1ra-1157/2014 — Art. 287 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 04 februarie 2014, Sîrbu Ian a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, Sîrbu Ian la 26 iulie 2013, aproximativ la ora 22.30, aflîndu-se la terasa barului "Complex-Gaz", amplasată pe str. Haltei 23"A", mun. Chișinău, avînd scopul încălcării grosolane a ordinii publice, fără careva motive întemeiate, i-a aplicat lui Pisica Mihai trei lovituri cu trei sticle de bere în regiunea capului, cauzîndu-i astfel, conform raportului de expertiză medico - legală nr. 1970/D din 28 august 2013, traumă cranio - cerebrală deschisă manifestată prin comoție cerebrală; plagă contuză regiunea parietală pe stînga, care condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și se califică ca vătămare ușoară. Ulterior, continuîndu-și acțiunile sale, huliganice, Sîrbu Ian, s-a deplasat spre automobilul său care era parcat în preajmă, de unde a luat o bară metalică și 1 întorcîndu-se la terasa barului sus-menționat, fără careva motive întemeiate, l-a amenințat pe Pisica Mihai cu moartea.

Nefiind de acord cu sentința, procurorul a depus apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să- i fie aplicată pedeapsa reală de 4 ani închisoare. În motivarea apelului procurorul a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă și necătînd la faptul, că în cadrul ședinței de judecată ultimul nu și-a recunoscut pe deplin vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate, neîntemeiat i-a stabilit acestuia o pedeapsă minimă prevăzută de acest articol sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani. La fel, instanța de judecată a dat dovadă de blîndețe sporită și fără a lua în considerație faptul, că Sîrbu Ian a comis o infracțiune intenționată gravă, care prezintă un pericol social sporit, a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, astfel pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul corectării condamnatului. 3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și avocatul Constantin Arabadji în numele inculpatului, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încetat procesul penal conform art. 391 alin. (2) Cod de procedură penală. Apelantul și-a motivat apelul prin faptul că, instanța de judecată s-a bazat doar pe declarațiile inculpatului, care deși și-a recunoscut parțial vina, la întrebarea instanței ce anume recunoaște a declarat că recunoaște că i-a aplicat o lovitură cu sticla în cap lui Pisica M., dar nu a recunoscut că a săvîrșit acțiuni îndreptate spre încălcarea ordinii publice. Tot acesta, a declarat în instanța de judecată că conflictul între ei deranjase persoanele și a fost întreruptă activitatea barului, astfel, în opinia avocatului, cele declarate de inculpat, nu sunt în coroborare cu alte probe și nu pot sta la baza unei sentințe de condamnare. Acuzarea nu a prezentat nici un martor, care să declare că activitatea barului a fost întreruptă și că Sîrbu Ian ar fi avut un comportament obraznic, batjocoritor sau ar fi folosit expresii indecente, ar fi efectuat gesturi obscene, dimpotrivă toți martorii interogați decalară că anume Pisica M. era agresiv, se afla în stare de ebrietate și încerca să-și demonstreze superioritatea, spunînd că este polițist și probabil din acest motiv i se permit multe lucruri. Totodată, în materialele cauzei penale lipsește careva document (act, certificat) sau cel puțin declarații a proprietarului barului, care să indice asupra faptului că activitatea barului a fost întreruptă, iar luarea în considerație de către instanța de judecată a declarațiilor martorului Amoșii, care a declarat că activitatea barului a fost întreruptă prin faptul că la fața locului venise poliția, nu suportă nici o critică. Instanța de judecată nu a luat în considerație că pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a demonstrat săvîrșirea de către Sîrbu Ian a acțiunilor prevăzute la alin. (l) art. 287 Cod penal, în circumstanțe agravante, cu aplicarea sau încercarea 2 aplicării armei de foc, a cuțitelor, boxelor sau a altor arme albe, precum și a obiectelor special adaptate pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății. Cu referire la obiectul special adaptat, avocatul a precizat că nici acuzarea în ordonanța de punere sub învinuire și nici instanța de judecată în sentința nu indică care ar fi fost obiectul special adaptat de către Sîrbu Ian, deoarece sticla de bere, care se afla pe masă, la care se face referire nu poate fi catalogată drept obiect special adaptat pentru vătămarea integrității corporale, iar ranga metalică, după cum indică procurorul ar fi fost folosită chipurile pentru amenințarea părții vătămate cu moartea, iar pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a demonstrat nici existența răngii metalice, nici folosirea acesteia. În așa mod, instanța de judecată nu a apreciat probele prezentate în instanță, deoarece este evident că cele prezentate de procuror demonstrează săvîrșirea de către Sîrbu Ian a contravenției prevăzute de art. 78 Cod contravențional - vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2014, au fost respinse apelurile declarate, ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de judecată a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului Sîrbu Ian în săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal. Probele administrate au confirmat că inculpatul a comis acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșite cu aplicarea obiectelor pentru vătămarea integrității corporale a sănătății. Colegiul penal a reținut faptul, că părțile vătămate au descris în declarațiile primare date la urmărirea penală și în instanța de fond precum că în acțiunile inculpatului se conțin elementele componenței de infracțiune prevăzut la art. 287 alin. (3) Cod penal. Împrejurarea că inculpatul Sîrbu Ian recunoaște parțial vinovăția în comiterea infracțiunii de huliganism, nu a avut relevanță pentru Colegiul penal, or, nerecunoașterea vinovăției se apreciază ca un drept al acestuia de a nu se auto- incrimina. Totodată, Colegiul penal a menționat că vina inculpatului a fost dovedită și prin materialele cauzei penale, care au fost cercetate în instanța de apel. Instanța de apel a ținut să precizeze asupra argumentului avocatului referitor la faptul, că în acțiunile inculpatului Sîrbu Ian nu este componența de infracțiune - huliganism, ca fiind un argument inadmisibil și declarativ, deoarece în cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că incidentul a avut loc într-un loc public, în prezența mai multor persoane, fiind încălcată grosolan ordinea publică, avînd loc o 3 vădită lipsă de respect față de societate, administrația barului fiind nevoită să întrerupă activitatea din cauza acțiunilor huliganice ale inculpatului. Conform art. 131 Cod penal, prin faptă săvîrșită în public se înțelege fapta comisă: a) într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvîrșirii faptei în acel loc nu era prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului; b) în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul săvîrșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane; c) într-un loc inaccesibil publicului, cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau văzută, dacă aceasta s-a produs față de două sau mai multe persoane. În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă. Astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentele inculpatului precum că nu a avut intenția de a-i aplica lovituri părții vătămate, deoarece aceste afirmații se combat prin totalitatea probelor cercetate în ședința de judecată și, în opinia instanței de judecată, urmăresc scopul evitării răspunderii penale pentru fapta comisă. În așa împrejurări sunt neîntemeiate motivele invocate în apelul avocatului despre încetarea procesului penal cu tragerea lui Sîrbu Ian la răspundere contravențională în baza art. 78 Cod Contravențional, care prevede vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale. Colegiul penal a relatat că, există o deosebire între contravenția prevăzută de art. 78 Cod Contravențional și infracțiunea de huliganism și anume, contravenția nu presupune și prezența unei acțiuni adiacente așa cum o presupune infracțiunea de huliganism care are un caracter complex. Ca consecință s-a aplicat art. 287 alin. (3) Cod penal și nu art. 78 Cod Contravențional, deoarece făptuitorul nu s-a limitat doar la vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, dar a mai încălcat grosolan ordinea publică. La stabilirea pedepsei s-a ținut cont de prevederile art. 7, 15, 16, 61, 75-78 Cod penal și concomitent luîndu-se în considerație că acțiunile lui Sîrbu Ian au fost influențate de acțiunile inadecvate ale părții vătămate, ceea ce a și dus la încălcarea ordinii publice cu manifestarea văditei lipse de respect față de societate, Colegiul penal a considerat că Sîrbu Ian poate fi corectat și reeducat fără a fi privat real de libertate, prin aplicarea art. 90 Cod penal cu stabilirea unui termen de probă de 1 (unu) ani.

Împotriva deciziei nominalizate avocatul Constantin Arabadji în numele inculpatului a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și 4 pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încetat procesul penal conform art. 391 alin. (2) Cod de procedură penală. În motivarea recursului, recurentul a invocat aceleași motive ca în apel, menționînd că probele prezentate în instanța de judecată demonstrează săvîrșirea de inculpat a contravenției prevăzută de art. 78 Cod Contravențional - vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia, deoarece dezacordul recurentului cu modul de apreciere a probelor nu poate servi drept temei de rejudecare a cauzei în ordine de recurs.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul în recursul declarat a invocat ca temei pentru recurs pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, de fapt referindu-se la dezacordul său cu aprecierea probelor. Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde. Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri, cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Deși, recurentul a specificat această eroare de drept în recursul său, Colegiul penal analizînd cazul supus judecării, a stabilit prezente toate elementele componente ale infracțiunii incriminate inculpatului și ca urmare, temeiul stipulat în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Din materialele dosarului rezultă, că instanțele inferioare la judecarea cauzei au ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și 5 veridicității lor, care în ansamblul au confirmat vinovăția inculpatului Sîrbu Ian în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. Referitor la argumentul recurentului precum că acțiunile inculpatului demonstrează săvîrșirea unei contravenții și nu este componență de infracțiune- huliganism, Colegiul penal îl consideră ca fiind inadmisibil și declarativ, deoarece instanța de apel la emiterea soluției sale corect a concluzionat că în cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că incidentul a avut loc într-un loc public, în prezența mai multor persoane, fiind încălcată grosolan ordinea publică, avînd loc o vădită lipsă de respect față de societate, administrația barului fiind nevoită să întrerupă activitatea din cauza acțiunilor huliganice ale inculpatului, făcînd trimitere la prevederile art. 131 Cod penal. Raportînd argumentele invocate de către recurent la speța supusă judecării, Colegiul penal constată că, acestea au format obiect de discuție în instanțele de judecată inferioare, asupra cărora s-au expus detailat, adoptînd o hotărîre legală, întemeiată și motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în hotărîrea instanței de apel, și apreciază că nu este necesară reluarea acestora, constatîndu-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces și probele puse la baza hotărîrilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor. Avînd în vedere cele menționate, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîririlor adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Constantin Arabadji în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie 2014, pe cauza penală în privința lui Sîrbu Ian, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 18 iulie 2014. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Iurie Diaconu 6