1ra-822/2014 — Art. 369 CP

Prin sentința Judecătoriei Militară din 21 noiembrie 2013, Mogîldan Maxim a fost condamnat în baza art. 369 alin. (2) lit. b) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de 4 (patru) ani închisoare. Prin aceeași hotărîre a fost condamnat și Panța Alexandru, însă în privința acestuia hotărîrile nu se contestă.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, în perioada 27 februarie 2013 - 17 martie 2013, soldat Mogîldan Maxim, acționînd de sine stătător și împreună cu soldat Panța Alexandru, a încălcat grav cerințele art. 26 a Legii Republicii Moldova „Cu privire la statutul militarilor", art. 15, 19 și 94 a Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii Moldova, art. 5 al Regulamentului Disciplinei Militare: care-1 obliga să respecte jurămîntul militar și prevederile regulamentelor militare; să respecte și să îndeplinească prevederile Constituției și ale legilor Republicii Moldova, să prețuiască onoarea unității militare, să păstreze 1 demnitatea gradului și uniforme militare pe care o poartă, să prețuiască camaraderia militară, să aibă grijă de sănătatea sa, să se respecte reciproc, să ajute comandanții și superiorii la menținerea ordinii și disciplinei, în cazul constatării unor relații neregulamentare între militari, să ia măsuri pentru a restabili ordinea și să raporteze despre ele șefului său nemijlocit, să servească în permanență drept exemplu de înaltă cultură, modestie și cumpătare, în relațiile dintre militari să se bazeze pe stimă reciprocă, să contribuie pe toate căile la apărarea onoarei și demnității cetățenilor, la menținerea prestigiului Forțelor Armate - în loc de aceasta Mogîldan M. și Panta Al. au admis intenționat încălcarea regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari, între ei ne existînd raporturi de subordonare, și această încălcare s-a manifestat prin acte de violență, în următoarele împrejurări. La 02 martie 2013, în jurul orei 21:00 soldat Mogîldan Maxim, fiind pe holul central al companiei poliție militară a Batalionului de Gardă dislocat în mun. Chișinău, str. Pietrarilor 3, în timpul alinierii efectivului, s-a apropiat de soldat Brînza Dumitru și i-a aplicat 2 lovituri cu degetele de la mînă peste ochi, așa numita lovitură de tip „MULTIK". La fel, la 27 februarie 2013, în jurul orei 19:20, tot el, aflîndu-se în același loc, i-a aplicat soldatului Cucu Dumitru o lovitură cu degetele de la mână peste obrajii umflați, așa numita lovitură de tip „BOLFA". Tot el, la 13 sau 14 martie 2013, data exactă nu a putut fi stabilită în cadrul urmăririi penale, în jurul orei 20:30, aflîndu-se în incinta dormitorului nr. 2 al companiei poliție militară a Batalionului de Gardă dislocat în str. Pietrarilor 3, mun. Chișinău, i-a aplicat soldatului Gheorghiță Mihail două lovituri cu degetele de la mînă peste obrajii umflați, așa numita lovitură de tip „BOLFA". Tot el, la 14 sau 15 martie 2013, data exactă nu a putut fi stabilită în cadrul urmăririi penale, în jurul orei 15:30, aflându-se în incinta dormitorului nr. 2 al companiei poliție militară a Batalionului de Gardă dislocat în str. Pietrarilor 3, mun. Chișinău, sub pretextul că soldat Gheorghiță Mihail nu ar efectua curățenie în dormitor, i-a aplicat ultimului o lovitură cu pumnul în regiunea pieptului. Ulterior, la 17 martie 2013 în jurul orei 19:00, Mogîldan Maxim aflîndu-se în incinta holului central al companiei poliție militară a Batalionului de Gardă dislocat în str. Pietrarilor 3, mun. Chișinău, sub pretextul că soldat Brînza Dumitru l-ar fi raportat la conducerea unității despre relațiile nestatutare, i-a apucat cu mîna de gît pe soldatul Brînza Dumitru și l-a strangulat împiedicîndu-i respirația normală pe o perioadă de 20- 30 secunde. În urma acțiunilor violente a soldatului Mogîldan Maxim, părților vătămate Cucu Dumitru, Brînza Dumitru și Gheorghiță Mihail le-au fost cauzate dureri fizice.

Nefiind de acord cu sentința, avocatul Cevdari Vladimir în numele inculpatului, a depus apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare. 2 În motivarea apelului, avocatul a invocat că instanța de fond nu a apreciat obiectiv probele existente, le-a dat o apreciere insuficientă, necătînd la faptul că analiza completă a acestor probe au o importanță considerabilă pentru stabilirea obiectivă a circumstanțelor cauzei. Avocatul a considerat ca fiind eronate argumentele invocate de către instanța de judecată, privind stabilirea vinovăției lui Mogîldan Maxim numai în baza declarațiilor părților vătămate, care trezesc dubii serioase nefiind confirmate de către inculpat în ședințele de judecată, cît și de alte probe ce nu indică la infracțiunea imputată. Astfel, Mogîldan Maxim în cadrul urmăririi penale și în ședința de judecată a negat învinuirea imputată și a declarat că pe parcursul serviciului militar n-a comis acte de violență în privința soldaților cu termen mai mic Cucu Dumitru, Brînza Dumitru și Gheorghița Mihail, care au declarat nu au văzut ca Mogîldan Maxim să aplice acte de violență. Mai mult ca atît, apelantul a invocat că careva leziuni corporale nu au fost depistate la părțile vătămate, plîngeri la comandanții de pluton, de companie și la persoanele responsabile de examinarea corporală a efectivului nu au fost invocate de către ei. Instanța de judecată nu a examinat careva probe obiective în acest sens - audierea soldaților prezenți la alinierile invocate de către părțile vătămate, interogarea comandanților de pluton și companie cît și persoanele care au efectuat controlul corporal a părților vătămate, în astfel de circumstanțe, nu se exclude faptul că părțile vătămate cu premeditate au inventat faptele și s-au victimizat cu scopul de a nu executa în continuare serviciul militar în compania poliției militară, din cauza condițiilor dificile. În acest aspect este relevant faptul că părțile vătămate după victimizare au fost transferați în altă companie. Astfel conform ordinului nr. 83 din 24 aprilie 2013 și nr. 102 din 27 mai 2013, Brînza Dumitru, Gheorghița Mihail și Cucu Dumitru au fost transferați din compania poliției militară în compania de asigurare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, cumulul de probe pertinente și concludente prezentate în sprijinul învinuirii și cercetate la examinarea cauzei, dovedesc în întregime vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat. La stabilirea pedepsei, Colegiul penal a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite care face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, de toate circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de personalitatea inculpatului care anterior a mai comis fapte analogice, fiind încetat r procesul penal în legătură cu liberarea de răspundere penală și tragerea la cea contravențională, ceea ce confirmă că Mogîldan Maxim la 17.05.2013 a comis 3 încălcarea regulilor statutare prin aplicarea violenței față de camarazi cu un termen mai redus în serviciu militar, participa la promovarea relațiilor neregulamentare printre militari, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, circumstanțe prevăzute la art. 75 Cod penal, astfel, i s-a stabilit o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a acesteia, pe un termen de probă de 4 ani. Cele menționate, întrunesc condițiile de aplicare ale prevederilor art. 90 Cod penal. Înstanța de apel a conchis că, careva impedimente în suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite lui Mogîldan Maxim nu au fost stabilite în speță, din care motive, pedeapsa este aplicată în limitele legii.

Împotriva hotărîrii menționată, avocatul Cevdari Vladimir în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de judecată. În motivarea recursului, recurentul a invocat că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, nefiind motivată admiterea sau respingerea acestora, iar concluziile instanței de fond vin în contradicție cu circumstanțele cauzei și probele administrate nu dovedesc vinovăția inculpatului.

Asupra recursului declarat procurorul a depus referință, pronunțîndu-se pentru respingerea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, de fapt referindu-se la dezacordul său cu aprecierea probelor. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că temeiurile la care se referă autorul recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, or, instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din 4 dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită. La soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat cauza sub toate aspectele, probele prezentate de părți verificîndu-le și apreciindu-le just, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punctul de vedere al coroborării lor, și în mod întemeiat a confirmă vinovăția inculpatului pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 369 alin. (2) lit. b) Cod penal. Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză, argumentînd detaliat aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute de instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat în cauză. Mai mult ca atît, instanța de recurs menționează că instanța de apel corect s-a expus asupra versiunii înaintată de apărare potrivit căreia părțile vătămate Cucu Dumitru, Brînza Dumitru și Gheorghiță Mihail l-au calomniat pe inculpat urmărind scopul transferului în o altă unitatea militară, aceasta fiind invocată în scopul ameliorării situației inculpatului, totodată nu a fost prezentată nici o probă care ar indica, că părțile vătămate ar putea să planifice și să realizeze o calomniere cu o înțelegere prealabilă între ei, în scop de transfer. În virtutea celor menționate, Colegiul penal constată că instanța de apel, în decizia sa, expres s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, le-a verificat, făcînd o analiză amplă și minuțioasă, a indicat din care motive nu a admis probele la care se referă recurentul, apreciind probele la justa valoare. Pe această linie de idei, Colegiul menționează, că instanța de apel, printr-o apreciere justă a probelor, corect a menținut hotărîrea instanței de fond, iar motivele aduse de recurent precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt, cu atît mai mult, aceste motive au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărîrii judiciare. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 5 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vladimir Cevdari în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2014, pe cauza penală în privința lui Mogîldan Maxim, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 02 iulie 2014. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Iurie Diaconu 6