1ra-823-2014 — art.287 alin.2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.2 lit. b CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6, 10 Cod de procedură penală
1ra-823-2014 — art.287 alin.2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-823/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
04 iunie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Nicolae Gordilă,
Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013, în cauza penală în
privința lui
Mustea Radu Feodor, născut la 17 decembrie 1991,
originar și domiciliat în or.Orhei, str.T.Ciobanu 8, ap.34
și
Voziac Alexandr Nicolae, născut la 02 aprilie 1993,
originar și domiciliat în or.Orghei, str.T.Ciobanu 8,
ap.17.
Termenul examinării cauzei:
19.06.2012 - 28.08.2013 - prima instanță;
26.09.2013 - 12.12.2013 - instanța de apel;
25.04.2014 - 04.06.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Orhei din 28 august 2013, Mustea Radu și Voziac
Alexandr au fost condamnați în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, la cîte 4 ani
închisoare, fiecare iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe un termen de probă a cîte 3 ani, fiecare.
Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Mustea Radu și Voziac
Alexandr, în mod solidar, în beneficiul părții vătămate Nour Roman a prejudiciului moral
în sumă de 10000 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Mustea Radu și Voziac Alexandr, la 09 martie
2012, aproximativ la ora 17.30, aflîndu-se în cafeneau „Orhei” din str.V.Lupu 160,
or.Orhei, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită
lipsă de respect față de societate, au iscat un conflict cu conducerea întrepinderii -
cet.Nour Roman, Nour Nina și barmenul Tataru Serghei, în cadrul căreia au aplicat
violență nepericuloasă față de Nour Roman și Nor Nina, manifestată prin aplicarea
loviturilor cu mîinele și picioarele, care a încercat să curme actele huliganice, opunînd
rezistență.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul și partea vătămată Nour Roman,
care au solicitat:
- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,
prin care inculpaților pentru fapta comisă să le fie stabilită pedeapsa închisorii de cîte 4
ani pentru fiecare, iar în temeiul art.85 Cod penal, prin cumulul de sentințe, parțial a le
adăuga 3 ani închisoare din pedeapsa fixată prin sentința din 27.01.2009, stabilindu-le
definitiv cîte 5 ani închisoare, pentru fiecare, pe motiv că la stabilirea pedepsei
inculpaților, cu suspendarea condiționată a executării ei, prima instanță nu a ținut cont de
1
prevederile art.90 alin.(10) Cod penal, și neîntemeiat nu a aplicat în privința acestora
prevederile art.85 Cod penal, precum nu a indicat nici motivele condamnării cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei, neluîndu-se în considerație persoana
inculpaților, care la locul de trai se caracterizează negativ, anterior fiind judecați pentru
infracțiuni similare, că nu și-au recunoscut vina, pledînd nevinovați, de unde se poate
trage concluzia că pedeapsa aplicată nu-și va atinge scopul de corijare și reeducare a
acestora;
- partea vătămată, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă mai aspră, față de cea aplicată de prima instanță,
cu admiterea integrală a acțiunii civile în partea prejudiciului moral în mărimea solicitată
de 20000 lei, considerînd că prin pedeapsa stabilită nu va fi atins scopul pedepsei penale,
deoarece prin acțiunile inculpaților a fost înjosită onoarea și demnitatea sa, iar suma
prejudiciului moral ce a fost dispusă spre achitare de prima instanță în mărime de 10000
lei, nu este echitabilă în raport cu suferințele fizice și psihice, pe care le-a suportat în urma
acțiunilor huliganice a inculpaților.
Prin decizia și încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12
decembrie 2013 și 17 decembrie 2013, au fost admise apelurile procurorului și a părții
vătămate, casată sentința în latura pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, prin care lui
Mustea Radu și Voziac Alexandr, în temeiul art.85 Cod penal, prin cumulul de sentințe,
prin adăugarea parțială a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Orhei din 27 ianuarie
2009, le-a fost stabilită pedeapsa definitivă de cîte 5 ani închisoare, pentru fiecare.
Conform art.90 alin.(11) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe un termen de probă a cîte 5 ani, pentru fiecare. În rest, sentința a
fost menținută.
Instanța de apel a indicat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și
corect a încadrat acțiunile inculpaților în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, însă
incorect a aplicat pedeapsa inculpaților, care este prea blîndă, reieșind din prevederile
art.61, 75 Cod penal, circumstanțele cauzei și persoana acestora, care au fost condamnați
și au comis o infracțiune în termenul de probă, astfel că fapta în cauza dată a fost comisă
la 09.03.2012, adică pînă la expirarea termenului de probă și prima instanță incorect a
concluzionat că pedeapsa este deja ispășită.
La fel, instanța a constatat că, deși inculpații au săvîrșit infracțiunea în termenul de
probă, fapta lor, potrivit art.34 alin.(5) lit.e) Cod penal, nu constituie recidivă, și
infracțiunea anterioară a fost comisă de ei în timpul minoratului, prin urmare instanța
urma să aplice în privința inculpaților prevederile art.85 și 90 alin.(10) Cod penal,
cumulîndu-le la pedeapsa aplicată, pedeapsa stabilită prin sentința anterioară.
Totodată, instanța de apel, reținînd faptul că inculpații au comis infracțiunea
anterioară fiind minori, iar instanța la stabilirea pedepsei nu a respectat prevederile art.70,
79 Cod penal, că infracțiunea de care au fost recunoscuți vinovați face parte din categoria
celor mai puțin grave, de vîrsta lor tînără, a considerat posibil de a le mai acorda o șansă
pentru integrarea socială și a aplica dispozițiile art.90 alin.(11) Cod penal, menținînd
condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Referitor la cerințele invocate de către partea vătămată, prin care solicită încasarea
de la inculpați a prejudiciului moral în sumă de 20000 lei, instanța de apel a considerat că
suma de 10000 lei, care a fost dispusă spre încasare în mod solidar de la ambii inculpați în
beneficiulacestuia, este suficientă să aducă satisfacție morală părții vătămate pentru
suferințele cauzate prin acțiunile inculpaților, iar însăși faptul că aceștia din urmă sînt
condamnați și supuși răspunderii penale, este în măsură să compenseze, în parte,
2
prejudiciul moral adus lui R.Nour, din care motiv, în partea dată, instanța a considerat
apelul părții vătămate neîntemeiat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care,
învocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,
solicit casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel,
constatînd cu certitudine împrejurările de fapt și aspectele de drept a cauzei, la
stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale nu a ținut cont de dispozițiile
art.61, 75 Cod penal, deoarece pedeapsa stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu
faptele comise și consecințele acesteia, nu a ținut cont de caracterul și gradul de
pericol social al infracțiunii comise, de persoana inculpaților, și anume că dînșii
anterior au fost judecați, manifestă agresivitate în societate și tulbură ordinea publică,
iar fiind trași la răspundere penală, concluzii potrivite nu au făcut, au săvîrșit cu
intenție și repetat acte de huliganism, la locul de trai se caracterizează negativ, vina nu
și-au recunoscut-o, nu s-au căit sincer de cele comise și nu au reparat prejudiciul
cauzat prin infracțiune; în cauză nu au fost stabilite careva motive care ar permite
instanței de a conchide că nu este rațional ca inculpații să nu execute pedeapsa cu
închisoarea prevăzută de lege, pentru fapta săvîrșită.
Asupra recursului declarat, partea vătămată a depus referință, pronunțîndu-se
pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror, cu remiterea cauzei la
rejudecare.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de
apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul
în care constată că este vădit neîntemeiat.
Potrivit textului recursului, ca temei de casare a deciziei instanței de apel,
procurorul invocă art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care stipulează
că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărîrii, și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul constată că temeiurile la care se referă recurentul, nu sînt aplicabile din
punct de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de
recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
După cum rezultă din textul recursului ordinar, recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică hotărîrea instanței de apel numai referitor la suspendarea
condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui R.Mustea și A.Voziac pe
termen de probă.
Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa
și greșit a aplicat prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, Colegiul penal î-l consideră
neîntemeiat.
Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială și în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții Generale a prezentului Cod.
3
Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o
pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară
vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții
Generale a Codului penal, în special, a prevederilor art.90 alin.(11) Cod penal.
Totodată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are
obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana
celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de
influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Instanța trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care vor fi
cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră, în limitele
prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din
numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului scontat.
Aceste prevederi legale întocmai au fost respectate de instanța de apel la stabilirea
categoriei și termenului pedepsei lui R.Mustea și A.Voziac, deoarece instanța, casînd
sentința, a corectat eroarea comisă de prima instanță, care la pedeapsa stabilită nu a ținut
cont de prevederile art.90 alin.(10) Cod penal și nu a cumulat parțial sau total pedeapsa
aplicată prin sentința anterioară, stabilindu-le inculpaților pedeapsa definitivă de cîte 5 ani
închisoare, pentru fiecare.
Totodată, instanța a dispus că pedeapsa aplicată urmează să fie suspendată
condiționat pe un termen de probă de cîte 5 ani închisoare, pentru fiecare.
Articolul 90 alin.(11) Cod penal, stipulează că, în cazul în care cel condamnat cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o
infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema
anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se
soluționează de către instanța de judecată.
Rețindînd cele enunțate, rezultă că instanța de judecată, ținînd seama de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, necătînd la faptul că acesta a
comis o infracțiune în termenul de probă.
Prin urmare, Colegiul penal constată că instanța de apel, la aplicarea pedepsei, a
ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpaților,
care au comis o infracțiune, ce face parte din categoria celor grave, de vîrsta tînără a
acestora, că infracțiunea anterioară a fost comisă în timpului minoratului, unde la
stabilirea pedepsei nu au fost respectate de instanță prevederile art.70, 79 Cod penal și,
reieșind din scopul pedepsei penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea
inculpaților fără izolarea lor de societate, dispunînd suspendarea condiționată a executării
pedepsei stabilite acestora pe un termen de probă de cinci ani, pentru fiecare.
Astfel, instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpaților a respectat prevederile
art.61, 75, 90 alin.(10), (11) Cod penal, concluzia instanței de apel corespunde
circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele
legii, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul
pericolului social al infracțiunii comise, de persoana inculpaților, de circumstanțele
atenunate și agravante, din care motiv, argumentele recurentului, precum că hotărîrea nu
cuprinde motivele de aplicare a pedepsei stabilite, sînt neîntemeiate, deoarece decizia este
bine argumentată, motivată și nu contravine prevederilor art.394 Cod de procedură penală.
4
Lipsită de temei este și afirmația autorului recursului, precum că instanța de apel nu
a ținut seama de faptul că inculpații nu-și recunosct vina, deoarece, acesta este un drept al
inculpaților prevăzut de art.66 Cod de procedură penală, dar nu o obligație.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de
drept la care se face referire și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate,
deoarece instanța s-a pronunțat detaliat și motivat asupra tuturor motivelor aduse în apel,
hotărîrea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției nu
contrazice dispozitivului, acesta este expus destul de clar, iar pedeapsa aplicată
inculpaților a fost individualizată potrivit legii.
În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar
declarat de procuror, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul
Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 12 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Mustea Radu și
Voziac Alexandr, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2014.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Elena Covalenco
Ion Guzun
5