1ra-1028/2014 — art. 328 alin. 1 CP

1ra-1028/2014 — art. 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1028/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

24 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Iurie

Bejenaru,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Briai,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

decembrie 2013 și de inculpatul Topciu Roman, împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iunie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, în cauza penală în

privința lui

Topciu Roman Anatolie,

născut la 16 ianuarie 1983, originar din r-nul Anenii Noi,

s. Gura Bîcului, str. Cîmpiilor, domiciliat în mun.

Chișinău, bd. Moscovei, nr.3/1, ap. 42.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală,

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Topciu Roman a fost condamnat în baza art. 328 alin.(1) Cod penal, 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele de drept,

inclusiv în organele afacerilor interne, pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Roman deținînd în baza ordinului MAI 456 ef din 13.11.2009, funcția de

inspector al grupei de combatere a furturilor și răpirii mijloacelor de transport

1

a poliției Criminale a CPs Rîșcani, mun. Chișinău, cu grad special locotenent

major de poliție, fiind persoană cu funcție de răspundere, contrar cerințelor

art. 3 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale adoptată la Roma la 04 ianuarie 1950; art. 24 alin. (2)

din Constituția Republicii Moldova; art.12-15 al Legii nr. 416-XII din 18

decembrie 1990 „Cu privire la poliție”, precum și a obligațiilor funcționale, care-l

obliga să-și desfășoare activitatea pe baza respectării stricte a legilor, să protejeze

viața, sănătatea și libertăților, interesele societății și ale statului de atentate

criminale și de alte atacuri nelegitime, să prevină și să curme crimele și alte

infracțiuni, să mențină ordinea publică și să asigure securitatea publică; să ia

măsuri pentru apărarea vieții, sănătății, demnității și onoarea cetățenilor, să

comunice despre aplicarea forței fizice șefului său direct, să nu supună pe nimeni

la torturi, să poarte responsabilitatea personală pentru realizarea întocmai a

atribuțiilor de serviciu, să răspundă de respectarea principiilor ce guvernează

conduita polițistului, legislației în domeniul drepturilor omului, a legislației

procesual penale, alte acte normative ce reglementează activitatea de serviciu,

acționînd cu titlu de persoană ce reprezintă MAI împreună și de comun acord cu

colegul său Bulmaga Igor, la 09 aprilie 2009 aproximativ la orele 1200 aflîndu-se

în exercitarea atribuțiilor de serviciu l-a reținut pe cet. Roscot Denis pe care l-a

condus în biroul nr. 3 din cadrul sect. nr. 4 al CPs. Rîșcani, mun. Chișinău, și

neavînd careva temeiuri legale, urmărind scopul de a provoca dureri sau

suferințe fizice sau psihice cu scopul de a-l intimida și de a face presiuni asupra

lui pentru a obține informații și mărturisiri în vederea identificării participanților

la acțiunile de dezordine în masă de la 07.04.2009.

Tot el, Topciu Roman, la aceiași dată aproximativ la orele 1400,

continuîndu-și acțiunile sale intenționate, urmărind același scop de a provoca în

mod intenționat dureri sau suferințe fizice sau psihice părții vătămate pentru a

obține de la acesta informații și mărturisiri în vederea identificării participanților

la acțiunile de dezordine în masă de la 07.04.2009, fără a avea careva temei legal,

împreună cu Bulmaga Igor, l-au condus pe cet. Roscot D. în bir. 318 din incinta

CPs. Rîșcani, mun. Chișinău din str. M. Costin, nr. 5/1.

3.Sentința a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat și inculpatul

Topciu Roman, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Topciu Roman să fie

condamnat în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de răspundere în organele MAI pe un termen de 4 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat că deși instanța de fond a

apreciat corect probele prezentate de partea acuzării, aceasta în sentința

adoptată greșit a reîncadrat acțiunile inculpatului din prevederile art. 3091

alin. (3) lit. c) în cele ale art. 328 alin. (1) Cod penal. Consideră că în urma

2

cercetării judecătorești s-a dovedit pe deplin vina inculpatului în comiterea

infracțiunii de tortură, și nicidecum depășirea atribuțiilor de serviciu;

- inculpatul, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, argumentînd că instanța de fond nu a constatat și nu a elucidat pe

deplin un șir de circumstanțe importante pentru soluționarea cauzei, iar un

șir de circumstanțe pe care instanța le-a considerat constatate nu au fost

dovedite cu probe veridice.

La examinarea cauzei instanța de fond subiectiv și părtinitor a

apreciat probele prezentate de părți, acestea nefiind analizate prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală.

La fel apelantul a invocat că acțiunile sale nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii în baza căreia a fost condamnat, el nu a săvîrșit

careva acțiuni ilegale și anume depășirea atribuțiilor de serviciu, acțiunile

sale conformîndu-se normelor legale, mai mult în urma acțiunilor sale nu

au fost cauzate careva daune intereselor publice, sau subminarea autorității

publice și prestigiului organelor publice.

Consideră că declarațiile sale date în cadrul cercetării judecătorești

corespund adevărului, fiind confirmate pe deplin prin – rapoartele de

expertiză medico-legală nr. 2862/D din 02.11.2009, examinare medico-

legală nr. 1469/D din 26.05.2009, nr. 1741 din 14.04.2009 și nr. 278 din

12.10.2012, prin care se confirmă faptul că părții vătămate nu i-au fost

cauzate careva vătămări corporale la data de 09.04.2009, în momentul cînd

acesta a fost escortat la CPs. Rîșcani.

Totodată, la pronunțarea sentinței instanța de fond s-a bazat doar pe

presupuneri contrar prevederilor art. 8 pct. 3) Cod de procedură penală, și

a pus la baza sentinței de condamnare doar presupunerile acuzatorului de

stat. La fel, consideră că în declarațiile martorilor și a părții vătămate sunt

contradicții esențiale cărora instanța de fond nu le-a dat nici o apreciere.

decembrie 2013 apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate și

menținută sentința atacată. Colegiul penal a conchis că instanța de fond

corect a stabilit starea de fapt și de drept, probele au fost apreciate în

modul corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în

baza art. 328 alin. (1) Cod penal.

fond întemeiat a dat o apreciere critică argumentelor invocate de inculpat

privind nerecunoașterea vinovăției, care a invocat drept motiv că nu a avut

3

pentru ce să aplice forța fizică și psihică asupra părții vătămate, aceasta în

opinia instanței de apel constituind o versiune de apărare fiind îndreptată

spre eschivarea de răspundere penală pentru fapta comisă.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond corect a

dat o apreciere critică rapoartelor de expertiză medico –legală nr. 2862/D

din 02.11.2009 și nr. 1741 din 14.04.2009, precum și rapoartele de examinare

medico-legală nr. 1469/D din 26.05.2009- 27.05.2009, or informația indicată

în aceste rapoarte este incompletă, nu conține răspunsuri directe la

întrebările puse către expert, conținutul este identic după text și concluzii,

care se combat prin concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.

278 din 12.10.2012, și declarațiile martorilor și experților date în cadrul

ședinței instanței de fond.

Referitor la apelul acuzatorului de stat și anume că Topciu R.

urmează a fi condamnat în baza art. 3091 Cod penal, Colegiul penal a

conchis că în acțiunile inculpatului persistă elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 328 Cod penal, adică depășirea atribuțiilor de

serviciu.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că acțiunile inculpatului

urmau a fi încadrate în baza art. 328 alin. (2) lit. a) c) Cod penal, care erau

în vigoare la momentul comiterii infracțiunii, or prin Legea nr. 252 din

08.11.2012 în vigoare din 21.12.2012 lit. a) și c) a normei penale date au fost

excluse, prin urmare Colegiul penal a conchis că avînd în vedere

prevederile art. 10 Cod penal, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate

în baza art. 328 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a reținut, că aparent careva semne

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin.(2) Cod penal, se

conțin în alte articole ale Codului penal (în vigoare la momentul examinării

în instanța de apel), însă acțiunile inculpatului nu pot fi reîncadrate juridic,

în conformitate cu art. 10 alin. (1) Cod penal.

procuror și de inculpatul Topciu Roman.

6.1. Procurorul, în recursul ordinar declarat în temeiul art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

4

contestate, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, invocînd

că:

- instanța de apel în decizia contestată a constatat că inculpatul Topciu

R. intenționat a comis acte de tortură asupra lui Roscot Denis, descriind

împrejurările și circumstanțele în care s-a comis infracțiunea, împrejurări care

nu au fost constatate de instanța de fond. Astfel în opinia recurentului

Colegiul penal indiferent de calificarea acțiunilor inculpatului urma să admită

apelul procurorului, deoarece prin constatarea actelor de tortură a agravat

situația inculpatului.

Totodată potrivit modificărilor operate în Codul penal, prin Legea nr.

252 din 08.11.2012 în vigoare din 21.12.2012, a fost abrogat art. 3091 Cod penal,

care prevedea pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a

ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de

la 2 la 5 ani, indicii calificativi a acestei norme penale regăsindu-se în art. 166 1

alin. (3) Cod penal - tortura, tratament inuman sau degradant, introdus prin

aceiași lege, care prevede pedeapsa închisorii de la 6 la 10 ani, cu privarea de

dreptul de-a ocupa anumite funcții pe un termen de la 8 la 12 ani. Prin

urmare, reieșind din prevederile art. 10 alin. (2) Cod penal, legea dată

înăsprește pedeapsa și înrăutățește situația inculpatului, deci nu are efect

retroactiv.

Consideră că în situația cînd instanța de apel a constatat că au fost

comise de către inculpat acte de tortură, neîntemeiat a respins apelul

procurorului menținînd soluția instanței de fond, prin care acțiunile

inculpatului au fost încadrate în prevederile art. 328 alin. (1) Cod penal;

- inculpatul Topciu Roman, care invocînd temeiurile de drept prevăzute

la alin. (1) pct. 6) și 8) art. 427 Cod de procedură penală, solicită admiterea

recursului, casarea hotărîrilor contestate, și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, pe motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute

de art. 328 alin. (1) Cod penal.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că declarațiile

părții vătămate urmau a fi apreciate critic deoarece acestea vin în contradicție

cu concluziile expuse în actul de constatare medico-legal nr. 1741 din

14.04.2009 și anume partea vătămată invocă că a fost lovit cu bestialitate de

aproximativ 30 de ori, pe cînd în actul nominalizat s-a constatat că la pătimit

au fost depistate doar echimoze în regiunea ochiului drept, pe antibrațul stîng

și hemitorace dreapta.

La fel, în decizia contestată instanța de apel urma să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel, astfel în apelul declarat s-au evidențiat mai

5

multe erori și circumstanțe pe care s-a bazat instanța de fond la pronunțarea

sentinței, care urmau a fi apreciate critic și declarate inadmisibile prin

respingerea lor avînd în vedere că instanța de fond le-a dat o apreciere greșită.

În cadrul procesului examinat de instanțele ierarhic inferioare s-au

comis mai multe erori de drept, care sunt motive obiective de casare a

hotărîrilor adoptate. Astfel, consideră că i-au fost încălcate drepturile

constituționale la un proces echitabil, la fel i-a fost lezat dreptul la apărare,

instanțele aplicînd eronat normele de drept material și procedural,

interpretînd eronat legea, încălcări care au dus la condamnarea ilegală a sa.

Instanțele nu au constatat și nu au elucidat un șir de circumstanțe importante

pentru soluționarea obiectivă a cauzei, iar un șir de circumstanțe pe care

instanțele le-au considerat constatate, nu au fost dovedite cu probe pertinente

și concludente.

Probele admise de instanțele ierarhic inferioare nu pot fi puse baza

învinuirii inculpatului deoarece ele se combat prin întreaga sistemă de probe

obiective, apreciate prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală și care cu certitudine dovedesc că acțiunile inculpatului nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod

penal.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursurile urmează a fi

admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) pct.6) și 12) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotîrîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și cînd faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

În conformitate cu prevederile art. 414, 415, 417 Cod de procedură

penală, judecînd apelul, instanța de apel este obligată să verifice legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, sau să cerceteze suplimentar probele administrate de instanța de fond, și

în decizie să expună temeiurile de fapt și de drept, care au dus la admiterea

sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

6

Apelul este o cale de atac sub aspectul de fapt și de drept, întrucît odată

exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că provoacă un

control integral atît în fapt, cît și în drept numai la persoana care l-a

declarat, la calitatea acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este

îndreptat de către jurisdicția de al doilea grad asupra hotărîrii primei

instanțe. În cauza dată, instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură

aceste atribuții prevăzute de lege.

Din conținutul recursului declarat de procuror, rezultă că acesta nu

este de acord cu decizia instanței de apel în partea menținerii calificării

acțiunilor inculpatului în baza art. 328 alin. (1) Cod penal. Astfel, în opinia

procurorului deși instanța de apel în decizia contestată a constatat că de

către Topciu R. au fost comise acte de tortură asupra lui Roscot Denis,

aceasta greșit a menținut încadrarea făcută de instanța de fond,

argumentînd că „acțiunile inculpatului urmau a fi încadrate în baza art. 328

alin. (2) lit. a) și c) Cod penal, care erau în vigoare la momentul comiterii

infracțiunii, însă prin Legea nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare din 21.12.2012, lit.

a) și c) au fost excluse, astfel că acțiunile inculpatului prin prisma art. 10 Cod

penal urmează a fi încadrate în baza art. 328 alin. (1) Cod penal.”

La acest capitol, instanța de recurs ține să menționeze că, din actele

cauzei rezultă că, cauza penală în privința lui Topciu Roman a parvenit în

instanța de judecată în baza art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, pentru

faptele incriminate la 09 aprilie 2009.

Astfel prin actul de învinuire organul de urmărire penal i-a

incriminat lui Topciu Roman „fiind persoană cu funcție de răspundere,

împreună cu o persoană neidentificată de organul de urmărire penală, urmărind

scopul de a provoca în mod intenționat dureri sau suferințe puternice, fizice și

psihice cet. Roscot D. cu scopul de a obține de la acesta informații și mărturisiri în

vederea identificării participanților la dezordinile în masă din 07.04.2009, cît și

pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui i-a aplicat părții vătămate mai

multe lovituri cu pumnii în regiunea capului și corpului” (f.d.134-135, vol. I)

Instanța de apel în decizia contestată la fel a constatat că „<Topciu

Roman de comun acord și împreună cu persoane neidentificate de organul

de urmărire penală, intenționat a comis acte de tortură asupra lui Roscot D.

și anume, la 09.04.2009, …aflîndu-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu,…

urmărind scopul de a provoca în mod intenționat dureri sau suferințe puternice,

fizice și psihice cet. Roscot D. cu scopul de a obține de la acesta informații și

7

mărturisiri în vederea identificării participanților la dezordinile în masă din

07.04.2009, cît și pentru a-l intimida și de a face presiuni asupra lui i-a aplicat lui

Roscot D. mai multe lovituri cu pumnii în regiunea capului și corpului” (f.d.140,

vol. III)

Astfel, Colegiul penal remarcă că deși în decizia adoptată instanța de

apel a constatat că Topciu R. a comis acte de tortură asupra lui Roscot D.

aceasta neîntemeiat a concluzionat că în acțiunile inculpatului persistă

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod

penal.

În continuare, instanța de recurs ține să menționeze că potrivit art.

113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma penală.

Astfel, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 328 Cod penal,

presupune vinovăția sub formă de intenție. Făptuitorul își dă seama că

acțiunile sale ies din limitele componenței funcționale, că dă dovadă de

exces de putere depășindu-și atribuțiile sale de serviciu, iar săvîrșind fapta

admite survenirea daunelor intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice și dorește

acest lucru. Astfel, legiuitorul nu condiționează excesul de putere sau de

depășire a atribuțiilor de serviciu de un anumit motiv sau scop, ele neavînd

relevanță pentru existența infracțiunii.

Totodată, pentru ca fapta prin care i se provoacă unei persoane, cu

intenție o durere sau suferințe puternice pentru a fi calificată în baza art.

3091 Cod penal, ca tortură trebuie să urmărească scopurile :- a obține de la

victimă sau de la o terță persoană mărturii; - a pedepsi victima pentru un act pe

care aceasta sau o terță persoană l-a comis; - a intimida sau a face presiuni asupra

unei victime sau asupra unei terțe persoane.

În acest context instanța de recurs remarcă că instanța de apel în

decizia recurată nu a dat careva apreciere declarațiilor părții vătămate

Roscot Denis, date atît la urmărirea penală cît și în cadrul cercetării

judecătorești potrivit cărora Topciu R. i-a aplicat loviturile cu pumnii în

regiunea feții obligîndu-l să spună cu cine a fost la protest în Piața Marii

Adunări Naționale la 07.04.2009, cine au fost organizatori, ce partid politic

l-a obligat, sau i-a propus bani pentru a ieși la proteste. Ulterior, i-au fost

8

prezentate careva imagini video la Notebuk, fiind obligat de către inculpat

și o altă persoană neidentificată de organul de urmărire penală să

recunoască careva persoane din imagine care au participat la proteste,

fiind totodată amenințat că în caz contrar va avea probleme mari cu

poliția. Ulterior, de către Topciu R. a fost forțat să scrie o lămurire precum

că la data de 07.04.2009 a aruncat cu pietre în instituțiile de stat și

colaboratorii de poliție, iar el din cauza durerilor mari de cap, amețelilor

precum și tensiunii psihice din partea lui Topciu R. de teamă să nu-și

piardă viața a scris declarația în cauză(f.d.150-152,154, vol. II).

La fel, fără justă apreciere au fost lăsate declarațiile martorului Rotaru

Tamara, date în cadrul ședinței instanței de fond din care rezultă că ea a

fost invitată în CPs. Rîșcani, pentru a acorda asistență juridică lui Roscot

Denis, care la acel moment se bănuia de participarea la acțiunile violente

din Piața Marii Adunări Generale din 07.04.2009, unde a observat la acesta

pete roșii și echimoze pe față și pe gît. Din cuvintele lui Roscot D. a înțeles

că acesta a fost bătut de careva colaboratori de poliție după ce a fost

reținut (f.d.170, vol. II).

Prin urmare, instanța de apel examinînd cauza urma să verifice

prezența sau lipsa în acțiunile lui Topciu R. a elementelor infracțiunii

prevăzute la art.3091 alin. (3) Cod penal, ținînd cont de faptul că actul de

învinuire a organului de urmărire penală a fost întocmit în acest sens.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de inculpatul

Topciu Roman, acesta își exprimă dezacordul cu aprecierea probelor și a

vinovăției sale în cele imputate, precum și faptul că instanța nu era în drept

să-și întemeieze decizia în baza probelor cercetate de prima instanță, fără să le

verifice în ședința de judecată a instanței de apel și nu a asigurat accesul

părților în egală măsură la verificarea probelor, nefiind respectat principiul

nemijlocirii, oralității și contradictualității judecării cauzei, adică nu a

soluționat în mod legal fondul cauzei.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel în decizia adoptată s-a

limitat doar la transcrierea conținutului mai multor probe cum ar fi

declarațiile martorilor Cepoi Oleg, Pavlisciuc Mihail, Barbaroș Vasile,

Bulmaga Isor, Gnatiuc Vadim, Rodnițchi M., Ceban Petru, Gusac Evghenii,

fără a le da careva apreciere.

9

În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere

asupra fiecărei probe prezentate de părți, în baza evaluării proprii, juste, a

probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor readministrate în

condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate la etapa cercetării

judecătorești și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al

părților, în această fază procesuală, și ca urmare să rețină corect starea de fapt,

vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptelor comise de către acesta.

Generalizînd cele expuse, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia, că

instanța de apel a examinat pur formal apelurile declarate, nu s-a clarificat

care circumstanțe sunt relevante pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție

neargumentată la modul cuvenit, în legătură cu ce o astfel de decizie nu poate

fi menținută și urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța

de apel.

Instanța de recurs consideră, că erorile comise nu pot fi reparate de către

instanța de recurs în prezenta procedură, deoarece aceasta nu este abilitată cu

atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelurile cu încălcarea prevederilor

procesuale penale la pronunțarea hotărîrii judecătorești.

Colegiul conchide că temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 12)

Cod de procedură penală – că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, precum și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, persistă în cauză.

În atare situație, recursurile declarate de acuzatorului de stat și cel al

inculpatului Topciu Roman urmează a fi admise, casată decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2013, ca ilegală și

neîntemeiată, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei în ordine de apel instanța urmează să înlăture

erorile menționate invocate în prezenta decizie, să țină seama de împrejurările

expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate, să verifice

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, inclusiv să se pronunțe asupra

tuturor motivelor apelurilor și recursurilor procurorului și a inculpatului,

apreciind toate probele în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală și va da răspunsuri motivate și clare la cele invocate de

10

apelanți în apel și recurs, pronunțîndu-se asupra fiecărei probe prin

aprecierea la justa lor valoare, astfel instanța de apel, urmează să verifice

corectitudinea încadrării acțiunilor inculpatului, să cerceteze minuțios

aspectele învinuirii înaintate și respectînd normele procesual-penale

nominalizate, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai și de inculpatul Topciu Roman,

casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Topciu Roman Anatolie și

dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în aceeași instanță, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 29 iulie

2014.

Președinte Petru Ursache

Judecător Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Iurie Bejenaru

11