1ra-1051/2014 — art.187 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra-1051/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Veaceslav Nemerenco în numele inculpatului împotriva sentinței Judecătoriei

Glodeni din 17 decembrie 2013 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 26 februarie 2014, pe cauza penală în privința lui:

Dragot Adrian Vladimir, născut la 21

martie 1991, originar și domiciliat în s. Hîjdieni,

r-nul Glodeni;

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 12.03.2013– 17.12.2013;

instanța de apel: 17.01.2014- 26.02.2014;

instanța de recurs: 15.05.2014 - 11.06.2014;

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 5 (cinci) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă și dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul părții vătămate Munteanu Valentina prejudiciul material în sumă de 6000

(șase mii) lei.

în noaptea spre 15 septembrie 2012, în jurul orei 01.30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, 1-a atacat pe Munteanu Valentin, aplîcîndu-i vătămări corporale medii

nepericuloase pentru viață, constatate prin raportul de expertiză medico-legală nr. 145

din 27.11.2012 și i-a sustras în mod deschis un telefon mobil de model "Nokia 7230"

în sumă de 800 lei, cauzîndu-i astfel o daună materială considerabilă.

inculpatului a depus apel, solicitînd casarea acesteia în latura pedepsei penale,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care la stabilirea pedepsei să

fie aplicate prevederile art. 78 și 90 Cod penal, adică minimul sancțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) Cod penal, cu executarea condiționată a pedepsei penale, pe motivul

1

prezenței circumstanțelor ce atenuează răspunderea penală în raport cu lipsa celor

agravante. Astfel în calitate de circumstanțe atenuante fiind: atragerea pentru prima

dată la răspunderea penală, recunoașterea vinei, căința sinceră și restituirea benevolă

a obiectului sustras.

2014, a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, deși

instanța a reținut în acțiunile inculpatului elementele tîlhăriei, punînd la baza sentinței

pronunțate probele administrate la faza urmăririi penale, care cert denotă, că în scopul

sustragerii telefonului mobil el a aplicat în privința victimei Munteanu Valentin

violență periculoasă pentru viață, manifestată prin cauzarea vătămărilor corporale

medii, fapt constatat prin raportul de expertiză medico-legală nr. 145 "D" din

27.11.2012, aceasta a dat o apreciere incorectă aspectelor de drept, dispunînd

neîntemeiat reîncadrarea acțiunilor criminale a acestuia de la art. 188 alin. (2) lit. f) la

art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Colegiul penal a menționat că, fapta prejudiciabilă comisă de inculpat a fost

confirmată prin declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate, a martorilor

Nichifor Nicu și Cucereanu Ion, a materialelor administrate pe cauză și anume

plîngerea părții vătămate, procesul-verbal de ridicare a telefonului mobil, procesul-

verbal de cercetare la fața locului, procesului-verbal de ridicare a cartelei SIM,

raportul de expertiză medico-legală a părții vătămate.

Totodată, instanța de apel a menționat și raportul de expertiză psihiatrică nr.

247a - 2013 din 11.07.2013, prin care Munteanu Valentin suferă de retard mental

sever, care-1 lipsește total de exercițiu, nu poate să înțeleagă și să dirijeze acțiunile

sale, avînd nevoie de tutelă (f.d.35). Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din

05.09.2013, Munteanu V. a fost recunoscut incapabil, obligîndu-se Primăria Glodeni

de ai institui tutelă (f.d.36).

În aprecierea declarațiilor părții vătămate, Colegiul a ținut să precizeze, că deși

incapacitatea victimei a fost stabilită după cazul dat, această împrejurare nu-i reduce

gravitatea retardului mental de care el suferă, chiar dacă acesta a fost constatat mai

tîrziu. Respectiv, în situația în care declarațiile victimei coroborează cu declarațiile

celorlalte persoane audiate pe caz, inclusiv și cu mărturiile depuse de inculpat, prin

care el a recunoscut, că a luat telefonul după aplicarea violenței, chiar dacă neagă

aplicarea acesteia în legătură cu deposedarea victimei de bunul său, micile divergențe

apărute în aceste declarații, fiind nerelevante, nu pot fi apreciate drept probe ce l-ar

îndreptăți pe inculpat.

Instanța de apel a ținut cont de caracterul vătămărilor corporale depistate la

partea vătămată, acestea fiind de categoria celor medii, a considerat posibil că

acțiunile inculpatului se încadrează pe deplin la componența de tîlhărie, reținută de

2

către partea acuzării prin învinuirea formulată în rechizitoriu și nu la componențe de

jaf, precum instanța 1-a condamnat pe Dragot Adrian.

În ce privește apelul declarat de avocat în partea ce ține de atenuarea pedepsei

penale, prin aplicarea dispozițiilor art. art. 78 și 90 Cod penal, Colegiul a ținut să

menționeze, că prin eroarea de drept admisă de către instanța de fond, acesta deja a

beneficiat de o pedeapsă mai redusă decît cea minimală, stabilită de sancțiunea art.

188 alin. (2) lit. f) Cod penal, fapt ce denotă netemeinicia solicitării privind reducerea

pedepsei penale la limita minimă a sancțiunii art. 187 alin. (2) Cod penal. Cît privește

solicitarea privind aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, Colegiul a menționat, că

la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale instanța de fond a ținut cont de

gravitatea faptei prejudiciabile reținută în acțiunile inculpatului, precum și prezența în

cauză a prejudiciului material nerecuperat.

Referitor la celelalte circumstanțe atenuante a cauzei cum sunt vîrsta tînără,

lipsa antecedentelor, recunoașterea vinovăției și căința sinceră, lipsa pretențiilor de

despăgubire materială, toate aceste împrejurări a cauzei au fost luate în considerație

de către instanța de apel, ca circumstanțe ce atenuează răspunderea penală a

inculpatului, fiind reținute și de către instanța de fond, însă prezența lor nu reduce

pericolul social-sporit a faptei comise de inculpat și rolul ei prejudiciabil pentru

partea vătămată.

Totodată, Colegiul penal a reținut comiterea de către inculpat a acțiunilor

criminale, prin aplicarea violenței față de o persoană ce suferă de retard mental sever,

fapt despre care acesta cunoștea cu certitudine, prevăzînd imposibilitatea acestuia de

a se apăra.

numele inculpatului a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza

art. 187 alin. (2( lit. e), f) Cod penal la 3 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod

penal, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 1 an.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, inculpatul a aplicat violența

fizică față de partea vătămată nu pentru al deposeda de telefonul mobil, dar pe motiv

că partea vătămată a vrut să-l lovească, iar telefonul l-a luat după ce a căzut jos din

buzunarul părții vătămate.

Recurentul a menționat că instanța de fond corect a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, deoarece probele

administrate la cauza penală nu demonstrează vinovăția inculpatului pentru aplicarea

violenței și pentru sustragerea bunului, iar dacă partea acuzării nu a contestat sentința,

înseamnă că este de-acord cu calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 187 alin.

(2) lit. e), f) Cod penal.

3

Totodată, avocatul recurent a relatat că în privința inculpatului s-a aplicat o

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale și nu s-a luat în considerație

circumstanțele atenuante.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, solicitînd

respingerea acestuia, deoarece argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate,

iar pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, cu respectarea prevederilor art. 75

Cod penal, ținîndu-se cont de toate circumstanțele cauzei.

6.1. Referință pe marginea recursului a depus și reprezentantul Direcției

asistență socială și protecție a familiei, Svetlana Sandu, care deține tutela părții

vătămate, prin care a relatat că prejudiciul cauzat de către inculpat a fost restituit și

solicită ca acesta să nu fie pedepsit aspru.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestora, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă ca temei de recurs pct.

10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Motivul invocat de avocatul-recurent, precum că la aplicarea pedepsei nu s-a

ținut cont de prevederile art. 75, 78 Cod penal, instanța de recurs îl consideră

neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a codului. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal conchide că în speță nu persistă erori de drept, care ar

determina necesitatea casării deciziei, deoarece pedeapsa aplicată lui Dragot Adrian

este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, instanțele de fond și de apel just au

ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație

gradul pericolului social al infracțiunii comise, personalitatea celui vinovat, prezența

4

circumstanțelor atenuante, care nu reduce pericolul social-sporit a faptei comise de

inculpat și rolul ei prejudiciabil pentru partea vătămată.

Totodată, s-a reținut faptul că inculpatul a comis o infracțiune prin aplicarea

violenței față de o persoană ce suferă de retard mental sever, fapt despre care acesta

cunoștea cu certitudine, prevăzînd imposibilitatea acestuia de a se apăra.

Așa dar, instanța de recurs precizează că, la aplicarea pedepsei instanțele

ierarhic inferioare au ținut cont de dispozițiile art. 61, 75, 76, 78 Cod penal.

Referitor la argumentul recurentului precum că, instanța de fond corect a

încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, Colegiul

penal reține că, instanța de apel s-a expus asupra acestui motiv la examinarea apelului

și corect a menționat că, deși instanța de fond a reținut în acțiunile inculpatului

elementele tîlhăriei, punînd la baza sentinței pronunțate probele administrate la faza

urmăririi penale, care cert denotă, că în scopul sustragerii telefonului mobil el a

aplicat în privința victimei Munteanu Valentin violență periculoasă pentru viață,

manifestată prin cauzarea vătămărilor corporale medii constatate prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 145 "D" din 27.11.2012, ea a dat o apreciere incorectă

aspectelor de drept, dispunînd neîntemeiat reîncadrarea acțiunilor criminale a acestuia

de la art. 188 alin. (2) lit. f) la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, dar totodată, în

lipsa apelului procurorului, Instanța de apel a fost în imposibilitate de a interveni în

sentință cu agravarea situației inculpatului în propriul apel.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că, decizia recurată corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată, iar temeiurile

invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală nu

persistă în cauză, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea a recursului ordinar declarat de avocatul Veaceslav

Nemerenco în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Glodeni din 17

decembrie 2013 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 26 februarie

2014, pe cauza penală în privința lui Dragot Adrian, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 09 iulie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

5