1ra-927/2014 — Art. 287 al. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei din 29 octombrie 2013 Buzu Pavel și Buzu Vasilii au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 1 000 unități convenționale fiecăruia ce constituie 20 000 lei. Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasîndu-se în mod solitar de la Buzu Pavel și Buzu Vasilii în beneficiul: - lui Corneliu Brădescu prejudiciul material în mărime de 5 530 lei și prejudiciu moral în mărime de 3 000 lei; - lui Cristina Brădescu cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 3 000 lei și prejudiciu moral în mărime de 1 000 lei; - lui Aliona Ciubuc cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 3 000 lei și prejudiciu moral în mărime de 1 000 lei; - lui Radu Brădescu cheltuieli pentru asistența juridică în mărime de 3 000 lei și prejudiciu moral în mărime de 1 000 lei. 1

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Buzu Pavel și Buzu Vasilii la 08 iulie 2012, aflîndu-se în trafic, conducînd mijlocul de transport „Toyota”, n/î polon CBY64SR, pe traseul M2 „Chișinău-Soroca” prin s. Peresecina, raionul Orhei, manifestînd o obrăznicie deosebită, intenționat a urmărit automobilul de model „Mercedes Vito”, cu n/î C PV 155, condus de Corneliu Brădescu ce avea ca pasageri pe Aliona Cibuc, Radu Brădescu, Cristina Brădescu, minorii Victoria Brădescu și Dragoș Brădescu, creînd pericol de accident rutier prin executarea unor manevre neregulamentare cu autovehiculul condus menite să obstrucționeze înaintarea acestuia spre mun. Chișinău, stopîndu-l pe o stradă din s. Peresecina, raionul Orhei, iar Buzu Vasile ieșind din automobil a aplicat violența fizică îndreptată spre deteriorarea geamurilor automobilului urmărit, lovind cu pumnul în ele. Tot ei, continuîndu-și acțiunile sale criminale în aceleași circumstanțe, cînd automobilul urmărit condus de Corneliu Brădescu a reușit să scape din cursa întinsă, deplasîndu-se în direcția opusă spre or. Orhei, Buzu Pavel a continuat urmărirea autovehiculului advers stopîndu-l prin aceleași manevre periculoase, contrare normelor Regulamentului Circulației Rutiere, la ieșirea din s. Peresecina, raionul Orhei, iar Buzu Vasilii a ieșit din mașină și a continuat violența încercînd să deterioreze geamurile automobilului urmărit prin lovirea cu pumnul în ele. În drept, acțiunile inculpaților Buzu Pavel și Buzu Vasilii, au fost calificate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal - huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită de mai multe persoane.

Sentința a fost contestată cu apeluri de către: - avocatul Ina Țmocno în numele părților vătămate Corneliu Brădescu, Cristina Brădescu, Aliona Ciubuc, Radu Brădescu, care a solicitat casarea parțială acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă încasarea sumei prejudiciului moral în mărime de cîte 9 000 lei pentru Cornel Brădescu și Ciubuc Aliona; și suma prejudiciu moral în mărime de cîte 8 000 lei pentru Radu Brădescu și Cristina Brădescu cît și a cheltuielilor de transport în mărime de 600 lei în favoarea lui Corneliu Brădescu motivînd, că cuantumul despăgubirilor morale stabilit de instanța de fond nu le convine părților vătămate, ei suferind un șoc emoțional enorm și au fost expuși pericolului real. Deși partea vătămată Cornel Brădescu a solicitat recuperarea cheltuielilor de transport în mărime de 630 lei și anexat probe confirmătoare, instanța a dispus încasarea sumei de 330 lei, iar în ce privește pretenția de 300 lei, instanța a respins-o din motiv, că partea vătămată Cornel Brădescu nu a fost citat în judecată pentru 22 ianuarie 2013, însă la această dată acesta s-a deplasat către Judecătoria Orhei și a făcut cunoștință cu dosarul, iar la 8 octombrie 2013 el, pentru a participa în ședință, a mai suportat cheltuieli de transport în mărime de 416, 75 lei, pe care nu a reușit să le înainteze pentru recuperare în cadrul ședinței; - inculpații Buzu Pavel și Buzu Vasile, care au solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri mai blînde. Apelanții au invocat că, pedeapsa aplicată lor 2 este prea aspră ne fiind luate în considerație circumstanțele atenuante și cele agravante, iar cheltuielile indicate fiind exagerate și neîntemeiate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2014, au fost respinse, ca nefondate, apelurile apărătorului Ina Țmocno în numele părților vătămate Corneliu Brădescu, Aliona Ciubuc, Radu Brădescu, Cristina Brădescu, și a inculpaților Buzu Pavel și Buzu Vasilii, menținînd sentința contestată. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, instanța de fond, a ținut strict cont și în deplină măsură de circumstanțele descrise în apel, mai ales că infracțiunea de huliganism constituie o infracțiune răspîndită și periculoasă, care atentează la ordinea publică, liniștea cetățenilor și care deseori conduce la săvîrșirea altor infracțiuni, mult mai grave. Referitor la soluționarea acțiunii civile, instanța de apel a menționat, că sentința este legală și întemeiată reieșind din faptul că: Cererea de încasare a prejudiciului moral, nu trebuie să fie exorbitantă și prin ea să nu se tindă la o îmbogățire fără temei just (hotărîrea CtEDO Oneryildiz versus Turcia) precum și din faptul că condamnarea în sine aduce satisfacție morală persoanei ce i s-a adus atingere la drepturi și libertăți (hotărârea CtEDO Posokhov versus Rusia). Astfel, se apreciază că instanța de fond prin dispunerea încasării cu titlu de prejudiciu moral a făcut o evaluare pe bază echitabilă, avînd în vedere că prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce el diferă de la persoana la persoana, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz, de aceea, nici CtEDO, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate.

Decizia este atacată cu recurs de către inculpații Buzu Pavel și Buzu Vasilii în care solicită casarea hotărîrilor judecătorești adoptate pe caz, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, invocînd faptul că instanțele de judecată eronat au apreciat probele administrate pe caz și sunt nevinovați.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Avînd ca reper, dispozițiile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală. În conformitate cu prevederile art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală în cererea de recurs trebuie să fie indicate conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. Analizînd textul recursului declarat, instanța de recurs constată că conținutul acestuia este identic cu cel al apelului și recurentul, în recursul declarat nu a argumentat ilegalitatea hotărîrilor contestate sau în ce constă problema de drept de importanță generală ce persistă în cauza dată, ce ar duce la casarea hotărîrilor 3 judecătorești, prin prisma temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticat modul de apreciere a probelor administrate pe caz de către instanțele de judecată, însă argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesual penale, ceea ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de achitare. Astfel, Colegiul penal statuează, că recursul inculpaților exprimă doar dezacordul acestora, produs de soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești, or, instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul, cu circumstanțele în fapt și în drept ce l-ar justifica. Prin urmare, în fața instanței de recurs nu este stabilit cadrul discuției, fără motivarea recursului, în corespundere cu prevederile legale enunțate mai sus. Împrejurările indicate, denotă în mod concludent, că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din motivul necorespunderii cerințelor de conținut, deoarece recurenții nu au indicat motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate, iar aceasta fiind una din condițiile obligatorii pe care trebuie să le conțină recursul, conform cerințelor art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală. 6. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 29 octombrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 ianuarie 2014 de către inculpații Buzu Pavel Constantin și Buzu Vasilii Constantin, în propria cauza penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecător Ion Guzun Iurie Diaconu 4