1ra-629/2014 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-629/2014 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-629/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul, Diaconu Dorian, în numele inculpatului, Merăuță Alexandru Andrei,

împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 iulie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2013, în cauza penală

în privința lui,

Merăuță Alexandru Andrei, născut la 07 august 1984,

originar și domiciliat mun. Chișinău str. Sîrbească 2 ap. 20.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A TĂ:

Merăuță A.A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, la 3 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 1 an, dacă în acest termen inculpatul nu va

comite noi infracțiuni și prin purtarea exemplară și muncă cinstită va îndreptăți

încrederea acordată.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la inculpat

în beneficiul părții vătămate Stețco Vasile suma de 14.075,35 lei, cu titlu de

prejudiciu material și suma de 20.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

aflîndu-se pe str. 31 August, mun. Chișinău, avînd intenția comiterii unui act de

huliganism, încălcînd grosolan ordinea publică, însoțită de aplicarea violenței

asupra persoanei precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

1

obrăznicie deosebită, a inițiat un conflict cu Stețco V., și fără nici un motiv,

intenționat a aplicat violență, lovindu-l intenționat de mai multe ori cu pumnii în

regiunea feței, în rezultatul cărui fapt Stețco V. a căzut la pămînt.

Acțiunile lui Merăuță A.A. au fost încadrate de instanța de judecată în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică, acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor persoane care

curmă actele huliganice, precum și acțiunile, care prin conținutul lor, se deosebesc print-o

obrăznicie deosebită.

contestat-o cu apel, în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului, apărătorul a menționat, că instanța de fond nu a pus

nici o probă ce ar indica direct și incontestabil asupra faptului săvîrșirii de către

inculpat a infracțiunii imputate, iar din conținutul sentinței este imposibil de

identificat prin ce acțiuni s-a manifestat latura obiectivă a infracțiunii incriminate,

precum și motivele pentru care instanța a respins probele apărării.

2013, apelul declarat a fost admis parțial, casată sentința în latura civilă, în partea

încasării prejudiciului moral și pronunțată o hotărîre nouă, prin care a fost dispusă

încasarea de la inculpat în beneficiul părții vătămate a sumei de 2000 lei cu titlu de

prejudiciu moral. În rest sentința a fost menținută.

Analizând în ansamblu probele administrate și cercetate de către instanțele de

fond și de apel, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării, instanța de apel a constatat că vina inculpatului Merăuță A.A de

comiterea infracțiunii incriminate s-a confirmat pe deplin și acțiunile lui corect au

fost încadrate în baza art. 287 alin. (1) CP - huliganismul, adică, acțiunile intenționate

care încalcă grosolan ordinea publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, de opunerea de rezistență reprezentanților autorităților sau altor

persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile, care prin conținutul lor, se

deosebesc print-o obrăznicie deosebită.

In opinia instanței de apel, instanța de fond la aprecierea modului și a măsurii

de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

incriminate, care conform art. 16 CP face parte din categoria celor mai puțin grave

pentru care legea prevede ca pedeapsă amendă în mărime de la 200 la 700 u.c. sau

muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 140 de ore, sau închisoare

de pînă la 3 ani, de personalitatea inculpatului care se caracterizează pozitiv,

2

anterior nu a fost judecat. Circumstanțe atenuante în raport cu inculpat s-a reținut

săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, iar circumstanțe

agravante nu s-au reținut.

Analizînd circumstanțele stabilite, instanța de apel a considerat că pedeapsa

sub formă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării ei pe un termen de probă

de 1 an a fost corect numită inculpatului și este în limitele legii și echitabilă faptelor

comise.

Cît privește sentința în partea laturii civile, privind încasarea prejudiciului

moral în mărime de 20.000 lei, instanța de apel a considerat că sentința este

criticabilă în acest aspect și urmează a fi casată în această parte din următoarele

motive.

Reieșind din faptul că în urma acțiunilor inculpatului pentru partea vătămată

nu au survenit careva urmări grave, lui fiindu-i cauzate vătămări corporale ce au

dus la dereglarea sănătății de scurtă durată, nu a avut de suferit reputația socială a

lui, ținînd cont și de starea materială a inculpatului, instanța de apel a considerat că

pentru repararea daunei morale părții vătămate este echitabilă și suficientă pentru a

aduce satisfacție morală suma de 2000 lei, care urmează a fi încasată de la inculpat,

deoarece suma încasată de către instanța de fond – 20.000 lei este exagerată.

Totodată, se menționează că însăși faptul condamnării inculpatului reprezintă în

sine o despăgubire morală pentru partea vătămată.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute, constatînd că cuantumul

despăgubirilor pentru recuperarea daunei materiale a fost justificat prin probe

obiective, documente ce confirmă suportarea cheltuielilor solicitate.

către avocatul, Diaconu D., în numele inculpatului, care solicită casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, invocând temeiurile de casare

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) CPP. Recurentul a criticat hotărărîle

judecătorești adoptate pe caz, sub aspectul neverificării probelor administrate de

prima instanță de către instanța de apel și nepronunțarea asupra tuturor motivelor

invocate, iar celelalte argumente sunt identice cu cele invocate în cererea de apel.

al Curții Supreme de Justiție, concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în

3

procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond

și de apel, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre

vinovăția lui Merăuță A.A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1)

Cod Penal, să fie justă și întemeiată.

Unul din argumentele invocate de către apărător în recursul declarat este

neverificarea de către instanța de apel a probelor administrate de prima instanță.

În conformitate cu pct. 6) al Recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 53 din

12.07.2013, Cu privire la procedura de examinare a apelului, legiuitorul obligă

instanța de apel să verifice declarațiile și probele materiale examinate în prima

instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea respectivă în

procesul - verbal al ședinței de judecată.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, (2) Instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în

ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, (6) Instanța de apel nu este

în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele

nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal.

Conform procesului-verbal din 07 noiembrie 2013 (f.d.182), cînd instanța de

apel în baza art. 413 alin. (3) Cod de procedură penală, a verificat dacă sunt probe

suplimentare și dacă este necesar de a cerceta suplimentar probele administrate în

prima instanță, avocatul inculpatului a menționat că: „probe suplimentare nu sunt,

solicit să fie cercetate probele care au stat la baza sentinței”, inculpatul la rîndul său a

remarcat că: „probe suplimentare nu sunt”. Ca urmare, instanța de apel pe loc a

dispus „cercetarea suplimentară a probelor care au stat la baza sentinței: declarațiile părții

vătămate, martorilor Ursu C., Țarălungă D., Gatman A., Grosu D., Rîșineanu A., Mîndru

S., Tashinschi R., inculpatului: certificatul de vizită nr.92620 din 17.12.2012, rapoartele de

constatare medico-legală nr. 206/D și de expertiză medico-legală suplimentară nr.881/D din

05.04.2012, tabelul fotografic”. Întrebări din partea participanților la proces nu au

parvenit. Mai mult, la verificarea de către instanța de apel în baza art. 413 alin. (4)

Cod de procedură penală, dacă au parvenit replici, s-a constatat că: „Replici nu au

parvenit”.

Raportînd prevederile legale menționate la cazul supus judecării, Colegiul

stabilește că, instanța de apel respectînd principiul contradictorialității, punînd în

discuție necesitatea verificării suplimentare a probelor pe caz, i-a asigurat acestuia

posibilitatea reală în susținerea argumentelor sale, însă, partea apărării a menționat

că: „probe suplimentare nu sunt, solicit să fie cercetate probele care au stat la baza

sentinței”, ceea ce a fost efectuat de instanța de apel, consemnînd în procesul-verbal,

fapt ce a dus la netemeinicia argumentului invocat.

Alt argument indicat în cererea de apel și de recurs este lipsa analizei și

aprecierii probelor administrate la caz.

4

La acest capitol Colegiul remarcă faptul, că instanța de apel constatînd eroarea

instanței de fond în acest sens, a reparat-o prin analiza și aprecierea probelor

administrate la caz. Astfel, analizînd decizia instanța de apel, se observă concluzia

corectă a instanței: „Deși martorii Gatman, Grosu, Rîșneanu, Mîndru au menționat că

partea vătămată se afla în stare de ebrietate și că era agresiv, acest fapt nu a fost confirmat,

cu atît mai mult că de către inculpat a fost prezentat un CD cu înregistrări ale unor

fragmente de distracție de la discoteca „Lava", prin care nu s-a demonstrat că partea

vătămată era în stare de ebrietate și era agresivă, ci din contra toți erau bine dispuși, se

distrau”.

De asemenea, Colegiul remarcă aprecierea critică întemeiată de către instanța

de apel a: „..declarațiilor martorilor Gatman, Ursu, Grosu, Rășneanu care declară că

partea vătămată era în stare de ebrietate avansată, agresiv și a reacționat neadecvat la

cererea lui Merăuță Alexandru să-i dea paharul. Astfel, deși aceștia susțin că inculpatul a

dorit să guste din cele procurate de Stețco și a cerut frumos, tot ei afirmă că Stețco nu a fost

de acord să-i dea paharul și îl ținea cu două mîni. Este evident că ei fiind prietenii

inculpatului, în scopul de a-l favoriza, neagă faptul că ultimul i-ar fi zis că „acuși îți arăt o

poantă", ceea ce confirmă martorul Țarălungă, după care l-a lovit cu pumnul. Toți martorii

nu neagă faptul că s-au înjurat reciproc, iar acest fapt nu mai vorbește despre o cerere

amiabilă între doi prieteni. Versiunea inculpatului și a martorilor Ursu, Gatman, Grosu

cum că Stețco nu a fost lovit, ci doar a fost împins cu mîna și el și-a pierdut echilibrul,

căzând jos, în urma la ce a primit leziunile corporale depistate la el, se infirmă atît prin

declarațiile părții vătămate și martorului Țarălungă, cît și prin raportul de expertiză

medico-legală care exclude posibilitatea cauzării leziunilor corporale de la căderea liberă de

la înălțimea propriului corp”.

Cele menționate, în opinia Colegiului, indică la neincidența argumentului

invocat, deoarece instanța de apel a verificat toate probele sub toate aspectele,

complet și obiectiv, analizînd întregul ansamblu probator administrat și

coroborarea lor cu alte probe, apreciindu-le cu argumentarea concluziilor sale de

acceptare sau respingere a probelor, cele reținute de instanța de apel fiind în

corespundere cu conținutul real al acestora.

În acest context Colegiul reține, corectitudinea concluziei instanței de apel:

„Deși inculpatul nu și-a recunoscut vina, vinovăția acestuia este dovedită integral prin

declarațiile părții vătămate, a martorilor, materialele cauzei.”

Următorul argument invocat de partea apărării este lipsa elementelor

infracțiunii de huliganism în acțiunile inculpatului.

Din materialele cauzei se constată că, de către organul de urmărire penală

inculpatul a fost învinuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal. Instanța de fond i-a încadrat acțiunile acestuia în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, concluzie menținută de către instanța de apel.

Colegiul remarcă temeinicia invocării la acest capitol de către instanța de apel

a doctrinei penale, și anume analiza laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.

5

287 Cod penal, noțiunea ordinii publice, încălcării grosolane a ordinii public,

exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate, acțiuni care încalcă

grosolan ordinea publică.

Astfel, Colegiul constată justificată concluzia instanței de apel că sunt întrunite

condițiile pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului, sub aspectul

comiterii infracțiunii de huliganism în forma calificată și la argumentarea încadrării

juridice a acțiunilor acestuia, corect a menționat: „…la 17.12.2011, cînd cercul de

persoane au ieșit din localul discotecii „Lava" și, deplasîndu-se spre chioșc pentru a servi

ceva de mîncare, inculpatul prin comportamentul său nu a respectat atît ordinea publică, cît

și normele morale de conduită a sa, avînd în vedere faptul că în afara grupului lor, în jur se

aflau taximetriștii, iar ei toți se aflau în centrul orașului, și de la acea discotecă mai ieșeau și

alte persoane străine”.

În viziunea Colegiului, instanța de apel în mod just a concluzionat că

inculpatul prin acțiunile sale a încălcat grosolan ordinea publică și totodată i-a

cauzat vătămări corporale părții vătămate. Fapta prejudiciabilă analizată

presupune aplicarea violenței asupra persoanelor, prin care se are în vedere

violența soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății sau cu

leziuni corporale neînsemnate care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a

sănătății, nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

De asemenea, instanța de apel întemeiat a stabilit și prezența laturii subiective,

care se exprimă prin: „...intenție, dorința de a arăta supremația sa, deoarece inculpatul își

dădea seama de consecințele faptelor sale, sau trebuia să-și dea seama cînd l-a împins, l-a

lovit pe Stețco și a dorit survenirea acestora. Instanța de apel a reținut corect că între partea

vătămată și inculpat nu erau relații ostile, fapt demonstrat și prin CD-ul prezentat de către

inculpat și anexat la materialele cauzei. Din vizionarea acestuia nu se confirmă nici atacul

din partea lui Stețco V., nici chiar inculpatul nu afirmă cert că a fost un atac, dar că

purtarea lui Stețco părea să fie o agresiune. Astfel, din însăși versiunea prezentată de

apărare ce exclude și argumentele ce țin de legitima apărare din partea inculpatului ceea ce

denotă că el a acționat cu intenție”.

In asemenea circumstanțe, Colegiul atestă că în cauză s-au stabilit toate

elementele componente ale infracțiunii incriminate inculpatului în baza art. 287

alin. (1) Cod penal.

Cît privește sentința în partea laturii civile privind încasarea de la inculpat în

beneficiul părții vătămate a prejudiciului moral în sumă de 20.000 lei, Colegiul

reține justificată concluzia instanței de apel privind netemeinicia sentinței în acest

aspect, ca urmare fiind casată sentința în această parte.

Astfel, indicînd corect prevederile art.art. 1422 alin.(1), 1423 alin. (1) Cod Civil,

precum și pct. 22 a Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr.9 din 09.10.2006

„Cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației ce

reglementează repararea prejudiciului moral”, instanța de apel întemeiat a conchis

că instanța de fond, examinînd cauza, nu a specificat prin ce anume se justifică

6

încasarea prejudiciului moral în valoare de 20.000 lei. Mai mult, reieșind din faptul

că în urma acțiunilor inculpatului pentru partea vătămată nu au survenit careva

urmări grave, lui fiindu-i cauzate vătămări corporale ce au dus la dereglarea

sănătății de scurtă durată, nu a avut de suferit reputația socială a lui, ținînd cont și

de starea materială a inculpatului, instanța de apel întemeiat a considerat că pentru

repararea daunei morale părții vătămate este echitabilă și suficientă pentru a aduce

satisfacție morală suma de 2000 lei, deoarece suma încasată de către instanța de

fond – 20.000 lei este exagerată și nejustificată, însăși faptul condamnării

inculpatului reprezintă în sine deja o despăgubire morală pentru partea vătămată.

La baza recursului declarat sunt invocate cazurile de casare prevăzute în art.

427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală.

La temeiul de casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, recurentul a indicat că, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul atestă că prevederile pct. 6) al normei vizate nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, deoarece instanța de apel în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Temeiul de casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci

cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre

de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde.

În opinia instanței de recurs nu este incident la cazul supus judecării temeiul

dat, acesta fiind analizat detailat în pct. 6 al prezentei decizii, precum și deoarece

instanța de apel a examinat cauza penală fără careva abateri de la normele

materiale și de procedură, corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub

toate aspectele, încadrînd corect acțiunile inculpatului, concluzie ce este susținută și

de instanța de recurs.

În privința temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, Colegiul evidențiază că temeiul dat se invocă numai în cazul

cînd faptei săvîrșite i s-a dat o altă încadrare juridică greșită, iar în cazul supus

judecării recurentul invocă temeiul dat nefiind de acord nici cu o încadrare juridică

a faptei, solicitînd achitarea inculpatului.

În urma celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor

judecătorești adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

7

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Diaconu

Dorian, în numele inculpatului, Merăuță Alexandru Andrei, împotriva sentinței

Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui,

Merăuță Alexandru Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 aprilie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

8