1ra-898/14 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-898/14 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-898/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte –Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Digore Eduard în numele inculpatului Comello Chiozzotto Marcos Claudio

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, în

cauza penală privindu-l pe

Comello Chiozzotto Marcos Claudio, născut la 04

iulie 1957, originar din R. Italia și domiciliat în

mun. Chișinău, str. Grenoble 161/5, ap. 59,

naționalitatea italian.

- Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- 1. Instanța de fond - 22.09.2010 - 27.05.2013;

- 2. Instanța de apel -11.07.2014 - 19.12.2013;

- 3.instanța de recurs ordinar - 08.04.2014 - 04.06.2014.

C O N S T A T Ă :

Chiozzotto Marcos Claudio a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

fost pus sub învinuire pentru faptul că, el prin înșelăciune și abuz de încredere în

proporții deosebit de mari, a dobândit ilicit bunurile altor persoane în următoarele

circumstanțe:

Comello Chiozzotto Marcos Claudio, în perioada lunilor mai - iunie 2008,

deținând funcția de director al SRL „Nobile Casato Italia”, urmărind scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, după un plan bine chibzuit, denaturând intenționat

datele despre sine ce vizează posibilitățile financiare, sub pretextul investirii surselor

financiare în careva afaceri în Republica Moldova, a chemat din Italia pe cetățenii

italieni Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos, cărora, la

sosire i-a dus în eroare, astfel, creându-le o falsă reprezentare a realității, comunicându-

le că desfășoară cu succes activitatea de antreprenoriat în domeniul construcțiilor

blocurilor locative în mun. Chișinău, prezentându-le o clădire nefinisată cu 4 etaje din

satul Sireț, r-nul Strășeni ca fiind un business proiect rentabil în care urmează să

investească 2,5 milioane euro.

Ulterior, în urma unor discuții îndelungate Comello Chizzotto Marcos Claudio,

întru realizarea cu succes a intențiilor sale criminale, le-a insuflat încredere și i-a

convins pe cet. Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos, să

investească a câte 100.000 euro, în clădirea nefinisată cu 4 etaje din s. Sireț, r-nul

Strășeni, cu suprafața totală de 2370,2 m.p. după ce, pentru a atinge scopul pus și a

1

înlătura careva suspiciuni din partea investitorilor, la 14.08.2008, a eliberat o scrisoare

de angajament prin care s-a obligat că împrumutul de 400.000 euro, bani care urmau să

fie transferați conform înțelegerii prealabile prin virament de pe conturile de depozit ale

cet. Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos, pe contul

SRL „Nobile Casato Italia”, vor fi investiți în restructurarea imobilului nominalizat.

Tot el, la 14.08.2008, în timp ce se afla în sediul Băncii Comerciale

“Victoriabank” SA, filiala nr. 11, situată pe adresa mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare

77, prin înșelăciune și abuz de încredere, în pofida înțelegerilor anterioare, de pe contul

de depozit nr. 2374897859673, care aparține lui Papini Marco, a ridicat în numerar

suma de 98 000 euro, echivalentul a 1.408.465,8 lei, de pe contul de depozit nr.

2374097859664, care aparține cet. Teodori Tonino, a ridicat în numerar suma de 98.000

euro, echivalentul a 1.408.465,8 lei, de pe contul de depozit nr. 2374297859668, care

aparține cet. Franco Faggiani, a ridicat în numerar suma de 98.000 euro, echivalentul a

1.408.465,8 lei, de pe contul de depozit nr. 2374397859665, care aparține cet. Misale

Vincenzo, a ridicat în numerar suma de 98.000 euro, echivalentul a 1.408.465,8 lei,

după ce suma totală de 392.000 euro, echivalentul a 5.633.863,2 lei, conform ordinului

de încasare a numerarului nr. 3514839 din 14.08.2008, fără permisiunea investitorilor, i-

a depozitat pe contul său personal 2374297863971, deschis la BC “Victoriabank”

amplasată pe bd. Ștefan cel Mare 77, mun. Chișinău, astfel, cauzând părților vătămate o

pagubă materială în proporții deosebit de mari.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care, Comello Chiozzotto Marcos Claudio să fie recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea art. 34 alin.(2) lit. a); 82 Cod penal, la

10 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la

pedeapsa stabilită, să-i fie adăugat prin cumul parțial, pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Centru mun. Chișinău, din 05.05.2004, de 8 ani închisoare, și definitiv să-i

fie stabilită pedeapsa de 14 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de până la 5 ani.

De asemenea, a solicitat admiterea în principiu a acțiunii civile, înaintate în cadrul

urmăririi penale de către părțile vătămate, cu încasarea de la Comello Chiozzotto

Marcos Claudio, în folosul părților vătămate Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale

Vincenzo și Papini Marcos, prejudiciul material, în sumă totală de 400.000 euro, a câte

una sută mii euro pentru fiecare.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, în cadrul urmăririi penale au fost

formulate trei propuneri de neîncepere a urmăririi penale, însă acuzarea a emis totuși o

ordonanță de pornire a urmăririi penale deși nu au mai fost stabilite circumstanțe noi

care ar fi influențat asupra caracterului raporturilor juridice între inculpat și părțile

vătămate. Propunerile de refuz în pornirea urmăririi penale au fost înaintate de către

OUP a CPs Centru, mun. Chișinău, nu în cadrul urmăririi penale, dar în cadrul cercetării

cazului în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, prin prisma art. 190 alin.(5) Cod

penal. Astfel în cadrul examinării cazului, în ordinea art. 274 CPP, conform interpelării

înaintate în adresa SUP a CPs Centru, a parvenit răspunsul de la Centrul de prevenire și

spălare a banilor precum că, la data de 14.08.2008, pe contul de depozit personal

nr.237429863971 a lui Comello Chiozzotto Marcos Claudio, deschis în aceeași zi la

BCC „Victoriabank”, au fost transferați 398 000 EURO, fapt negat de către inculpat, și

2

care nu era cunoscut la momentul când se înaintau propuneri de refuz în pornirea

urmăririi penale.

La fel, nu este de acord cu faptul că, în motivarea sentinței instanța de fond a

indicat precum că inculpatul nu a denaturat datele despre sine. În ședința instanței de

fond a fost invocat că, Comello Chizzotto Marcos Claudio într-adevăr a construit în

mun. Chișinău, cel puțin un bloc locativ. O astfel de ipoteză a fost înaintată de către

inculpat doar verbal în instanța de judecată, pentru a se apăra, și nu a prezentat careva

contracte sau alte dovezi în acest sens. Mai mult ca atât în cadrul urmăriri penale a fost

petrecută percheziția la așa-zisul oficiu al inculpatului unde nu au fost depistate careva

documente contabile, sau alte documente care ar confirma activitatea de antreprenor în

domeniul construcțiilor, totodată fiind verificate toate conturile bancare a inculpatului,

precum și a SRL „Nobile Casato&Italia”, însă, careva sume bănești nu au fost stabilite,

cu excepția contului deschis la data de 14.08.2008, pe numele inculpatului, pe care au

fost depozitați 398 000 euro, pe care mai apoi, intr-un timp scurt inculpatul Comello

Chizzotto Marcos Claudio i-a ridicat personal.

În pofida faptului că, învinuitul Comello Chizzotto Marcos Claudio, vina nu și-a

recunoscut-o, vinovăția acestuia se dovedește pe deplin prin: depozițiile părților

vătămate Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos,

declarațiile directorului Filialei nr. 11 BC„Victoriabank” Mustea Aliona, declarațiile

martorilor Rusu Natalia, Lăcustă Vladimir, Meiciuc Svetlana, precum și declarațiile

inculpatului de nerecunoaștere a vinovăției folosite în apărarea sa.

De asemenea, este dovedit și faptul însușirii sumei de 398.000 euro, prin: ordinul

de eliberare numerar nr. 3863918 din 04.09.2008, pe numele Comello Marcos în sumă

de 21500 euro, echivalentul a 299376,75 lei (f.c V-2 f. 122); ordinul de eliberare

numerar nr. 3963873 din 10.09.2008, pe numele Comello Marcos, în sumă de 2000

euro, echivalentul a 27421,6 lei (f.c.V-2 f.123); ordinul de eliberare numerar nr.

3988512 din 11.09.2008, pe numele Comello Marcos Claudio în sumă de 5000 euro,

echivalentul a 68251 lei ( f.c.V-2 f.124); ordinul de eliberare numerar nr. 4488135 din

09.10.2008, pe numele Comello Marcos Claudio în sumă de 12145 euro, echivalentul a

170214,6 lei (f.c.V-2 f. 125); ordinul de eliberare numerar nr. 5789201 din 17.12.2008,

pe numele Comello Marcos Claudio, în sumă de 6000 euro, echivalentul a 85059,6 lei

(f.c.V-2 f. 126); ordinul de eliberare numerar nr. 6295308 din 16.01.2009, pe numele

Comello Marcos Claudio în sumă de 145355 euro, echivalentul a 2000041,19 lei (f.c.V-

2 f. 127); ordinul de eliberare numerar nr. 6531646 din 29.01.2009, pe numele Comello

Marcos Claudio în sumă de 40 000 euro, echivalentul a 558 272 lei ( f.c.v-2 f. 128);

ordinul de eliberare numerar nr. 7024613 din 24.02.2009, pe numele Comello Marco

Claudio în sumă de 2000 euro, echivalentul a 2729,8 lei (f.c.V-2 f. 129); cererea de

retragere din contul de depozit nr. 2374297863971 din 24.02.2009, pe numele Comello

Chizzotto Marcos Claudio, a sumei de 157 000 euro, echivalentul a 2 137 539,30 lei (

f.c.V-2 f.146); informația de la Băncile comerciale (f.c.145-262, V-2, f.d. 119-153, V-2

f.212-214).

Astfel, consideră că instanța de fond greșit a apreciat acțiunile inculpatului

Comello Chiozzotto Marcos Claudio, ca fiind de natură juridico-civilă, deoarece probele

acumulate la cauza penală, demonstrează cu certitudine faptul comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal și nu există circumstanțe ce ar duce la achitarea

persoanei.

3.1. Avocatul Fadei Nagacevschi în numele părților vătămate Franco Faggiani,

Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos, a declarat apel, solicitînd, casarea

3

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

Comello Chizzotto Marcos Claudio să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa conform sancțiunii

prevăzute la acest articol.

În motivarea apelului avocatul a invocat că, în vederea motivării soluției luate

instanța a reținut în principal faptul că, în speță este vorba despre niște raporturi juridice

civile, pe motiv că, „primirea bunurilor cu condiția îndeplinirii unui angajament poate fi

calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul, până la intrarea în stăpânire

asupra bunurilor altor persoane, urmărea scopul de a le sustrage, fie nu avea intenția să-

și onoreze angajamentul asumat, în speță, asemenea circumstanțe nefiind însă stabilite.

Din contra, din dosar reiese că, conflictele au apărut în timpul realizării proiectului

investițional, banii au fost transferați benevol pe conturile inculpatului de către părțile

vătămate, inculpatul nu a denaturat informațiile despre persoana sa. Instanța de fond a

constatat primirea banilor de către inculpat, de la părțile vătămate.

De asemenea, a fost constatat că, inculpatul a purtat tratative în vederea

reconstruirii imobilului din s. Sireți, în parteneriat cu părțile vătămate și a acceptat

participarea la afacere a tuturor părților implicate în părți egale (asta o dovedește faptul

că, fiecare parte vătămată, inclusiv inculpatul, dispuneau de facto de câte 20% din

Nobile Casato de Italia. Fiecare parte vătămată a investit câte 100.000 EURO pentru

lucrările de reconstrucție)

Astfel, inculpatul a dus o activitate de convingere a părților vătămate despre

veridicitatea proiectului investițional, prezentându-se ca un om de afaceri cunoscut în

Republica Moldova, prezentând părților vătămate chiar și un imobil despre care

pretindea că, l-a construit anume el. De altfel, asemenea probe nu au fost furnizate

instanței de judecată.

Este cert că, părțile vătămate au început executarea obligațiilor asumate, investind

câte 100.000 EURO fiecare.

Este cert că, sumele de bani încasate de către inculpat de la părțile vătămate nu au

fost niciodată introduse pe conturile Nobile Casato de Italia, conform înțelegerii dintre

părți și nici nu au fost folosite pentru reconstrucția imobilului litigios, adică conform

destinației stabilite de părți.

Mai mult că, inculpatul nici nu a avut intenția reală să facă afaceri cu părțile

vătămate, or, acesta, pe lângă faptul că, nu recunoaște primirea sumelor de la părțile

vătămate, chiar i-a exclus pe ultimii din fondatorii întreprinderii Nobile Casato de Italia,

prin intermediul Improl, pentru un motiv formal, și anume: suma de 4320 lei nu a fost

achitată pe conturile sale, ci pe conturile Nobile Casato de Italia, de altfel tot la

indicațiile acestuia. Și acest pas a fost gândit din start de către inculpat, anume pentru a

se debarasa de părțile vătămate. În plus, este cert că, tranzacția bancară de la 14 august

2008 a fost bine gândită de către inculpat, care știa că, părțile vătămate, după tranzacție,

vor dispune doar de actele ce demonstrează ridicarea banilor din conturile sale și nu vor

dispune de actul care probează depunerea banilor în contul inculpatului, pe motiv de

secret bancar. De asemenea, acesta știa că, din punct de vedere formal tranzacția dată va

apărea ca două acțiuni distincte.

Mai mult că, inculpatul a fost anterior condamnat anume pentru escrocherie.

Unicul fapt pe care se bazează inculpatul este că, organul de urmărire penală a efectuat

majoritatea acțiunilor procesuale cu încălcarea legii și că, el nu a luat banii, fapt care

este cu certitudine arbitrar și abuziv, de altfel, circumstanțe care nici nu au fost

acceptate de către instanța de fond.

4

De asemenea, avocatul părților vătămate remarcă și comportamentul incert al

inculpatului în cadrul procesului de judecată. Astfel, acesta, nu recunoaște încasarea

banilor, iar pe de altă parte, la audierea părților vătămate, se interesează dacă Papini a

mai semnat acte contabile în Moldova, prin asta, încercând să demonstreze că, părțile

vătămate sau cel puțin una dintre ele a cunoscut că, banii nu se transferă pe contul

persoanei juridice, dar pe contul personal al inculpatului. Notează că, indiferent de

faptul unde au fost transferații banii, este cert că, inculpatul a avut intenția de a

expropria părțile vătămate prin escrocherie, or, acești bani așa și nu au fost introduși pe

conturile Nobile Casată de Italia, nu au fost folosiți conform destinației și nici nu au fost

rambursați părților vătămate, care intr-un final au fost excluse chiar de către inculpat din

Nobile Casato de Italia și nici nu a demonstrat că, acești bani ar fi fost opriți, pe motiv

că, părțile vătămate ar fi avut vreo datorie față de inculpat sau față de Nobile Casato de

Italia, neexplicând nici motivul încheierii contractului matrimonial, prin care inculpatul

a înstrăinat toate bunurile sale, evident cu intenția de a nu restitui datoria în cazul unei

eventuale hotărâri de încasare a banilor.

Consideră că, instanța de fond, constatând existența unui raport juridic civil în

speță, a neglijat cu desăvârșire faptul exproprierii arbitrare a părților vătămate de către

inculpat și negării de către ultimul a primirii unor sume de la părțile vătămate.

Asemenea comportament este inadmisibil în cadrul unor raporturi juridice civile, unde

părțile trebuie să se comporte cu bună credință și în limitele legii, adică, inculpatul urma

să informeze instanța, părțile vătămate despre exercitarea unui drept de retenție, fie de

compensare ș.a. In speță însă acțiunile inculpatului au depășit limitele cadrului civil,

trecând în sfera penalului.

Chiar dacă, inițial între părți au existat niște acorduri civile, ca urmare a

comportamentului viclean al inculpatului, eventual în urma unor neînțelegeri cu părțile

vătămate, care după ce a primit banii a avut intenția să se debaraseze de părțile vătămate

și să nu le restituie sumele primite, asemenea acorduri întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de escrocherie.

În apelul său, inculpatul Comello Chizzotto Marcos Claudio reconfirmă

caracterul escroc al acțiunilor sale și intenția sa nu doar de a evita răspunderea penală,

dar și de a se elibera de plata obligațiilor sale pecuniare față de părțile vătămate. Or,

apelul a fost declarat pentru unicul motiv, și anume: instanța de fond a constatat

încasarea banilor de către inculpat de la părțile vătămate.

3.2. Avocatul Eduard Digore în numele inculpatului a contestat cu apel sentința,

(precum și inculpatul a depus un apel pe care instanța de apel l-a considerat ca

supliment la apelul depus în termen), solicitînd casarea parțială a acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare din motiv că nu s-a constatat existența

faptei infracțiunii, admiterea cererii avocatului său Eduard Digore, în ce privește

excluderea probelor obținute cu încălcarea normelor de drept, respingerea acțiunii

civile înaintate de părțile vătămate Papini Marco, Franco Faggiani, Misale Vincenzo și

Teodori Tonino, împotriva sa și, scoaterea sechestrului asupra bunurilor imobile situate

în mun. Chișinău, str. București 71, ap. l, nr. cadastral 010052117504001 și în mun.

Chișinău, bd. Dacia 65/1, nr. cadastral 0100120661.

În motivarea apelului inculpatul Comello Chiozzotto Marcos Claudio a invocat

că, cu sentința de achitare este de acord, însă contestă motivul achitării care urma să fie

altul decât cel pronunțat și anume, instanța de fond urma să adopte o sentință de achitare

în privința sa, din motivul că nu s-a constatat existența infracțiunii.

5

Totodată, prima instanță a omis să se expună asupra cererii avocatului Eduard

Digore în interesele lui Comello Chiozzotto Marcos Claudio, de excludere a probelor

obținute cu încălcarea normelor de drept. Prin neexpunerea asupra acestei cereri s-a

încălcat principiul legalității procesului penal și drepturilor inculpatului la un proces

echitabil, garantat prin art. 6 CEDO.

Prima instanță, de asemenea a omis să se expună asupra măsurii procesuale de

constrângere a punerii sechestrului asupra bunurilor imobile ce aparțin cu drept de

proprietate inculpatului și soției sale Mîțu Angela și Societății administrate de inculpat

SRL ”Nobile Cassato d'Italia”, prin ce inculpatului și terței persoane i s-au încălcat grav

dreptul, consimțit prin art. 46 al Constituției și art.1 al Protocolului adițional nr.1

CEDO.

Consideră că, prima instanță nu s-a expus asupra acțiunilor civile intentate de

către părțile vătămate împotriva inculpatului, care urma a fi respinsă, din moment ce

fapta infracțiunii există.

Astfel, instanța de fond a excedat limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

În ordonanța de punere sub învinuire din 04.03.2010 și în rechizitoriul din

16.08.2010, procurorul îl învinuiește pe Comello Chiozzotto Marcos Claudio că el ar fi

comis fapta infracțională încriminată la data de 14.08.2009, dată la care s-ar fi prezentat

la sediul Băncii Comerciale „Victoriabank”SA filiala 11, unde prin înșelăciune și abuz

de încredere, ar fi ridicat de la părțile vătămate suma de 392000 euro și că ar fi „dispus

de ei după bunul său plac”. Or, din toate materialele cauzei penale nu găsim nici o

referire la faptul că Comello Chizzotto Marcos Claudio sau Papini Marco, Vincenzo

Misale, Franco Faggiani, Tonino Teodori s-ar fi prezentat la data 14.08.2009 în sediul

Băncii Comerciale „Victoriabank”SA filiala 11 și ar fi efectuat vreo operațiune bancară.

Conform art. 251 alin. (l) Cod de procedură penală, instanța de fond urma să

constate încălcarea flagrantă a normelor procesual-penale și să declare nule actele

procedurale și anume ordonanța de punere sub învinuire din 04.03.2010 și a

rechizitoriului din 16.08.2010. Aceste acte procedurale nu au valoare juridică, ele

decăzând din moment ce nu e probată comiterii infracțiunii, însă instanța de fond

contrar acestor prevederi legale și art. 325 alin.(1) Cod de procedură penală, a excedat

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și a indicat o altă dată decât cea din

ordonanța de învinuire și rechizitoriu.

În sentința din 27.05.2013, instanța de judecată a indicat asupra examinării

materialelor cauzei acumulate ca probe în cadrul urmăririi penale care le-a enumerat și

indicat greșit, mai ales din moment ce acestea urmau a fi excluse, fiind obținute prin

grave încălcări procedurale. Toate aceste acte și acțiuni ilegale sunt nule și nicidecum

nu pot servi ca probe pertinente și concludente, în sensul art.93 Cod de procedură penală

și care urmează a fi neadmise ca probe, conform art. 94 alin.(l) pct.8) Cod de procedură

penală - fiind obținute de organul de urmărire penală cu încălcări esențiale ale Codului

de procedură penală.

Consideră nejustificate obiecțiile procurorului la cererea de excludere a probelor

depusă la 16.11.2011, deoarece acesta ilegal a făcut trimitere la prevederile art. 128

alin.5 Cod de procedură penală, care se referă la ridicarea documentelor în cadrul unei

percheziții, care conform aceluiași articol se efectuează cu autorizația judecătorului de

instrucție. Or, în cauza prezentă, la BC „Victoriabank" nu s-a efectuat nici o percheziție

de către OUP sau procuror, în urma căreia să se ridice documente bancare, ci printr-o

simplă ordonanță de ridicare neautorizată de judecătorul de instrucție și aceea prezentată

în copie, OUP a ridicat ilegal documente ce prezintă secret bancar.

6

Neîntemeiat, acuzarea se referă și la acumularea informațiilor operative, care

nicidecum nu justifică excedarea prevederilor procesual-penale, care prevăd exhaustiv,

datele care sunt obținute doar cu autorizația judecătorului de instrucție, în cazul de față -

secretul bancar (art.126 alin.2 CPP).

Astfel, consideră că existența faptei încriminate inculpatului nu s-a constatat și

nici elementele vreunei infracțiuni nu există. Deci, lipsește latura obiectivă a infracțiunii

de escrocherie imputată. Prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane se înțelege

transmiterea benevolă infractorului de către victimă a bunurilor sau a dreptului asupra

bunurilor sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere.

Or, în cadrul prezentului proces penal nu s-a dovedit, faptul transmiterii de către

părțile vătămate în favoarea inculpatului a cărorva bunuri ori înșelăciunea sau abuzul de

încredere manifestat de către inculpat. Acele ordine de eliberare a numerarului în sumă

de 98 000 euro din 14.08.2008 invocate de către procuror, sunt întocmite pe numele

fiecăruia din părțile vătămate și doar demonstrează faptul că BC „Victoriabank” SA

eliberat la solicitarea părților vătămate Papini Marco în numele său și în numele lui

Franco Faggiani, Tonino Teodori și respectiv Vincenzo Misale în numele său, a câte 98

000 euro din contul bancar al fiecăruia din ei. Nu există nici un înscris care ar fi probat

transmiterea nemijlocit a banilor de către părțile vătămate inculpatului. Din moment ce

nu a existat și nu a fost probată nici o transmitere a bunurilor de părțile vătămate către

inculpat, nu poate merge vorba despre comiterea infracțiunii de escrocherie.

Astfel, lipsește obiectul material al infracțiunii - înscrisurile și documentele

bancare sunt în copii și obținute ilegal, fără autorizația judecătorului de instrucție, ceea

ce este reflectat mai sus și în cererea de excludere a probelor.

De asemenea, lipsește și latura subiectivă manifestată prin intenția inculpatului

de a săvârși infracțiunea imputată.

Deci, organul de urmărire penală și procurorul au comis ilegalități la

administrarea acestei probe, anexând în materialele cauzei penale doar o parte a

raportului de evaluare, care i-a convenit, fără a anexa părțile esențiale ale acestuia, care

ar dovedi declarațiile false ale părților vătămate, fapt ce denotă tendențiozitatea

organului de urmărire penală și a procurorului și lipsa profesionalismului, fiind

denaturat adevărul în scopul induceri în eroare a instanței de judecată.

Toate acestea dovedesc faptul exercitării defectuoase a urmăririi penale, care nu a

fost efectuată în mod complet, obiectiv și imparțial, nefiind examinate multilateral, sub

toate actele și probele în favoarea dlui Comello Chiozzotto Marcos Claudio care ar

confirma nevinovăția lui.

Comello Chiozzotto Marcos Claudio nu este subiect al infracțiunii, din moment

ce el nu a ridicat și nu a însușit bunuri sau mijloace bănești de la părțile vătămate, iar

acest fapt nu a fost dovedit de către acuzare prin probe concludente, pertinente și

veridice.

Nu există legătura dovedită între operațiunile bancare de eliberare a numerarului

părților vătămate din 14.08.2008 și scrisoarea de angajament din 14.08.2008 (f.d.101-

102, vol. l.).

Scrisoarea de angajament din 14.08.2008 (f.d.101-102, vol.I) prezintă o simplă

angajare din partea lui Comello Chiozzotto Marcos Claudio de a finanța cu 400 000

euro la restructurarea clădirii ce aparține Societății Nobile Casato d’Italia și nicidecum o

intenție frauduloasă precum e descrisă de procuror în învinuirea înaintată lui Comello

Chiozzotto Marcos Claudio. Declarațiile părților vătămate Papini Marco, Franco

Faggiani, Teodori Tonino și Misale Vincenzo au fost contradictorii și false.

7

În acest sens, la procuratura sect.Centru, mun.Chișinău se examinează în ordinea

art. 274 Cod de procedură penală, plângerea lui Comello Chiozzotto Marcos Claudio

împotriva lui Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marco

pentru ca să fie trași la răspundere penală, de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

311, 312 Cod penal.

Mai mult, la materialele cauzei penale, la paginile 30, 39, 44, 47, 48 din volumul

III, există confirmarea faptului că Papini Marco și Tonino Teodori cunoșteau cu

certitudine, modul de eliberare și extragere a sumelor de bani în euro pe teritoriul

Republicii Moldova și anume de la BC „Victoriabank” SA, filiala 11.

Afirmațiile acuzării că Comello Chiozzotto Marcos Claudio ar fi ridicat de pe

conturile părților vătămate a câte 98 000 euro, sunt false, deoarece nici o altă terță

persoană nu poate ridica bani din contul bancar al altora. Or, însuși părțile vătămate au

declarat că de fapt la 14.08.2008 la bancă s-au prezentat doar Vincenzo Missale și

Papini Marco care efectiv au încasat banii, pe când celelalte părți vătămate Franco

Faggiani și Tonino Teodori nu se aflau pe teritoriul Republicii Moldova, iar Papini

Marco a acționat în numele ultimilor doi.

De fapt, Papini Marco a fost cel care a gestionat cu banii tuturor părților

vătămate, căci din studierea copiilor ordinelor de eliberare a numerarului pe numele

Franco Faggiani, Tonino Teodori și Vincenzo Missale, observăm că pe toate aceste trei

acte se indică la procuri deținute de către Papini Marco în numele celor trei părți

vătămate. Anume Papini Marco a fost persoana de încredere a tuturor părților vătămate

și care a avut acces la mijloacele bănești de pe conturile bancare deținute de părțile

vătămate în temeiul procurilor eliberate pe numele lui. Tot Papini Marco a fost acea

persoană care a semnat ordinele de eliberare pe numele lui și pe numele părților

vătămate Franco Faggiani, Tonino Teodori, fapt ce a fost confirmat de toate părțile

vătămate și tot el a ridicat sumele de bani de 98 000 euro din numele lui Franco

Faggiani și Tonino Teodori.

Mai mult, în materialele cauzei penale sunt anexate un șir de acte întocmite în

limba română semnate de către părțile vătămate, fără a fi contrasemnate de către vreun

traducător în limba italiană, cum ar fi contractele de împrumut ( vol.III, f.d.159, 165,

260,), proces-verbal al ședinței adunării asociaților ICS „Improquatro” SRL (voi.III, f.d.

161), act adițional (vol.III, f.d. 162), etc. Prin acestea, se demonstrează cert cunoașterea

de către părțile vătămate a limbii române și respectiv demonstrăm o dată în plus

neonestitatea acestora pe parcursul întregului proces penal.

Declarațiile martorilor sunt presupuneri care nu pot fi puse la baza sentinței.

Conform scrisorilor anexate la dosarul penal emise de către B.C. „Eximbank-

Gruppo Veneto Banca" la 03.01.2013 și de către B.C. „VictoriaBank” din 13.02.2013,

bănci în care Comello Chiozzotto Marcos Claudio deține conturi bancare, au confirmat

faptul că nu s-a efectuat nici un transfer bancar în conturile bancare deținute de către

Comello Chiozzotto Marcos Claudio de la Papini Marco, Franco Faggiani, Tonino

Teodori și Vincenzo Misale sau ICS „Improquattro" SRL.

Or, conform acuzării, inculpatul ar fi fraudat părțile vătămate prin însușirea

banilor în sumă de 392 000 euro, care nu aveau cum să ajungă în conturile bancare ale

inculpatului și/sau societatea comercială „Nobile Cassato" SRL, decât printr-un transfer

bancar.

Astfel, declarațiile martorilor acuzării Mustea Aliona, Rusu Natalia, Lăcustă

Vladimir și Meiciuc Svetlana sunt discreditate, care de altfel nu pot fi susținute prin

8

înscrisuri bancare care nu prezintă probe din moment ce sunt niște copii și au fost

obținute ilegal, fără autorizația judecătorului de instrucție.

Specificăm, că niciunul din martorii invocați de acuzare nu au confirmat faptul

primirii de către inculpat a sumei de 392 000 euro, anume de la careva din părțile

vătămate Papini Marco, Franco Faggiani, Tonino Teodori și Vincenzo Misale, ci doar

au confirmat că ultimilor li s-au emis ordine de eliberare a numerarului a cîte 98 000

euro fiecare, că s-au întocmit și eliberat acele ordine de eliberare a numerarului și

respectiv de încasare a numerarului.

Instanța de fond a omis să se expună asupra acțiunii civile a părților vătămate

împotriva lui Comello Chiozzotto Marcos Claudio, care urma să o respingă ca

neîntemeiată, din moment ce a dovedit că, existența faptei încriminate lui Comello

Chiozzotto Marcos Claudio nu s-a constatat, decade și obiectul acțiunii civile, respectiv

acțiunea civilă urmează a fi respinsă.

Conform articolul 387 alin. (2) CPP - în cazul când se dă o sentință de achitare,

instanța respinge acțiunea civilă dacă nu s-a constatat existența faptei incriminate.

Prima instanță nu a dispus scoaterea sechestrului asupra bunurilor imobile situate

în mun. Chișinău, str. București 71 ap. l, nr. cadastral 010052117504001 și în mun.

Chișinău, bd. Dacia 65/1, nr. cadastral 0100120661, deși conform art. 385 alin.(l)

pct.12) CPP urma să se pronunțe asupra acestei chestiuni.

2013, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Eduard Digore în numele inculpatului

și admise apelurile procurorului și avocatului Fadei Nagacevschi în numele părților

vătămate, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Comello Chiozzotto Marcos Claudio a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 9 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități ce țin de

domeniul financiar-comercial pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 85 Cod penal,

pentru cumul de sentințe, i-a fost adăugat parțial la pedeapsa aplicată prin noua sentință,

partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința anterioară a Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 05.05.2004, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau

exercita activități ce țin de domeniul financiar-comercial pe un termen de 5 ani.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la inculpat în beneficiul lui Papini

Marco, Faggiani Franco, Misale Vincenzo, Tonino Teodori, prejudiciul material în

sumă de 98.000 euro pentru fiecare, în total suma de 392.000 euro și prejudiciu moral în

sumă de 10.000 lei, pentru fiecare.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că Comello

Chiozzotto Marcos Claudio a dobândit ilicit bunurile cet. Franco Faggiani, Teodori

Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos prin înșelăciune și abuz de încredere în

proporții deosebit de mari, în următoarele circumstanțe:

În perioada lunilor mai - iunie 2008, Comello Chiozzotto Marcos Claudio

deținând funcția de director al SRL „Nobile Casato Italia”, urmărind scopul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane, după un plan bine chibzuit, denaturând intenționat

datele despre sine ce vizează posibilitățile financiare, sub pretextul investirii surselor

financiare în careva afaceri în Republica Moldova, a chemat din Italia pe cetățenii

italieni Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos, căror la

sosire ducându-i în eroare și creându-le o falsă reprezentare a realității, le-a comunicat

că desfășoară cu succes activitatea de antreprenoriat în domeniul construcțiilor

9

blocurilor locative în mun. Chișinău, prezentându-le o clădire nefinisată cu 4 etaje, din

satul Sireț, r-nul Strășeni ca fiind un business proiect rentabil în care urmează să

investească 2,5 milioane euro.

Ulterior, în urma unor discuții îndelungate Comello Chizzotto Marcos Claudio,

întru realizarea cu succes a intențiilor sale criminale, le-a insuflat încredere și i-a

convins pe cet. Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos, să

investească a câte 100 000 euro, în clădirea nefinisată cu 4 etaje din s.Sireț, r-nul

Strășeni, cu suprafața totală de 2370,2 m.p. după ce, pentru a atinge scopul pus și a

înlătura careva suspiciuni din partea investitorilor, la 14.08.2008, a eliberat o scrisoare

de angajament prin care s-a obligat că împrumutul de 400 000 euro, bani care urmau să

fie transferați conform înțelegerii prealabile prin virament de pe conturile de depozit ale

cet. Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo și Papini Marcos, pe contul

SRL „Nobile Casato Italia”, vor fi investiți în restructurarea imobilului nominalizat.

Tot la 14.08.2008, cet. Comello Marcos Chiozzotto, în timp ce se afla în sediul

Băncii Comerciale “Victoriabank” SA, filiala nr. 11, situată pe adresa mun. Chișinău

bd. Ștefan cel Mare 77, prin înșelăciune și abuz de încredere, în pofida înțelegerilor

anterioare, de pe contul de depozit nr. 2374897859673, care aparține lui Papini Marco, a

ridicat în numerar suma de 98 000 euro, echivalentul a 1 408 465,8 lei, de pe contul de

depozit nr. 2374097859664, care aparține cet. Teodori Tonino, a ridicat în numerar

suma de 98 000 euro, echivalentul a 1 408 465,8 lei, de pe contul de depozit nr.

2374297859668, care aparține cet. Franco Fagiani, a ridicat în numerar suma de 98 000

euro, echivalentul a 1 408 465,8 lei, de pe contul de depozit nr. 2374397859665, care

aparține cet. Misale Vincenzo, a ridicat în numerar suma de 98 000 euro, echivalentul a

1 408 465,8 lei, după ce suma totală de 392 000 euro, echivalentul a 5 633 863,2 lei,

conform ordinului de încasare a numerarului nr. 3514839 din 14.08.2008, fără

permisiunea investitorilor, i-a depozitat pe contul său personal 2374297863971, deschis

la BC “Victoriabank” amplasată pe bd. Ștefan cel Mare 77, mun. Chișinău, după ce a

dispus de acești bani după bunul său plac, cauzând astfel părților vătămate o pagubă

materială în proporții deosebit de mari.

recurs ordinar pct. 6), 8), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu

recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea totală a deciziei instanței de apel

și parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în

privința inculpatului din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, cu

respingerea acțiunii civile intentate de părțile vătămate și scoaterea sechestrului asupra

bunurilor imobile situate în mun. Chișinău, str. București 71, ap. 1, nr. cadastral

010052117504001 și în mun. Chișinău, bd. Dacia 65/1, nr. cadastral 0100120661.

În susținerea cerințelor sale, recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii și s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Sub aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul a

invocat următoarele motive:

 Instanța de apel a examinat cauza superficial și a evitat să se expună asupra

apelului inculpatului, ceia ce se confirmă prin faptul că în dispozitivul deciziei,

instanța de apel a respins apelul declarat de avocat în numele inculpatului, or,

apelul era declarat de inculpat;

10

 Avînd în vedere solicitările din cererea de apel, recurentul a invocat că, instanța

de apel nu s-a expus asupra faptului că instanța de fond a excedat limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu, și anume recurentul s-a referit la data

comiterii infracțiunii (în ordonanța de începere a urmăririi penale 14.08.2008),

care a fost constatată în ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu ca

14.08.2009, or din toate materialele cauzei nu figurează asemenea dată. Astfel,

potrivit art. 251 Cod de procedură penală, atît instanța de fond cît și cea de apel

urma să constate încălcarea normelor procesual penale și să declare nule actele

procedurale și anume ordonanța de punere sub învinuire din 04.03.2010 și a

rechizitoriului din 16.08.2010, însă instanța de fond, contrar acestor prevederi

legale precum și art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, a excedat limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu și a indicat o altă dată decît cea din ordonanța

de învinuire și rechizitoriu, iar instanța de apel și mai grav la condamnat pe

inculpat de comiterea unei fapte la o altă dată decît cea indicată în ordonanța de

pornire a urmăririi penale precum și celor constatate în motivarea deciziei sale;

 Instanțele de fond și apel nu s-au expus asupra cererii avocatului inculpatului

referitor la excluderea probelor obținute cu încălcarea normelor de drept, mai

mult instanța de apel a pus la baza deciziei de condamnare probele administrate

cu grave încălcări procedurale de către organul de urmărire penală. Printre

probele care în viziunea recurentului urmau a fi excluse conform art. 94 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, precum și acțiunile procesual penale ilegale, s-au

enumerat:

a) ordonanța de ridicare a documentelor bancare din 03.09.2009 în copie (vol. I,

f.d. 29);

b) procesul verbal de ridicare din 03.09.2009 în copie (vol. I, f.d. 30), inclusiv și

acțiunea procesual-penală de ridicare efectuată ilegal fără autorizarea

judecătorului de instrucție conform art. 126 alin. (2) Cod de procedură

penală;

c) ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte (vol. I, f.d. 31-35,

vol. II, f.d. 25-28);

d) informații bancare despre deținerea contului bancar al inculpatului obținute

fără autorizația judecătorului de instrucție și anume copii ale ordinelor de

eliberare, respectiv încasarea a numerarului, copie a cererii de retragere a

numerarului.(f.d. 121-153);

e) ordonanța de ridicare (vol. I, f.d. 103).

Sub aspectul pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul a

invocat următoarele motive:

 În sensul dat, recurentul a invocat lipsa laturii obiective a infracțiunii de

escrocherie imputată inculpatului, menționînd că în cadrul prezentului proces

penal nu a existat faptul transmiterii de către părțile vătămate în favoarea

inculpatului a cărorva bunuri ori înșelăciunea sau abuzul de încredere manifestat

de către inculpat. Acele copii ale ordinelor de eliberare a numerarului în sumă de

98.000 euro din 14.08.2008 invocate de către acuzare, sunt întocmite pe numele

fiecăruia din părțile vătămate și doar demonstrează faptul că ВС „Victoriabank”

SA le-a eliberat la solicitarea părților vătămate Papini Marco în numele său și în

numele lui Franco Faggiani, Tonino Teodori și respectiv Vincenzo Misale în

numele său, a cîte 98 000 euro din contul bancar al fiecăruia din ei. Nu există nici

11

un înscris care ar fi probat transmiterea nemijlocită a banilor de către părțile

vătămate inculpatului sau efectuarea vreunui transfer bancar;

 Instanța de apel contrar prevederilor art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală,

vădit a depășit limitele învinuirii, invocînd unele formulări care lipsesc în

învinuirea imputată inculpatului de către acuzare, sau instanța de apel excede

limitele învinuirii prin relatarea unor fapte care nu sunt imputate de către acuzare

(pag. 14 din decizie), fiind ignorate astfel prevederile art. 389 alin. (1) Cod de

procedură penală.

 Instanța de apel nu a dat nici o apreciere răspunsului nr. 5009 din 20.11.2012

semnat de directorul filialei nr. 11 аl ВС „Victoriabank” SA, Mustea A., prin care

se confirmă că în perioada anilor 2008-2012 pe conturile deținute de către

inculpat (inclusiv cu nr.2374297863971) nu s-au transferat mijloace bănești de la

persoane terțe.

 Cu referire la Legislația bancară, recurentul a menționat că instanța de apel nu a

ținut în deplină măsură cont de prevederile Regulamentului privind reglementarea

valutară pe teritoriul R. Moldova din 13.01.94 stipulate la pct. 1.13.; 7.10.;

7.2.;7.10.; 7.10.1., din care rezultă că careva ordine de plată în favoarea

inculpatului lipsesc și nu există nici un fel de transfer;

 La fel, instanța de apel urma să aprecieze declarațiile părților vătămate în

favoarea inculpatului, deoarece însuși părțile vătămate au declarat că de fapt la

14.08.2008, la bancă sau prezentat doar părțile vătămate care efectiv au încasat

banii, asta în situația în care din cele 4 părți vătămate doar 2 au fost în sediul

băncii, unul dintre care fiind împuternicit prin procură să ridice banii de la bancă

a celorlalți 2 absenți.

 Declarațiile unicului martor al acuzării Lăcusta Vl. care a fost audiat atît în cadrul

urmăririi penale cît și în cadrul instanței de judecată, în viziunea recurentului

greșit au fost puse la baza hotărîrii de condamnare, din motiv că acesta pe tot

parcursul examinării cauzei a declarat că el doar a întocmit ordine de eliberare a

numerarului pe numele părților vătămate și la celelalte operațiuni bancare

invocate de acuzare nu a participat, tot aici, recurentul a mai adăugat că

declarațiile martorului Lăcusta Vl. precum că banii în sumă de 392.000 euro ar fi

fost depuși pe contul inculpatului, se bazează pe presupunerile proprii și nu

înseamnă că acești bani erau ai părților vătămate.

 Făcînd referire la Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din

12.12.2005 ”Cu privire la practica examinării cauzelor penale în ordine de apel”

în sensul art. 6 CEDO, recurentul a invocat că instanța de apel după o hotărîre de

achitare nu poate dispune pentru prima dată condamnarea persoanei fără audierea

inculpatului prezent și fără administrarea directă a probelor, tot aici recurentul a

mai invocat că, a doua instanță nu este în drept să pronunțe o hotărîre de

condamnare bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță;

 Totodată, invocînd încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 24, 26

alin. (3) Cod de procedură penală, și făcînd referire la pct. 14.5; 14.6 ale Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 ”Cu privire la practica

examinării cauzelor penale în ordine de apel”, recurentul a menționat că

inculpatului i-a fost lezat dreptul la un proces echitabil.

 În speță lipsește obiectul material al infracțiunii - înscrisurile și documentele

bancare sunt în copii și obținute ilegal, fără autorizația judecătorului de instrucție;

12

 La fel în speță lipsește și latura subiectivă manifestată prin intenția inculpatului

de a comite infracțiunea imputată, astfel, instanța de apel eronat, în lipsa unor

probe concludente și pertinente, se limitează doar a considera ca constatat faptul

că, inculpatul a dus o activitate de convingere a părților vătămate despre

veridicitatea proiectului investițional, prezentându-se ca un om de afaceri

cunoscut în Republica Moldova, prezentând părților vătămate chiar și imobilul

din satul Sireț, r-l Strășeni, despre care pretindea că 1-a construit anume el.

 De asemenea instanța de apel nu a probat prin nici un document intenția

inculpatului de a comite infracțiunea imputată, deoarece inculpatul nu s-a aflat în

situația financiară extrem de neprielnică, nu a dus lipsă de fundamentare

economică și de caracterul nerealizabil al angajamentului asumat, deci toată

informația pusă la dispoziția părților vătămate de către inculpat privind situația sa

economică, iar constatările instanței de fond prin care se specifică că nu s-a

confirmat ipoteza acuzării precum că inculpatul ar fi urmărit de la bun început

scopul de a sustrage bani de la părțile vătămate și i-a înșelat prin denaturarea

intenționată a datelor despre sine ce vizează posibilitățile lui financiare, sunt

adevărate și confirmate prin probe aflate la materialele cauzei penale;

 Greșit au fost puse la baza hotărîrii de condamnare, de către instanța de apel,

declarațiile părților vătămate, care pe parcursul cercetării judecătorești au susținut

în repetate rînduri că nu cunoșteau faptul că banii nu au fost transferați pe contul

întreprinderii „Nobile Casato D'Italia”, întrucît nu cunoșteau numărul de cont al

întreprinderii, însă potrivit confirmării eliberate de „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca”, la 29.07.2011, se certifică faptul că la 14.08.2008, orele 11.38, s-a

efectuat un transfer în sumă de 4.320 lei, din contul de decontare deținut nr.

225120117 de către ÎCS „Improquattro” SRL în B.C. „Eximbank-Gruppo Veneto

Banca”, Filiala nr.19, la contul de decontare nr. 225120177, deținut de către

beneficiarul ÎCS ”Nobile Casato D'Italia” SRL, conform ordinului de plată nr. l,

cu destinația plății „Transfer cota de 80% în capital social conform contractului

f/n din 13.08.2008, iar fondatorii ÎCS „Improquattro” SRL, sunt anume părțile

vătămate Papini Marco, Franco Faggiani, Vincenzo Misale, Tonino Teodori;

 Instanța de apel a dat o apreciere greșită declarațiilor părților vătămate, or, sumele

de bani a cîte 98.000 euro se aflau în conturile părților vătămate personale și nu

ale societății a cărei fondatori erau. De aici rezultă falsitatea declarațiilor lor, care

deși afirmă că intenționau să participe în afaceri prin intermediul ÎCS

„Improquattro” SRL, banii totuși erau în conturile personale și nu a societății;

 Nu sunt pertinente nici declarațiile părților vătămate prin care se susține că ei în

urma traducerii ordinelor de eliberare a sumelor de bani de 98.000 euro, ar fi aflat

că banii s-ar fi depus pe contul inculpatului, deoarece cert este faptul că părțile

vătămate dețineau doar ordinele de eliberare a numerarului din 14.08.2008 pe

numele lor și care conțin doar informația că pe numele fiecăruia din ei li s-a

eliberat suma de 98 000 euro și nicidecum alte informații care ar releva transferul

acestor sume de bani pe numele inculpatului;

 Inculpatul, nu este subiect al infracțiunii, din moment ce el nu a ridicat și nu a

însușit bunuri sau mijloace bănești de la părțile vătămate, iar acest fapt nu a fost

dovedit de către acuzare prin probe concludente, pertinente și veridice;

 Nu există legătura dovedită între operațiunile bancare de eliberare a numerarului

părților vătămate din 14.08.2008 și scrisoarea de angajament din 14.08.2008

(f.d.101-102, vol. l.), în acest sens, recurentul a menționat că, instanța de apel a

13

dat o apreciere eronată scrisorii de angajament din 14.08.2008 (f.d.101-102, vol.

l) care de altfel prezintă o simplă angajare din partea inculpatului de a finanța cu

400.000 euro la restructurarea clădirii ce aparține Societății Nobile Casato d' Italia

și nicidecum o intenție frauduloasă precum e descrisă de acuzare. Mai mult, deși

inculpatul este învinuit că ar fi însușit suma de 392.000 euro, în scrisoarea de

angajament se indică că numitul intenționează să investească suma de 400.000

euro, deci o altă sumă decăît cea reflectată în învinuire.

Sub aspectul pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, recurentul a

invocat următoarele motive:

 Instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului ilegal a aplicat

prevederile art. 85 Cod penal, or, conform învinuirii și constatării faptei de către

instanța de apel, inculpatul a comis infracțiunea la 14.08.2009, adică după

expirarea termenului de probă de 5 ani prevăzut prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 05.05.2004, respectiv la data de 14.08.2009, antecedentele

penale ale inculpatului erau stinse;

 Inculpatul a fost pus sub învinuire (ordonanța de punere sub învinuire din

04.03.2010 f.d. 234-235) peste 3 luni de la data recunoașterii sale în calitate de

bănuit (ordonanța de începere a urmăririi penale din 27.07.2009), prin ce au fost

încălcate prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, incidente

fiind astfel prevederile art. 230 alin (2); 251 alin. (1) Cod de procedură penală.

înaintată asupra recursului ordinar declarat de avocatul Eduard Digore în numele

inculpatului, a solicitat respingerea acestuia fiind neîntemeiat, cu menținerea hotărîrii

atacate.

inculpatului, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele considerente.

7.1. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.9 din 30.X.2009 „Cu privire la

judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de recurs

controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de

apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau

procesual.

Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis careva erori grave de drept, care a-r duce la casarea soluției

adoptate.

7.2. Colegiul penal, reține că, instanța de apel în baza probelor administrate legal,

de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată a instanței de

apel, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția

inculpatului Comello Chiozzotto Marcos Claudio în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal, iar în temeiul art. 85 Cod penal, fiindu-i echitabil stabilită

pedeapsa definitivă - 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

14

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități ce țin de domeniul

financiar-comercial pe un termen de 5 ani.

Astfel, probele acumulate la etapa urmăririi penale și examinate în cadrul

instanței de apel prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, au demonstrat prezența tuturor

elementelor constitutive ale escrocheriei în acțiunile inculpatului.

Astfel, vinovăția lui Comello Chiozzotto Marcos Claudio și încadrarea acțiunilor

lui în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, se bazează pe cumulul de probe administrate,

amplu analizate și just apreciate de instanța de apel, și anume:

 declarațiile părților vătămate Marco Papini, Vincenzo Misale, Tonino

Teodori, Franco Faggiani;

 declarațiile martorului Lacusta Vladimir;

 Ordinul de eliberare a numerarului nr. 3514479 pe numele lui Marco

Papini(f.d.31, V-I);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr. 3514503 pe numele Teodori Tonino

(f.d. 32, V-I);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr. 3514539 pe numele Franco

Faggiani (f.d. 33, V-I);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr.3514592 pe numele Vincenzo Misale

(f.d. 34, V-I);

 Ordinul de încasare în numerar nr. 3514839 pe numele Comello Marcos

Chiozzotto (f.d. 35, V-I);

 Proces-verbal de cercetare a documentelor ridicate de la filiala nr.11 a BC

„Victoriabank"SA (f.d.36-40);

 Procesul-verbal de cercetare la fața locului, conform căruia a fost

examinat imobilul din s. Sireș, raionul Strășeni și tabelul fotografic la el

(f.d. 66-72, V-I);

 Procurile eliberate de către Teodori Tonino, Vincenzc Misale, Franco

Faggiani prin care Marco Papini a fost împuternicit să-i reprezinte cu

drepturi depline în organele de stat și instanțele judiciare din Republica

Moldova (f.d. 80-82, V-I);

 Scrisoarea de angajament semnată de inculpatul Comello Chiozzotto

Marcos Claudio (f.d.102, V-I);

 Contractul din 13.08.2008, conform căruia inculpatul a înstrăinat ÎCS

„Improquatro"SRL cota de participare în mărime de 80% din capitalul

social al ÎCS„Nobile Cassa d'Italia"SRL( f.d.109-111, V-I);

 Contractele de depozit de economii din 18.07.2008, încheiate între filiala

nr.11 a BC"Victoriabank"SA și părțile vătămate Marco Papini și Vincenzo

Misal, Franco Faggiani, Teodori Tonino (f.d.112,114-116, V-I);

 Contractul de depozit de economii din 14.08.2008, încheiat între filiala

nr.11 a BC"Victoriabank"SA și inculpatul Comello Chiozzotto Marcos

Claudi,( f.d.113, V-I);

 Contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din s.Șireți, raionul

Strășeni, încheiat între primăria s. Șireiț și ÎCS„Nobile Cassato

d'Italia"SRL, (f.d.128-131, V-I);

 Ordin de eliberare a numerarului nr.3863918 din 04.09.2008, pe numele

Comello Chiozzotto Marcos Claudio (f.d.122 Vol.II);

15

 Ordin de eliberare a numerarului nr.3963873 din 10.09.2008, pe numele

Comello Chiozzotto Marcos Claudio (f.d.123 Vol.II);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr.3988512 din 11.09.2008, pe numele

Comello Chiozzotto Marcos Claudio (f.d.124 Vol.II);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr.4488135 din 09.10.2008, pe numele

Comello Chiozzotto Marcos Claudio (f.d.125 Vol.II);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr.5789201 din 17.12.2008, pe numele

Comello Chiozzotto Marcos Claudio (f.d.126 Vol.II);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr.6295308 din 16.01.2009, pe numele

Comello Chiozzotto Marcos Claudio (f.d.127 Vol.II);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr.6531646 din 29.01.2009, pe numele

Comello Chiozzotto Marcos Claudio (f.d.128 Vol.II);

 Ordinul de eliberare a numerarului nr.7024613 din 24.02.2009, pe numele

Comello Chiozzotto Marcos Claudio (f.d.129 Vol.II);

 Corespondența electronică între inculpatul Comello Chiozzotto Marcos

Claudio și partea vătămată Teodori Tonino (f.d.205-206 Vol.II);

 Procesul - verbal de confruntare între martorul Mustea Aliona și Lacusta

Vladimir (f.d.8 Vol.III);

 Corespondență electronică între inculpatul Comello Chiozzotto Marcos

Claudio și partea vătămată Vincenzo Misale (f.d.232-250 Vol.III);

 Notificarea de la OCT Strășeni filială a ÎS„Cadastru” nr.6995 din

07.09.2012, conform căreia valoarea imobilului din s. Sireț, r-l Strășeni

constituie 6672211 lei. (Vol.IV)

Astfel, potrivit probelor relatate, Colegiul penal consideră că, vina inculpatului

Comello Chiozzotto Marcos Claudio de comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(5) Cod penal este dovedită pe deplin.

Referitor la concluzia de existență a relațiilor civile între Comello Chiozzotto

Marcos Claudio și Franco Faggiani, Teodori Tonino, Misale Vincenzo, Papini Marcos,

statuată de către prima instanță, instanța de apel corect a considerat-o nefondată,

deoarece delimitarea escrocheriei, de încălcarea normelor de drept civil, urmează a fi

percepută corect, luând în considerație două aspecte de maximă importanță, și anume:

atitudinea făptuitorului față de faptul transmiterii lui a bunului, și disponibilitatea

efectivă a acestuia de ași executa angajamentele.

Sub acest aspect, instanța de apel corect a considerat constatat faptul că,

inculpatul a dus o activitate de convingere a părților vătămate despre veridicitatea

proiectului investițional, prezentându-se ca un om de afaceri cunoscut în Republica

Moldova, prezentând părților vătămate chiar și imobilului din satul Sireți, r-l Strășeni,

despre care pretindea că l-a construit anume el.

Urmare a negocierilor purtate, inculpatul și părțile vătămate au acceptat

participarea la afacere a tuturor părților implicate, în părți egale (fiecare parte vătămată,

inclusiv inculpatul, dispuneau de facto de câte 20% din Nobile Casato de Italia), astfel,

părțile vătămate investind a câte 100.000 euro, iar inculpatul, în calitate de aport inițial

va veni cu construcția nefinisată din satul Șireți, r. Strășeni. Ulterior, fiecare parte la

acord va finanța în mod egal activitatea de reconstrucție. De asemenea, părțile vătămate

s-au înțeles cu inculpatul că, forma juridică a relațiilor sale va fi următoarea: cele patru

părți vătămate vor participa la activitatea economică prin intermediul SRL „Impro4”,

fondată anume în acest scop, care va achiziționa de la inculpat 80% din capitalul social

al SRL „Nobile Casato de Italia”, inculpatul urmând să administreze toată afacerea. La

16

finalizarea activității comune părțile îi recunoșteau inculpatului un bonus, iar venitul

suplimentar îl partajau proporțional.

Astfel, în vederea executării angajamentelor asumate, părțile vătămate, la

propunerea inculpatului, au deschis conturi bancare în BC „Victoriabank” SA, fapt

confirmat din declarațiile părților vătămate, a martorului Lăcustă Vl..

Deci, potrivit declarațiilor martorului menționat rezultă că, la data de 14 august

2008, părțile vătămate, o parte personal, iar alta fiind reprezentată de un reprezentant

legal, s-au prezentat la sediul filialei nr. 11 a băncii „Victoriabank” SA, împreună cu

inculpatul care purta toate discuțiile cu angajații băncii și care, din start a înșelat părțile

vătămate, odată ce, tot în aceiași zi, a preluat banii în sumă de 392.000 euro pe conturile

sale personale și nu pe contul SRL,,Nobile Casato de Italia”.

De asemenea, din declarațiile angajaților băncii „Victoriabank” SA, care au fost

audiați în calitate de martori se confirmă faptul că, părțile vătămate au avut intenția să

facă un transfer, însă din cauza interdicției legale, transferul s-a făcut prin două acțiuni

tehnice (ridicare, depunere) și la fiecare din părți vătămate li s-a reținut cîte 2.000 euro

pentru aceste operațiuni, de unde rezultă suma de 392.000 euro și nu 400.000 euro.

Adică, anume banii ridicați de către părțile vătămate au fost depuși de către

inculpat în contul său de depozit și, ridicarea ”de facto” de pe conturile părților

vătămate și/sau depunerea de facto pe conturile inculpatului nu a avut loc, ci doar s-a

indicat electronic că, de pe conturile părților se ridică, și pe conturile inculpatului se

depune.

Tot din declarațiile angajaților băncii rezultă că, o asemenea formă de transfer

bancar este posibilă doar în cazul persoanelor fizice.

Reieșind din declarațiile părților vătămate rezultă că, banii urmau să ajungă pe

conturile SRL ,,Nobile Casato de Italia”și nu pe conturile inculpatului, deoarece în

cadrul băncii, părțile vătămate erau sigure că inculpatul s-a prezentat ca administrator al

SRL,,Nobile Casato de Italia”, dar nu ca persoană fizică.

Pentru a se asigura că, banii transferați vor fi folosiți conform destinației, părțile

vătămate i-au solicitat inculpatului să emită o scrisoare de garanție prin care ultimul se

angajează să folosească suma de 400000 EURO pentru construirea imobilului din s.

Șireți, r. Strășeni.

La data de 14 august 2008 inculpatul a emis o scrisoare de garanție prin care se

obligă să finanțeze, prin introducerea a 400000 EURO, reconstruirea imobilului situat în

s. Sireți, R.Moldova, proprietatea societății „Nobile Casato de Italia SRL”.

În luna ianuarie 2009, inculpatul a informat părțile vătămate că, imobilul litigios

nu a fost achitat integral și că, mai este nevoie de suma de circa 96.000 euro pentru

răscumpărarea integrală a imobilului, sumă de care acesta nu dispunea ( din prețul

imobilului din Sireți, despre care inculpatul pretindea că, i-ar fi aparținut cu drept de

proprietate, a fost achitat până la data de 05 iunie 2008, doar suma de 551.250 lei, iar

suma restantă de 1653750 lei urma să fie achitată până la data de 30 ianuarie 2009).

Faptul că, inculpatul nu a achitat integral prețul imobilului din s. Sireți, indică cu

certitudine că, inculpatul nu dispunea de o atare sumă din altă parte, pentru a o depune

pe contul său, sau cel puțin, nu a demonstrat proveniența acestei sume.

Deci, reieșind din cele expuse, este cert că, sumele de bani încasate de către

inculpat de la părțile vătămate nu au fost niciodată introduse pe conturile ,,Nobile

Casato de Italia” SRL, conform înțelegerii dintre părți și nici nu au fost folosite pentru

reconstrucția imobilului litigios, adică conform destinației stabilite de părți.

17

Prin urmare, instanța de apel corect a considerat constatat că, inculpatul a avut

intenția de a expropria părțile vătămate prin escrocherie, or, acești bani așa și nu au fost

introduși pe conturile SRL,,Nobile Casato de Italia”, nu au fost folosiți conform

destinației și nici nu au fost rambursați părților vătămate, care într-un final au fost

excluse de către inculpat, chiar din SRL,,Nobile Casato de Italia”și nici nu a demonstrat

că, acești bani ar fi fost opriți, pe motiv că, părțile vătămate ar fi avut vreo datorie față

de inculpat sau față de SRL ,,Nobile Casato de Italia”, neexplicând nici motivul

încheierii contractului matrimonial, prin care inculpatul a înstrăinat toate bunurile sale,

evident cu intenția de a nu restitui datoria în cazul unei eventuale hotărâri de încasare a

banilor.

Acest scop a fost din start urmărit de către inculpat, anume pentru a se debarasa

de părțile vătămate, în plus, este cert că, tranzacția bancară de la 14 august 2008 a fost

bine gândită de către inculpat, care știa cu certitudine că, părțile vătămate, după

tranzacție, vor dispune doar de actele ce demonstrează ridicarea banilor din conturile

sale și nu vor dispune de actul care probează depunerea banilor în contul inculpatului,

pe motiv de secret bancar. Mai mult că, ultimul cunoștea despre faptul că, din punct de

vedere formal, tranzacția dată urma să apară ca două acțiuni distincte.

Totodată, instanța de fond, constatând existența unui raport juridic civil în speță, a

neglijat cu desăvârșire faptul exproprierii arbitrare a părților vătămate de către inculpat

și negării de către ultimul a primirii sumelor bănești, de la părțile vătămate. Asemenea

comportament este inadmisibil în cadrul unor raporturi juridice civile, unde părțile

trebuie să se comporte cu bună credință și în limitele legii, adică, inculpatul urma să

informeze instanța, părțile vătămate despre exercitarea unui drept de retenție, fie de

compensare, fapte ce nu au fost întreprinse de către Comello Chiozzotto, or, acțiunile

inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera penalului.

Admițând faptul că, inițial între părți au existat niște acorduri civile, ca urmare a

comportamentului viclean al inculpatului, eventual în urma unor neînțelegeri cu părțile

vătămate, care după ce a primit banii a avut intenția să se debaraseze de ele fără a le

restitui sumele primite, asemenea acorduri întrunesc elementele infracțiunii de

escrocherie.

Limita între un acord civil și o componență de infracțiune este latura subiectivă,

care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință a părților, iar în cazul

escrocheriei este caracterizată prin abuz de încredere și înșelăciune.

Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile nu

presupune excluderea posibilității trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera

penalului.

Întru confirmarea vinovăției inculpatului, instanța de apel corect a mai menționat

și faptul că, toate acțiunile organului de urmărire penală au fost efectuate în

conformitate cu prevederile Codul de procedură penală, mai mult, aceste acțiuni nu au

fost atacate în modul stabilit, în momentul în care s-ar fi presupus că au fost efectuate cu

grave încălcări.

Referitor la încălcările comise de organul de urmărire penală, instanței de apel i-

au fost prezentate dovezi, precum că, în cadrul urmăririi penale au fost formulate trei

propuneri de neîncepere a urmăririi penale, însă, procurorul Afanasii Oleg a emis totuși

o ordonanță de pornire a urmăririi penale la 27.07.2009 deși nu au mai fost stabilite

circumstanțe noi care ar fi influențat asupra caracterului raporturilor juridice între

inculpat și părțile vătămate.

18

Propunerile de refuz în pornirea urmăririi penale au fost înaintate de către OUP a

CPs Centru, mun. Chișinău, nu în cadrul urmăririi penale, dar în cadrul cercetării

cazului în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, prin prisma art. 190 alin.(5) Cod

penal.

Astfel în cadrul examinării cazului, în ordinea art. 274 Cod de procedură penală,

conform interpelării înaintate în adresa SUP a CPs Centru, a parvenit răspunsul din 04

septembrie 2009 (vol. I, f.d. 143) de la Serviciul de prevenire și spălare a banilor,

precum că, la 14.08.2008, pe contul de depozit personal nr.237429863971 a lui Comello

Chiozzotto Marcos Claudio, deschis în aceeași zi la BC „Victoriabank”, au fost

transferați 392.000 euro, fapt negat de către inculpat pînă în prezent, și care nu era

cunoscut la momentul când se înaintau propuneri de refuz în pornirea urmăririi penale.

Totodată, neîntemeiate sunt argumentele inculpatului pe care și-a bazat concluzia

instanța de fond, precum că inculpatul nu a denaturat datele despre sine, deoarece în

ședința de judecată a fost stabilit că, Comello Chizzotto Marcos Claudio într-adevăr a

construit în mun. Chișinău, cel puțin un bloc locativ.

Argumentele în cauză sunt nefondate și neprobate, deoarece careva dovezi sau

contracte în acest sens, instanței nu i-au fost prezentate, considerându-le ca fiind date cu

scopul de a induce instanța în eroare și de a se apăra.

De asemenea, instanța de apel corect a considerat întemeiat de a admite și apelul

părților vătămate, cu încasarea de la Comello Chiozzotto Marcos Claudio în beneficiul

părților vătămate prejudiciul material cauzat în sumă totală de 392.000 euro, prejudiciul

moral în sumă de 10.000 lei pentru fiecare, sumă ce le va aduce satisfacție echitabilă în

raport cu circumstanțele infracțiunii.

În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei

decizii, prin care se susține că Comello Chiozzotto Marcos Claudio nu se face vinovat

de săvîrșirea infracțiunii incriminate, - acestea au format obiect de discuție la judecarea

cauzei în instanța de apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată în decizia adoptată, soluție pe care instanța de recurs o susține pe deplin și,

avînd în vedere și faptul că verificînd decizia atacată în raport și cu prevederile art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive

care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

avocat în numele inculpatului este vădit neîntemeiat.

La fel, Colegiul penal, menționează că din textul recursurilor, se evidențiază că

recurentul își motivează recursul și prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la

art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de apărare nu sunt motivate

sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.

7.3. Totodată, Colegiul penal reține ca fiind neîntemeiat argumentul avocatului,

precum că, - „…instanțele de judecată nu s-au expus asupra cererii avocatului

inculpatului referitor la excluderea probelor obținute cu încălcarea normelor

procedurale”

Or, din actele cauzei rezultă că, părțile vătămate și procurorul, și-au expus în

acest sens argumentat obiecțiile sale, iar instanța de apel, prin analiza materialelor

dosarului penal, acceptînd probele, în principiu a dat o apreciere și cererii de excludere a

probelor înaintată de avocatul E. Digore, și în situația în care apelul inculpatului a fost

respins ca nefondat (el mai fiind declarat și peste termen), inculpatul fiind condamnat,

se prezumă că o atare cerere a fost respinsă. Faptul că instanța de apel a respins prin

soluția adoptată apelul avocatului în numele inculpatului, iar nu a-l inculpatului se

19

consideră o eroare materială deoarece pe prima pagină a apelului este indicat și numele

avocatului, această eroare nu poate duce la casarea soluției.

Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (f.

d. 148-168, vol. V) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de

apel la judecarea apelurilor declarate, a respectat întocmai prevederile art. 415, 417 Cod

de procedură penală, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele legal administrate,

verificate și examinate în ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind reflectate

în procesul-verbal al ședinței de judecată, inclusiv fiind interogați inculpatul și părțile

vătămate pe viu în instanța de apel, adică probele decisive puse la baza condamnării au

fost examinate în direct.

7.4. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) CPP, hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurent.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel corect și în deplină măsură a ținut

cont de motivul și gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează (nu au fost stabilite) și agravează răspunderea,

(anterior a fost condamnat), de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, însă nu a aplicat prevederile art. 82, 34 Cod penal, care în prezent nefiind

contestate de partea acuzării nu mai au efecte juridice.

După cum rezultă din textul recursului, recurentul în afara stării de fapt nu este de

acord și cu stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, sub aspect că critică decizia

instanței de apel și în partea stabilirii pedepsei cu referire la aplicarea prevederilor art.

85 Cod penal.

În acest aspect, instanța de apel corect a ținut cont că fapta infracțională a avut

loc la 14 august 2008, fapt confirmat prin toate probele din dosar, iar în unele acte

procesuale a fost strecurată o eroare materială evidentă, fiind indicată data de „14 august

2009”, care nu coincide nici cu data din ordonanța de începere a urmăririi penale (vol. I,

f.d. 1) și nu poate fi considerată ca eroare de drept. Astfel, fiind-că pentru prima

infracțiune inculpatul a fost condamnat la 05 mai 2004, iar a doua infracțiune a fost

săvîrșită la 14 august 2008, în termenul de probă de 5 ani, rezultă că corect sunt aplicate

prevederile art. 85 Cod penal, și instanța de apel nu a extins limitele învinuirii, dar nu a

aplicat regulile prevăzute de art. 82 Cod penal, la stabilirea pedepsei, ce este evident în

favoarea părții apărării

7.5. Totodată, Colegiul penal consideră neîntemeiat și argumentul recurentului în

ce privește încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod

de procedură penală.

În acest context, se invocă că nici recurentul, nici inculpatul, nu a contestat la faza

urmăririi penale ordonanța de punere sub învinuire din 04.03.2010 (f.d. 234-235), în

sensul încălcării prevederilor art. 63 Cod de procedură penală, dar invocă aceste motive

abia la etapa recursului ordinar, prin urmare se prezumă că inculpatul și apărătorul său

au fost de acord cu situația procedurală creată la faza de urmărire penală, și reieșind din

prevederile art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, au pierdut dreptul să conteste

aceste circumstanțe în instanțele de judecată.

7.6. Referindu-se la celelalte motive, invocate în recursul ordinar de recurent,

descrise în pct. 5 al acestei decizii, Colegiul penal nu le consideră relevante și ele

20

urmează a fi respinse din motivele expuse supra , reieșind din faptul că există un cumul

de probe legal administrate și examinate în direct de instanța de apel, care incontestabil

confirmă vina inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, iar pedeapsa aplicată se încadrează în limitele legii penale.

7.7. Pentru aceste motive, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art.

432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că nu s-au confirmat nici unul din

temeiurile invocate, prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală în prezenta

cauză penală și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului declarat de

avocatul Eduard Digore în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Digore Eduard în

numele inculpatului Comello Chiozzotto Marcos Claudio împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Comello Chiozzotto Marcos Claudio, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2014.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

21