1ra-317/2014 — 368 al 1 CP

Dosarul nr. 1ra-317/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

12 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2013 și

avocatul Igor Dorfman în numele inculpatului, Gandrabur Grigore împotriva sentinței

Judecătoriei Militare, mun. Chișinău din 30 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui

Gandrabur Grigore Ion,

născut la 26 octombrie 1980,

originar și domiciliat în s.

Glinjeni, r-nul Șoldănești.

Datele referitoare la

termenul de examinare a cauzei:

- de la 27 martie 2013 – pînă

la 30 mai 2013 ( prima instanță)

- de la 20 iunie 2013 - pînă la

02 octombrie 2013 (instanța de

apel)

- de la 27 noiembrie 2013 –

pînă la 12 februarie 2014

(instanța de recurs)

Colegiul penal asupra recursurilor declarate,

CONSTATĂ:

Grigore a fost condamnat în baza art. 368 alin.(1) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Totodată, în baza art. 65 alin.(3) Cod penal, a fost privat de dreptul de a ocupa

funcții de natura aceleia de care s-a folosit la săvîrșirea infracțiunii, pe un termen de 2

1

ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei principale aplicate i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

2012, maiorul Gandrabur G., în timp ce se afla pe teritoriul brigăzii 2 infanterie

motorizată, dislocată în mun. Chișinău, str. V. Lupu 37, a încălcat grav cerințele art.

26 al Legii Republicii Moldova cu privire la statutul Militarilor, art. art. 14, 15, 94,

116 al Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale Republicii

Moldova și art. 5 al Regulamentului Disciplinei Militare, în următoarele

circumstanțe:

Astfel, la 12 octombrie 2012, în jurul orelor 06:15, maiorul Gandrabur G., fiind

responsabil pe brigada 2 infanterie motorizată și aflîndu-se pe platoul unității, unde

efectivul brigăzii efectua înviorarea, sub pretextul, că soldatul Bujag I., a refuzat să

dezbrace scurta, l-a apucat pe ultimul de haină, l-a tras spre el și intenționat i-a

aplicat două lovituri cu palma mîinii drepte în regiunea urechii stîngi, cauzîndu-i

vătămare corporală ușoară.

Tot el, în perioada zilelor de 10-25 octombrie 2012, data exactă nu a fost stabilită,

în jurul orelor 05:45, în timp ce se afla în fața statului major a brigăzii 2 infanterie

motorizată, din motiv că soldatul Șatîlo A., nu s-a prezentat la adunarea sergenților,

intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu palma la ceafă, cauzîndu-i dureri

fizice.

Tot el, la 15 decembrie 2012, între orele 04:00 – 04:30, fiind ofițer de serviciu pe

unitate și aflîndu-se în statul major al brigăzii 2 infanterie motorizată, din motiv că

soldatul Nicolaenco A., l-a indus în eroare, prezentîndu-se drept alt militar și nu

cunoștea obligațiunile plantonului, intenționat i-a aplicat ultimului două lovituri cu

palmele peste față, de la care soldatul a amețit și a căzut jos în genunchi, timp în

care i-a mai aplicat o lovitură cu piciorul în abdomen. După aceasta Gandrabur l-a

ridicat și l-a tîrît în lavoarul din statul major, l-a împins în camera de baie și i-a

aplicat cîteva lovituri cu teiul în regiunea rinichilor. În continuare l-a ridicat pe

soldat și l-a lovit de cîteva ori de ușa de la baie, cauzîndu-i astfel vătămări

neînsemnate.

acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blîndă în baza art. 79 al Codului penal.

În motivarea apelului s-a invocat că, vinovăția în comiterea infracțiunii

incriminate parțial a recunoscut-o, explicînd instanței, că se consideră vinovat doar

de faptul că, în procesul exercitării obligațiilor de serviciu și-a permis să forțeze

militarii subordonați, care prin acțiunile lor îl provocau intenționat și îi zădărniceau

organizarea corectă a serviciului. A menționat, că în fiecare caz aparte a explicat

instanței împrejurările și motivele, care l-au determinat să admită un astfel de

comportament față de militarii Bujag, Șatîlo și Nicolaenco, însă aceste explicații au

fost ignorate neîntemeiat de către instanță, fiind puse la baza sentinței de

condamnare declarațiile părților vătămate.

2

2013, apelul înaintat a fost admis, casată sentința, inclusiv din oficiu în baza art.

409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea stabilirii pedepsei complementare.

În rest sentința a fost menținută.

reținută în sarcina inculpatului pe art.368 alin. (1) Cod penal, a fost probată la

judecarea cauzei integral, prin declarațiile părților vătămate, și a martorilor, aceste

probe fiind corect apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță, corect și în corespundere cu

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, a ajuns la concluzia, privind necesitatea

aplicării pedepsei inculpatului sub formă de închisoare cu suspendarea executării

acesteia, luînd în considerație circumstanțele cauzei – comiterea acțiunilor

infracționale în privința a trei părți vătămate subordonate inculpatului, că a comis o

infracțiune mai puțin gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, că

inculpatul anterior nu a fost condamnat și se caracterizează pozitiv.

Referitor la motivele apelului, cu privire la aplicarea art. 79 Cod penal, în privința

inculpatului, instanța de apel le-a reținut irelevante, deoarece în cauza dată, nu au fost

stabilite circumstanțe excepționale, ce ar servi motiv pentru aplicarea unei pedepse

sub limita minimă a legii în baza căreia a fost condamnat inculpatul.

Totodată, instanța de apel a considerat necesar de a dispune casarea sentinței în

partea aplicării pedepsei complementare, deoarece, deși prima instanță a expus în

dispozitivul sentinței prevederea legală din art. 65 alin. (1) Cod penal – cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții de natura aceleia de care s-a folosit la săvîrșirea

infracțiunii, această dispoziție din sentință este neconcretă la caz, și va întîmpina

dificultăți la executarea sentinței, impunînd de fiecare dată niște explicații

suplimentare pentru executori.

(1) pct. 6) 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a acesteia, cu

menținerea sentinței fără modificări.

În susținerea cerințelor sale invocă, ilegalitatea excluderii de către instanța de

apel, a pedepsei complementare în privința inculpatului, astfel, neaplicarea acestei

pedepse în privința lui, pentru fapte de maltratare a ostașilor din subordine, nu poate

fi considerată, alt fel, decît o metodă de încurajare a altor ofițeri din cadrul Armatei

Naționale, la comiterea unor asemenea fapte criminale.

Totodată, consideră că dispozitivul deciziei nu corespunde cerințelor art. 415 Cod

de procedură penală, nu este clar expus și nu corespunde părții motivate.

6.1. Recurs ordinar este declarat și de către avocat în numele inculpatului, care

solicită casarea hotărîrilor judecătorești cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel în alt complet de judecători.

Autorul își întemeiază recursul în baza prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, invocînd că inculpatul, vinovăția infracțiunii incriminate

parțial a recunoscut-o, explicînd instanței, că se consideră vinovat doar de faptul că,

3

în procesul exercitării obligațiilor de serviciu și-a permis să forțeze militarii

subordonați, care prin acțiunile lor îl provocau intenționat și îi zădărniceau

organizarea corectă a serviciului. A menționat, că în fiecare caz aparte a explicat

instanței împrejurările și motivele, care l-au determinat să admită un astfel de

comportament față de militarii Bujag, Șatîlo și Nicolaenco, însă aceste explicații au

fost ignorate neîntemeiat, la baza sentinței de condamnare fiind puse doar declarațiile

părților vătămate.

Consideră că în cauza penală sunt prezente circumstanțe excepționale prevăzute

în art. 79 Cod penal, care permit aplicarea unei pedepsei mai blînde, în privința

inculpatului.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Argumentul procurorului privind ilegalitatea excluderii pedepsei complementare

în privința inculpatului, Colegiul penal, îl respinge ca inadmisibil, considerînd corectă

concluzia instanței de apel.

Astfel, din decizia recurată rezultă că, instanța de fond, aplicînd prevederile art.

65 al Codului penal, nu a indicat în dispozitivul sentinței, concret și la caz anume, de

care funcție inculpatul urma a fi privat de a o ocupa, așa dar dispozitivul sentinței

fiind neclar expus, instanța de apel, legal a procedat casînd sentința și excluzînd

pedeapsa complementară în privința inculpatului, corect făcînd trimitere la

prevederile art. 395 alin.(3) Cod de procedură penală, care prevede că, în toate

cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încît la executarea sentinței să nu

apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite de

instanța de judecată, astfel, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă legală conform legii.

Recurentul mai invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6 Cod de

procedură penală – motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul constată că acest temei nu-și

găsește confirmare în speța dată.

Instanța de recurs, constată că motivul invocat de autor este neîntemeiat,

deoarece hotărîrea instanței de apel este bazată pe prevederile art. 415 alin (1) (2)

Cod de procedură penală, iar contraziceri dintre dispozitiv și motivare a deciziei nu s-

au stabilit.

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal la fel consideră că,

la examinarea cauzei, acest temei nu și-a găsit confirmare. Odată ce s-a invocat că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

recurentul, era obligat să menționeze concret asupra căror motive instanța de apel nu

4

s-a pronunțat, iar neîndeplinirea acestor obligațiuni duce la netemeinicia recursului

declarat. Cît ține de argumentul precum că, la baza sentinței de condamnare au fost

puse doar declarațiile părților vătămate, acesta a fost anterior expus, fiind obiect de

examinare în instanța de apel, care, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, a

respectat întocmai prevederile art. art. 414 și 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, indicînd temeiurile

de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului inculpatului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Totodată, de către instanța de recurs, se respinge și argumentul, privind prezența

în cauza dată a circumstanțelor excepționale prevăzute în art. 79 Cod penal, care

permite aplicarea unei pedepse mai blînde.

Urmează de menționat faptul că, aplicarea unei pedepsei mai blînde, potrivit art.

79 Cod penal, poate fi aplicată, cînd, se constată prezența circumstanțelor

excepționale, astfel de circumstanțe în cazul dat nu s-au constatat, din care motiv, de

către instanța de apel a fost stabilită o pedeapsă legală și echitabilă.

În consecință, Colegiul conchide că soluțiile instanțelor judecătorești nu sunt

afectate de erori de drept prevăzute de pct. 6) 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, motiv pentru care recursurile se vor declara inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 octombrie 2013 și avocatul Igor

Dorfman în numele inculpatului, Gandrabur Grigore împotriva sentinței Judecătoriei

Militare, mun. Chișinău din 30 mai 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui Gandrabur

Grigore Ion, din motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 05 martie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

5