1ra-1320/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 18 martie 2013, Drumea V.T., Drumea S.F. și Iurco Ș.V. au fost achitați de sub învinuirea de comitere a infracțiuni prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motive că fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii.

Drumea V.T., Drumea S.F. și Iurco Ș.V., de către organul de urmărire penală au fost învinuiți de faptul că, la 07 ianuarie 2012, în jurul orei 22.30, Iurco Ș.V., aflîndu-se în centrul s. Căpriana, r-l Strășeni, împreună cu alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, încâlcind grosolan ordinea publică, au inițiat fără nici un motiv o ceartă cu cet. Raropu Viorel Ion, demonstrind o obrăznicie deosebită, l-au numit cu cuvinte necenzurate în prezența mai multor persoane, după ce intenționat i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului. Pentru a evita conflictul apărut, Raropu V.I. a fugit de la fața locului, însă în continuarea intențiilor sale huliganice, Iurco Ș.V. l-a ajuns și împreună cu Drumea V.T. și Drumea S.F., care venise între timp și cu alte persoane neidentificate, demonstrind o obrăznicie deosebită, intenționat i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului cet. Raropu V.I. Concomitent, pentru a 1 curma acțiunile huliganice ale persoanelor nominalizate, în cearta iscată au intervenit cet. Lisaia Victoria și Sîrbu Silvia, care au fost îmbrâncite, cauzîndu-le dureri fizice. In rezultatul acțiunilor huliganice, cet. Raropu V.I. i-au fost cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr.35 din 08 februarie 2012, vătămări corporale ușoare. Acțiunile lui Drumea V.T., Drumea S.F. și Iurco Ș.V. au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, de opunere de rezistență violentă persoanelor care curmă actele huiganice, precum și acțiunile, care prin conținutul lor, se deosebesc print-o obrăznicie deosebită, săvîrșite de mai multe persoane.

Nefiind de acord cu sentința, procurorul a declarat apel, în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fiu recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 400 unități convenționale, fiecare, invocînd aprecierea eronată a probelor administrate la caz, fapt ce a dus la pronunțarea unei sentințe ilegale. 3.1. Apel a fost declarat și de către partea vătămată Raropu V.I., în care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fiu recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare. În motivarea apelului, s-a menționat, că instanța de fond a apreciat prioritar declarațiile inculpaților și a rudelor acestora, ignorînd probele acuzării, precum și a constatat că partea vătămată se afla în stare de ebrietate fără efectuarea testării alcooloscopice.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014, au fost admise apelurile declarate, casată sentința și pronunțată o hotărîre nouă, prin care Drumea V.T., Drumea S.F. și Iurco Ș.V. au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 600 u.c., fiecare. Instanța de apel a constatat că, Iurco Ș.V. la 07 ianuarie 2012 în jurul orei 22.30, aflîndu-se în centrul s. Căpriana, r-l Strășeni, fără motiv a inițiat un conflict cu Raropu V.I. și numindu-1 cu cuvinte necenzurate l-a lovit cu pumnul peste corp, după ce împreună cu Drumea V.T. și Drumea S.F. și alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, încălcând grosolan ordinea publică în preajma magazinului-bar Î.I. „Vasile Sîrbu", demonstrind o obrăznicie deosebită, exprimându-se cu cuvinte necenzurate în prezența mai multor persoane și prin acțiuni comune i-au aplicat lui Raropu V.I. intenționat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.35 din 08 februarie 2012 vătămări corporale ușoare. Concomitent, pentru a curma acțiunile huliganice ale persoanelor nominalizate, în ajutorul lui Raropu V.I. au intervenit Lisaia V. și Sîrbu S., însă Drumea V.T., Drumea S.F. și Iurco Ș.V. fără a ține cont de observațiile făcute, le-au îmbrîncit pe Lisaia V. și Sîrbu S., cauzîndu-le dureri fizice. 2 Instanța de apel a încadrat acțiunile intenționate ale lui Drumea V.T., Drumea S.F. și Iurco Ș.V. în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, ca huliganism conform semnelor calificative: acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violentei fizice asupra persoanei, de opunere de rezistență violentă persoanelor care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșite de mai multe persoane. În motivarea soluției sale instanța de apel a menționat că, deși inculpații vina în comiterea infracțiunii imputate nu au recunoscut-o, însă vinovăția lor de cele comise este demonstrată prin: declarațiile părților vătămate Raropu V.I., Raropu (Lisaia) V.V., Sîrbu S.G., martorilor Barbos V., Sîrbu V.G., Cioară V.V., Sîrbu G.G., Sîrbu V.G., Simionov M.C., precum și prin materialele dosarului: plîngerea lui Raropu V.I. din 08.01.2012 , raportul de expertiză medico-legală nr.35 din 08.02.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.37 din 08.02.2012, procesele-verbale de recunoaștere a persoanelor de către Sîrbu S. din 13.03.2012, procesul-verbal de recunoaștere a persoanei de către Lisaia V. din 22.03.2014. În opinia instanței de apel, chiar și dacă la comiterea infracțiunii în fața magazinului ÎI"Vasile Sîrbu", în afară de inculpați au participat și alte persoane neidentificate după cum este indicat și în rechizitoriu, acest fapt nu înlătură răspunderea inculpaților, dar dimpotrivă demonstrează semnul calificativ al huliganismului, precum că la comiterea infracțiunii au participat mai multe persoane. Instanța de apel a menționat și faptul că nu sunt relevante la caz concluziile primei instanțe și argumentele părții apărării, precum că declarațiile martorului Bărbos V. nu constituie probe de vinovăție, din motivul, că dînsa se află în relații ostile cu inculpații Drumea V.T. și Drumea S.F., ca urmare a depus declarații acuzatorii în privința ultimilor din motiv de răzbunare, ori în această privință nu au fost prezentate careva probe, iar declarațiile martorului Bărbos V. sunt identice pe tot parcursul urmăririi penale și a judecării cauzei, se confirmă prin declarațiile părților vătămate, materialele dosarului ce coroborează între ele și sunt înafara oricăror dubii. Instanța de apel a considerat părtinitoare, depuse în favoarea inculpaților declarațiile martorilor minori Cioară V.V., Sîrbu V.G., Sîrbu G.G., Simionov M.C., precum că inculpații nu l-au lovit pe Raropu V., dar ultimul a inițiat conflictul, că a lovit minorii și pe Iurco Ș.V., că la locul comiterii infracțiunii în fața magazinului ÎF 'Vasile Sîrbu" de asemenea nimeni altcineva nu l-a lovit pe Raropu V. La acest capitol instanța de apel a menționat, că declarațiile martorilor vizați contravin circumstanțelor de fapt stabilite și nu se confirmă prin alte probe, dar dimpotrivă se combat prin rapoartele de expertiză medico-legale expuse supra și din care rezultă, că lui Raropu V. i-au fost cauzate mai multe echimoze pe față, cap, corp, comoție cerebrală, de asemenea au fost cauzate echimoze și părții vătămate Sîrbu S., pe cînd nu există careva date ce ar demonstra, că inculpaților sau minorilor Sîrbu V.G., Sîrbu G.G. le-ar fi fost cauzate leziuni corporale de la loviturile aplicate dînșilor chipurile de către Raropu V. 3 Din motivele menționate nu pot fi luate în considerație nici declarațiile martorului Focșa I.M., precum că inculpații Drumea V.T. și Drumea S.F., nu au participat la maltratarea lui Raropu V., dar că una din doamne a aplicat lovituri lui Drumea V.

Decizia instanței de apel se contestă cu recurs ordinar de către avocatul Tarsîna Vasile, în numele inculpaților Drumea V.T. și Drumea S.F., care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocînd aprecierea eronată a probelor administrate la caz. 5.1. Decizia instanței de apel se contestă cu recurs ordinar și de către avocatul, Radu S., în numele inculpatului Iurco Ș.V., în care se solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocând că: - la momentul pronunțării deciziei motivate judecătorul raportor era eliberat din funcție, astfel urma să fie reluată cercetarea judecătorească, - lui Iurco Ș.V. nu ia fost acordat ultimul cuvînt, - ședința pentru pronunțarea deciziei motivate a fost numită pentru 12 mai 2014, însă a avut loc la 06 mai 2014, fapt confirmat prin înregistrarea audio, - ilegalitatea încheierii Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, - declarațiile părții vătămate Raropu V. nu au fost date citirii în instanța de apel.

Procurorul în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință privind opinia asupra recursului declarat de către apărătorii inculpaților, solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece temeiurile invocate de recurenți nu sunt argumentate prin prisma art. 427 Cod de procedură penală.

Verificând argumentele recursurilor în raport cu actele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond și de apel, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Drumea V.T., Drumea S.F. și Iurco Ș.V. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod Penal, să fie justă și întemeiată. Ca urmare, instanța de apel just a conchis că nu sunt relevante și urmează a fi respinse ca nefondate concluziile primei instanțe, expuse în sentința de achitare, precum și argumentele părții apărării privind nevinovăția inculpaților, deoarece acestea contravin circumstanțelor de fapt stabilite la judecarea cauzei. Colegiul apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat, încadrarea 4 juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt reținute, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor ce li se rețin în sarcină. Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma argumentelor invocate, Colegiul constată ca neîntemeiate apărările avocaților inculpaților, în sensul că nu se fac vinovați inculpații de comiterea infracțiunii de huliganism, ca consecință anume instanța de apel este cea care a procedat la o corectă încadrare în drept, a faptei comise de către inculpați, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 287 alin. (2) lit. b) Cod Penal. Unul din argumente invocate de recurenți, în recursul declarat este aprecierea eronată a probelor administrate la caz. La acest argument Colegiul remarcă faptul că, temeiul privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. În ceea ce privește critica recurentului vizând faptul că, la momentul pronunțării deciziei motivate judecătorul raportor Mihail Buruian era eliberat din funcție, astfel urma să fie reluată cercetarea judecătorească, Colegiul constată următoarele: Conform procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 15 aprilie 2014 (f.d. 199 v.2), în urma deliberării a fost pronunțat dispozitivul deciziei, cu aducerea la cunoștință a datei de 06 mai 2014, la care va avea loc pronunțarea deciziei motivate. Prin Decretul Președintelui RM nr. 1119 din 23 aprilie 2014, publicat la 25 aprilie 2014, d-l Mihail Buruian a fost eliberat din funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, în perioada 15 aprilie 2014 - 25 aprilie 2014, judecătorul-raportor Mihail Buruian fiind în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău a avut posibilitatea legală întocmirii și motivării deciziei adoptate cu semnarea acesteia, ca rezultat la 06 mai 2014, conform procesului-verbal (f.d. 199 v.2), președintele completului de judecată Ulianovschi Xenofon, în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) Cod de procedură penală, a pronunțat partea dispozitivă a deciziei motivate în ședința publică, prin ce nu s-a confirmat critica invocată supra. În ceea ce privește argumentul formulat de recurent cu referire la neacordarea ultimului cuvînt inculpatului Iurco Ș.V., Colegiul atestă netemeinicia acestuia, luînd în considerație procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 15 aprilie 2014 (f.d. 199 v.2), unde în conformitate cu art. 413 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța ia oferit inculpatului Iurco Ș.V. ultimul cuvînt. Ca consecință inculpatul a menționat că: „Solicit să fiu achitat, nu mă consider vinovat”. Referitor la critica recurentului, în sensul că ședința de judecată pentru pronunțarea deciziei motivate a fost numită pentru 12 mai 2014, însă a avut loc la 06 5 mai 2014, fapt confirmat prin înregistrarea audio, în viziunea Colegiului este declarativă, reieșind din înregistarea audio anexată la materialele cauzei. Cu referire la alegația recurentului privind ilegalitatea încheierii Curții de Apel Chișinău din 08 aprilie 2014, Colegiul evidențiază neargumentarea ilegalității acestuia, doar constatarea, fapt ce face imposibilă analiza acestui motiv. Colegiul contată că este nefondată și critică formulată de recurent în sensul că, declarațiile părții vătămate Raropu V. nu au fost date citirii în instanța de apel. Ori, în conformitate cu procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 08 aprilie 2014 (f.d. 196-197 v.2), președintele ședinței a verificat dacă participanții la proces nu au alte probe noi sau dacă este necesar de cercetat suplimentar probele administrate la urmărirea penală și în înstanța de fond. Ca urmare, procurorul Vitalie Călugăreanu a solicitat verificarea unui cumul de probe, printre care și declarațiile părții vătămate Raropu V., iar instanța de apel conform art. 414 Cod de procedură penală, a dispus examinarea și verificarea acestora. La întrebarea instanței, dacă sunt replici sau completări la probele existente, din partea inculpatului Iurco Ș.V. și a apărătorului acestuia, avocatul Medeleanu Gabriela, ambii fiind prezenți, nu au parvenit careva replici, considerînd posibilă finisarea examinării cauzei, fapt ce a dus la netemeinicia criticei formulate. De asemenea, Colegiul atenționează asupra faptului că, deși apărătorul inculpatului Iurco Ș.V. invocă un șir de argumente privind dezacordul său cu examinarea cauzei la etapa instanței de apel, însă reieșind din materialele cauzei, nu au fost formulate careva obiecții la procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel, în conformitate cu art. 336 Cod de procedură penală, în sensul celor invocate. La baza recursurilor declarate sunt indicate cazurile de casare prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 2), 6), 8), 10), 12) și 16) Cod de procedură penală. Cu referire la cazul de casare prevăzut în pct. 2) al normei vizate, în sensul că instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33, Colegiul consideră că acesta nu este incident în cauză, temeiul dat fiind analizat în prezenta decizie. De asemenea, Colegiul atestă că nici prevederile pct. 6) al normei vizate nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, deoarece instanța de apel în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nefiind admisă careva eroare gravă de fapt. În opinia instanței de recurs nu este incident la cazul supus judecării și nici temeiul prevăzut la pct. 8) al normei vizate, deoarece instanța de apel a examinat cauza penală fără careva abateri de la normele materiale și de procedură, corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, încadrînd corect acțiunile inculpatului, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs. În privința temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, Colegiul evidențiază că invocarea acestui temei în cazul dezacordului cu orice calificare a acțiunilor inculpatului este alogică. 6 În privința temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul remarcă faptul că temeiul dat se invocă numai în cazul cînd faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul supus judecării recurenții invocă cazul dat nefiind de acord nici cu o încadrare juridică a faptei, solicitînd achitarea inculpaților. Următorul temei de casare invocat este pct. 16) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală. Însă recurentul nu a menționat care anume normă de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine la vre-o hotărîre adoptată anterior și căre-i anume hotărîrea prin care a fost interpretată această normă, astfel fiind imposibilă analiza temeiului dat. În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Conducându-se de art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul, Tarsîna Vasile, în numele inculpaților, Drumea Viorel, Drumea Simion și avocatul, Radu Sergiu, în numele inculpatului, Iurco Ștefan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Drumea Viorel Tudor, Drumea Simion Fiodor și Iurco Ștefan Vasile, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 octombrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Iurie Diaconu 7