1ra-805/2014 — art. 187 al. 2, 90 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 al. 2, 90 CP
- Temei legal
- art. 427 al. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-805/2014 — art. 187 al. 2, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-805/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
28 mai 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecători – Ion Guzun și Elena Covalenco,
în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a
recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel
Chișinău, Grigore Botnaru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 05 decembrie 2013 în privința lui
Tican Iurie Gheorghe, născut la 15 septembrie 1982, originar și
domiciliat în sat. Stejăreni, r-1 Strășeni;
Rusu Vasile Vasile, născut la 17 septembrie 1982, originar și
domiciliat în sat. Stejăreni, r-1 Strășeni;
și
Martînenco Valeriu Boris, născut la 22 decembrie 1985, originar și
domiciliat în sat. Stejăreni, r-1 Strășeni.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 01 iulie 2013 pînă la 23 iulie 2013;
Instanța de apel de la 07 octombrie 2013 pînă la 05 decembrie 2013;
Instanța de recurs de la 18 martie 2014 pînă la 28 mai 2014.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza
actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 iulie 2013, pe baza
probelor administrate în faza urmăririi penale prin prisma prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală, inculpații Tican Iurie, Rusu Vasile și Martînenco Valeriu au fost
condamnați în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal la 4 ani închisoare în
penitenciar de tip semiînchis, fără amendă și, în temeiul articolului 90 Cod penal cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de probă de 2 ani, fiecăruia.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat, că inculpații Tican Iurie,
Rusu Vasile, Martînenco Valeriu, la 20 ianuarie 2012, cu intenție directă, prin
participație simplă cu Semion Vadim, aflându-se la intersecția str. M. Viteazul cu str.
Columna, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei
persoane, prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, a
sustras în mod deschis de la cet. Calinin Ruslan banii din buzunar în sumă de 2 000 lei
și bunuri în sumă de 3153 lei, după care au părăsit locul comiterii infracțiunii,
cauzându-i astfel părții vătămate Calinin Ruslan o daună materială în proporții
considerabile în sumă totală de 5 153 lei.
Conform concluziei raportului de constatare medico-legală nr. 373 din 20 ianuarie
2012 la Calinin Ruslan s-a constatat vătămări corporale neînsemnate.
Tot ei, la 20 ianuarie 2012, aproximativ la orele 02:30, acționând cu intenție directă,
prin participație simplă cu Semion Vadim și Cocarcea Vasile, aflându-se la intersecția
str. Sucețiva cu str. N. Costin, mun. Chișinău și urmând scopul sustragerii deschise a
bunurilor altei persoane, prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea
1
persoanei, au sustras în mod deschis de la cet. Ceornopoloc Vitalie bunuri în sumă totală
de 2 480 lei, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii,
cauzându-i astfel părții vătămate Vitalie Ceornopoloc o daună materială în proporții
considerabile.
Tot ei, la 20 ianuarie 2012, aproximativ la ora 04:00, acționând cu intenție directă,
prin participație simplă cu Semion Vadim și Cocarcea Vasile, aflându-se la intersecția
str. Ion Pelivan cu str. Alba Iulia, mun. Chișinău, urmând scopul sustragerii deschise a
bunurilor altei persoane, prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea
persoanei, au sustras în mod deschis de la cet. Ceornopolc Alexandru mănușile de tip
sport la prețul de 100 lei, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul comiterii
infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate Ceornopolc Alexandr o daună materială în
proporții considerabile.
Tot ei, la 20 ianuarie 2012, aproximativ la ora 04:45, acționând cu intenție directă,
prin participație simplă cu Semion Vadim și Cocarcea Vasile, aflându-se pe str. Ștefan
Vodă, or. Vatra, mun. Chișinău, urmând scopul sustragerii deschise a bunurilor altei
persoane prin aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei, au
sustras în mod deschis de la cet. Popa Teodor, bani în sumă de 445 lei și telefonul mobil
la preț de 1000 lei, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii,
cauzându-i astfel părții vătămate Popa Teodor o daună materială în proporții
considerabile în sumă totală de 1 445 lei.
Conform concluziei raportului de constatare medico-legală nr. 374 din 20 ianuarie
2012 la Teodor Popa s-a constatat: vătămare neînsemnată.
Fapta constatată de instanța de fond a fost calificată în baza articolului 187 alin. (2)
lit. b), e), f), Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,
săvârșită de mai multe persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau
sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Totodată, prin sentința judecătoriei sect. Buiucani mun. Chișinău din 02 iulie 2013
Cocarcea Vasile (fiind complice a inculpaților) a fost condamnat de comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) f) Cod penal.
Nefiind de acord cu sentința, procurorul a contestat-o cu apel solicitînd
casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care Tican Iurie,
Rusu Vasile și Martînenco Valeriu să fie condamnați în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e),
f) Cod penal, și în conformitate cu sancțiunea articolului dat a stabili pedeapsă sub
formă de închisoare pe un termen de 4 ani închisoare fiecăruia, fără amendă, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În susținerea apelului s-a invocat, că pedeapsa aplicată inculpaților este prea blândă
și instanța de fond neîntemeiat a aplicat prevederile articolului 90 Cod penal, deoarece
nu s-a luat în considerație că infracțiunea comisă de inculpați se atribuie la categoria
infracțiunilor grave, care a fost săvârșită de comun acord și prin înțelegere prealabilă de
mai multe persoane cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea
persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie
2013 a fost respins ca nefondat apelul procurorului cu menținerea sentinței.
Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut, că interpretarea judiciară a
prevederilor articolului 90 Cod penal, care constituie sediul instituției suspendarea
condiționată a executării pedepsei, în raport cu circumstanțele exclusiv atenuante ale
cauzei și persoana inculpatului, care este pozitivă, determină concluzia că în speță există
temei legal pentru aplicarea acestora.
2
Procurorul făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală a declarat recurs ordinar împotriva decizie instanței de apel, solicitînd
casarea acesteia cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care Tican Iurie, Rusu Vasile și
Martînenco Valeriu să fie condamnați în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal,
și în conformitate cu sancțiunea articolului dat a stabili pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 4 ani închisoare fiecăruia cu excluderea aplicării art. 90 Cod
penal.
Recurentul consideră că, sentința din 23 iulie 2013 se referă la condamnarea
inculpaților Tican Iurie, Rusu Vasile, Martînenco Valeriu, cărora li sa stabilit pedeapsă
penală conform art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală a câte 4 ani închisoare și
prin aplicarea art. 90 Cod penal - 2 ani condiționat, ce nu are tangență la pedeapsă
expusă - amenda, ori motivarea soluției în așa caz, contrazice dispozitivului hotărârii,
aceasta fiind o eroare de drept. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură
penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în care s-au aplicat pedepse în
alte limite de cît cele prevăzute de lege.
Instanța de apel la emiterea deciziei a ignorat acel fapt că conform art. 61 Cod
penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și
reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din
partea condamnaților, cît și a altor persoane.
Instanța de apel nu a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii comise și
nu a luat în considerație faptul ca Inculpații Tican Iurie, Rusu Vasile, Martînenco
Valeriu au săvârșit o infracțiune gravă.
Decizia instanței de apel nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu
suspendare condiționată a executării ei.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procuror, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit
neîntemeiat, din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței
de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată
că este vădit neîntemeiat.
Pedeapsa a fost numită sub limita sancțiunilor art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod
penal prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ținînd cont de
criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al
infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și
agravante inclusiv și cele invocate în recurs.
Astfel, sancțiunea articolului imputat și anume 187 alin. (2), lit. b), e), f) Cod penal
prevede în calitate de pedeapsă - închisoarea de la 5 la 7 ani.
Potrivit prevederilor alin. (8) al art. 3641 Cod de procedură penală, inculpații care
au recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se
facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea
cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare,
condiții în care, limitele aplicării pedepsei cu închisoarea - inculpaților Tican Iurie,
Rusu Vasile și Martînenco Valeriu - pentru prima instanță, au constituit de la 3 ani 4
luni la 4 ani și 8 luni.
3
Totodată instanța de apel just a considerat că, la determinarea tipului și măsurii de
pedeapsă aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut cont de prevederile art.75-77 Cod
penal și anume, de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvârșite, de poziția
inculpaților Tican Iurie, Rusu Vasile și Martînenco Valeriu care și-au recunoscut pe
deplin vina, se căiesc sincer de cele comise, au colaborat activ cu organul de urmărire
penală, nu au antecedente penale, aplicându-i corect și echitabil ca sancțiune o pedeapsă
cu închisoarea pe un termen în limitele sancțiunii, adică de 4 ani, pedeapsă care în
opinia instanțelor de fond a fost una pe măsură a atinge scopul pedepsei penale de
corectare și reeducare a condamnaților.
Tot în acest context, instanța de apel a ținut să reitereze, că suspendarea
condiționată a executării pedepsei, ca o instituție de drept penal, constă în dispoziția
luată de instanța de judecată prin însăși hotărârea de condamnare, de a suspenda
condiționat pe o anumită perioadă de timp, denumită termen de probă, executarea
pedepsei, dacă sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute de art. 90 Cod penal și
anume: dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru
infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din
imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana
celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa
stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
vinovaților, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare
condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.
Astfel, instanța de fond și de apel au respectat aceste prevederi, în privința
inculpaților, fiind suspendată condiționat executarea pedepsei or, în cazul dat, instanța
de fond, nu a privit instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, ca un
avantaj acordat de lege infractorilor ci ca un mijloc preventiv de apărare socială care
derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.
În ce privește indicarea în dispozitivul deciziei pe care recurentul o consideră
ca o eroare de drept, și anume ,, … că pedeapsa în cazul în care este amenda, se reduce
cu o pătrime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune…”, Colegiul penal o
consideră ca o greșeală materială admisă de către instanța de apel, însă aceasta nu
constituie eroarea de drept ce ar duce la casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea
unei noi hotărîri.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.
427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi
atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și
de apel la judecarea cauzei.
Însă în speță, se reține că recursul declarat de procuror, nu se întemeiază temeiurile
stipulate expres de dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, mai
mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de importanță generală care,
în opinia lui, persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la
casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept vizată.
Astfel, pretinsele argumentate ale recurentului expuse în pct. 5 din prezenta
decizie nu se cuprind în temeiurile pentru recurs cuprinse în art. 427 CP, deaceea acesta
va fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție subliniază, că la etapa recursului
ordinar, instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică
4
doar dacă s-a aplicat corect dreptul la faptele constatate de instanța de fond ori, după
caz, de instanța de apel. Acest control s-a efectuat în limita temeiurilor prevăzute de art.
427 CPP, notînd că erori de drept în speța examinată nu s-au stabilit, iar hotărîrea
atacată este legală și întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (2) pct. 4), 434 Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Grigore Botnaru, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2013 în privința lui Tican Iurie Gheorghe,
Rusu Vasile Vasile și Martînenco Valeriu Boris, ca vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014, ora 930.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Ion Guzun
Elena Covalenco
5