1ra-837/2013 — art.287 alin.3 CP

1ra-837/2013 — art.287 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-837/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iunie 2012 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2013, declarate de avocatul

Petru Coșleț în numele părților vătămate Olar Maria, Zîmbrean Sergiu și Vihodeț

Valeria și de avocatul Vasile Pruteanu, în numele inculpaților

Rusu Vasile Mihail, născut la

18februarie 1985 în s. Dolna, r-nul Nisporeni, locuitor al

mun. Chișinău, bd. Traian 21/1, ap. 99, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale,

Hanganu Nicu Vasile, născut la

24 aprilie 1992 în s. Hănășenii Mari, r-nul Drochia,

locuitor al mun. Chișinău, bd. Traian 21/1, ap. 99, cetățean

al R. Moldova, fără antecedente penale,

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 septembrie 2011 – 12 iunie 2012,

în instanța de apel: 26 iulie 2012 –02 aprilie 2013,

în instanța de recurs: 12 iulie– 27 septembrie 2013,

C O N S T A T Ă :

Vasile și Hanganu Nicu au fost condamnați în baza art. 287 alin. (3), 90 Cod penal la

cîte 3 ani închisoare fiecare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate pe un termen de probă de 1 an.

De la Rusu Vasile și Hanganu Nicu s-a încasat, în mod solidar, prejudiciu

moral în beneficiul Mariei Olar în mărime de 6000 lei, în favoarea lui Zîmbreanu

Serghei în mărime de 5000 mii lei și cheltuieli de judecată în folosul ambelor părți

vătămate în sumă de 6000 lei.

1

inculpații Rusu Vasile și Hanganu Nicu, aflându-se în fața casei nr. 7 „V” din str.

Tîrgoviște, mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul

încălcării ordinii publice, au iscat o ceartă cu Gram Iurii, Pleșca Maxim, Olar Măria

și Zîmbrean Serghei.

Ulterior, continuîndu-și acțiunile sale, încălcînd grosolan ordinea publică, fără

careva motiv i-au aplicat lui Gram Iurie, Pleșca Maxim și Zîmbrean Serghei multiple

lovituri cu mîinile și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzându-le leziuni

corporale, după care, din intenții huliganice, folosind arma de foc de model „CZ 2075

RÂMI", cu nr. A 47189, calibru 9 mm, au efectuat șapte împușcături în aer.

Conform rapoartelor de expertiză lui Olar Maria, Gram Iurii și Pleșca Maxim i-

au fost cauzate leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, iar lui

Zîmbrean Serghei i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare, care duc la dereglarea

sănătății de scurtă durată.

Instanța a concluzionat că probele administrate în ședința de judecată au

demonstrat vina inculpaților și acțiunile acestora au fost calificate în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, ca huliganism agravant, adică acțiuni intenționate, care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, care prin

conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită cu aplicarea

armei.

Prima instanță a apreciat critic versiunea inculpaților că ei ar fi fost bătuți de

către părțile vătămate, că ei s-au apărat de atacul din partea acestora, că au folosit

arma pentru a-i speria și liniști, or situația în care Maria Olar a cuprins picioarele lui

Vasile Rusu, care a îndreptat arma la capul ei, rugîndu-l să nu împuște în copii, S.

Zîmbrean fiind doborît la pămînt și lovit cu picioarele, Iu. Gram care era în stare

avansată de ebrietate și nu putea a se autoapăra fiind bătut și stînd nemișcat pe un loc,

vorbește despre pericolul din partea inculpaților și o deosebită obrăznicie.

Inculpații și-au continuat acțiunile sale, necătînd la faptul că a ieșit și minora

V. Vîhodeț, care striga fiind speriată și în stare de șoc, V. Rusu îndreptînd și în

direcția ei arma.

După ce inculpații au urcat în automobil, nu au plecat liniștit dar au scos

pistolul împușcînd iarăși în aer, neargumentînd necesitatea acțiunilor de folosire a

armei.

Argumentul că inculpații au fost menținuți în calitate de bănuit mai mult de trei

luni, fiind încălcate prevederile art. 63 Cod de procedură penală, instanța l-a respins

pe motiv că în privința lor a fost încetată urmărirea penală prin ordonanța din 10

iunie 2011, iar prin ordonanța din 15 iulie 2011a fost anulată ordonanța precedentă,

urmînd să curgă un nou termen în sensul vizat.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii comise, că infracțiunea face parte din categoria infracțiunilor

grave, că inculpații nu au antecedente penale, sunt caracterizați pozitiv, că

circumstanțe agravante lipsesc, concluzionînd că corectarea și reeducare lor este

posibilă fără a fi privați de libertate, aplicînd față de ei prevederile art. 90 Cod penal.

Reieșind din gravitatea vătămărilor corporale cauzate părților vătămate, de

suferințele fizice și psihice suportate de acestea, instanța de judecată a considerat

2

necesar de a încasa în beneficiul lui Olar Maria 3000 lei, în favoarea lui Zîmbrean

Sergiu 5000 lei și în folosul Mariei Olar, în interesele fiicei minore Vîhodeț Valeria,

3000 lei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie achitați,

pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de ei.

Apelantul a invocat că, sentința de condamnare este bazată pe declarațiile

confuze, contradictorii, mincinoase, neconfirmate cu alte probe directe și concludente

ale pretinselor părți vătămate și ale martorilor Dumitru Zîmbrean și Maxim Pleșca,

care sunt persoane apropiate acestora și cointeresate în soluționarea cazului în

favoarea lor, din care nu se poate de stabilit cu certitudine vinovăția inculpaților, dînd

aprecieri eronate și incorecte datelor și circumstanțelor cazului, apreciind subiectiv și

unilateral probele administrate și prezentate de părți. Totodată, nu au fost luate în

considerație probele acumulate în cadrul cercetării judecătorești și depozițiile

consecvente ale inculpaților și ale martorului Iu. Mușat, care ii însoțea pe ultimii.

La examinarea locului incidentului, tuburi de cartuș nu au fost depistate,

acestea fiind găsite în număr de 7 la o distanța de 25 metri de la locul dat.

Deci evenimentele au avut loc în felul în care au fost redate de inculpați și de

martorul apărării Iu. Mușet și anume că Dumitru Zîmbrean și Iurie Gram, fiind ambii

în stare de ebrietate, au derapat cu automobilul într-un șanț, de unde au fost scoși de

către Vasile Rusu și Nicu Hanganu, care treceau pe alături întîmplător. În semn de

recunoștință, Dumitru Zîmbrean și Iurie Gram i-au invitat la spălătorie, unde au fost

întîmpinați de M. Pleșca și în urma refuzului din partea lui Vasile Rusu de a servi

băuturi alcoolice, s-a iscat o ceartă între acesta și Iu. Gram, iar Dumitru Zîmbrean,

văzînd acestea, l-a chemat pe S. Zîmbrean și pe M. Pleșca, care l-a lovit pe Vasile

Rusu cu sticla în cap și toți ceilalți au început să-l bată, astfel, pentru a liniști situația,

Vasile Rusu a cerut de la Iu. Mușet pistolul, pe care îl deținea în mod legal,

amenințînd că îl va folosi dacă nu vor înceta acțiunile violente, după care împreună

cu Nicu Hanganu au plecat și auzind o bubuitură în urma lor, a tras din armă 7

împușcături în sus, avînd scopul de a-i opri de la comiterea unor fapte nesăbuite.

Organul de urmărire penală a încălcat termenul limită de menținere a bănuiților

în calitate de bănuit, fapt care atrage după sine nulitatea actelor procedurale ulterioare

și încetarea procesului penal, iar după anularea ordonanței de încetare a urmăririi

penale, inculpații nu au fost recunoscuți repetat bănuiți, cu toate că și-au recăpătat

acest statut, iar în aceste circumstanțe nu poate fi vorba despre curgerea unui nou

termen, norma legală stipulînd clar termenul total de menținere a persoanei în această

stare - 3 luni.

3.1. La fel, au declarat apel partea vătămată Olar Maria și avocatul Petru

Coșleț, în numele părților vătămate Olar Maria, Zîmbrean Serghei și Vîhodeț Valeria,

solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care să fie exclusă aplicarea față de inculpați a prevederilor art. 90 Cod penal,

încasînd de la ei suplimentar prejudiciu moral în beneficiu Mariei Olar în mărime de

24.000 lei, în folosul lui Vîhodeț Valeria în sumă de 30.000 lei, cheltuielile judiciare

în mărime de 10.000 lei

3

Apelanții au indicat ca fiind inechitabilă sentința pronunțată în partea admiterii

parțiale a acțiunii, deoarece încasarea prejudiciului moral este o sumă prea mică,

totodată instanța a încasat doar parțial cheltuielile de asistență juridică și anume suma

de 6000 lei, nefiind indicat din care motive a încasat doar parțial cheltuielile de

asistență juridică, deoarece în motivarea sentinței a admis încasarea integrală a

cheltuielilor de asistență juridică, iar în dispozitivul hotărîrii a încasat doar suma de

6000 lei.

Mai mult, pedeapsa aplicată inculpaților este prea blîndă, deoarece ei nu s-au

căit sincer de acțiunile sale, nu și-au recunoscut vina, nu au contribuit cu nimic întru

recuperarea prejudiciului cauzat, au comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică.

La fel, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpatul Rusu Vasile

anterior a mai săvîrșit infracțiuni grave.

2013, toate apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond corect a statuat starea de fapt și de

drept, ce se bazează pe analiza materialului probator, iar motivele invocate de

apelanți au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească, care s-a petrecut sub

toate aspectele, complet și obiectiv prin prisma principiului contradictorialității și

nemijlocirii procesului penal.

Temei de a aprecia critic declarațiilor părților vătămate și martorilor nu există,

deoarece ei și în timpul confruntării cu inculpații și-au susținut declarațiile indicînd

că anume inculpații au fost agresorii ce i-au bătut și amenințat cu arma.

Totodată, declarațiile martorului Mușet Iulia referitor la faptul că Rusu Vasile

Mihail nu i-a pus la tîmplă părții vătămate Olari Măria pistolul și nu 1-a îndreptat în

direcția cuiva, sunt făcute în scopul ușurării situației în care s-au pomenit inculpații

care sunt prietenii acestui martor, acestea necoroborând cu celelalte materiale ale

cauzei penale.

Argumentele cu referire la art. 63 Cod de procedură penală, sunt nefondate,

deoarece, după reluarea urmării penale în privința inculpaților, a început să curgă un

nou termen în aspectul dat.

Potrivit Hotărîrii Curții Constituționale din 23 noiembrie 2010, sistemul de

drept al Republicii Moldova nu prevede obligativitatea recunoașterii persoanei în

calitate de bănuit, aceasta fiind aplicată la discreția organului de urmărire penală.

Prin urmare, avînd în vedere faptul că ordonanțele de recunoaștere în calitate

de bănuiți au fost anulate de judecătorul de instrucție, iar inculpații nu au mai fost

recunoscuți din nou în calitate de bănuiți, ci direct învinuiți, prevederile art. 63 alin.

(3) Cod de procedură penală nu au fost încălcate.

Instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată inculpaților corespunde

criteriile generale de individualizare, instanța de fond a ținut seama de caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunii comise, care se atribuie la categoria celor

grave, de faptul că inculpații nu au fost anterior condamnați, sunt caracterizați

pozitiv, de scopul pedepsei penale privind prevenirea săvîrșirii unei noi infracțiuni

atît din partea inculpaților, cît și a altor persoane, de lipsa circumstanțelor ce

agravează răspunderea penală.

4

Mai mult, la stabilirea pedepsei instanța de judecată poate recunoaște ca

agravante numai acele circumstanțe care au fost stabilite de organul de urmărire

penală, indicate în rechizitoriu și susținute de acuzatorul de stat în dezbaterile

judiciare.

Dar, în rechizitoriu organul de urmărire penală a indicat că nu au fost stabilite

circumstanțe agravante, de asemenea în susținerile verbale ale acuzatorului de stat

mențiune despre existența cărorva circumstanțe agravante nu este făcută.

Prin urmare, instanța de fond corect nu a reținut în seama inculpaților careva

circumstanțe agravante.

Instanța de fond corect a determinat mărimea compensării pentru prejudiciul

moral în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor fizice cauzate părții vătămate,

de gradul de vinovăție a autorilor prejudiciului și de măsura în care această

compensare aduce satisfacție persoanei vătămate. Condamnarea persoanei aduce în

sine o satisfacție morală persoanei, iar potrivit jurisprudenței CEDO mărimea

prejudiciului moral nu trebuie să fie exorbitantă și să tindă la o îmbogățire fără just

temei.

Olar Maria, Zîmbrean Sergiu și Vîhodeț Valeria, în care a solicitat casarea hotărîrilor

menționate, rejudecării cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să se aplice

față de inculpați pedepse mai aspre, privative de libertate, fără aplicarea art. 90 Cod

penal, cu încasarea suplimentară, în mod solidar, de la ambii inculpați suma de

24.000 lei cu titlu de prejudiciu moral în beneficiul Mariei Olar și 30.000 lei în

beneficiul Valeriei Vîhodeț, cît și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 7000

lei.

Recurentul a invocat că în cadrul cercetării judecătorești, instanțele de judecată

au stabilit că ambii inculpați se aflau în stare de ebrietate alcoolică în timpul săvîrșirii

acțiunilor de huliganism agravat, au săvîrșit acțiuni de violență fizică și psihică cu

aplicarea armei de foc împotriva unui copil minor, însă la stabilirea pedepsei nu s-a

ținut cont de aceste circumstanțe agravante.

Inculpații nu și-au recunoscut vina, nu s-au căit sincer de cele săvîrșite, nu au

acoperit prejudiciul cauzat, iar inculpatul Rusu Vasile a mai săvîrșit și anterior

infracțiuni grave.

Instanțele de judecată urmau să se conducă de legislația civilă și să încaseze de

la inculpați prejudiciul moral în dependență de suferințele fizice și psihice cauzate

părților vătămate, de gradul de vinovăție și de comportamentul inculpaților, precum

și de faptul dacă compensația respectivă poate aduce sau nu o satisfacție echitabilă

părților vătămate.

Instanțele neîntemeiat au încasat din cheltuielile privind acordarea asistenței

juridice doar 6000 lei, deoarece la dosar sunt anexate două bonuri de plată a cîte 5000

lei, iar în instanța de apel a mai fost anexat un bon în sumă de 3000 lei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

5.1 A declarat recurs ordinar și avocatul Vasile Pruteanu, solicitînd casarea

hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpații să fie achitați, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de ei.

5

Recurentul a specificat că sentința de condamnare este bazată pe declarații

confuze, contradictorii, mincinoase și neconfirmate ale părților vătămate și a

martorilor Dumitru Zîmbrean și Maxim Pleșca.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Sub acest aspect se atestă că recursurile nominalizate sunt bazate pe art. 427

alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, care prevăd următoarele temeiuri

pentru recursul ordinar - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare

pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

Însă, în pofida prescripțiilor enunțate, ambii recurenți nu au specificat în

recursurile declarate asupra căror motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat

instanța de apel, care ar fi erorile concrete de drept și esența circumstanțelor că

hotărîrile atacate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care ar fi afectat soluția, că nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o

altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția

cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde, fiind omisă

în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate în acest sens.

Pe lîngă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. și 5.1

din prezenta decizie, ambele recursuri sunt întemeiate pe critica modului în care

instanța de apel a estimat circumstanțele cauzei.

În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, doar activitatea instanței de apel privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propun avocații, este o

competență legală a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept din numărul celor

6

incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul

recursului ordinar.

Astfel, ambele recursuri ordinare nu întrunesc condițiile legale de conținut, iar

instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocaților cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc cerințele legale de

conținut, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

7.În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău din 12 iunie 2012 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 aprilie 2013, declarate de avocatul Petru Coșleț în numele părților

vătămate Olar Maria, Zîmbrean Sergiu și Vihodeț Valeria și de avocatul Vasile

Pruteanu în numele inculpaților Rusu Vasile și Hanganu Nicu, deoarece nu

îndeplinesc cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 23 octombrie 2013.

Președinte semnat Petru Ursache

Judecători semnat Iurie Diaconu

semnat Ion Arhiliuc

Copia corespunde originalului.

Judecător Iurie Diaconu

7