena Covalenco,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Constantin Miron, de inculpatul Toderiță Vitalie, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2014, în cauza penală în privința lui

Toderiță Vitalie Leonid, născut la 24.08.1985, originar din mun.

Chișinău, moldovean, domiciliat în orașul Dubăsari, str. M.

Lomonosov, 47 ap. 19;

Sîrbu Olga Nicolae, născută la 07.06.1983, originară din mun.

Chișinău, moldoveancă, domiciliată în mun. Chișinău, str. Iazului,

4/1 ap.40;

și

Cebotari Oleg Elisei, născut la 05.05.1972, originar din r-ul

Drochia, s. Țarigrad.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 12.08.2011 pînă la 14.05.2013;

Instanța de apel de la 15.07.2013 pînă la 20.02.2014;

Instanța de recurs de la 06.06.2014 pînă la 09.07.2014.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză, în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

unei persoane în următoarele circumstanțe - la 17.01.2011, aproximativ la orele 18.30,

fiind împreună cu concubina sa Sîrbu Olga, l-au întîlnit pe cunoscutul lor Cebotari Oleg,

după care, împreună s-au deplasat spre terenul de construcție amplasat în spatele blocului

locativ nr.8 situat în mun. Chișinău din str. Albișoara, unde se afla cunoscutul comun

Ungureanu Ion, intrînd în discuție cu acesta. Consumînd împreună băuturi alcoolice, fiind

în stare de ebrietate, între inculpatul Toderița Vitalie și Ungureanu Ion s-a iscat o ceartă, în

rezultatul căreia Toderița Vitalie i-a aplicat lui Ungureanu Ion multiple lovituri cu pumnii

în diferite părți ale corpului și, conștientizînd despre faptul că are la sine un cuțit, a

planificat omorul acestuia. Continuîndu-și acțiunile criminale, Toderița Vitalie a scos din

buzunarul hainei cuțitul pe care îl purta permanent la sine și i-a aplicat lui Ungureanu Ion

plăgi tăiate în regiunea gâtului - leziuni grave care au provocat decesul persoanei.

Realizînd planul criminal și intenționînd ascunderea urmelor infracțiunii Toderiță Vitalie i-

a indicat inculpatei Sîrbu Olga să acopere cadavru cu gunoi, iar lui Cebotari Oleg să-1

aprindă, după care au părăsit locul infracțiunii.

Totodată, organul de urmărire penală a pus sub învinuire inculpații Toderiță Vitalie,

Sîrbu Olga și Cebotari Oleg de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 222 alin.(2) lit. a)

Cod penal - profanarea unui cadavru în următoarele circumstanțe - după realizarea de către

Toderiță Vitalie a planului criminal de omor al lui Ungureanu Ion, adică după ce victimei

de către Toderiță Vitalie i-au fost aplicate cu un obiect tăietor-înțepător plăgi tăiate ale

1

gîtului, ce au dus la decesul persoanei, și intenționînd ascunderea urmelor infracțiunii

Toderiță Vitalie i-a indicat inculpatei Sîrbu Olga să acopere cadavru cu gunoi, iar lui

Cebotari Oleg să-1 aprindă, acestea realizînd intențiile lui, după care împreună au părăsit

locul infracțiunii.

Vitalie a fost recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de articolul 145 alin.(l)

Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 11 ani închisoare în penitenciar de tip închis;

Toderița Vitalie, Sîrbu Olga și Cebotari Oleg au fost achitați de sub învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 222 alin.(2) lit. a) Cod penal din motivul că

fapta inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii.

 Procuror, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care:

 a-l recunoaște culpabil pe Toderiță Vitalie în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin.(l), 222 alin. (2) lit. a) Cod penal și în conformitate cu prevederile art. 84 alin.

(1) Cod penal, prin cumul parțial a-l pedepselor, a-i stabili o pedeapsă definită cu

închisoare pe termen de 15 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

 a-i recunoaște culpabili pe Sîrbu Olga și Cebotari Oleg în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 222 alin. (2) lit. a) Cod penal și a stabili fiecăruia o pedeapsă cu

închisoare pe termen de 3 ani cu executarea pedepsei în penitenciar.

În susținerea apelului s-a invocat că, în motivarea instanței cadavrul nu s-a aflat

înhumat, astfel, nu a fost profanat locul înhumării - această condiție nefiind obligatorie

pentru incriminarea art. 222 alin. (2) lit. a) Cod penal care prevede profanarea prin orice

mijloace a unui mormînt, a unui monument, urnei funerare sau a unui cadavru.

La acest aspect este de menționat că potrivit laturii obiective, pentru calificarea faptei

în baza art. 222 Cod penal nu are importanță timpul scurs de la moartea celui decedat, nici

dacă acesta este înhumat sau nu.

De asemenea, instanța i-a stabilit lui Toderița Vitalie o pedeapsă prea blîndă, fără a

ține cont de personalitatea acestuia, gravitatea infracțiunii săvîrșite, precum și

comportamentul în timpul procesului penal, acesta nerecunoscînd săvîrșirea faptei

imputate.

 inculpatul Toderiță Vitalie, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, motivînd că nu este vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

articolul 145 alin.(l) Cod penal, iar la urmărirea penală și în ședința de judecată s-au comis

încălcări de procedură penală și nu au fost apreciate corect probele administrate în cauză.

au fost respinse ca nefondate apelurile acuzatorului de stat și inculpatului Toderiță Vitalie,

cu menținerea sentinței.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, pedeapsa aplicată inculpatului

Toderiță Vitalie, se apreciază ca fiind legală. La soluționarea chestiunii respective s-a

acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75 Cod penal, astfel, pedeapsa

penală a fost aplicată în limitele prevăzute de lege.

În sentința instanței de fond se cuprind datele privind persoana inculpatului Toderiță

Vitalie și circumstanțele care influențează asupra pedepsei, fiind luate în considerație

gravitatea infracțiunii săvîrșite, personalitatea acestuia, comportamentul lui în cadrul

urmăririi penale și ședinței de judecată.

Instanța de fond motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevînd în

cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana inculpatului Toderiță, gravitatea

2

infracțiunii săvârșite și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei

se v-a asigura prin aplicarea închisorii în privința inculpatului Toderiță Vitalie, fixînd

măsura în limitele sancțiunii articolului 145 alin.(l) Cod penal.

În ședința instanței apel, procurorul a modificat cererea de condamnare în baza

articolului 222 alin.(2) lit. a) Cod penal, solicitînd condamnarea inculpaților Cebotari O. și

Sîrbu O. în baza articolului 323 alin.(l) Cod penal, totodată, făcînd trimitere la aceleași

probe invocate în apel, însă cerînd o nouă apreciere a probelor administrate în primă

instanță.

Examinînd cererea respectivă, instanța i-a în considerație, că în cauză este vorba de o

altă învinuire, care n-a fost adusă la cunoștința inculpaților și asupra căreia n-au fost

cercetați inculpații.

În această ordine de idei, se apreciază, că atît în cadrul urmăririi penale, cît și în

ședința de judecată n-au fost prezentate probe certe, concrete privind constatarea faptei

imputate inculpaților Cebotari O. și Sîrbu O., în sensul cerințelor invocate de procuror în

ședința instanței de apel.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, verificate în ședința instanței de apel, nu

constituie o bază probatorie pentru condamnarea inculpaților Cebotari O. și Sîrbu O și,

respectiv, nu există temei legal pentru calificarea faptei acestora în baza articolului 323

alin.(l) Cod penal conform semnelor componenței infracțiunii respective: favorizarea

dinainte nepromisă a infracțiunii deosebit de gravă.

Inculpații Cebotari O. și Sîrbu O. pe tot parcursul procesului penal, inclusiv și în

ședința de judecată în fond, au respins învinuirea, motivînd că n-au săvîrșit infracțiunea

imputată.

Versiunea inculpaților nu este combătută în modul prevăzut de lege, totodată sentința

cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea

temeiurilor pentru achitarea inculpaților Cebotari O. și Sîrbu O., cu indicarea motivelor

pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

Prin urmare, este corectă concluzia primei instanțe privind starea de fapt constatată și

privind determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune lui Toderiță

Vitalie în baza articolului 145 alin.(l) Cod penal - omorul intenționat a unei persoane.

- procurorul, făcînd trimiterea la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel. Recurentul invocă că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate

în apelul procurorului; nu a apreciat just probele prezentate de partea acuzării; acțiunile

inculpaților Cebotari O. și Sîrbu O., urmează a fi încadrate în prevederile art. 323 alin. (1)

Cod penal; iar pedeapsa inculpatului Toderiță V. pe art. 145 alin. (1) Cod penal, este una

prea blîndă și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- la data de 07 iulie 2014, inculpatul Toderiță Vitalie, fără a invoca vreun temei

din prevederile art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea

unei hotărîri de achitare, motivînd că, nu a săvîrșit infracțiunea imputată.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

6.1. Referitor la recursul procurorului:

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel,

3

este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este

vădit neîntemeiat.

Reieșind din textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, ce

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului

hotărîrii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

La fel, Colegiul penal reține că autorul recursului este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, însă nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului

Toderiță Vitalie.

Analizînd temeiurile pentru recurs invocate, în raport cu circumstanțele și materialele

cauzei, Colegiului consideră că, în prezenta speța nici unul din ele nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, deoarece instanța de apel a respectat

prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală la judecarea apelului.

Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așa dar, persoanei declarate

vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în

baza căruia persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este îndrept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal.

Conform dispoziției art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor care

au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, avînd drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, atît din partea condamnaților, cît și din partea altor persoane. Totodată,

executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Consultînd textul sentinței, instanța de recurs reține că prima instanță a ținut seama de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

toate circumstanțele cauzei, care agravează sau atenuează răspunderea, de persoana celui

vinovat, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia,

prevăzute de art. 75 Cod penal.

În opinia Colegiului penal, sînt nefondate alegațiile recurentului, precum că instanța

de apel nu s-a expus asupra prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal și nu a argumentat

motivele de aplicare a pedepsei mai blînde (în opinia procurorului), deoarece reieșind din

conținutul deciziei este evident că instanța de apel a susținut întru totul concluziile

instanței de fond, care s-a expus asupra tuturor aspectelor individualizării pedepsei.

Totodată decizia instanței de apel cuprinde și concluzii întemeiate referitor la pedeapsa

aplicată inculpatului, ce va contribui la corectarea acestuia și va avea un efect preventiv

serios pentru el.

Referitor la încadrarea acțiunilor pentru Cebotari O. și Sîrbu O. în baza art. 323 alin.

(1) Cod penal, solicitată de procuror, Colegiul penal menționează că, instanța de apel

corect a constatat în cauză este vorba de o altă învinuire, care n-a fost adusă la cunoștința

inculpaților și asupra căreia n-au fost cercetați inculpații.

4

În conformitate cu prevederile art. 325 alin. (3) Cod de procedură penală, modificarea

învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin acesta nu se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul la apărare.

Dispoziția art. 222 alin. (2) Cod penal, prevede profanarea prin orice mijloace a unui

mormînt, a unui monument, a unei urne funerare sau a unui cadavru, precum și însușirea

obiectelor ce se află în mormînt sau pe el, săvîrșită de mai multe persoane, iar dispozițiile

art. 323 alin. (1) Cod penal, prevede favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii grave,

deosebit de grave sau excepțional de grave.

Obiectul nemijlocit al infracțiunii prevăzute de art. 222 Cod penal, îl constituie

relațiile sociale privitoare la conviețuire socială, a căror existența și desfășurarea normală

depind de apărarea sentimentului colectiv de societate și de respect față de locurile în care

sunt înhumate sau incinerate persoanele decedate, precum și a accesoriilor acestora.

Obiectul juridic nemijlocit al infracțiunii prevăzute de art. 323 Cod penal se

constituie activitatea de înfăptuirea a justiției penale ca valoare socială și relațiile sociale

privitoare la realizarea principiului operativității în procesul penal.

Așa dar, ambele componențe de infracțiuni au obiecte juridice diametral diferite și fac

parte din capitole diferite ale Codului penal, una atentînd la relațiile sociale privitoare la

conviețuirea socială, iar cealaltă la activitatea de înfăptuire a justiției.

Astfel, luînd în considerație aceste deosebiri esențiale dintre art. 222 alin. (2) Cod

penal și 323 Cod penal, precum și avînd în vedere prevederile art. 325 Cod de procedură

penală, Colegiul penal consideră că, recalificarea acțiunilor inculpaților Cebotari O. și

Sîrbu O. pe art. 323 Cod penal, fără înaintarea unei noi învinuiri, numai în baza probelor

de acuzare pe art. 222 alin. (2) Cod penal, nu este posibilă, ori, în cazul dat se va încălca

dreptul inculpaților la apărare, cazul nefiind cercetat în sensul dat cu acordarea dreptului

părților de a prezenta probe atît în sensul acuzării cît și a apărării.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost admise

erorile de drept la care face referire recurentul și nu sînt temeiuri de casare a soluției

adoptate, fiindcă instanța s-a pronunțat motivat asupra tuturor argumentelor indicate în

apel, hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

nu contrazice dispozitivului, care este expus clar, iar pedeapsa aplicată inculpatului

Toderiță Vitalie a fost individualizată potrivit legii.

Astfel, instanța de recurs concluzionează asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de procuror, deoarece acesta este vădit neîntemeiat.

6.2. Referitor la recursul inculpatului Toderiță Vitalie:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen.

Conform art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 alin. (2) Cod de

procedură penală, inculpatul este în drept să declare recurs ordinar atît în latura penală, cît

și în cea civilă.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel,

potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau

pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua

în care acesta se împlinește.

5

Potrivit materialelor cauzei, decizia motivată (în limba de stat) a instanței de apel a

fost pronunțată la 20 martie 2014, copiile căreia, potrivit recipisei din 20 martie 2014, au

fost înmînate contra semnătură procurorului, inculpatului Toderiță Vitalie și avocatului

său. Decizia a fost publicată pe pagina web a Curții de Apel Chișinău în aceeași zi.

Totodată, la 07 mai 2013, instanța a expediat copia deciziei motivate (tradusă în limba

rusă) în adresa inculpatului Toderiță Vitalie (f.d.105, vol. III) și înmînată 14 mai 2014.

Inculpatul Toderiță Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la 07

iulie 2014.

Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul constată că,

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a epuizat la 16 iunie 2014,

inclusiv. Astfel, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a fost

respectat de inculpatul Toderiță Vitalie, el fiind declarat peste termenul de 30 zile.

Totodată, Colegiul penal reține, că termenul de declararea recursului ordinar este

absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage la decăderea din dreptul de a

exercita această cale de atac.

Referitor la argumentele inculpatului Toderiță Vitalie, expuse în pct. 5 din prezenta

decizie, instanța de recurs nu se va expune asupra lor, odată ce recursul este declarat peste

termenul stabilit de art. 422 Cod de procedură penală.

În astfel de circumstanțe, raportînd speța dată la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2)

Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile pentru depunerea

recursului ordinar de către inculpatul Toderiță Vitalie este depășit, prin urmare, recursul

ordinar declarat de el este inadmisibil, fiind declarat peste termen.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 februarie 2014, în cauza penală în privința lui Toderiță Vitalie

Leonid, Sîrbu Olga Nicolae și Cebotari Oleg Elisei, ca fiind vădit neîntemeiat și

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Toderiță Vitalie împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2014, ca fiind depus

peste termen.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 01 august 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

6