1ra-842/2014 — art. 152 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-842/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Dragoș Bogatu în numele inculpatului Polschi Mihail, împotriva sentinței Judecătoriei

Strășeni din 02 iulie 2012 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

24 decembrie 2013, pe cauza penală în privința inculpatului:

Polschi Mihail Dumitru, născut la

19 februarie 1957, originar și domiciliat s.

Codreanca, r-nul Strășeni.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 25.02.2011 – 02.07.2012;

- instanța de apel: 11.09.2012- 24.12.2013;

- instanța de recurs: 25.03.2014- 28.05.2014;

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă s-a admis parțial și dispusă încasarea din contul inculpatului în

beneficiul lui Ustica Dumitru prejudiciul material în sumă de 1006 lei, prejudiciul moral

în sumă de 10 000 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 5000 lei.

14 martie 2010, în jurul orei 23.30, aflîndu-se în regiunea barului din s. Codreanca, r-

nul Strășeni, între el și Ustica Dumitru s-a iscat o ceartă. Tot atunci, inculpatul avînd

intenția cauzării leziunilor corporale, avînd în mînă o sticlă a aruncat-o în direcția

ultimului, cauzîndu-i vătămări corporale medii, cu dereglarea sănătății de lungă durată

sub formă de fractură a planșeului inferior drept al orbitei drepte, OD contuzie gravă a

globului ocular, plagă adaptată a pleoapei superioare, mediaz postraumatic al ochiului

drept, care a condiționat o pierdere a capacității de muncă mai de 10% din volumul

total.

inculpatului, a depus apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri de achitare.

1

În motivarea apelului, avocatul a invocat:

- la emiterea sentinței, instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor

Cojocari Ana și Polschi Raisa care au declarat, că la 14.03.2010 inculpatul a fost supus

agresiunii și nu invers;

- instanța de fond nu a luat în considerație raportul de examinare medico-legală

prin care inculpatului i-au fost depistate leziuni corporale caracteristice consecințelor în

rezultatul producerii loviturilor, ceia ce acesta a declarat specificînd că a fost atacat de

Ustica Dumitru;

- nu a fost dovedit faptul, nici la faza urmăririi penale, nici în instanță în cadrul

anchetei judecătorești, precum că inculpatul se afla în stare de ebrietate;

- atît la etapa urmăririi penale, cît și la faza cercetării judecătorești partea acuzării

nu a administrat și nu a prezentat probe concludente, pertinente, sau în coroborare, care

ar fi demonstrat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate.

2013, a fost respins apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, probele

prezentate în ședința instanței de fond au fost puse la baza sentinței, fiind obținute legal

și apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, dovedind vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, și anume:

declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor Țapordei Adrian, Josan Valeriu și

Barbăneagră Pavel; raportul de examinare medico-legală nr. 73 din 16.03.2010 și

raportul de expertiză medico-legală nr. 248, 249 din 26.03.2013.

Cu privire la declarațiile martorilor Cojocari A. și Pîslari R., instanța de apel a

fost solidară cu aprecierea efectuată de prima instanță, adică acestea nu reprezintă baza

probatorie pentru achitarea inculpatului. Probele respective nu indică la împrejurările

cazului în mod direct și concret, dat fiind că martorii respectivi nu sunt oculari, iar

declarațiile lor se bazează pe spusele inculpatului.

Instanța de apel a respins argumentele apelantului, în sensul cerințelor de achitare,

apreciindu-le ca neîntemeiate și drept o încercare de a evita răspunderea penală pentru

fapta săvîrșită.

Se remarcă, că în cauză nu este prezentată nici o probă concludentă și pertinentă,

ce ar dovedi, că victima a lovit inculpatul. Martorul Barbăneagră P. afirmă, că după ce a

servit bere cu inculpatul, între ultimul și partea vătămată s-a iscat un conflict verbal, dar

nu a văzut acțiuni de violență fizică.

La stabilirea pedepsei s-au luat în considerație prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod

penal, fiind aplicată pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

Referitor la acțiunea civilă, Colegiul penal a apreciat ca fiind legale și întemeiate

dispozițiile sentinței privind soluționarea chestiunii respective, motiv pentru care au fost

menținute.

inculpatului a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

2

și 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei

noi hotărîri de achitare.

În motivarea recursului se invocă:

- de la pornirea urmăririi penale și pe tot parcursul procesului penal, partea

acuzării nu a prezentat probe concludente, pertinente sau în coroborare, care ar fi

demonstrat vinovăția inculpatului;

- instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor Cojocari Ana și

Polschi Raisa care au declarat, că la 14.03.2010 inculpatul a fost supus agresiunii și nu

invers;

- instanța de apel nu s-a expus asupra raportului de examinare medico-legală

prin care s-a depistat leziuni la inculpat, cu toate că la solicitarea apărări în ședința

instanței de apel, s-a numit expertiză medico-legală și conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 248 din 26.03.2013 au fost stabilite vătămări corporale;

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 24 alin. (3) Cod de procedură

penală, deoarece în decizia sa nu sunt analizate probele cercetate de către instanța de

fond, fiind doar interpretate;

- hotărîrile instanțelor judecătorești sunt contrare legii, deoarece lipsește

temeiul juridic al răspunderii penale, iar din argumentele expuse și din circumstanțele

cauzei devine clar că inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare.

pentru respingerea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece recurentul nu a

invocat asupra căror motive nu s-a expus instanța de apel.

6.1. Referință a depus și partea vătămată, prin care s-a expus pentru respingerea

recursului, pe motiv că argumentele invocate sunt inventate, iar recursul depus cu

scopul de a tergiversa procesul de judecată.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6), 8) și 12)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, de fapt referindu-se la dezacordul său cu

aprecierea probelor și la încadrarea juridică incorectă a acțiunilor inculpatului.

7.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

3

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Colegiul penal reține, că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța de

recurs, mai mult, din conținutul recursului, rezultă că avocatul critică aprecierea

probelor și reîncadrarea greșită a acțiunilor inculpatului, or instanța de apel a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414,

417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se

respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe

prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de

lege, dînduli-se aprecierea cuvenită.

7.2. Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Colegiul constată că, motivele invocate de avocatul-recurent nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

În speță, instanța de fond a cercetat toate probele prezentate de părți și le-a dat o

apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității probelor care în ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului și acțiunile

acestuia corect au fost încadrate în prevederile art. 152 alin. (1) Cod penal.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată și în textul deciziei

instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit.

Astfel, din conținutul hotărîrilor recurate rezultă că la baza concluziei de

vinovăție a inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate s-a luat în considerație

declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor Țapordei Adrian, Josan Valeriu și

Barbăneagră Pavel, raportul de examinare medico-legală nr. 73 din 16.03.2010 și

raportul de expertiză medico-legală nr. 248, 249 din 26.03.2013.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de recurent nu poate fi efectuată

de instanța de recurs, deoarece în recurs se verifică doar chestiunile de drept.

7.3. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul în care faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

4

Acest temei pentru declararea recursului ordinar de asemenea nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilită presupusa eroare de drept

invocată de recurent.

Colegiul penal reține, că în urma analizei de către instanțele de fond a întregului

ansamblu probator administrat și cercetat în ședințele de judecată, încadrarea juridică

dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt reținute, în mod corect apreciind

că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub

aspectul infracțiunii ce i se impută.

Astfel, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5. au fost obiect de discuție

la judecarea cauzei în instanța de apel care le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, ori materialul probator al cauzei penale dovedește

incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au adus la pronunțarea

hotărîrilor recurate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile

instanțelor inferioare, deoarece corespund circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile

invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrile atacate sunt legale și întemeiate, ceea ce

impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dragoș Bogatu în numele

inculpatului Polschi Mihail, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 02 iulie 2012

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2013, pe

cauza penală în privința inculpatului Polschi Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 iunie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

5